(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Kitsch orbitor si geniu inaripat - Nobelul Romanesc - Studiu critic de fezabilitate"

Camelian Propinatiu 

Kitsch orbitor ^i geniu inaripat 

Nobel-ul romanului Cartarescu 




M 



CameUan Pfopinatiu 



Kitsch orbitor §i geniu inaripat: 
Nobel-ul romanului Cartarescu 



5//-' 

EDAGO 2007 



Coperta 
Vlad SAKDU 
http://gadJo.ro 



Descrieiea CIF a Bihiiotecii Nationale a Roniiiuei 

PROPINATIU, CAMEUAN 

Kits rh lb itor f i g&rdu maiip at: No1>d-iil lomlnulm CirtlJK sc u / 

CaKi&lian Ptopmaiiu 
Giui^u: Edago 2007 

ISBN 978 973 88192-3 8 

821.135.1.09 Cai1aitscu,M. 
929 CartaiBscu, M. 



Vabaiea. tiitibrului lit^iar se vin^k m contul Uniuiui Scriitorilor din RDmard^ 
ni. 251 1 ,l-185i/ROL BCR Sector 1 



1. Un fractal delabrat in mi^care browniana prin inconcevabilul univers 



* Nu incepuse bine anul Centenarului Mircea Eliade 2007 §i am §i aflat, la 9 
ianuarie, din Evenimentul Zilei, ca hat departe, la Schloss Solitude, intr-un rest de 
padure de langa Stuttgart, impresurat de civilizatia postindustriala, cum se vede de sus 
de pe Google Earth navodul autostradal, scriitorul promovat de Humanitas Mircea 
Cartarescu, intr-o incle§tare titanica §i postmodema cu Increatul §i cu dorul de Tara, 
i§i finalizeaza Trilogia Orbitor, spre satisfactia fanilor sai. 

Luminosul ianuarie este la Romani, inca de sub voievozii culturii, un timp sacru 
al generozitatii §i al lirismului, an de an fiind omagiat, chiar §i dupa asasinarea 
Mitului Eminescian la 5 martie 1998, Poetul National §i, prin extensie, scriitorul sau 
artistul roman, chiar nemembru al uniunilor de creatie §i indiferent daca-§i sluje§te 
poporul sau nu. 

Animat de cele mai nobile simtiri, m-am adresat in acea noapte sfanta colegilor 
subcomentatori webistici - inca nefiltrati pe atunci - §i cititorilor online, evocand 
solemnitatea momentului §i rugandu-i a se ruga ca Neamul Romanesc sa aiba de ce sa 
se bucure cand va deveni beneficiarul Trilogiei Orbitor. 



Ar trebui sa ne rugam pentru el 

Cdnd un mare scriitor nuface decdt sa scrie ar trebui sa ne rugam pentru el. 

Pentru ca a scrie, a compune, a modela inseamna a intra cdnd §i cdnd in starea 
binecuvdntata in care te poti exprima tranzitiv, adica nu doar sa te intelegi tu pe tine, 
ci sa te priceapa cdt de cdt §i un altul. 

Ceea ce este un chin, o pre-descompunere. 

Mai ales pentru o Umbo, cu literatura nefunctionala, in postromdnism, e de 
presupus cdt de greu este sa gase^ti ratiunea de a scrie, fie §i la Schloss Solitude, 
Idngd Stuttgart, unde nimicurile zHnice par ale unor straini. 

* Traim vremuri istorice, se publica jurnale online, 
sau se tiparesc de cum se termina agenda, publicul 
devine coautor, iar daca premiul Nobel al romanului 
Mircea Cartarescu il percepi ca pe un copil §i ca pe un 
rasarit de soare pentru identitatea ta nationala pe cale de 
disparitie, intre Kosovo §i Transnistria, atunci e de a ta 
datorie sa faci Totul, pentru ca speculatia sa se 
transforme in certitudine §i sa jubilam cu totii in Plata 
Universitatii ovationand pe adolescentul pletos ce ne 
arata din balcon ca dintr-un tunel oranj diploma §i 
medalia! 

Niciodata un scriitor roman nu a fost atat de 
aproape de innobelare §i rezultatul este, cum e §i normal, 
orbitor, spiritul critic nu se mai poate dezmetici §i nici 
exercita, promoteri sau anali§ti literari devenim cu totii 
ni§te simpli glosatori cenu§ii hiperatenti la nuante. 

Dar tehnologia informatiei §i a comunicatiilor a 
progresat naucitor, ajungand sa induca o mutatie majora in paradigma mentalitatilor - 
sa ai posibilitatea pentru prima oara sa te amesteci online instantaneu in poietica 




autorului, sa-ti exprimi fara prejudecati opiniile, sugestiile §i reclamatiile in 
chestiunile de biografie, ambiguitate, canon, marketing §i productie cele mai intime. 

§i e de datoria oricarui bunicel Roman sa ajute cu ceva, acum, pe aceste culmi 
ale consacrarii, cand este de o cruciala importanta, in cursa acerba pentru Nobel-ul 
romanului Cartarescu, de asta data sa nu se mai repete gre^alele trecutului, tatonarile, 
nestimularea confirmarii canonice din partea Occidentului, pierderile de tempo, ci 
toate resursele noastre Intelectuale sau suflete§ti, din ce in ce mai dureros limitate 
datorita inelasticitatii timpului, toate energiile sa se focalizeze judicios in spatiu, pe 
operele cele mai nimerite a se crea, astfel incat sa se recolteze in procedura de 
urgenta cat mai multe voturi din partea decidentilor efectiv tinatori de incruntatul 
Juriu Nobel. 

* Neorinocerita Autoelitei. Barbatul-statuie care-§i permite sentimentul nobil, 
fara de par pe piept, al datoriei , trebuie sa aiba §i curajul antiboieresc de a infrunta 
coalizarea in neorinocerita estetica a unei Autoelite - concept de cauciuc pe care-1 
extinzi metodologic cat vrei, ca pe ala de Mafie - atunci cand ea exalta valorile 
unicatului cartarescian fara nici o obiectie, ba chiar jubileaza la succesele de pe 
piete... externe, cu fascinatia ceau§ista a feti§ismului exportului, uitand ca interesul, 
viziunea §i misiunea Strainului nu coincid totdeauna cu ale Romanului §i sa te 
fereasca Dumnezeu sa ajungi la umbra spinului! 

Intr-adevar, pare corecta strategia literara a cre§terii difuzarii pe plan 
international a produselor de brand Cartarescu pornind pragmatic de la conceptia ca 
mistica moderna fiind nostalgia, iar kitschul fiind singurul limbaj pe care omul 
modern mai e capabil sa-1 inteleaga, atunci asta §i trebuie produs: chici care nu mai e 
chici, ci arta postmoderna de cea mai inalta calitate posibila ce se poate isca arghezian 
din chirpici. Kitsch orbitor, cat mai mult Kitsch orbitor. 

A obtine insa cu orice pret, pe groasa chiele de rinocer, pe ambalajul pietrificat, 
totodata §i atributul de geniu, desigur productiv in discursul promoterilor asociati la 
vanzare, doar pe baza insa de „curajoase" rasturnari de prejudecati, de pilda 
Eminescu, Unitatea Nationala, moldovenii, Revolutia, recitarea sau patriotismul, cum 
incearca dezertorul din Arhipelagul §colar sa ne convinga ca are el geniu inaripat, 
geniu de cal maiastru, este insa in contradictie tocmai cu teza, definitorie pentru orice 
postmodernism venerabil, a disparitiei acestui mastodont al viziunii §i creativitatii, 
geniul natural, de indata ce vreun dobitoc de gazetar austriac, sfrijit ca Goebbels, va 
fi folosit sintagma „cal de curse genial". 

* Baza criptomarxista a neorinoceritei. Studiul cu mijloace academice delirante 
nu inginere§ti, al filogeniei ontogeniei Autoelitei, conduce totu§i cercetatorul neserios 
la a constata caderea ipotezei conglomerarii ei in jurul pasiunii pentru confortul auto, 
revelandu-se mai degraba inevitabilitatea erectila a acestei Emanatii secunde din 
Revolutia Impu§cata, in devenirea istorica datorata privatizarii asupra Filozofiei care, 
strategic, detine Intelectualicegte pozitia centrala, neutralizanta politic . 

Daca boierul Marx ar fi fost numai un economist fantezist §i nu un ideolog care 
a confiscat filozofia, s-o abuzeze, atunci gulagul materialist-dialectic n-ar mai fi 
dobandit actualele proportii, plus tragedia ca anumite semintii sunt absorbite cu 
glotonim cu tot in vidanja globalizarii fara a fi apucat sa se mai exprime in universal. 

* Cand un popor chinuit indelung sub vremi sau o fosta colonic prime§te un 
Nobel, soliciti repede-repede cartea pentru a gasi in ea amestecul de specific national 
§i de eroism care i-au justificat independenta acelui Neam. Prin vecini, Ivo Andric, 



Kertesz Imre, Ghiorghios Seferis, Odysseas Elytis, Elfriede Jelinek, Jaroslav Seifert, 
Czeslav Milosz, Wislawa Szymborska, Isaac Bashevis Singer, Orhan Pamuk, 
Wladislaw Stanislaw Reymont, Henryk Sienkiewicz, Ivan Bunin, losif Aleksandrovici 
Brodsky, §olohov, Soljenitin, Pasternak, nici vorba sa-§i denigreze vreunul poporul, 
tara, scriitorii canonici rivali comercial §i Istoria. E de invatat pana §i de la albanezul 
Ismail Kadare, un binecunoscut candidal Nobel! 

* Fara gdnd a te bate. Cat despre recentul 03, care ni-1 face simpatic pe Iliescu, 
organizator al gangbangului cu Revolutia pa§optista-n ceceu, cucerindu-se publicul 
fesenist mai instarit pentru Humanitas , au nu s-o teme Mircea de blestemul vreunei 
mame din imbroboditele de la Revolutie, care sub Tricolor dau un sens pierderii 
copilului, indiferent ce zice Licheaua scapata din Apel ca-n viata e mai bine sa fii 
emanatia secunda, ca sa-ti poti citi in doma protestele/ara gdnd a te bate, ci doar de a 
te face cunoscut? 

* Un in^elator geniu inaripat. A-i atrage atentia lui Mircea ca, eel putin in 03, a 
aberat mult prea mult de la specificul national, de la interesele majore ale Neamului 
Romanesc, minoritatea majoritara din RO, §i ca i§i primejduie§te astfel, printr-un 
in§elator geniu inaripat, cal maiastru genial bazat pe trucuri derivate din ideologia 
postromanismului, innobelarea Literaturii Romane, pe care o a§teptam toti, 
infiorati, ca pe confirmarea dumnezeiasca cea mai credibila a integrarii noastre 
depline in civilizatia euroatlantica inaltata pe baze mai mult greco-iudaice decat daco- 
romane, da, acesta §i numai acesta este insu§i sensul abaterii mele de la trebi pentru a 
scrie, ca de la Cititor Unic la Cititor Unic, o asemenea carte grea, gretoasa, 
imprescriptibila. Kitsch orbitor §i geniu inaripat: Nobel-ul romanului Cartarescu, 
blestemata, nedorita de nimeni, ca un copil dintr-un viol. 

* Geniul natural, ca al lui Eminescu, sau obligat, ca al pa§opti§tilor, na§te 
pretutindeni in Univers probleme pe care le rezolva sau nu: important in istoria 
homosapului §i a Bioseei §i - de ce nu? - a Universului, este ca intrebarile sa fie puse. 

La prima vedere oftalmologic corecta, ceea ce genereaza in proportii de masa 
Mircea Cartarescu, ca geniu nici natural, nici obligat, ci simulant cum cere publicul 
sau vast - un soi de geniu apter care nu se inaripeaza decat in paginile de 
postromanism - este un Kitsch orbitor, catoptromant, care ar trebui sa starneasca in 
publicul cultivat, postEminescian §i oarecum postromanesc, tropisme contradictorii, 
judecati de acceptare dar §i sentimente de rejectie, ramanand pentru exegeti §i 
promoteri un miracol pervaziv modalitatea in care acest inclasificabil autor conserva 
Totul, adica fidelitatea cititoarelor sale, preocupate nu numai de actiune ci §i de a 
ghici in giganticul sau Text, tarot cu 1400-1500 de carti, pe alocuri autoreflexiv, 
alonim §i enigmatic ca o sfera argintata launtric. 

Presupunem ca geniul, eel mult simulant intr-un postmodernism care persecuta 
conceptele romantice, al candidatului roman la Premiul Nobel eel mai bine plasat, 
compenseaza daunele produse ochiului nostra spiritual, de kitschul orbitor, prin 
anumite procedee oarecum naturiste, de incercat §i modest osta§ al luminii, a caror 
relevare ne-o propunem insa doar in masura in care nu daunam farmecului fractalic §i 
pineal al recitirilor, ci dimpotriva il stimulam printr-o oftalmologie hiperbolica, deplin 
deschisa spatio-temporal spre semne §i intelesuri §i certitudinile din oglinzile paralele 
intre care se produce zboral tatonant, ca de fluture, al semiozei. 



* Dificultatea de a-l consilia pe popularul autor §i actant, ce sa scrie §i cum, este 
artificial amplificata la noi de receptia incorecta, deformata, afectata de aberatiile 
optice de pana in prezent. Ci numai rugandu-te la Icoana Preacuratei, iti revine 
vederea. Caci dupa ce il cite§ti pe Cel mai bine vandut scriitor roman, e§ti naucit, ba 
chiar aproape orb sau mai bine zis, ametit pur §i simplu ca de aurolac, pus in situatia 
pervaziva de a intreba §i pe altii, ca dinaintea unui miraj, daca §i ei vad in lumina 
transfinita acela§i tunel oranj caleidoscopic ca §i tine. Bunaoara pureci cat oile, cafarzi 
cat pitbuUii sau, de foame, fluturi uria§i congelati in Dunare, ori, din pricina nostalgiei 
sub ploile macondiene, sa contempli melancolic de la fereastra susa peisajul in forma 
de Y al Capitalei, dominat metafizic de masivul Orbitor de la Gaudeamus 2007, 
ascunsul in gluga sa trandafirie, al unei femei alpestre. 

lata de ce aceasta, coboratoare in jos ca afi§area rezultatelor, nu este o abordare 
critica introlocata a unor aspecte ale operei cartaresciene, ci mai degraba un mod de a 
ne lamuri cum vedem universul cartarescian. 

De aceea, sintagma analiza oftalmologica, adica sa priviti bine!, este aici cu 
mult mai indrituita ca meniu decat aceea, perimata, de analiza literara, care i§i are 
sensul scufundat definitiv, o data cu naufragiul titanic al modernitatii etern 
obsoloscente, in Sentimentul lichidatorist al postromanismului . 

* O contra-carte de 1400-1500 de pagini . Scriitor de talie mondiala, Mircea 
Cartarescu figureaza pe lista celor 1001 de carti obligatorii pentru Liceanul 
Neascultator, prin Orbitor §i prin Postromdnismul romdnesc, doua lucrari originale 
care constituie impreuna opera sa majora, de maturitate, dincolo de copertele careia 
cu greu poate fi imaginat altfel de text decat vreun palimpsest caznit, caligrafiat in 
cheie minora, placuta doar Profesorului §tiecarte, nu §i Filantropului Mizericordios. 

Combaterea evaluarii Neamului Romanesc ca pe un-fel-de-n-ar-mai-fi-deja nu-i 
lucru de §aga §i atunci aceasta prima carte a noastra despre postromanismul din 
produsul editorial prezentat drept „cel mai bun roman din Literatura Romana a 
ultimelor cinci decenii" (de ce cinci §i nu §ase? ce naiba s-a publicat intre 1947 §i 
1957, cealalta Cronica de familiel ca doar n-o aprecia promoterul optzecist 
Morometiil) - este doar un inceput timid §i cam grabit, impulsionat cu nagaica de 
comanda ferma a editurii! Ci daca-n viitorii doi-trei ani publicul tinta predispus la 
mankurtizare nu va schimba de mentalitate, atunce va urma al doilea volum, care va 
atrage negre§it pe-al treilea sau chiar pe al patrulea, a§a ca se cam sparie gandul la 
ce truda s-a inhamat al de scrise titlul Kitsch orbitor §i geniu inaripat: Nobel-ul 
romdnului Cartarescu, daca va fi fiind sa fie sa deie sama pentru toate cate va dzice in 
1400-1500 de pagini, de§i criteriul estetic al oglinzii §i al azotatului de argint plescaie 
ca un §ervetel umed aruncat in sus, cum da Google Earth perpendicular pe Lacul 
Como, cumpanind Bellagio §i Menaggio, sutien agatat la soare. 

* O sama de cuvinte. Cat prive§te metoda care ar potenta la maximum 
accesibilitatea pentru popor dorita §i proiectata de Trilogia obligatorie Kitsch orbitor 
§i geniu inaripat: Nobel-ul romdnului Cartarescu, compusa in maxim §apte ani, 
minimum 1500 de pagini pioase inspirate de derapajele postromaniste ale Orbitorului 
cartarescian, ea nu poate fi decat aceea a juxtapunerii fragmentelor , ca pe ni§te metope 
la un templu clasic, deja probata-n excelenta ei de omul pe care-1 iubesc eel mai mult 
dupa Gabriel Liiceanu, Andrei Ple§u, care-mi spunea numai mie, in calitate de Cititor 
Unic, in sihastria mea de la Capriana, ascultand kolokolul de la Sfeti-Gheorghi 
confirmand pe genialul Ion Neculce, ca „cea mai adecvata expresie scrisa a efortului 
spiritual imi apare a fi fragmentul. Pentru ca fragmentul singur, numai el, respecta 



procedura intima a gandirii. Gandim intermitent: intermitent la propriu, data fiind 
incapacitatea noastra structurala de a pastra in act reflexivitatea (pe o unica tema) 
dincolo de intervalul catorva ceasuri. (lar produsul pozitiv, consemnabil, al acestui 
interval e, de cele mai multe ori, fulgurant: exista clipe ale intelegerii, inconjurate de 
un zumzet tatonat, care nu e decat a§teptarea activa a acelor clipe.) Dar gandim 
intermitent §i in alt sens: gandim cu un aparat finit infinitatea fiecarui gand. A fi 
creatura inseamna a fi fragment." 

* A'^M de la prima la ultima pagina. Initial, data fiind admiratia ramasa din 
adolescenta pentru seriozitatea literaturii ruse, bunica punandu-mi din vreme in mana 
pe Goncearov, Turgheniev, Bunin, Pu§kin, Lermontov, Saltikov-Scedrin, 
Merejkovski, Paustovski, Tolstoi, Dostoievski sau Gorki (al carui fluviuroman Jizn 
Klima Samgina, nereedidat de Humanitas doar pentru ca autorul a fost un slugoi §i un 
prizonier al lui Stalin, e mai bun decat Doctor Jivago sau Jizn i sudba, §i aproape la 
fel de bun ca Omul fara insu^iri), mi-am propus pana la urma sa re-scriu Suflete 
moarte, poemul neterminat al lui Gogol, spre al carui romantism magic ma indemna 
nu numai admiratia ce aveam pentru spatiul literar aproape romanesc din lirica 
baladesca a ucraineanului §evcenko, ci §i aspectul postmodern al veseliei sanatoase, 
fiindca ne-a ajuns §i noua in secolul XX de atata Holocaust, Gulag, Laogai sau 
Romlag, uite vrem sa ne mai §i dixstram §i noi, sa ne simtim bine! 

Constatand insa pe e§antioane reprezentative ca nu se mai cite§te azi decat pe 
sarite, randomizat, nu de la prima la ultima pagina, nici macar de promoteri sau 
critici, depozitandu-se cartea in raft cu mentiunea de fetita chibzuita „past'am puntru 
mai ta'ziu!", a trebuit sa renunt la ceea ce ar fi fost un fel de Intdmplari din lumea 
megaintelectualilor, ca a lui Wu Jingzi §i sa rescriu pe Gogol intr-o discontinuitate a 
rasului derivata creativ din tehnicile narative ale dlui Ple§u. 

*Din ala, din „Razboiul Sfdnt" . Fractalul mai degraba nu revolutionar ci 
basarabean, care a generat acest text catastrofal pentru toti are forma de fluture, o 
aripa fiind §tefan Cel Mare, cealalta Mihai Viteazul, iar corpul? 

Corpul? - poate trupul eel frumos ca un copaci sau ca helful §i helvolul al tarii 
mele, §i al Limbii noastre cea Romana, ramas sfartecat de Ribbentrop §i Molotov, vai! 
chiar dupa 1991 §i fara ca nechezolii sa emita vreo strategie coerenta pe baza careia 
cleptocratia sa faca Reunificarea, de bine de rau dupa modelul fostului nostru Aliat 
mult mai mare §i foarte mecanizat, din ala, din „Razboiul Sfant", cum i se zicea in 
urma cu jumatate de veac, la 22 iunie 1941, pentru ca Neamul Romanesc mai avea in 
memorie cu cate jertfe se intregise. 



* Caci §tefan eel Mare, marunt de statura dar mare figura este eel care, 
inspirat de Duhul Sfant {...), a rostit o zicala nemuritoare, ce i-a servit drept 
deviza, §i care-apoi s-a dovedit o lege-a pamantului pentru toti voievozii ce i-au 
urmat: «In du^mani cu hula, in popor cu sula!» Nu-i de mirare ca toti 
moldovenii de azi ii seamana ca doua picaturi de apa: pitici, peltici §i degraba 
varsatori de sange nevinovat. Apoi, Mihai Viteazul. A avut, ce-i drept, neclaritati 
ideologice, i-a legat pe tarani de glie, dar a §i unit cele trei tari Romane^ti, cum 
mai tarziu, in mod simbolic, istoricii au unit trei bucati de hartie ca sa 
alcatuiasca faimoasa lui fraza-testament: «Pohta ce-am pohtit: Moldova, 
Ardealul, Tara Romaneasca». (03, 420) 



* Lui nu i-au dat nimic. Cum Mircea Cartarescu, a§a cum ne teleasigura un 
admirator, pe noi toti aceia care-1 citim cu respect inainte de a-1 comenta §i barfi, are 
imperturbabilitatea de a scrie dupa Revolutie exact ca inainte (de unde poate §i 
indiferenta literara pentru mortii ei, ca lui nu i-au dat nimic, fie §i in materie de 
Libertate!), la aceasta maculare a voievozilor Neamului Romanesc, coroborata cu 
violarea-n grup in ceceu, pe cand dormea dusa, a simbolului Romaniei de§teptate la 
1848, singura precautie contra retragerii cetateniei Romane, de catre concetatenii 
furiosi, de la Nistru pan' la Tisa §i de la Toronto pan' la Sydney, pentru complicitate la 
„o campanie de denigrare a valorilor culturii nationale, de distorsionare a adevarului 
istoric §i a traditiilor stramo§e§ti, promovand contracultura §i creatiile obscene, 
decadente" este, in stilul rezistentei prin cultura sub bol§evici, a pune-n gura pdna la 
urechi a unui personaj necondamnat, incendiarele enunturi printre rdnduri ale 
autorului de la Castel, fiind ales ca purtator de cuvant liber tocmai Omul-cu-doua- 
mame, adica dl Ion Iliescu, al carui bazin electoral devastator pentru bucure§teni a fost 
tocmai injumatatita Moldova, deci oricat de manjit de terorism §i mineriade, el n-avea 
nici un motiv sa se exprime de pe pozitii rasiste vizavi de fratii no§tri hirsuti ca 
Eminescu, vanzatori de §urubelnite la taraba in pietele Capitalei, pitici, peltici §i 
degrabd vdrsdtori de sdnge nevinovat. 

* Pasaj rasist sadea, incorect politic, incorect Romane§te, pentru care 
pre§edintele comunist §i romanofob al Republicii Moldova, tovara§ul Vladimir 
Voronin, care este un politician, un ideolog gi un strateg redutabil , cum din pacate a 
fost o nuca de otel §i Ion Iliescu pentru dintii de laptic ai megaintelectualilor romani 
rupti de popor, - ar putea ca§tiga capital electoral decisiv dand in judecata 
Humanitasul la CEDO sau adresandu-se unor organe de presa influente §i in RO, 
precum cotidianul parizian Le Monde. 

Creatie lingvistica geniala, instantaneu memorabila pe vecie, sintagma 
cartaresciana rasista asociata paradigmatic moldovenilor, „pitici, peltici §i degraba 
varsatori de sange nevinovat", nu a§teapta decat sa fie popularisita de du§manii de 
peste Nistru §i de dincoace de Prut ai acestei comunitati moldovene parasite de 
romani, spre a deveni nemasurat mai populara decat poemul-invectiva intr-un cuvant, 
Sdrrrma!. 

Studiul Relatia Romaniei cu Republica Moldova, publicat la 25 ianuarie 1995 in 
22 plus de Renate Weber, Valentin Stan §i Gabriel Andreescu, recomandandu-ne sa 
recunoa§tem etnia moldoveana §i sa nu ne mai interesam decat de putinii cetateni 
declarati Romani peste Prut - fara a se fi autodesfiintat, in consecinta, GDS-ul §i nici 
macar sa se fi autoexpulzat din sediul din Galea Victoriei - sau declaratia despre 
limba moldoveneasca ministrului de exteme Mihai Razvan Ungureanu, c-ar fi light 
Romanian, adica u§urica, sunt depa§ite moralice§te §i pot fi date uitarii in arhivele 
Akasiei, unde nu m-ar mira sa lucreze deja primele Nata§e kaghebiste, de o frumusete 
celesta ca a minunatei Nathalie a lui Gilbert Becaud, rapitoarea studenta care il 
secundeaza strans in vizita lui la Moscova. 

* Nici avdnd prea mari §anse a mi se tolera. Stai §i te intrebi de ce pana §i 
aceasta... precautiune cu Omul-cu-doua-mame injuriind pe §tefan §i Mihai, §i nu 
asumare a invectivei de catre Scriitorul insu^i, deoarece pe aceste culmi raioase ale 
mankurtizarii, Institutul pentru Semnalarea §i Monitorizarea Antiromanismului 
(ISMAR), cum zicea un proiect de-al sihastritului Camelian Propinatiu - finantarea 
fiind cu 33% peste cat se acorda Institutului Cultural Roman, carele probabil va 



exporta peste tot infama p. 420 - noi Romanii n-avem! lar de la publicul cultivat, 
fesenist sau manelar, a o citi integral cartea 03 nu e obligatoriu, iar a mai §i protesta 
intru odihna voievodala este lipsit §i de comoditate, §i de sens, deoarece lectia a cam 
fost invatata in RO, doara ce in exterior trebuie lamurit consumatorul roman ca de fapt 
nu-i pricina de a-i batjocori pe unul Sfant §i pe altul Brav, dintre sfintii no§tri 
voievozi, cat nici in Occident moravurile nu erau pe atunci, in paradigma ei de epoca, 
liberale, ci noi dam cu bata-n marile simboluri doar cum a-i da cu analcid peste 
national-comunism §i reziduuri, care deviatie a tradat marxismul eel mai pur, 
dezamagind unii activi§ti de §i-au ars §i carnetul, incorecta fiind insa imaginea ca-n 22 
decembrie 1989 din toate apartamentele Bucure§tiului se inalta prin geamlacurile 
bucatariilor fum albastrui de la cemeala cotizatiilor. 

Eu de exemplu, nu am fost unul dintre cei 4 milioane de cotizanti PCR , ci dintre 
cei 19 milioane de nemembri de partid, negasind placere in a ajunge scriitor canonic 
al Epocii Cea §i nici avdnd prea mari §anse a mi se tolera, nefiind fiu nici macar de 
mic nomenclaturist, ci nepot de luptator national, eel mult. 

* E ca atunci cand te-a scuipat boierul mintii in obraz dinaintea copiilor tai §i 
simti ca-ti crapa creierii daca nu rasplate§ti cumva de atata umilinta. 

* „In paginile sale de Amintiri, tiparite in Viata Basarabiei, numerele 8 §i 9 din 
1942, Pantelimon Halippa face o remarca interesanta, amintindu-ne de acela care a 
fost luptatorul national Grigore Constantinescu: 

«Studiile secundare Alexie Mateevici §i le-a facut in Seminarul teologic de la 
Chi§inau, intre anii 1904 - 1910 §i a avut prilej sa studieze Limba §i scrisul Romanesc 
de la teologul Gr. Constantinescu, Roman din Ia§i, care i§i facuse studiile la Academia 
teologica din Chiev §i, multumita mi§carilor revolutionare din 1905-1906, reu§ise sa 
fie profesor de Limba Romana la Seminarul teologic din Chi§inau.»" 

A§a scrie carturarul lurie Colesnic in 
Basarabia necunoscuta. In primul volum, la 
pagina 176, iar trei file mai incolo am gasit 
cutremurat de emotie o imagine mult familiara 
mie, pentru ca Ursita, care se mai cheama 
Co§mar sau Istorie, dupa caz, a facut sa-mi fie 
bunic tocmai mie acest luptator national, 
Grigore Constantinescu, ulterior preotul 
Napadenilor, carele In 1913-1914, imediat dupa 
Balcic, scotea la Chi§inau Glasul Basarabiei, ca 
„director-proprietar". 

Cata emotie! El, cu Infati§are cehoviana, 
mama copil, surori ale ei §i, de-a dreptul 
boieroaica bunica. In acea legendara poza sepia, 
ascunsa In graba §i teroare sub clo§ca, la 
perchezitie, de Mama, cand 1-au luat Intr-o noapte de august 1952, a Sfintei Fecioare, 
securi§tii §i muncitorii atei pe Tata-n Romlag. 

lata de ce, pe cand mama mea nu putea sa-i trimita la uitatul Canal salvatorul 
pachet tatalui meu distrofic cu numele ei ca expeditor, fiindca nu i se emitea buletin In 
RPR , ca Romanca nascuta la Chi^inau urmand a fi eventual redata URSS-ului, deja 
Incepusem a-mi forma despre acest ora§ de pe Bac o imagine-n care §tefan eel Mare, 
Inarmat cu o sfanta cruce, ar fi putut intimida, cum studentul din Tien Anmen, o 
Intreaga coloana de motorizate T-34, cea mai veche amintire a mea fiind, dealtfel. 




trecerea pe §oseaua din Titu Targ a unui astfel de rinocer pe §enile, apartinator cert 
Armatei Ro§ii de ocupatie. 

* Autoelita este care a apelat la lichele (adica dalmatieni, pe limba lui Pamuk), 
mergeti dara din cultura in economie, ca in rest ne ocupam noi, adica vom face noi 
totul, a§a s-a subinteles: monarhie (bipartida), lustratie, procesul comunismului (cu al 
masacrelor din Decembrie cu tot), Reintregirea Neamului, Luminarea Poporului, 
exaltarea Misiei Culturale a Neamului Romanesc, Wikipedia Romaneasca, ba§ca 
Emanciparea Cadrelor Didactice, intra folosirea lor ca pe o curea de transmisie intre 
aforismele megaintelectualilor §i proverbele Gloatei! 

Autoelita, care §tie toata lumea ce este, izbindu-ne de ea peste tot, la stand, la 
librarie, la teveu, la radio, la chio§c, la orice premieri anuale, la clubul Deus ex 
machina, la muzeu, pe net, in manual, la concert, la cafenea, la circ §i chiar la meci, s- 
a mentinut ca stractura informala, deci indefinibila, §i va mai dura - de la tineretul 
eroic decembrist la tineretul idealist care vine din Diaspora acasa, auzind ca se baga- 
n cultura 0,16 % din pib, §i va indeplini Misia Culturala §i Civilizatorie a Neamului 
Romanesc la Marea Neagra §i pe Mapamond - nu pentra ca ea §i-ar fi asigurat 
coeziunea prin pasiuni Auto comune, cum s-ar putea crede, ci prin culpa de a nu se fi 
preocupat consecvent de cregterea necontenita a Infrastructure Intelectuale, ceea ce 
aproape ca a anulat Luminarea Poporului. 

lar bezna se va intensifica, Biblioteca Nationala, inceputa de Ceau§escu in 
1986, n-a fost continuata de universitarii care au venit la putere peste doua cincinale, 
deoarece superioritatea lor fata de studenti nu depindea de facilitatile documentare, iar 
dupa ce la 11 decembrie 2000 s-a produs gratierea colectiva §i votarea in unanimitate 
re-pre§edinte a dlui Ion Iliescu, intelectualii feseni§ti ai dansului au manifestat o 
ingratitudine strigatoare la cer nu numai nereluand lucrarile la zidul parasit §i 
neispravit, ci pretinzand modificarea destinatiei culturale, adica sa se adaposteasca in 
depozite pe malul Dambovitei... Guvernul(!), amenintat langa Muzeul Antipa de 
cutremur, fiind cladirea §ubrezita de blestemele Clasei Muncitoare sindicalizate. 

Or, acum, cand cu fonduri europene se va ajunge pe malul Dambovitei la 
finisaje, parca vad ca se va produce §i, statistic inevitabilul, Cutremur Devastator, a§a 
ca iar se va infiinta cu pretentii locative Guvernul la Biblioteca, sau vreun minister de 
forta, sau se va produce dracu §tie ce, oricum confirmandu-se anticiparea pesimista ca 
umplerea cu fond de carte occidental cat sa te poti documenta in RO va fi abia opera 
de inima a tineretului idealist din DRO (Diaspora Romana), ce se va intoarce in patrie 
s-o updateze ca pa§opti§tii lui Rosenthal. 

* Dar cine sunt eu sa remarc ca exista Autoelita? 

Intreb de pe trecerea de pietoni, unde scrie hieratic zebra: de ce mai trebuie sa §i 
fiu cineva, cand am prieteni atat de influenti incat mi se poate muta §i cadavral? 

* Iar judecata istoriei e cam a§a. 

De obicei, clasa politica e iresponsabila ; nu ai ce discuta cu ea. §TIE, dar nu 
vrea, din cauza impunitatii ei, asigurata de cleptocratie sau de Noul Stapan. 

Cu ea nu se discuta, pentru ca vai! ea nici macar nu se judeca, ci se pedepse^te. 

Desigur simbolic, unul pentru toti, cum Ceau§escu pentra Iliescu sau cum 
Miron Cozma tot pentru Iliescu. 

In schimb, se cearta, pana la ultimul enunt scris §i vandut, cand ajunge din 
iresponsabila insuportabila , tocmai elita intelectuala, cu deosebire Autoelita. 



10 



* Poate ca nu s-ar fi ales §i smantanit la noi nici o elita daca n-ar fi precedat 
Revolutia eroarea paltini§ana ca nu s-a precizat pozitivist criteriul dupa care se vor 
alege caii de cursa Intelectuali, ce corect indramati spiritual, vor scoate Romania din 
fecala, adica din kkt, pentru ca ea sa-§i exprime spiritualitatea latina in universal, 
repede-repede, pana nu ne inecam cu totii in oceanul globalizarii ca in vidanja 
vidanjelor. 

De aceea, Ei s-au ales singuri , a§a delimitandu-se orice Autoelita, care e un 
concept vag, inderinibil operational, cum sunt §i cele de marie, megaintelectual, 
geniu, §men, Stapanul eel Vechi, Stapanul eel Nou, revolutie, Centura, patriotism, 
prostitutie, metanoia, pervaziune fiscala, sloboz, cocalar, coruptie sau piarista. 

Eseul insa, de-aia e eseu, ca sa jongleze cu concepte vagi - eventual variabile in 
text, cum e §i natural §i dezirabil - ba inca §i cu metode vagi, antiejaculatorii, elastice, 
inclusiv cu aprecieri critice inconsecvente, cum ar fi sa separi in marele text 
cartarescian o zona amorfa, o zona mai marfa, ce ar merita semnata la deruta Lulu 
Caldarescu §i o alta a autenticului Mircea Cartarescu , etern nobelizabila, pentru ca 
apoi sa-ti dai seama singur ca nu e nevoie de nici un fel de heteronime §i ca sprijinul 
tau pentru Candidatul nostra Nobel trebuie sa rie, spre mai binele Neamului 
Romanesc §i al Literaturii, un sprijin total, in numele Domnului de pe 
Intercontinental, netarmurit §i neconditionat. 

* lata de ce, deschizand cu cea mai mare iubire abia cumparatul 03, 
franzarindu-1 febril §i nimerind randomizat, dar prin Ursita destinului, tocmai pagina 
rasista 420, inchinata violatorului §tefan eel Mare, nu mi-a fost tocmai bine, 
trecandu-ma toti riorii, cum nu m-am simtit mai rau decat in dimineata de neuitat cand 
am le§inat la Impozite §i Taxe citind in Dilema 265 cum lamura elitei clipei, mai 
toata, asasina in acel blestemat 5 martie 1998 Mitul lui Eminescu, Poetul National de 
la care-am invatat de timpuriu cuvantul Nistru. 

§i mai lata de ce m-am chitit eu in sinea me ca daca Fluturele 
postmodernismului va ri fost scriind in transa cu analcid mascari pe trecutul nostru, la 
Schloss Solitude, la Castel, prea departe de popor, macar fanii din Autoelita Capitalei, 
pe care cu atata geniu inaripat de postromanism o evoca, vor binevoi sa-i atraga, cu 
mil de precautiuni, atentia asupra unui viitor §ocant pana §i pentra un Gregor Samsa. 

Anume ca daca ai pe murii institutului tau mapamondul cu zone albe unde 
romanul Cartarescu deocamdata nu s-a tradus, te orbe§te ca un neon enormul spatiu ce 
se intinde de la Nistra pan' la Paciric. Or, in tot acest imperiu nesfar§it de Siberii de 
gheata, radacinile Romane§ti ale deportatilor sunt serioase §i nu pica tocmai bine acea 
pagina rasista sadea 420, pe baza careia majoritarii locali, poate chiar neortodoc§i, sa 
rada de moldoveni strigandu-le Sdrrrma! §i amintindu-le ca sunt pitici, peltici §i 
degraba varsatori de sange nevinovat, semanand adica voievodului lor violator ca 
ni§te picaturi de apa. 

* Nimic de conspectat. Aceasta proba nr. 420 poate genera un tsunami de 
sinucideri in randurile scriitorice§ti sau critice sau universitare §i a§a rarite, caci ea 
demonstreaza, prin non-reactiile publicului la batjocorirea fratilor no§tri basarabeni, 
ca de fapt cartile noastre or ri cumparate, dar nu sunt citite . Ele, pescuite ca ni§te 
languste dintr-o mare de traduceri care a inundat librariile, mor in rafturi §i pe 
noptiere, se depreciaza §i se descompun. Pare de necrezut, dar uite ca publicului ori 
nu-i pasa, ori cite§te pe diagonala §i o fi trecut peste pagina infama fara sa-i simta 
gustul de analcid §i izul ilogic ca al imanentei! 



11 



Este intr-adevar tare trist, fiindca pentru public te chinuie§ti toata viata, ca 
pentru ni§te copii ingrati, iar el habar n-are de cat de epuizant este sa scrii critic, nu 
promotional, anticipand situatii postmoderne precum cea cu cititoarea Coca 
Dospinoiu, care doar a „ghicit" gratios in vreo pagina cartaresciana sau alta, 
neintelegand decat din an in Pa§tele ma-sii la ce subtilitate faci trimitere, daca n-a 
explorat niciodata intregul text. 

Iar aceasta lectura frunzarita e comuna intregii Autoelite, nimeni n-a citit-o rand 
cu rand, de la prima la ultima carte, pentru a constata ca nu prea e nimic de 
conspectat, pe cand de la un Noica sau un Tutea era memorabil totul. 

* Nereu§ite ale scriitorului Mircea Cartarescu. Aceasta proba nr. 420 este, ca la 
joacele pe computer, o u§a magica prin care se trece de la o „realitate" la alta, printr- 
un simplu clic oftalmologic. Cu alte cuvinte, daca operele complete cartaresciene or ri 
pentru unii lectori orbitor invulnerabile artistic, totu§i critica ideologica le poate 
diagnostica destule domenii nule, in maniera in care un consilier prezidential a 
spulberat multe pagini din Eminescu gazetarul, cu mit cu tot. 

Astfel de nereu§ite ale scriitorului Mircea Cartarescu sunt: intelegerea 
trunchiata a sufletului Romanesc, darea cu analcid peste visul chimeric Eminescian, 
voievozii aia spectrali vazuti numai prin lentila postromanismului radiograriind fecala 
lui Patapievici, cronica de familie mic nomenclaturista care este TO ca epopee 
fesenista, exclusivismul insu§irii in folos propriu a postmodernismului romanesc 
(M.C.= le fondateur du post-modernisme roumain) expropriind pe intaiul nostru poet 
ecologist Nicolae Labi§ de aceasta prioritate (cum nici lui Marin Freda nu i se 
recunoa§te in parodia de Intelectual Moromete un genial personaj postmodern!), in 
rine, cea mai grava fapta de coruptie prin fictiune riind totu§i contributia literara la 
privatizarea Securitatii in Revolutia insagi. 

* Declaratia de teritorialitate. Foarte bine, o conceptie ca oricare alta! - imi 
spunea un eminent critic. Numai ca ea trebuie sa rie scoasa cu forcepsul din capatana 
elitei, de catre singura parghie de care dispune poporul, adica Fartidul Cadrelor 
Didactice, deoarece Sentimentul lichidatorist al postromanismului nu te joci cu el, cu 
grelele sale consecinte! 

Cea mai nasoala riind ca falimentul nostru moral elibereaza §i pe Intelectual de 
sfanta sa datorie de a se jertri pentru o Tara irelevanta. 

Da, Fartidul Amaratilor din Romania o diagnosticheaza ferm: scopul 
Intelectualului otravit de Sentimentul lichidatorist al postromanismului nu mai este sa 
lumineze poporul, ci sa-i ia baniil 

§i poate ca nu e vorba doar de nechezolii de speta I, semidocti din lipsa de 
biblioteci, sau de cei de speta II, cu probleme deontologice la patriotism dupa acces la 
rafturi occidentale, ci de mult mai multi. 

De aceea §i viata spirituals este o continua lupta pentru dominanta la nivelul 
haitei sau teritorial intre haite, limbajul comunicarii riind un raget tot mai elevat §i 
inaccesibil gloatei, iar sensul discursurilor riind rinalitatea accesarii unei feliute din 
pib sau din diferite alte sponsorizari. 

Retrospectiv, chiar §i celebrul Apel catre lichele, din monarhista zi de 30 
decembrie 1989, nu mai apare azi, cum am mai zis, decat ca o intimidanta declaratie 
de teritorialitate. 

Fiindca Sentimentul lichidatorist al postromanismului vine de la conceptia 
demitizanta ca Neamul Romanesc are o istorie cu radiograrie de fecala §i, in 
consecinta, nu din cauza cleptocratiei - emanatie a Nomenclature bol§evice cu 



12 



pivotul ei Securitatea -, ci de-aia, pentru ca suntem un popor de hoti, producem zi de 
zi, ceas de ceas §i in proportii de masa, coruptie §i corupti, prezentul fiind in mod 
necesar o diaree abstrasa din amintitul trecut de kkt!. 

* lar un viitor mai bun nu mai conteaza pentru mortii Revolutiei Impu§cate, 
avand in vedere profunzimea metafizica a ireversibilitatii preromantice a timpului, a§a 
cum observa in De umbris idearum §i martirul Giordano Bruno, ca „Il passato e tutto, 
I'avvenire e niente, il tempo non ha un altro senso" . 

* §i chiar succesul! Totu§i, regula morala a oricarui inceput este: mai intai, 
trebuie respectat la Mircea Cartarescu efortul literar al unei vieti. $i chiar succesul! 
De care trebuie sa se bucure orice artist roman, ba e chiar dator, pentru ca in caz de 
nobelizare a acestui geniu inaripat de postromanismul deja al Epocii Wash, i-ar create 
§i lui actiunile, ca §i speranta in confirmarea canonica a Occidentului! 

Abia apoi incepi sa fii carcota§, sa-1 critici pe eel mai bine vandut autor roman 
din toate timpurile, pentru Basarabia, pentru Revo, pentru Kitsch, §i sa te sondezi 
launtric daca ai rezista cat el, sa fii suspectat §i barfit prin cafenele §i berarii de 
observatorii national-comuni§ti aproape securi§ti, de pilda cum ca n-ai fi - recrutat 
inca din 1990 in Iowa City de CIA, in 1977 de Mossad la Cochirleni §i in 1968 in 
preventoriu la Voila, la 12 ani, de Cagabau - decat un banal agent de influenta, om 
de litere bucure§tean care, semnand texte gata facute, este supramediatizat ca sa 
maculeze in favoarea globalismului aducator de marfa SUA cu euri miturile nationale 
§i ca sa-§i asume in numele a 20-30 de milioane de Romani vini istorice fata de evrei, 
rromi, unguri, bulgari, ru§i, aromani §i alte popoare, fiind invitat in consecinta, pa 
peste tot, sa-§i lanseze imputita lui de elucubratie sexualista Ciorditor, scriitor de 
femei care nici n-a raspuns la provocarea la duel aruncata-n obraz de un universitar, 
tot filolog! 

Pavaza unui avertisment al Cartarescului cum ca eel mai tare m-ar intrista o 
lectura pasiva, fie impotrivire permanenta, fie acceptare totala, ideal fiind un melanj 
de plinuri §i de goluri, nefiind invidiata de nimeni! 

* A venit homosapul, adica un mat plin de fecale intre un creier §i-un sex, 
cumparand ingerul de gips la supermarketul de langa Biserica Sebastian §i apoi a venit 
§tiutorul la cinema Lira, invitandu-ma la un restaurant pakistanez cu tango, §i am avut 
revelatia ca pozitia mea, contorsionat chakras cu chakras de durere unionists, este 
total incorecta, manifestand eu primitivism prin citirea unui text literar ca pe un 
manifest politic argentinian, deoarece postmodernismul nu vinde idei, nici carti, ci un 
fel de obiecte imaginare borgesiene, senzuale, iresponsabile, deoarece „textul §i realul 
se contopesc, se afirma §i se neaga altemativ, descriind pana la urma o entitate 
translucida, indeterminata, pe care am numit-o candva texistenta §i care corespunde 
starii a treia, pisicii lui Heisenberg, obiectelor imposibile ale lui Escher - recte 
obiectului postmodern." 

* De unde §i concluzia in spatiul pentatonic ca noi nu numai ca am avut 
postmodernism fara modernitate, dar lichidarea premedidata, cu scenariu receptionat 
de la patura superpusa, a Mitului Eminescian, este complet prematura: lasand 
cleptocratia sa se preocupe de capul ei de Totul, uite ca noi nu am mai infaptuit 
unitatea nationala, ci tot dam inapoi ca racul spre America Dunareana, cu capitala in 
conurbatia Giurgiu-Russe, unde se poate fotografia §i Podul de Fluturi daca 



13 



straluce§te soarele in termopanele blocurilor turn de pe inaltul §i mai ieftinul mal 
bulgar. 

* Graba strica treaba. Gaudeamusul anului centenar Mircea Eliade 2007, cand 
se plinesc 90 de ani de la 18 iunie 1917, data la care Alexei Mateevici, la Congresul 
Invatatorilor, a citit imnul Limba noastra, continua sa ne bucure sub albastra cupola 
cu invataturile sale. Trece ingandurat un cititor. Zgribulit. Televedeta Mihaela 
Radulescu vinde permanent din lucrurile ei simple, publicul televizionar 
impreunandu-se zambitor iliescano-basescian cu publicul de noptiera la aceasta editie 
de consens. Mie, la o mie de picioare deasupra calotei, la standul de vis al editurii 
mele acoperite de ninsori elvetiene, langa restaurantul de la nivelul eel mai excentric, 
ca Atot§tiutor Cititor Unic, mi se tot deschide mereu §i mereu exemplarul din 03 la p. 
420, precum un fluture de carton dreptunghiular dezvaluind prin departarea aripilor 
paroase ca ale lui Eminescu o rana prelunga, insiropata gasteropodal, confirmand ca 
toate ies acum la iveala, ca excrementele, vorba dlui Patapievici. 

Pagina nefasta, unde sub precautiunea ca vorbe§te in 22 decembrie 1989 Omul- 
cu-doua-mame, aflam despre §tefan Voda al Moldovei, abia ie§it la un sondaj 
televizat a fi Cel Mai Mare Roman, cum ca-§i denigra adversarii, ii hulea, §i mai era §i 
un mare violator, adica prostii, ca puteai sa-i strici imaginea altfel, legandu-te de 
Matrio§ka, de aripa kaghebista a Securitatii, dezvoltand fictional marturia ca 
Mu§atinul asta injura groaznic ruse§te \ Sau intreband insinuant ca de ce gi-a maritat 
fata tocmai la Moscova ! (Fiindca avea picioare lungi de balerina! bombane Domnita 
Chiajna, data lui Mircea Ciobanul, catre sora sa Ruxandra, data Lapu§neanului.) 

Certa este, a§adar, o nervozitate pagubitoare la Mircea, legata probabil de 
sfar§itul bursei la Stuttgart, in loc de alte picanterii - batjocorirea cu orice pret a 
Eroului Necunoscut, atribuind kafkian lui Ion Iliescu un discurs nationalist de care nu 
e capabil , cum nu sunt nici puii occidentalizati ai acelor mici nomenclaturi§ti fanatici, 
cei mai periculo§i cu putinta, care chiar au crezut in marxism, nesuportand deviatii sau 
intinari, §i in plus, bazinul electoral moldovenesc al fesenismului nu permitea 
demitizarea lui §tefan eel Mare ca violator, tata biblic unei semintii degenerate, a 
moldovenilor pitici, peltici §i degraba varsatori de sange nevinovat. 

* Cum nu trebuie inteleasa aceasta carte imprescriptibila. Kitsch orbitor §i 
geniu inaripat: Nobel-ul romdnului Cdrtdrescu. Sunt §i eu un fractal delabrat in 
mi§care browniana prin inconcevabilul Univers, a§a ca empatia mea pentru Mircea ma 
doare rau, fiindca nu se poate pentru un Intelectual postmodern mai rau Raul decat sa 
scrii o carte grea ca 03 §i sa constati ca doar un singur cititor , insu§i Cititorul cu c 
mare, numai ala, spre care converge seria §tiutorilor, a ajuns pana la infama pagina 
420! 

Te cuprinde monoton ceva din melancolia ecleziasta a unuia care a fost rege la 
lerusalim §i totul s-a dovedit risipire de timp, fluviu, mare §i suflet, vanare de vant, 
zadarnicie. 

Zac cu ochii in gol, cu gandul masor cat inca mai pustiu va fi peisajul nostru 
Intelectual cand Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu, T. O. Bobe, Horia-Roman 
Patapievici, Andrei Ple§u sau Gabriel Liiceanu ar impinge postromanismul pana la 
capat §i ar inceta a mai scrie in versuri, sfaramandu-§i fiecare organele. 

§i mi se arata, ranjind de pe toate monitoarele culinare ale Stapanului sau, 
chipul viclean al uzurpatorului ros launtric de invidie meschina §i chiar ura Jean 
Laturi§, viitorul director ICR, poate §i coactionar la Humanitas. 

Pentru care §menar n-a§ vrea sa lucrez cu nici un chip. 



14 



* N-a^ vrea safiu rau inteles. In aerul tot mai inchis ce respiram in Romania §i- 
n Diaspora, haidamacilor uzurpatorului Jean Laturi§, care pande§te de ani lungi 
calcarea pe bee §i caderea, ori a lui Patapievici, sa ajunga prin protectie de fuste din 
drapel politic vataf pe exportul nostru de produse culturale, ori a lui Cartarescu, sa se 
supramediatizeze drept principalul scriitor roman postbelic, eu le spun un singur 
lucru: 

- Mircea e prietenul meu §i va... muma-n..., daca mai indrazne§te vreun 
aspirator cumulard sa dea in el! 

* Postmodernismul e focalizat pe produs, pe punerea autorului la produs - 
vorba unui textier antiEminescian. Postmodernistul nu are ceva de spus, ci un text 

de vandut. lar „adevarul" ii este indiferent. Daca publicul tintit de tine ravne§te la o 
anume orientare antibol§evica, atunci li dai cate sarmale poate inghiti, neobligandu-te 
nimeni, daca ai alte comenzi sa le refuzi. 

Doar ca sistema asta merge numa-n Occident, multimilenarul Neam Romanesc 
fiind mai greu de dus de nas. El are, de cum intra-n Targul Gaudeamus, intuitia ca e 
ceva putred in postmodernism §i atunci i§i apara puritatea virginala a sufletului cre§tin 
printr-un procedeu ingenios: el cumpara cartile intens promo vate, dar nu le prea 
cite^te! Spre deosebire de sarmale, fie §i reci. Cel mult respecta indicatiile §i 
recomandarile ce i le dau in scarba autorii, zambind manze§te, cum ca sa contemple o 
singura pagina pe zi §i sa ghiceasca-n ea, deoarece oricum textul ar fi ilizibil, adica 
iresponsabil in ambiguitatea sa. 

Frumusetea colosala a situatiei fiind ca Despartirea de Eminescu, la 5 martie 
1998, ne-a costat foarte scump. Faptul ca un an mai tarziu nu s-a mai putut inalta 
statuia Poetului National la Cernauti, amanata de extremi§tii ucraineni, nu e 
semnificativ, dar ridicolul situatiei ca astazi in majoritatea cazurilor singurele carti 
despre care se discuta sunt de fapt carti necitite , pare a spune Ceva despre 
superficialitatea Intelectualului recent. 

Platim cartea, o frunzarim febril, zicem copilare§te ca „past'am puntru mai 
ta'ziu!", o punem in raft $i acolo o ingropam . lar daca nadajduim sa ne ajute criticii, 
rumegandu-ne dan§ii ideile principale , de n-avem timp de lecturi, deziluzia are o 
dinamica fara egal, deoarece cligeele discursului puzzle al acestor paraziti sunt 
invariante la continutul pe care-1 promoveaza : orez, tocatura, piper etc. 

* Der Raum ist das Paradies, die Zeit ist die Holle. La urma urmei, Mircea 
Cartarescu este eel mai mare prozator contemporan postbelic , doar de dupa razboiul 
basarabenilor cu smirnovi§tii de pe Nistru, intr-o literatura agonica, parasita de 
cititorii ei. Un fel de Max Blecher, scos din Romania Regala §i anonimizat intr-o 
epoca terna, in care ne lipsesc §i Rebreanu, §i lonel Teodoreanu, §i Camil Petrescu! 

Am citit cu mult efort Orbitor 3 §i am scris in chinuri Kitsch orbitor §i geniu 
inaripat: Nobel-ul romdnului Cartarescu, partea intai, poate Piciorul stdng, 
proiectand totodata partea a doua, evident Corpul divin, §i partea a treia, poate 
Piciorul drept, ingrijorat ca a§ putea depa§i 2000 de pagini de eseistica programatic 
pedestra, fragmentarist-realista, dar indurerat peste masura la iconostas de zadarnicia 
demersului de a fi critic sau prieten Autorului, fie el §i postmodernist, intr-o 
postmodernitate care nu ma mai satisface fiindca lipsa de reactie la infama pagina 
rasista 420 se constituie intr-un test probator ca tat twam asi, ca eu sunt Cititorul 
Unic, Regele Cititorilor, Alesul, Cel ce a ajuns tremurand misterios pana la mesajul 
initiatic Mahavakya ca noi romanii avem o istorie de kkt, tocmai cand trecutul e 



15 



Totul, prezentul nu e decat extrapolare, iar Viitorul nici nu exista, a§a ca nu se mai 
poate face nimic, care e §i deviza postromanismului. 

* Homosapul, observa cu durere, epistolar, Pascal catre Antioh Cantemir, 
intaiul mare poet rus, nu este decat un fractal delabrat in mi§care browniana prin 
inconcevabilul univers. 

Nu trebuie sa se polimerizeze inflationar toate dejectiile civilizatiei noastre 
pentru a-1 deporta pe candidatul la Mantuire, cu samanta cu tot, din textul istoriei in 
de§ertul literaturii, din Rodopi la Tantava, ca sa se mumifice in parfumul bulgar al 
fictiunii dintre doa§te. 

Spionand prin satelitii americani in Oceanul Euroatlantic bancurile de cod, 
binecunoscutul romancier Dan Brown, poate eel mai citit autor global in RO, a 
descoperit mi^carea browniana care ii poarta numele §i ii va aduce, poate, Nobelul, 
plecand de la similitudinea fractalica dintre forma ontodinamica a codului §i forma 
similara a intregului banc, poanta fiind ca, a§a cum §tiu toti pe§tii, exista topologic §i 
femei credincioase, deoarece ele iti ofera pervaziv cand penetrezi membrana fiintei 
intotdeauna aceea§i fata, de Veronika spiritualizata de-a lui Paulo Coelho, 
torsionandu-se enigmatic peste ustensila heideggeriana, ca lucratoarele proletare de la 
banda Mobius. 

De aceea, le §i iubim global, in teorie, caci oricat de catastrofal delabrata ar fi 
cea de fata, ea este nu numai ceea ce are, ci inca ceva in plus, practic un rest nicasian 
din batrani lasat in universul nostru spiritual dupa talmacirea lui Platon, anume o 
holograma a Mariei Magdalena reflectand in eternum Crucificarea §i orbindu-ne. 

* A fi un fractal delabrat in mi§care browniana prin inconcevabilul univers este 
atunci un mod enigmatic de a fi trist §i singur in textul universal, ceea ce nu inseamna 
aproape deloc ca aceasta singuratate bacoviana este admisibil sa te orbeasca de la 
obraz in singularitatea ei §i sa te indrume diavole§te nu spre oneness ci spre 
autoperceptia vana cum ca daca e§ti tu izolat la Schloss Solitude, la Castel, singur, 
singur ca Gregor Samsa, fara de ga§ca, atunci e§ti §i un original, respectiv detii un 
patrimoniu genetic de exceptie la nivel de spermie §i tinte§ti cu impertinenta un 
segment de diamant al ovulului, ceea ce impune, dincolo de principiul postmodernist 
al placerii §i al legaturii slabe dintre elementele de sens ale retelei semantice, a 
demitiza predecesorii intr-un fel deontologic precar, anume in folos propriu §i fara 
asumarea raspunderii politice a cuvantului scris §i vandut. 

Caci oricine parcurge gregar 03, din punctul de vedere al Sociologiei Aplicate, 
nu poate evita in final analogiile care-ti parcurg stroboscopic bolta craniului in cruci§ 
§i-n curmezi§, cu Revolutia Fututa la 22 decembrie 1989, ale unei exegeze inaugurale 
§i totodata terminale multimodal la epopeea metatextual-parodica Orbitor, eel mai 
ambitios proiect din literatura romana, conceput in forma de fluture, trefla sau 
catedrala, dupa un contact in Akasia cu panza paianjenului Dali, eel labartat §i deci 
superficial din Marele Masturbator peste o intruchipare arhetipala a unei istorii 
second-hand, dovedind cu istoria religiilor, mistica, ufuistica, diazepanul §i gandirea 
sapientiala din postistorie, ca totul se bea in sila, ca fiola de Quilibrex, fuziunea totala 
dintre postmodernism §i postmodernitate nefolosind la nimic. 

* Sanctificarea Poetului National. Pentru ca actiunea ta de exprimare ca 
carcota§ vizavi numai de unele derapaje postromaniste ale acestui mare text poate fi 
exploatata ca pe un tot unitar de comploti§tii de prin parcuri, cluburi, cafenele sau 
bordeluri, iar dupa elicopterizarea fluturelui de pe acoperi§ul de tabla oxidata al 



16 



Uniunii Scriitorilor, sa te pomene§ti ca e proclamat „cel mai important scriitor de 
Limba Romana postbelica" aide sexualistul Jean Laturi§ sau vreun altul dintre barbatii 
de la Bucure§ti, monstraosul municipiu invaluit in mister §i intuneric, participanti la 
asasinarea Mitului Eminescian §i premiati de boto§aneni, sau vreuna dintre femeile de 
la Cluj-Napoca angajate in aceea§i deconstructie demitizanta a autorului Scrisorii a V- 
a, Dalila, rezultatul final fiind ca, din mila Domnului, tot Biserica Ortodoxa Romana 
ca§tiga, pentru reinvierea ritualului eel mai induio§ator al Neamului Romanesc 
Sanctificarea Poetului National devenind de la 5 martie 1998 spre infinire, o 
necesitate europeana obiectiva - pentru recitatori, pentru cititori, pentru bibliotecari §i 
librari, ca §i intra a se tamadui suflete§te §i intrema spiritual Literatura noastra, ajunsa 
eminamente viagrara, datorita consumului prematur de „substanta energetica P", 
genune spirituals care, spre deosebire de economia de piata, a ramas nefunctionala de 
la 13-15 iunie incoace, ceea ce nu exclude preorgasmic P, in functie de interesele 
§efilor de promotie, nici primejdia P ca uzurpatorul Laturi§ sa vocifereze, arancandu-i 
cartile pe rug, ca Cartarescu e principalul vinovat, ca §i la Revolutia Fututa prin 
analogic, cum am mai zis. 

* Noi sa ne tinem de neamuri unit cu altii. De la 1 ianuarie 2007, odata cu 
diluarea RO in UE, Neamul Romanesc nu mai este decat o minoritate sud-est 
europeana ca oricare alta , compusa din cei ce se simt §i eventual se declara Romani de 
la Nistru pan' la Tisa §i de la Toronto pan' la Sydney. Dimpreuna cu alte minoritati, 
fiecare cu interesele ei, Neamul Romanesc are mai intai datoria sacra de a face din RO 
o regiune atractiva, cu un standard de viata, democratic, toleranta §i educatie 
cosmopolita consonant cu normele UE, iar mai apoi de a-§i aduce obolul la achitarea 
arieratelor Misiei Culturale, adica, oriunde ne-a azvarlit pe mapamond zaral ursitei, 
noi sa ne tinem de neamuri unii cu altii §i sa ne exprimam in universal ca Romani, 
recuperand cu timpul cam cat au facut deja fratii no§tri de ginta latina, italieni, 
francezi sau spanioli, care acum pot sa §i piara ca fluturii dupa depunerea ou§oarelor, 
decat care noi nu suntem mai prejos din fire, din aripile geniului §i din encefal, doar 
ce c-am avut o istorie vitrega, fiind sub vremi §i, din nefericire, il passato e tutto, 
I'avvenire e niente, il tempo non ha un altro senso. 

* De la tineretul idealist pa§optist batjocorit copios de Mircea Cartarescu in 
Levantul §i, pentra cine mai avea dubii, prin violarea-n ceceu a simbolului boieresc, 
Revolutia Romana cea pictata de idealistul ideali§tilor - acel generos pana la non- 
egoism Rosenthal ce merita monument la Giurgiu-Russe langa Eminescu, printre eroii 
Independentei -, de la aceasta generatie, zic, pana la precursoral revoltat, deputatul 
european boier Dinicu Golescu, nu e decat o viata de caine. §i sa nu uitam ca plecam 
din barlogul cu doua ie§iri al romanului cu somn agitat de groaza zapciului fanariot §i 
a invadatoralui turc, rus sau austro-ungar! 

De aceea, un bun Roman de azi socote§te ca Neamul Romanesc e o parte a 
poporalui Roman sau a natiunii Romane sau ce naiba o fi, cuprinzand pe acei cetateni 
de stransura care nu sunt unguri, germani, rromi, ucraineni, evrei, turci, cartaginezi, 
turci, polonezi, arabi, hittiti, chinezi, kosovari sau japonezi. De fapt, o data cu 
prabu§irea bol§evismului a cazut natiunea socialista ca inchisoare a popoarelor. 

Romani, maghiari, germani, rromi, ra§i, evrei, rateni, sarbi, turci, tatari, greci, 
arabi, chinezi, laponi, italieni §i alte nationalitati actioneaza ca un tot unitar in UE §i in 
globalizare, fiecare cu destinul sau. Nimeni nu mai e constrans a-§i potrivi ceasul 
spiritualitatii dupa Casa Poporului de la Bucure§ti sau dupa futelnita aia de C.C. 



17 



Ca va exista §i o piata de arta cosmopolita aici, asta e altceva, lunga viata 
economiei de piata! 

A pierit natiunea Romana, a inviat Neamul Romanesc, din Cernauti pana in 
Timoc §i din Toronto pana-n Sydney. 

Ca bun Roman, oriunde te-ai afla, chestiunea care ramane - nu vom inceta sa o 
repetim nicicand! - este doar interogatia daca ne vom implini sau nu Misia Culturala, 
marile reconstituiri §i recuperari, inainte de marea asimilare , de disparitie, de extinctie 
in diluantul global, important fiind ca pentru infrico§ata Judecata de Apoi a 
Neamurilor sa fim adica pe deplin exprimati pre limba noastra, cum §i-au terminat 
deja treaba fratii no§tri de ginta latina italieni, francezi §i spanioli, mai noroco§i in 
istorie decat noi, care totu§i radem la urma, fie §i ca ba§calie postmoderna. 

* Sub zodia fluturelui. §i daca un scriitor ca Mircea Cartarescu a fost dat de 
§tiutori tocmai Neamului Romanesc - ca sa planga poporul asta cu un ochi §i, 
asimetric, sa rada cu celalalt dinaintea unui fenomen scriptural orbitor - este pentru 
pacatele noastre, dar §i intra nadejdea Mantuirii. 

Pentru ca Misia Culturala inseamna a da la popor, atat ce se da in prezent, la 
moda, sub zodia fluturelui, cat §i ce nu i s-a dat, ce n-afost safie sub zodii mai rele. 

Ci experimentul din maculatoral Levantul, despre al carui loc in planul 
providential Chir Auctorele n-au banuit nemica, a dovedit-o cu mare pohfala: uite ca 
pot fi scrise toate operele care n-a fost sa fie scrise din pricina Terorii Istorice ! - 
succesiunea cronologica a ratrapagiului mai necontand in infinitatea Akasiei, in 
Biblioteca Universala, unde Mirci§or §i Petruta devin contemporani cu Daphnis §i 
Chloel 

* Despre de§ertificare. Da, zodiile sunt rele pentru desfranati §i pentra 
necredincio§i, nu mai e de trait, ci de nemurit. Vedem vara de vara: RO se va 
de§ertifica inexorabil, spiritualizandu-se la extrem pustiul asta Intelectual: O, 
Romdnie, caca-m-a§ in bibliotecile tale! - vorba uzurpatorului Laturi§, recratat dintre 
carcota§ii frustrati, necititi §i neiubiti de nimeni. A§a au vrut mu§chii lor, ai zeilor 
marmoreeni, ostili omului fara noroc, Piaza-Rea §i pentru ei. 

Gradina Maicii Domnului, a soacrei postmoderne a Mariei Magdalena, deja este 
doar o insailare de regiuni europene, iar Capitala, improprie pentra locuit decent, 
pentra automobil, pentra pieton, pentra biciclist, pentru fotbal §i - deasupra 
deasuprelor - pentra lirism, altfel decat insipida vomitura filologica a poeziei scoase 
din burta fara inspiratie, se va muta negre§it, cu Ateneu §i Eminescu §i balconul de la 
Geologie cu tot, in conurbatia badislava Giurgiu-Russe, pe drumul fara pulbere al 
Dunarii, unde e Podul de Fluturi, insa Neamul Romanesc nu se va face praf §i pulbere 
cum vrea du^manii , nu, el nu se va lichida ca o intreprindere culturala seculara, 
falimentata chiar de carturarii ei, ci dimpotriva el se va intari, se va consolida cu 
insu§i butucii pe care a ajuns, impotriva tuturor impotrivelor §i contrelor, da, el va 
birui in numele Domnului sau ortodox, el se va inalta simultan cu, mai inalta decat 
Casa Poporalui, Catedrala Mantuirii Neamului, §i se va labarta demografic din Tahiti 
pana-n Antile, pe tot mapamondul azi, §i pe Luna maine §i pe satelitul de gheata Titan 
raspoimaine. 

* Lulu Caldarescu. Acest Neam Romanesc, prin purtatorii sai literari de cuvant, 
care se autoaleg cand se simt ale§i, nu va uita niciodata sa aduca prinos de 
recuno§tinta talentatilor scriitori din Mircea Cartarescu, unuia, Mircea insu§i, pentra 
aportul sau la cre§terea Limbii Romane§ti §i-a Patriei cinstire pe toate pietele literare. 



18 



care ar capata un nou avant prin nobelizarea sa pana in Anul Caragiale 2012, dorita de 
toti, insa nici nu-i va §terge cu buretele demachiant vreodata abaterile dubioase, ba din 
contra, i le va infiera, celuilalt scriitor, sa-i zicem fractalic Lulu, Lulu Caldarescu, 
aducandu-i-se aminte neincetat ca in folosul uneltitorilor Dezunirii noastre au manjit 
cu mamaliga tocmai nimbul Sfantului §tefan eel Mare, Aparatorul Cre§tinatatii, §i ca 
a deviat de la altarele Neamului participand ca un incon§tient la asasinarea Mitului 
Eminescian in folos propriu, demonstrand cu martori ca Luceafarul era paros §i, cu 
ura, ca i s-au descompus la soare emisferele cerebrale, adica testiculele simetrice lor, 
ba a atras in paricidul national §i pe ciracii dumisale de la cenaclul Litere cei mai 
pamfletari, T.O. Bobe, Razvan Radulescu §i Cezar Paul-Badescu (coordonatorul pe 
care era insa cat p' aci marii mistici din Carpati ai prolificului postmodern Pavel Corut 
sa-1 pedepseasca recent, trimitandu-i la scaldat in preajma §i in Slovenia cea duioasa 
Rechinul eel alb al flotei americane NATO din Adriatica!), naravindu-i de mititei la 
ce a deprins el insu§i de la altii, sa se dedea la cele mai mari rele maculari, amortindu- 
le simtul moral cum ca e vorba de „concepte romantice", popor, istorie, amor, cand 
doara vede bine oftalmologic corect privirea-i multcalatorita ca a lui Dinicu Golescu: 
ci toate natiunile au o Biblioteca Nationala a lor, hale de citit prin cele municipii §i in 
genere toate numeroasele §i diversificatele ustensile luminatoare poporului, numai RO 
in Epoca Mooye n-are, inlantuindu-1 Stapanul eel Nou cu familia in semiintunericul 
televiziunilor profund interesate in a avea un consumator cretinizat, pentru ca ratiunea 
finantarii lor este limitata la a-i injecta in criera§ doar mesagiul publicitar! 

* Intentia acestui studiu, mai degraba promotional decat critic, nu este a strica 
sarbatoarea Celui mai bine vandut scriitor roman, a§a cum §tiutorul Herman, cu firele 
§i furtunul tarate dupa el, sperie §i scoate din sextazul incarligant cainele §i cateaua de 
pe strada Sportului, venind in zori de la Spitalul Fundeni pe jos §i nadajduind ca 
circula deja tramvaiul 21, dinspre conurbatia Colentina-Voluntari spre mormantul 
Voievodului-Martir Constantin Brancoveanu de la biserica Sf. Gheorghe-Nou, unde e 
§i Roza Vanturilor a Kilometrului Zero inspirand sub platani pe vreun Ottorino 
Respighi. 

Dimpotriva, scopul acestui demers rasculativ este a acumula o baza pentru noi 
discutii in contradictoriu §i, poate, a semnala Celui ce deja a ajuns, prin talent §i o 
munca necurmata, cu brandul pe piscurili unde poate scrie pe dosul Cartii, 
pretutindeni in lume, ca ea apartine unui candidal Nobel, ceea ce comercial e ca gi 
cum ai fi deja de mult laureat laureat, a§a ca nu mai e cazul a tot calca apasat pe 
coroana lui §tefan Voda §i pe creierul de forma Romaniei Intregite al lui Eminescu, 
nimeni neputand sari peste propria-i umbra, care-i este trecutul, §i nefiind certarea 
mortilor treaba de barbat, ci de muiere, eventual buna amica. 

Daca nu suntem in stare sa invatam de la evrei, cum ne-a povatuit basarabeanul 
Goma, atunci sa ne uitam putin la polonezi, la cineastul patriot Andrzej Wajda: vedem 
revolutia lor de marmura §i de fier luata-n serios, nu data la futat in morga ca-n 03 
cea Romana, apoi Cronica adolescentei despre teritoriile pierdute prin Pactul 
Molotov-Ribbentrop, totul cu Chopin in romantic lirism nu cu postmodernul Garcea-n 
ba§calie ca-n Salata verii de neuitat a lui Pintilie-Dumitriu, iar astazi, uite Katynul, un 
subiect polono-sovietic, mutandu-ne gandul cernit la mormintele Romane§ti fara de 
cruci, presarate de Domnul pre pamant de la Nistru pana la Pacific, unele rau 
profanate in actuala Transnistrie, extraordinar §i atractiv subiect de succes universal 
pentru premiata noastra tanara cinematografie romaneasca documentary §i artistica. 



19 



* Ce §i cum. Prin scriitor voi intelege omul in came, pix, sperma, pixeli, 
obsesii, sarmale §i oase; prin autor voi desemna doar personajul virtual care „scrie", 
fara a fi raspunzator juridic sau moral sau patriotic ca bun Roman, asupra daunelor 
produse de text. 

Cele trei volume ale Trilogiei Orbitor (TO) le voi nota cu 01, 02 §i 03. 

Manifestatia din Plata Universitatii, loc sacra din Bucure§ti confiscat ba de 
Basescu, cand cu Tariceanu ambii portocalii (ca interioral cartarescian al ceceului in 
22), cand fara, ba de steli§tii lui Gigi Becali, ba de te miri cine - o voi nota MPU. 

Prin Mineriada voi intelege doar pe-aia din 1990, care viza pesemne 
corectitudinea politica de a scoate icoana ortodoxa din balconul de la Geologic §i 
dublul portret Eminescu ce-o strajuia, ampla operatic a sistemului represiv roman, 
decisiva pentru protejarea intereselor Kremlinului Ro§u: ea n-avea nici o ratiune 
interna dupa alegerile egal feseniste §i cripto-comuniste din 20 mai 1990, dar avea un 
exceptional $i bine calculat efect extern, blocandu-se Unirea dupa model german , 
extrem de probabila atunci spulberare a ru§inosului zid de pe Prut, tumultul unionist 
dezlantuindu-se cu ocazia aniversarii din 26 iunie 1990 a 50 de ani de la rapirea 
Basarabiei §i ducand negre§it la succes, conducatorii de la Chi^jinau fiind 
vremelnic mai Romani decat cei de la Bucure^ti, ceea ce datorita ba§caliei 
postmoderniste vizavi de poezia patriotilor basarabeni i-a deratat §i pe Dan losif, §i pe 
Miron Cosma, aruncandu-i regretabil in tabara opusa progresului §i propa§irii 
Neamului Romanesc. 

Unirea prin forta maselor §i cu voia lui Dumnezeu, la 26 iunie 1990, dupa 
modelul aliatului german, n-ar fi putut fi combatuta de politicieni §i nici de militari, 
iar datoria ce Comisia Nobel o are fata de pata alba unde trebuia de atata amar de 
vreme omagiata o limba §i Literatura Romana care a dat pe Mihai Eminescu, Nicolae 
lorga, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Max Blecher, Mircea Eliade, Emil Cioran, 
Eugen lonescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Paul Goma, Marin 
Preda, Norman Manea, Herta MUller §i Mircea Cartarescu §i-ar fi gasit poate o 
solutionare in chemarea la Stockholm a curajosului aparator al identitatii Romane§ti 
impotriva mankurtizarii, fragilul poet, fratele nostru Grigore Viera! 

Celelalte transporturi de mineri in Capitala cea fara Biblioteca Nationala viabila 
au fost numai manipulari politice ale unor mar§uri sindicale ale mizeriei §i ale 
intunericului mental cauzat din culpa elitista de demisia carturarilor no§tri mi§tocari 
postmoderni§ti de la samanatorismul poporanist ilustrat §i de statuile de langa Mihai 
Viteazul. Cel mult le-am putea denumi, dupa cantitatea de gaze toxice de lupta, 
Lacrimiade. 

Iar prin Autoelita inteleg o categoric de Intelectuali care practica un discurs 
indragostit de automobile performante. 

* Postromdnismul, ca doctrina despre catalogarea Neamului Romanesc printre 
speciile pe cale de disparitie, bun de dus la Muzeul Antipa al popoarelor §i al 
literaturilor lor, un popor pentru care nu se merita pentra ca sa te mai zbati 
Intelectualice§te, ci doar sa-i sugi pibul cat mai da, 0,16 % pentra cultura, se va 
instaura insa odata cu asasinarea mitului Eminescian, al carui reper este jenantul 
naughty document Dilema 265, din 5 martie 1998, exact 55 de ani de la trecerea in 
Akasia a gandurilor bune secrete ale nemuritoralui Stalin. Cifra care vadit ca nu 
interesa pe democratii conventionali, dar in plan extern cam crescusera nigte sperante 
unioniste . Se credea ca cedandu-le, fara vreun referendum, ucrainenilor rama§i 
perplec§i ca de-o mu§catura, in 2 iunie 1997, la coltul de cotitura al istoriei 
Intelectuale Romane§ti de la Neptun, mult mai mult pamant decat sperasera, vom avea 



20 



parte de recuno§tinta lor §i chiar de pornirea dinspre Kiev a unei initiative de cre§tere 
a Romaniei pana la Nistru, pentru a contrabalansa cu o mare putere ortodoxa 
descompunerea lugoslaviei, impotriva carui deznodamant n-a protestat nici macar 
bine informatul istoric Lucian Boia, promovat de Humanitas in oligopedagogia 
noastra sa ne mai civilizeze. 

Dar ai no§tri universitari politicieni la putere atuncea, invin§i de §efii de 
promotie, nu prea voiau sa se complice. Ei aveau pe moment alte doua sarcini mari §i 
late de la Cleptocratie: sa-i plateasca datoriile fara sa se prabu§easca moneda nationala 
§i sa o integreze euroatlantic pe RO in UE, fofiland-o fara nici o lustratie. 

Demolarea mitului Eminescian a jucat astfel, in subminarea curentului unionist, 
in martie 1998, cand ne pregateam sa praznuim 80 de ani de la recuperarea Regala a 
Basarabiei, acela§i rol dizolvant pe care 1-a avut §i aparent irationala mineriada din 
iunie 1990, cand iara§i se puteau coagula §i conjuga masele apropo de jumatatea de 
veac de la declaratia de razboi ultimativa a lui Molotov, din 26 iunie 1940, careia nu i- 
am putut raspunde, din lipsa de aliati fiabili, decat la 22 iunie 1941 prin Razboiul 
Sfdnt in contra Bol^evismului §i Fascismului (1941-1945), al carui eroism centrat 
initial pe ideea apararii Civilizatiei Europene in contra bol§evismului daramator de 
biserici n-are nici o legatura, dar absolut nici una, cu crimele lui Antonescu. 

§i nu poti sa nu te mahne§ti retrospectiv cand constati ca emanatia Intelectuala a 
Revolutiei a imitat-o pe cea fesenista nu numai prin structurarea ei ca nomenclature 
inchisa intr-o sotietate degchisa , ci §i in ce prive§te respectarea cu cea mai pacatoasa 
sfintenie a Pactului Ribbentrop-Molotov, cine consulta periodicele de elita in 
bibliotecile judetene, §colare sau parohiale, negasind nice o pagina de implorare a 
burgheziei de merit sa-§i aduca obolul la achizitionarea casei lui Aron Pumnul de la 
proprietari, intru a se organiza de sufletul lui Noica un mic muzeu Eminescian, a carui 
valoare turistica pentru barocul Cernauti ar fi apreciat-o ulterior chiar §i extremi§tii 
ucraineni. 

* Mircea Cartarescu (n. 1 iunie 1956 in Bucure§ti, posibila optiune pentru Noua 
Zi Nationala) este un poet, prozator, profesor §i publicist roman. El a incercat in 30 §i, 
de fapt, in toata texistenta de pana acum, arheologia fiintei pana-n scutece, dar nu a 
decriptat inca semnificatia compensatorie a minunii ca i s-a dat viata de catre §tiutorii 
§tiutorilor §tiutorilor exact cam cand i se lua viata genialului prin destin Nicolae 
Labi§ - puiul nu al ora§ului ci al padurii, intaiul nostra poet postmodern, astazi ajuns 
doar un moldovean necanonic, „mic, peltic §i degraba varsatoriu de sange nevinovat", 
dar cu mare viitor maine, cand il vor descoperi, ca $i pe Eminescu, criticii cu adevarat 
profesionigti, cei euroatlantici. 

Fiu fictional de mic nomenclaturist cu Volga, §ofer §i secretara, ziarist al 
colectivizarii fortate de securi§ti a agriculturii, cu portbagajul plin §i capabil a-§i tine 
consoarta casnica, cum rezulta din trilogia Orbitor, etern incremenitul in copilarie 
Mirci§or nu avea cum sa traiasca acea mizerie proletara Gorki-Barbusse ce ne stoarce 
atatea lacrimi prelinse pe 1500 pagini, copilarie re-constraita cu cinism comercial 
postmodern doar pentra binevoitorul fata de marxism, public occidental. 

In plus, riscam ipoteza ca locuind multa vreme pe §tefan eel Mare, Intelectualul 
Mircea Cartarescu a capatat incongtiente complexe de superioritate fata de toti 
voievozii §i poetii lor, de unde §i entuziasmul cuman cu care s-a angajat in 
demitizarile Istoriei Romanilor incepute de profesorul Lucian Boia in 1997, 
neobservand nimeni calculul Securitatii ca daca vom pierde, precum Serbia Kosovo, 
regiuni ca Transnistria, Vrancea sau Ardealul, vinovata va fi atunci preafericita 
Autoelita, nu national-comunismul de la Partidul Romania Mare, care a semnalat 



21 



strigator la cer primejdiile externe, meritate din moment ce, Intelectualice§te, nu ne-a 
interesat o Regala Unire peste modelul fostului nostra aliat german! 

De asemenea, pare sa fi fost marcat (= imprinting) pana la interes literar pentra 
travestiri, traind fictional in anul transcendental 1981, pe un prosop, intaiul orgasm 
nemasturbant cu Irina, o securista mirosind feromonal a tocana din De ce iubim 
femeile, o donna angelicata a timpului nostru, care citea cu nesat The Public Burning, 
ba§calia despre Cold War §i mccarthysm a lui Robert Coover, fara a trezi banuieli 
poetului prin interesul ei pre-profesional pentru savantii bol§evici Ethel §i Julius 
Rosenberg, acuzati de spionaj in favoarea atomi§tilor sovietici. 

Mai §tim ca Mircea §tie, cunoa§te ce e casatoria, menajul, adica ce §i cum e cu 
nalucile colocatare §i poemele chiuvetei. 

Nu ne amintim insa a se fi remarcat la Disidenta sau la Revolutie, iar la MPU 
nici atat, reie§ind de aici chiar o ambiguitate suparatoare, ca de ce se agita in balcon 
„legionarul" atat de vulnerabil la pamfletare, Marian Munteanu, propulsat parca de 
securi§tii care vizau macularea cu verde a Punctului 8 timi§orean al Lustratiei, fiind 
vital necesar pentru societatea civila sa se adreseze gloatei insu§i Postmodernismul 
Romanesc in persoana, ce nu putea fi incarnat, §i pentra poezie, §i pentra proza, decat 
de dl Mircea Cartarescu, alergatorul de cursa lunga, care uite ca s-a purtat atunci, 
ajutand pe Iliescu §i Brucan, ca un simpatizant fesenist sadea, in concordanta cu 
apartenenta familiei sale la E§alonul 3 nomenclaturist! 

* Din fericire cu f mare, imaginea Romanului qua Roman in imaginaral 
euroatlantic se mai amelioreaza prin 03, unde daca-1 cite§te euroatlanticul polono- 
american profesor Charlie Klosowsky Jr, sora lui Suelin sau studentul transnistrean 
spion la Bucure§ti Kotofei Ivanovici, atunci asimptotele converg spre un martir 
Mircea Cartarescu, chinuit de Securitate, disident cu manuscris confiscat §i cu spalari 
de creier prin azilul psihiatric, participant activ la Revolutie, murindu-i o fata in brate 
impu§cata intre ochi, arestat §i transportat apoi in comun cu duba de colete la Jilava 
mare§alului Antonescu, revenit luptator antiterorist la Metrou, ba chiar §i observator la 
MPU printre Golani, nu insa §i in balcon, cum am mai spus, explicatia plauzibila fiind 
ca din pricina §ubrezeniei structurii sale de rezistenta de-a cedat pana §i la testul 
Apocalipsului, prabu§indu-se in finalul 03, cand ingerul a strigat, adica a cuvantat din 
bronz marele marxist Lenin, prea greu apasandu-1 geologic spurcata icoana ortodoxa 
§i xeroxurile gemene cu astralul Eminescu. 

* Loue pour son attitude civique, organisateur de rencontres litteraires 
hebdomadaires, soutenant les jeunes auteurs, Mircea Cartarescu este considerat eel 
mai important dintre poetii generatiei optzeciste (Eighties Generation), afirmandu-se 
la Cenaclul de Luni (Monday circle), coordonat de profesoral Nicolae Manolescu, dar 
a ucenicit §i in proza la cenaclul lui Ovid S. Crohmalniceanu, Junimea, unde 
marturise§te ca a fost eel mai bine inteles. 

In anul 1999 obtine doctoratul in Literatura Romana cu o teza despre 
Postmodernismul romanesc, (Romanian postmodernism. Ph. D. thesis), coordonata de 
profesoral Paul Cornea, specialist afirmat in chiar pre-Eminescianismul parodiat in 
Levantul, lamurind de pilda dubla paternitate Balcescu-Russo pentra poemul sacra 
Cdntarea Romdniei, care n-are suflet postmodernismul nostru sa mai faca azi altul la 
fel, fiind mai u§or de luat la mi§to ca kitsch dezgustator acea nobila simtire de a avea 
Patrie decat de intreprins ceva efectiv contra falimentului ei moral din penurie de 
contraexemple. 



22 



Cu editura Humanitas, le fondateur du post-modernisme roumain va fi semnat 
un contract de exclusivitate, deci nu poate publica §i in conurbatia Giurgiu-Russe, fara 
unele complicatii sub heteronim bine protejat, iar in exterior se zice pe web ca se 
ocupa Suhrkamp de cre§terea numelui, de§i au putut fi identificate mai multe instante 
ajutatoare. 

Curios, de§i a vandut uneori tiraje halucinante, cum ar fi pana acum peste 150 
000 exemplare din eel mai fesenist dintre opusuri, Fluturele postmodernismului 
romanesc se vaita mereu de bani, aruncand o imagine de carpanos editorului sau 
roman §i lasand anali§tilor financiari banuiala ca este cheltuitor in strainatate, de§i 
mare me§ter in obtinerea de „participari" nefiind totu§i simplu sa te tot restrangi de sa 
te poti lauda in 2007 unui berlinez cum ca since 1990 I've spent half my life abroad. 

* Pe plan international, se vede orbitor un Cartarescu clasic deci diplomat. De 
pilda en France, il beneficie de I'opinidtrete d'Olivier Rubinstein chez Denoel qui n'a 
eu de cesse de promouvoir son ceuvre dans toutes les maisons d'edition oil il a pose 
ses bagages, aflam de pe net. Iar cand, de 15 ianuarie 2000, incepeam anul Eminescu, 
premiind la Boto§ani tocmai pe detractorul dilematic T. O. Bobe, ca §i cum a-1 trimite 
la Schloss Solitude n-ar fi fost destula onorare, dintr-un articol semnat de Edgar 
Reichmann in Le Monde tocmai atunci, rezulta o situatie incalcita pentru cine voia sa 
se orienteze: „Intr-o tabara, Intelectuali democrati se impotrivesc minimalizarii Shoah 
in Romania, fiind ingrijorati de manifestari pe care le considera antisemite §i 
xenofobe. Ziaristul Michael Shafir, scriitori ca Nicolae Breban, directorul revistei 
Contemporanul, Norman Manea, Dumitru Tepeneag, esei§ti precum Paul §i Andrei 
Cornea, Mircea lorgulescu, Leon Volovici apara valori umaniste §i refuza asertiunile 
potrivit careia memoria evreiasca nu intereseaza pe nimeni. In tabara opusa figureaza 
oameni ca Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas §i «neindoielnic, adevaratul 
lider al grupului», sau Nicolae Manolescu, director al revistei Romania literara'' - in 
aceasta interventie fiind de fapt re-scris un studiu al lui George Voicu din Sfera 
politicii, tot de prin anul antiEminescian 1998, important fiind ca, pentru Mircea la 
export, noi am vis at intr-un climat mai calm prezentare pe o coperta la Paris de la 
acela§i Edgar Reichmann §i, in consecinta, nu ne indoim ca Cel mai bine vandut 
scriitor roman a jucat un rol conciliator remarcabil in acel dramatic conflict cand se 
intrevedea pentru liderii societatii civile dilema electorala Hiescu-Vadim, necesitandu- 
se Unitate numai impreuna, cum nu ne indoim nici ca, imediat dupa laureare, ne-ar fi 
maestrul Mircea Cartarescu un pre^edinte la Cotroceni mai jucator gi concomitent 
mai diplomat decat insugi Traian Basescu . 

* Sugestia eminentului critic Ion Bogdan Lefter din iulie 2007 de a pomi lectura 
nu cu 03 ci cu 01 §i 02 este logica, te impiedica a te pronunta imediat dar implica §i 
ideea de a incepe de la inceputul inceputurilor, de la primele poezii publicate de 
Mircea Cartarescu, spre a savura maximul spectacol al Creatiei §i explozia de emotii 
§i delicii aferenta, placerea placerilor fiind totu§i a citi din Cartarescu mixand cu 
rivalii Marin Preda §i Nichita Stanescu, spre a vedea daca-i surclaseaza ori ba, cum 
zic promoterii celui mai important scriitor din epoca postbelica de dupa Razboiul din 
Golf §i eel dintre basarabeni §i Armata a 14-a Afganistana, a generalul Lebed, 
capabila sa ajunga aclamata in Bucure§ti in numai doua ore! 

Se va vedea atunci, cu neplacere §i descurajare, cata munca a depus acest 
aparent melancolic fragil fluture de otel §i cum scriitura i se rafineaza progresiv, 
simbolurile capata continut, Orbitorul se na§te din acumulari cum galaxiile din 
materia neagra. Tot ce precede Levantul, §i Levantul insu§i, pica in deriziune. 



23 



relativizat in raport cu propriile etaloane : e mai mult lirism in Orbitorl E mai multa 
poezie, e mai mult mit, e mai inalta spiritualitate in aceasta epopee tripla a eului 
cartarescian. 

Ce ramane in urma este exercitiu didactic §i istorie literara. 

Chiar §i Nostalgia este o treapta, ca un concert beethovenian de tinerete, iar 
ocazionala Travesti incape bine aici ca o proza scurta intre celelalte 4-5, a evaluat bine 
profesorul Crohmalniceanu. 

Poti vizita marele labirint cartarescian al TO luandu-ti ca ghid numai De ce 
iubim femeile, ca incalzire a receptorilor, §i Postmodernismul ca baza teoretica daca 
alta nu ai, plus Enciclopedia Britanica pentru diferitele trimiteri de kitsch §tiintific, 
cata vreme nu ai un ghid de lectura online ca al lui Thomas Pynchon. 

* Ceva ca ceva. Cat despre Jurnale, scrisori, interviuri scapand intimitati, 
decenta, ceva ca ceva, discretia, buna cre§tere impun a nu le cerceta, a le ocoli ca pe 
un Woyzeck urinand pe zid sau macar a nu le cita, chiar daca exhibitionismul unei 
societati globale paparazzi le permite publicarea antuma §i devorarea lor canibalica in 
loc de a creierului §i inimii autorului. Caci oricum, ca Roman, sau ca cercetator privat 
in geniul sintetic, nu e§ti naiv: pana §i antrenorii de Liga a Il-a interzic accesul 
publicului la antrenamentele echipei de baza. 

Totu§i, n-ar fi rau, pentru a se vedea inca §i mai orbitor talentul de a concura 
realul al Cartarescului, a se preciza mai limpede ce e cu Rodopii, cat de 
nomenclaturist sau securist a fost gazetarul Costel §i cat de real fu fluturele Marioarei. 

Taina cea mare fiind ceva ce pare a-1 deosebi exemplar pe Mircea de multa 
Autoelita: unii megaintelectuali s-au crezut actori, chiar fiind buni la recitare, cotind 
ulterior spre filozofie sau eseistica, spre a rodi §i in management institutional, cum §i 
nenumarati fizicieni sau metalurgi§ti sau constructori fac azi Literatura Romana. 

Numai Mircea pare sa fi fost, ca §i mine, din totdeauna Scriitorul, nefiind prea 
limpede cum §i-a descoperit de timpuriu vocatia, pe ce ton §i prin cine i s-a adresat 
Destinul, numai cu jumatate de voce insa, de i-a ciuntit libertatea indemnandu-1 sa 
evadeze din Arhipelagul §colar. 

* Iar cand vom avea adevaratele jurnale, anume facsimilele caietelor 
cartaresciene ca pe ale lui Eminescu, nu m-ar mira ca Geneza Orbitorului, in fond o 
cronica de familie de activist cu origine foarte sanatoasa, muncitoresc-taraneasca, sa 
fie legata de filmul regizorului basarabean Lucian Pintilie O vara de neuitat (1994), 
adica nuvela Salata din Cronica de familie de colaborationistul Petru Dumitriu, unde, 
prevestind mi§carile epopeice bulgare din 01 (1996), unui Cannes sensibilizat de 
groaznicul conflict iugoslav al acelui moment i se prezinta denuntul ca gi Romanii au 
o vina istorica , masacrand pe bulgari in Cadrilater, ceea ce in fond e inca un argument 
pentru preafericita Autoelita ca nici nu meritam inapoi teritoriile de peste Prut, de 
care §i 22-ul sustine ca ne-am batut joe, chit ca bulgarii din Bolgrad au cam risipit 
candva pupici dupa pupici la botul cailor trupelor noastre dezrobitoare din 1941 ! 

Cat despre dimensiunea metafizica §i apocaliptica a intre gului Proiect Orbitor, 
ne intrebam, tot pe la Paris fiindu-ne gandul, ce rol de izvor a jucat formidabila 
sinteza La Fin du monde: une histoire sans fin. La Decouverte, Paris, 1989, a 
profesorului Lucian Boia, ale carui devastatoare demitizari ale Istoriei Romanilor sunt 
secundate fidel, punct §i contrapunct, de expulzia TO, totdeauna insa cu ochii atintiti 
spre curcubeele finale, gigantice, Sibelius-Pynchon, de la Casa Poporului reamenajata 
corespunzator ca butaforie pentru sfar§itul textului §i al lumii, ca al unui cuplu de 
miliardari eutanasiati intr-un Hotel de Lux. 



24 




2. Miracolul conurbatiei Colentina-Voluntari: §coalele gemene 41 §1 42 



* Cititul orbitor afectat de oligopedagogie. Marea retinere in 
a sublinia, cu tot respectul cuvenit geniului inaripat §i textului 
orbitor, micile derapaje postromaniste §i profeseniste ale 
Candidatului Nobel eel mai bine plasat, tine de particularitatea 
pasagera ca azi, fie §i om cu frica lui Dumnezeu fiind, te adresezi 
unui public, cultivat sau nu, care nu mai citegte ! §i nici nu verifica 
pagina cu pagina micile inexigente sau micile agresiuni 
postmoderniste Kitsch la valorile clasice ale Neamului Romanesc, 
care ti-au creat tie atatea nopti de insomnie tragica. 

Ipoteza de supus verificarii sociologice este ca doar un 
procent neglijabil din posesorii de Orbitor 3 due lectura pana la orgasmul textualist 
atot§tiutor meritat, cum obtinea tineretul generatiei optzeciste, omorandu-§i timpul 
navetei practicate cu Budila Expres. Azi, rarii, fandositii cititori incep cartea, obosesc, 
gafaie, revin, se descurajeaza §i eel mult mai incearca randomizat cate o pagina sau 
alta (tipul de lectura ca pe Evanghelie recomandat de insu§i Chir Auctorele), pana la 
urma punand obiectul multifoliar in raftul intai, sau pe borcanul de muraturi, oftand 
ca fetitele care tin la silueta lor: „past'am puntru mai ta'ziu!". Cheia majora in care e 
scris acest nou Apocalips de Bucure§ti, proorocit de mult la un colt de cotitura, face 
intensitatea spirituals insuportabila §i atunci, ca sa modelez statistica reactiilor 
publicului, eu compar, aplicand regula de trei simpla, cu romanul meu tot 
postmodernist §i cam tragic, adevarat elogiu realismului magic sud-american §i 
narodnicismului literar rus, intitulat Oligopedagogia, unde se demonstreaza ca §coala, 
fara Emanciparea Cadrelor Didactice, mai poate alfabetiza - fara a-i face neaparat 
cititori - majoritatea elevilor, pe unii scotandu-i olimpici de export, dar ea nu le mai 
poate da §i educatie, trebuind sa fie invitati oameni de afaceri sau orice alte vipuri 
locale, sa faca orele de dirigentie §i de consiliere sau de initiere Junior Achievment, 
cadrul didactic de la catedra, ajuns contra-exemplu de reu§ita in viata, transformandu- 
se in managerul unor astfel de activitati obligatorii, daca vrem sa ne europenizam. 

Or, din 1024 cadre didactice - un e§antion reprezentativ pe plan national §i 
diaspora - care au avut Oligopedagogia mea in mana, n-au reu§it s-o citeasca din 
scoarta-n scoarta decat 67, dintre care 46 inspectori §colari §i 8 functionari superiori 
din Minister. Cifre care vorbesc de la sine, daca aplicam regula de trei simpla §i 
comparam textura de marama a Oligopedagogiei cu textualismul texistential de covor 
persan cu o milioane de noduri, fire§ti sau artificial incalcite matern, al Orbitorului 
cartarescian. 

* Cine sunt eu? A§a zicea la Ateneu muzicologul George Balan ca se intreaba 
la plan Beethoven, exasperand pe contele Robert Gallenberg al uverturilor. 

Mircea insu§i e un eu §i un om. Deci eu sunt El, consecinta fiind ca are structuri 
antropologice in imaginar. §i visuri chimerice, ca omul, invaluite-n pixeli ca-n zale 
gasteropodale. El, ca EU, nu are existenta, ci texistenta §i oximoroni, cata vreme 
„hipercreierul, care e spatiul, nu-i decat hipersexul, care e timpul". A§a ca eu, ca el, 
ma excit in spatiu-timp §i simt ca ma cople§esc §i pe mine, ratacitor pe urmele lui 
Cioran in Sankt Gallenul HohenzoUernilor, sa force imaginative, son genie du 
langage, sa capacite d'invention linguistique . 



25 



Totul pe-un fir de praf in migcare browniana prin inconcevabilul univers, o 
ciocnire praf-praf fiind azi, urmatoarea peste doua milenii. 

Deci scriu, am ajuns sa scriu, scriu de-a binelea, eu, Unicul Cititor al 03, in 
cautarea geniului obligat a corela literar intre decizie, atac §i urmarile acestora. 

* Sentimentul romdnesc al neispravirii. Ca sa afli cine e§ti tu, lectura din 
Heidegger sau din loan Alexandra e doar inceputul §i, naiba §tie, nici nu e bine sa afli 
ca incremene§ti in proiect. 

Nu e treaba ta! Mai ales ca, a§a cum filozofa Andrei Ple§u, contemplandu-§ 
ingerul, „a fi creatura inseamna a fi fragment", iar fragmentul, am constat eu 
demarand aceasta interminabila carte, de peste 1800 de pagini din ce in ce mai greu 
lizibile, reduce ura eel mai bine, pentru ca da sentimentul romanesc al neispravirii § 
cine se uita la ce ai scris Tu, se convinge ca ce i s-a §optit la ureche e dezinformatie §i 
ca n-ai pierdut nicidecum, in mod sistematic §i intentionat, timpul, pe care conta sa i-1 
dedici ca sa te sclavageasca total. 

* Cine e§ti, Bucure§ti? Capitala a evoluat, gratie vitregiilor istorice, putin altfel 
decat au gandit-o intemeietorii, Mircea Ciobanu §i Doamna Chiajna, cand fixara 
Curtea Veche §i Craii ei §i Editura aici, anume ca pe un spatiu polivalent de facilitati 
Intelectuale pentru o exprimare-n purpura asfintitului compatibila cu a fratilor de ginta 
latina italieni, francezi §i spanioli, intru amortizarea oscilatiilor identitare. 

Ea a deviat spiritualice§te pe ruta Dinamo, Circ, Obor, Plumbuita, spre 
conurbatia Colentina-Voluntari. 

Astazi, acest uria§ laborator literar de pe Dambovita, ideal pentru navetistul pus 
pe observatie romanesca, are in principal ca fond locativ Zona Zoster, unde huzure§te 
de regula e§alonul unu al clasei politice, ca intr-un palat al eternei primaveri. Ea este 
strajuita de Zona Butterfly, populata intre altii de e§alonul doi, care viseaza, ba chiar 
da din coate §i din aripi, sa ajunga in e§alonul unu. Pe harta municipiului. Zona 
Butterfly chiar are forma de fluture, corpul tinand de la Biblioteca Nationala 
„Neterminata" de pe Dambovita pana la Muzeul Antipa, iar aripile, stanga pana la 
Uverturii-Lacul Morii, respectiv dreapta pana la Plantelor-Bucur Obor, viitorii primari 
ai Capitalei - de i-ar trimite Domnul un Claudius Mercy! - prognozandu-se ca vor 
institui taxe usturatoare pentru cine patrunde cu automobilele monopasager in acest 
contur, in scopul descongestionarii, cu exceptia riveranilor. 

Al treilea man§on este al Zonei Maha, adica restul, unde nu se prea intampla 
nimic, dupa care vine Preria, mediul rural, despre care se poate vorbi pe lista de nevoi 
de Volksbibliotheken und Lesehallen, in multe locuri mai fiind in picioare acareturi de 
la colhozuri, sovhozuri sau combinate avicole ori porcine, toate refolosibile cu 
minimum de capital, macar ca depozite de carte, daca exista vointa Intelectuala §i 
politica. 

* Una dintre cele mai mari realizari ale dlui Mircea Cartarescu, adevarat 
Austerlitz al vietii pentru profesorul de Limba Romana doua cincinale la §coala 41 
(„ultima §coala din Bucure§ti in acea directie"), este miracolul praxiologic ca a reu§it 
- asemeni fostului coleg de filolo, dl. Alexandru Cri§an, de la §coala 42, geamana, 
ambele din conurbatia Colentina-Voluntari - sa se smulga din fascinatia penibilului de 
a invata pe altul §i sa evadeze din Arhipelagul §colar, din mla§tina invatamantului 
nostru preuniversitar, care numai pe alocuri, privita de foarte sus, arata fascinant ca 
Delta gravurilor regretatului §tefan lacobescu, profesorul membra al Uniunilor 
Arti§tilor Plastici navetist ingandurat intre aceea§i §coala 42, cu iepura§i la intrare, cu 



26 



viermi de matase inauntru, §i celebrul Atelier de Gravura Podul din Strada 

Sperantei nr. 15 sau apartamentul intesat de hartii de pret de pe Spandarian, din 
aproprierea Policlinicii Nada Florilor, cam unde s-a mutat pe atunci §i Mircea. 

Altfel spus, din ceea ce din elicopterul flotilei prezidentiale, plecat in vizite de 
lucru §i de demolari, se vedea ca un fluture conturat din tevi sudate, simetric fata de 
calea ferata, aripile fiind §coalele gemene 41 §i 42, iata ca se puteau na§te reforme 
structurale: in literatura , orientand poststracturalismul spre parodic §i spre metatext, 
iar in educatie , dezanchilozand-o prin flexibilizarea curriculara §i prin manuale cat 
mai alternative §i mai deschise spre elev §i spre comunitatea eleva. 

* Caci pe cand nu se construise inca „blocul de vizavi", care i-a rapit Celui mai 
bine vandut scriitor roman priveli§tea noptilor de vis bucure§tene §i i-a furat visele, 
calatorul Intelectual bine informat, care mergea smaltuit in sudoare, spre litoralul lui 
Pe§te, peste Podul Europa de la capatul prelungirii §oselei Colentina, nu anticipa, §i 
nici nu putea sa extrapoleze, ca nu peste multa vreme va fi liber sa ajunga cu familia 
in mai ieftine decat ale noastre statiuni bulgare, grece§ti sau turce§ti. Dupa cum nici 
prin vis nu-i treceau fulguratii deconspirand unele dintre simetriile lumii! 

Ca dincoace de calea ferata Baneasa-Cernavoda se afla §coala nr. 41, unde dl 
Mircea Cartarescu pregatea revolutionarea copernicana a gandirii noastre literare §i ca 
dincolo de aceea§i cale ferata strajuita de quasari se afla geamana, §coala nr 42, unde 
scria poezie dna Carmen Firan, pregatind o noua politica culturala Romaniei eliberate 
de bol§evism, in timp ce dl Alexandru Cri§an (colegul filolog al optzeci§tilor dlui 
Cartarescu) acumula experienta §i marile idei de nou curriculum care au contribuit 
pana la urma hotarator la ceea ce astazi cu mandrie europeana numim reforma Andrei 
Marga a invatamantului Romanesc, transformarea educatiei in prioritate nationala. 

laca dar, ca nu exista, la nivelul suburb anitatii Capitalei noastre numai 
paradoxul gemenilor de la Chiajna, ci §i miracolul ^colilor gemene de la calea ferata , 
plasate de altfel simetric fata de axa celesta Nord-Sud pe care luneca nocturn §i 
quasarii sub care noi, cei §apte magnifici, convorbeam cu idealuri! 

* in ce ma prive§te, ca portughez, eu am un mare, foarte mare dispret 
Eminescian pentru bipezi §i patrupede, citesc §i-n tramvaiul tarat de Rocinante, §i-n 
maxi-taxi, din TO, a§a ca rareori li zaresc pe transportatii in comun cand n-am nevoie 
de ei ca sa-i studiez din punct de vedere al praxiologiei vietii orientate sau ca oameni 
concreti, asupra carora se reflecta reflexia filozofica. Se intampla sa tree cu tramvaiul 
21 pe langa jeepuri inalte, ticsite cu mari vedete mediatice §i, urmandu-mi gandul sau 
reveria, abia dupa minute intregi sa-mi dau seama, dupa vreo curba de pantec, de san 
sau de genunchi, cu cine m-am intersectat sau cine m-a depa§it. 

Dar cu Mircea, nu, mie NU mi s-a intamplat niciodata a§a! 

Ajunsesem sa §tiu dinainte de a ma urea §i a composta bilet daca este sau nu 
este in tramvaiul 21 sau in autobuzul cu burduf 109! 

§i mai este ceva, inimaginabil - un miracol! 

Nu numai ca de fiecare data 1-am recunoscut prin parasimturi pe Mircea in 
preajma, dar marturisesc: dl Cartarescu nu era deloc a§a retractil cum rezulta din TO 
§i din suveniruri fugare sau - cum cred criticii - un halucinat oniric. 

Mie mi-a raspuns la salut! 

* Cine sunt eu aid? Eu sunt Cititorul. Unicul Cititor integral de pana acum! Eu 
sunt acel Caminante magic §i real care a ajuns la pagina 420. Eu sunt Cel ce cite§te la 
nesfar§it, in sens giratoriu, Textul lui Mircea, ba chiar, cocotat pe un taburet §i ajutat 



27 



de o lanterna cu leduri, masor de prin 1980 incoace variabilele costisitoare ale 
texistentei sale, oferindu-i din cand in cand un mic §i gratuit feedback, poate folositor 
printre prea multi prieteni, mai toti mythmakers lingu§itori, nu exegeti clari §i reel, de 
la care sa mai invete cate ceva. Eu sunt, cum am mai zis, insu§i Cititorul Initial , de la 
mine incepe sa numere contorul celebritatii, pentru ca pironindu-§i frumo§ii sai ochi 
caprui ca de sfant, asupra mea, pe cand lungul vierme ro§u fluture fara aripi, 
autobuzul cu burduf 109, ne hurduca pe la Doamna Ghica, unde o vreme a zacut in 
rond ca din floare-n floare avionul biplan al lui Leonardo da Vinci, el, calatorul 
neobosit, prof de romana meditationist, s-a transfigurat din senin §i ,piu ca atunci a 
avut Revelatia fractalilor! 

Pentru ca eu, cu o carte ro§ie cartonata plesnit tremuranda in maini, un Borges 
in italiana (!), Storia universale deU'infamia, a§a-l gasisem intr-un anticariat, faceam 
grimase a§ zice asurzitoare, luptandu-ma a-mi continua final viziunii, printre nespalati 
§i nesimtiti putind a sudoare, vomitura §i usturoi, trei scriitori, a§adar, in acela§i 
burduf negru prafuit, cu miros acru de cauciuc sintetic §i de crematoriu, savar§eam toti 
ca unul cine §tie ce ritual magic ! 

Trecatori unul pe langa celalat cum s-ar citi una pe alta Sonatele enesciene 
pentru violoncel, ca ni§te vipere-ntr-un gazebo regal la Mehadia, rezemate-n cozi, 
sunt mandru ca Eu, calatorind intarziat spre §coala 42 §i totu§i citind din Borges, i-am 
dat Lui, mergator punctual la §coala 41, increderea §i indemnul Orbului Aceluia 
tradus din castiliana in italiana, ca se poate scrie Romanegte , in ordinea implinirii 
Misiei Culturale §i Civilizatoare a Neamului Romanesc, la un nivel de inaccesibilitate 
Borges-Pynchon cat de inalt, daca, daca exista Cititorul, §i ma §i felicit pentru acest 
rol de arcu§ providential al meu, §i de sacaz, printre putinele care ma multumesc din 
cate mi-am asumat in necontenita naveta a propriei mele texistente. . . 

* Ridicolul situatiei de a invata pe altul. Seara 1-am intalnit iar pe Mircea, cet 
homme au visage juvenile et a la chevelure epaisse, la capu' lu' 109, sub pod, pe sus 
rareori cate o Dacie cu faruri palide huruind, spre Afumati, Urziceni, Constanta sau, in 
sens invers, spre Fundeni §i Obor, incat tacerea parea de inceput de leat. 

Ne-am privit ca ni§te mati ogarjiti, fractalici, §i atata tot. Bipezi statuari care n- 
au ce-§i comunica. El predase gramatica narativa, eu fizica teoretica §i nimeni n-avea 
nevoie de ele. Vietile noastre erau egal absurde. Eroul eroilor lui Camus e Profesorul 
care trece §i de pensie §i tot nu pricepe ridicolul situatiei de a invata pe altul . 

Ar fi fost o catastrofa pentru Literatura Romana, pentru literatura euroatlantica 
§i pentru Literatura in general daca peste calea ferata, de langa efemerul, al saracimii, 
romano-arabo-chinez Bazarul Europa din conurbatia Colentina-Voluntari, 
deocamdata virtual, ar fi vegheat atunci quasari, care ne-ar fi impins cu farurile in 
acelea§i vitrine, §i nu pulsari, care au proprietatea feminina de a desparti pana §i 
siamezii, dandu-le impulsuri spre azimuturi cat mai divergente, fara insa a-i departa. 

Astfel, Mircea a pornit-o spre postmoderni§ti, spre iluzia unui prezent §i spre 
amagirea unui succes, luminat de ro§u galben §i albastru doar ca cerculete RGB de 
sigla Ringier, pe cand eu am ramas pe loc, neclintit in ambitii iluministe de a da ceva 
tricolor la popor, §i la Academia de Geniu Obligat, §i la Giacometii Galeriei de Arta 
din Zurich, a§teptand pana voi avea in sfar§it ceva cu adevarat de citit, delectandu-ma 
cu o solida lista din clasicii obligatorii, la care ma-ntorc umilit, aruncand in raft 
antirevolutionarul 03, in ultima zi a Gaudeamusului 2007, lasandu-1 „puntru mai 
ta'ziu"... 



28 



* Retrospectiv, urc spre zenit §i trecut, privesc din aerostatul vargat Bucure§tiul 
vietuitor cultural doar in Centra §i rad de ma prapadesc de cum cetatenii lui, ca larve 
ale unei fiinte astrale, nu simteau importanta atacului periferic la memorie, „caci la 
confluenta dintre feminin §i masculin izvora§te timpul, cea de-a patra dimensiune", 
dimensiunea perpendiculara, Coloana ce duce-n Akasia. 

Nu era vorba numai despre creieral in ebulitie, de forma Europei, de la §coala 
41 a conurbatiei Colentina-Voluntari, in ale carui circumvolutiuni parca americane, 
bune de sa desfaci la taraba marfuri chineze§ti §i arabe, se pregatea o extraordinara 
schimbare optzecista de paradigma, de canon literar, urmand a se rasturna, ca expirati, 
in groapa ecologica Regal interbelica de la Glina, taraboanta cu posibilii laureati 
Nobel Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Grigore Viera, Emil Loteanu, 
Paul Goma §i Marin Preda, vinovati ca scriau cum de mult nu se mat scria nicaieri in 
lume. 

Era vorba de mult mai mult. De fapt, dinspre acel orbitor Rasarit ca de soare, se 
pregatea sub sandvi§ul de quasari §i pulsari, dincolo de oglinzile paralele marcate de 
calea ferata, la mega§coala 42, cu clase de la A la O, a§a cum se va fi laudat cu 
mandrie Roxana Musta, melancolica martora profesoara de engleza, aspralui critic Ion 
Bogdan Lefter, insa§i reforma educatiei nationale prin radicala flexibilizare 
curriculara Andrei Marga, indeosebi prin experienta ce acumulau profesorii de la 
solida, numeroasa catedra de Limba §i Literatura Romana, dintre care clasicul Marin 
lancu, ulterior autor de manuale alternative echilibrate, §i romanticul Alexandru 
Cri§an, ulterior Director de Programe Educative la Fundatia pentru o Societate 
Deschisa, dar tot autor de manuale, insa la Humanitas §i cam optimiste pedagogic, de 
pilda-n eel de-a Vll-a studiindu-se un fel de naratologie pe cartaresciana matrio§ca 
Florin scrie un roman, dar nu atat de radical optzeciste cum in 2007 noul manual 
Manolescu, eel cu desant de patra americani para§utati la clasa a Xll-a, §i cum vor 
veni implacabil cele super-alternative, sexualiste! 

Numai ca educatie, fara factor politic nici nu se poate concepe §i e firesc 
miracolul periferic ca, tot la §coala 42, se faurea concomitent pentru omul recent o 
noua viziune despre cum sa facem o Fundatie Culturala sau un Institut, cum sa-1 
extindem la New York peste ocean, ba poate chiar apareau intr-un creier feminin 
suprasensibil profetii lirice despre Dimineata fesenista ce i se pregatea dlui Ion 
Iliescu, prin delicata poeta Carmen Firan, de la catedra de Matematica a aceleia§i §coli 
42, fiica pre§edintelui Consiliului Judetean Dolj pentra Educatie §i Cultura Socialista 
Florea Firan, nu peste mult timp consiliera Omului-cu-doua-mame devenindu-i colega 
la Editura Tehnica, deratant poezie facandu-se insa §i mai incolo, spre Rasarit, in 
nelini§tea aerului §i a generalilor, la §coala 43. lar spre Nord, spre §coala 44 de la 
Pipera, detectai peste padurea Andronache §i peste canalele de irigatii lasere, stelute §i 
curcubee, presimteai ceva ce abia mai tarziu vei interpreta corect politic ca fiind zorii 
economiei de piata, aurora Infrastracturii Intelectuale paralele, ta§nite din filantropie. 

A§a ca nimic nu e intamplator, nici macar in viata unui cadra didactic. 

* laca dar, de ce trebuie sa ne smerim, sa nu ne opunem Inaltarii, Catedralei 
Mantuirii Neamului sau Apocalipsei, pentru ca nimic nu e intamplator §i semnele, 
focarele Schimbarii, nu le mai putem deslu§i, noi pesimi§tii loviti de discromatopsie, 
in de-acum etern cenu§iul cotidian national-comunist, de cate ori trecand fie§tecare 
podul peste calea ferata nepresimtind mai nimic din firele cauzale ale prestabilitului 
cum lucreaza ele univoc directionat determinist! Cum nu am inteles eu insumi de ce- 
ul ca inainte de a ma mar§ratiza la a citi langa Mircea in autobuzul 109, Atot§tiutoarea 
m-a trimis cititor implicat langa Horia-Roman, la Biblioteca Facultatii de Fizica de la 



29 



Magurele, sau la Biblioteca CSEN din blocul turn cu sistem atomic planetar sus 
printre antene, cand invidiam in acela§i fi§ier scaunul rotitor al bibliotecarului 
melancolic, bacovian, ne studiam ca doi canibali prudenti, amatori de sandvi§uri cu 
§unca presata, §i ezitam sa ne demascam unul altuia, fiecare cat §tie despre, ajungand 
cu ideile la blocaj intr-o insula a fericitilor totu§i, unde se perindau cum pe vremuri la 
Castel la Otetele§anu sau la Pensionul elvetian academic al lui Slavici, marile spirite, 
acum ale Epocii Cea, despre care vremuri sta marturie cartea conferintelor 
Interferente, redactata de colega noastra, ulterior cunoscuta pentru Junior 
Achievement Romania, §tefania Eugenia Popp, §i emisiunea cu acela§i nume de la 
Alpha TV a fizicianului tot de la Magurele, Andrei Dorobantu. 

* Foarte multi Romdni au citit ostentativ. A§teptam in static, a§teptam. 
Seducatoarea Revolutie Romana a idealistului pa§optist Rosenthal nu prea venea sa se 
culce-n ceceu nevrajita §i adesea Mircea, pe atunci foarte poet, era iritabil, 
insomnorat, necajit, de ma intrebam de nu va cadea in sala de clasa, cu capul pletos §i 
cu mustatile ca ale ciobanului mioritic pe catalog, consecinta magica fiind incastrarea 
vreunei tovara§e diriginta in pereti, ca sa-§i termine el, ca Me§terul Manole, 
capodopera momentana, fascicula dintr-un monstruos manuscris. Se citea imediat pe 
fata lui cenu§ie, ca scria fara incetare mil de pagini, ca asculta cand de Nichi, cand de 
Crohu, §i se deslu§ea poate chiar virtualitatea retrospectiva ca i se confisca perpetuu 
reiterat lucrul sau, ca Me§terului Manole, fiindu-i mereu restituit Mamei printr-un 
prieten de familie colonel, care venea in eternitate c-un pachet mare, legat cu sfoara: 
«Uite manuscrisu', Marioara ». 

Compatimeam evident cu poetul martirizat, il §tiam un heritier de Borges 
d'Europe centrale §i mi-era teama ca se lasa de scris §i li tot aratam kafkian ca, uite, 
Mircea, eu citesc, citesc intotdeauna in tramvaiul 21! Fiindca eu il luam chiar de la 
cap, de la statuia inca verde a lui Constantin Brancoveanu, eel executat de pagani cu 
urma§i cu tot pentru credinta-n BOR §i-n Neamul Romanesc, a§a ca apucam loc pe 
scaunul din tabla ambutisata la rece etern §i mereu rezistam prin cultura, rasfoind din 
Borgiah in limbi straine, ostentativ, precum §i din alti megacontemporani, ulterior re- 
scri§i de Mircea in Orbitor, mai putin din Thomas Pynchon, pe care nu mi-1 putusem 
procura §i oricum nu i-ar fi venit randul inainte de a-1 termina pe Dostoievski, cum m- 
a invatat bunica, Ekaterina Ivanovna, cum li zice intr-un loc bunicul. 

§i am regretat amar dezamagirea recenta ca nu m-am recunoscut deloc, prin 
formula mea de rezistenta, evocat cumva in paginile dedicate momentelor mai putin 
suportabile ale Epocii Cea in 03 ! Numai §tiutorul Herman apare acolo ca om cult §i 
alcoolic pe la cozi, nu §i eu (propinatio = invitatie la bautura!), §i nici altii, de§i multi 
Romdni au citit, parca protestatar, deschizand carti ca mine, totdeauna prezente-n 
saco§a pentru cazul ca baga, se da §i apuci, dar nu numai pe la cozi, ci §i pe transport. 

* „La douazeci §i §ase de ani, deci, eram profesor la o §coala generala din 
capatul Colentinei. Mergeam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram intr-un peisaj 
dezolant: un castel de apa singuratic, §inele de tramvai intorcand la capat, o fabrica de 
tevi sudate. Treceam pe langa o Automecanica §i-abia atunci ajungeam la cladirea 
darapanata, vopsita galben murdar, a §colii..." 

Nichts, nichts existiert. 

„N-a§ fi §tiut asta niciodata daca n-a§ fi fost repartizat, cand am terminat 
facultatea, la §coala Generala Nr. 41, chiar la capatul tramvaiului, al Colentinei §i al 
Bucure§tiului. Cum mi-am luat repartitia, m-am dus, emotionat, sa-mi vad §coala. 
Drumul cu tramvaiul mi s-a parut, literalmente, nesfar§it. De-o parte §i de alta - case 



30 



darapanate. (...) Era deja seara, §i locurile mi s-au parut cu desavar§ire pustii. 
Imprejurul meu se intindea, in amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apa, o 
hala de fabrica, un atelier mecanic cu cateva jigodii in fata, trantite de-a dreptul in 
baltile de motorina. Am intrat pe strada §colii. Era un fel de satuc sau o mahala cu 
trecatori rari, prost Imbracati, cu infati§area necajita a omului marunt. In rirele de 
telegraf erau Incurcate zmee cu cozi de carpa. Am gasit pana la urma §i §coala, o 
cladire veche de peste o suta de ani, ingalbenita ca o masea putreda. Am intrat in 
curte. Aerul se facuse atat de ro§u, incat panourile de baschet, strambate grotesc, 
pareau negre ca smoala. Pustietatea urla, pur §i simplu, in jural meu. M-am intors aca- 
sa incremenit de dezolare. N-a§ ri crezut niciodata ca aveam sa raman acolo zece ani 
de zile, predand gramatica, mancand cu muncitorii la bufetul de la Automecanica, 
strangand maculatura, sticle §i borcane, facand recensamantul animalelor iarna, pe 
viscol, tinut la porti de oameni du§mano§i §i latrat de turme de caini. §i totu§i, asta am 
facut, zece ani, zi dupa zi: am fost acolo, ducand copiii la padurea Andronache, 
traversand calea ferata plina de pacura, facand meditatii peste meditatii ca sa pot 
supravietui..." 

Kafka conosceva Freud in profondita ma era critico verso le sue teorie, il che 
non significa che non sia stato influenzato da lui. 

„Vanghelie, care, intrebat fiind ce-are de zis in privinta declaratiei lui Nastase, 
ar fi raspuns: «N-oi fi eu la fel de cult ca domnul primar al Parisului sau ca domnul 
primar Caldarescu, dar...» Ce ciudat! §i la §coala din Colentina, unde am predat vreo 
zece ani pe vremea Impu§catului, copiii tot a§a imi ziceau... Ba chiar, la vederea mea 
(un June subtire, pletos §i mustacios.... ducand sub brat ditamai catalogul), strigau din 
rasputeri pe coridor: «§ase, vine Caldare!». 

(...)Intr-o ora de Romana, candva pe la-nceputul anilor '80, pe cand ma 
chinuiam cu ni§te exercitii de gramatica, intra directoarea, tarand de mana un tiganu§ 
mic §i cu capul mare, care parea mai curand o maimutica imbracata. «Adi§or, canta-le 
putin §i copiilor astora». (...) Ati ghicit cine era? Cine-ar fi crezut ca, in acea 
neinsemnata sala de clasa, istoria pusese fata-n fata doua dintre viitoarele VIP-uri ale 
natiunii?" 

* Nimeni nu cunoa§te gdndul Providentei, ce ni s-a rezervat, ce anume va veni, 
de unde pleaca Revolutia sau macar Schimbarea. Romanul Mircea Cartarescu este 
deocamdata conf. dr. la Filologia bucure§teana §i poet, prozator, eseist, critic literar §i 
publicist. Ignorat in mod scandalos de o Academic bazata pe Breban, Buzura, Fanu§ 
Neagu §i altii, depa§iti categoric atat de validarea RO, cat §i de gloria euroatlantica, 
Fluturele postmodernismului imparta§ind la noi aceea§i soarta cu Paul Goma §i 
Norman Manea. 

Premiul sau Nobel aproape ca este o certitudine, confirmarea canonica a 
Occidentului e certa, urmand a fi acordat probabil in 2012 drept omagiu prigonitei 
Limbi §i Literaturi Romane, la bicentenaral eliberarii de catre tarism a Basarabiei de 
sub jugul boierilor romani §i la centenarul mortii lui Caragiale, scriitor clasic al carui 
cult, conform trendurilor §i investitiilor, il va inlocui pe deplin pana atunci pe al lui 
Eminescu, mai ales dupa dezvelirea ansamblului statuar cu 12 din personajele comic- 
zodiacale in vesela Plata a Universitatii, a Mineriadei, a Biraintelor electorale, a 
lichidarii lui Labi§, a Calificarilor fotbalistice §i a Revolutiei Impu§cate. 

Din vasta opera a fostului profesor navetist din conurbatia Colentina-Voluntari 
amintim: 

Levantul (1990), laudat pe coperta de Ovid S. Crohmalniceanu ca avand „atata 
farmec incat sa impace cu poezia §i pe cei care au renuntat sa o mai citeasca". 



31 



Orbitor 1 (01, 1996), romanul inceput la 7 decembrie 1992 la Bucure§ti, fiind 
totu§i scris „aproape in intregime", la Amsterdam. 

Postmodernismul romdnesc (PR, 1999), lucrarea de doctorat coordonata de Paul 
Cornea (stralucit §i romantic elev al lui Mihail Sebastian). 

Orbitor 2 (02, 2002) scris mai mult la Berlin §i Budapesta. 

De ce iubim femeile (DCIF, 2004), bestsellerul care a realizat Unirea 
Postmoderna, intaia§i data mixand publicul cultivat, publicul fesenist §i publicul 
manelar, vanzandu-se-n circa 150 mil de exemplare. 

Orbitor 3 (03, 2007) scris la Schloss Solitude, Stuttgart, in 13 luni, pana pe la 
1 iunie 2007. 

Restul scrierilor fac parte din acela§i mare Text, nici un pixel politic, nici un 
vers, nici un rand scris nici o vorba risipita nu trebuie ignorate, dar e obligatoriu a 
avea in biblioteca macar aceste patru opusuri exceptional, cu recomandarea ca 
Trilogia Orbitor (TO) sa fie achizitionata mai degraba in trei volume distincte, ca §i la 
Dante, din motive de comoditate in folosire, eventual de catre mai multi membri ai 
familiei simultan sau imprumutata pe la prieteni. 

* Mult ciudata era §i umbra lui Mircea, ca de cioban din Pipera, tras ca prin inel 
sub podul rutier de la Voluntari, a§teptand 109 langa calea ferata, in lumina 
quasarilor, peste pletele negre cu aurul §i nestematele unei coroane voievodale, fara 
alt element de identificare a ctitorilor bisericii nevazute decat fantasma Doamnei 
Chiajna alaturate ca o presimtire ce parca imi umple §i acum inima de bucurie, cu 
dangat fantomatic de clopot din departari §i huruitul tramvaiului 21 intorcand la cap 
langa PECO §i toneta de inghetata. 

Caracterul oieresc al zonei intinse de la Europa spre nord pana la Pipera, cum 
rezulta §i din recensamantul animalelor, tare ma face sa observ ca a§a cum exista la 
Chiajna o statuie a Doamnei Chiajna, tot astfel s-ar cuveni una §i in ora§ul patronat de 
Cuvioasa Parascheva, Voluntari, poate incredintata aceluia§i sculptor Nicolae Popa, g 
statuie a lui Mircea Ciobanul , cam intre autostrada de Unirea Urziceni, strada 
Cocorilor §i predestinata strada Anton Pann, unde e §i §coala 42, aducandu-ne aminte 
cativa dintre ostenitorii ei din preajma Revolutiei, lacobescu §tefan, Cri§an 
Alexandru, Marin lancu. Carmen Firan, Guta Flori, Fernando Antonio Nogueira 
Pessoa, Tinea Guran, Soare Adrian, Roxana Musta, Ion Barbu, Roxana Costinescu, 
Constanta Gogolan, responsabilul cu protectia muncii D. Sandu, Cri§an Adriana - 
matematiciana inventator al jocurilor metamorfozabile reprezentand corpuri platonice 
§i arhimedice ce se transforma printr-o multitudine de forme, producand bogate 
structuri prin diversitate §i armonie §i avand aplicatii terapeutice, educative, artistice, 
iar mai de mult fizicianul Scridonesi, matematicianul Sofonea §i atatia altii, fiecare 
dupa numele sau, cum s-ar fi exprimat frantuzoaica noastra Carmen Cabel, dupa 
evadarea din Arhipelagul §colar. 

Incadrarea Bucure§tiului intre cei doi adevarati intemeietori, Mircea Ciobanu §i 
Doamna Chiajna, ar fi ca o compensatie voievodala azi, dupa degradarea Mitului 
Eminescian, un omagiu catre cei ce au intrat §i in literatura universale aducand 
me§teri §i editori mari la Curtea Veche, de unde va porni §i eroul Mihai Bravul 
miraculoasa lui Unire, atat de umilitoare pentru neispravitii Epocii Mooye. 

* §coala de literatura a cocalarilor. Biografia scriitorului n-ar trebui sa 
intereseze decat pe agentii literari, pe cand a autorului prezinta unele pete albe care 
atrag ambitiile exegetilor de a le elucida. Intre aceste pete albe ca nufarul, de necuratat 



32 



este participarea autorului la asasinarea Mitului Eminescian, prin terifiantul ca un 
terariu jurasic nr 265 din 5 martie 1998 al Dilemei ministrului Ple§u. 

Rezultatul a intrecut a§teptarile, Mitul Eminescian s-a prabu§it cu Doina cu tot, 
RO putand intra purificata in uie, dar s-a ales praful §i de Mitul lui §tefan eel Mare, 
orice perspectiva de a mai reface unitatea nationala, fie §i dupa model german, 
naruindu-se din lipsa de idealism, recuperarea Romanilor de peste Prut, ghidati tocmai 
de aceste doua simboluri, fiind amanata pentru momentul in care, prin extinderea UE, 
se vor uni §i Danemarca cu Azerbaidgeanul. 

Colateral insa, revenindu-se nostalgic de la poeme filologice la lirism, s-a 
constatat bizareria ca odata cu ridiculizarea romantei Eminesciene, s-a dus amorul 
insu§i la fundul marii, ceea ce a avut §i parti bune, configurandu-se in sfar§it un stil 
acestei epoci postceau§iste, care parea incapabila de vreunul. Pe buna dreptate, 
aceasta epoca s-a numit de catre forumi§ti Epoca Mooye, deoarece revolutia sexuala 
de dupa Woodstock s-a implementat §i in RO, canonul nou pentru canonirea reciproca 
de-a preludiul ajungand de neconceput „fara oralitatea stilului", cum se exprima Coca 
Dospinoiu pe la lectii „de§chise" sau de Halloween, despre gesturile inaugurate, 
creand §i o §coala literara ce-i poarta numele, a cocalarilor, ni§te paria de care fac 
caterinca toti mui§tii. 

* Un cititor vazut in tramvai §i nerevazut niciodata. „Noi nu ne putem descifra 
pe noi inline, a§a cum o hieroglifa nu se poate citi pe sine. Suntem facuti ca sa fim 
cititi de altcineva." zicea diaristul Cartarescu nu numai cu intuitia existentei Sectei 
Cititorilor, al caror heghemon am simtit ca sunt eu, profesor de la §coala 42, in 
autobuzul 109, cand IL CITEAM instinctiv la burduf pe colegul hieroglifa cu mustati 
§i catalog de la §coala 41, foarte emotionat gasindu-ma ca-mi solicita nonverbal un 
feedback cinstit, neindiferent, implicat, cum este $i aceasta carte imprescriptibila chiar 
daca e indicibil mai ilizibila decat TO. 

* Literatura Romano, este nefunctionala §i pentru faptul ca anumite profesoare 
de bac care dau meditatii Generatiei Pupici, emit pareri contradictorii despre Secta 
§tiutorilor: 

„Initial identici, se diferentiasera dupa pozitia lor fata de eel ce avea sa-i creeze, 
sustinandu-i unul un fir de par, altul o vibratie a unei corzi din laringe (...). Mircea 
avea sa creeze cartea. Avea, adica, sa creeze lumea. (...)Mama fusese o §tiutoare, tatal 
un §tiutor. Coca o §tiutoare, un trecator vazut din tramvai §i nerevazut niciodata - 
un §tiutor, in universala conspiratie a Cartii ce se scria singura, continuu §i neincetat." 

Ca §i in dilema Akasiei, absolventele de filolo ajunse profe de bac nu dispun la 
noi de nici un observator cultural, pe care, comentand autofictiunea, sa-1 citeze in 
aceasta delicata chestiune autoreflexiva a cartii care se scrie singura ca ma§ina de 
cusut a lui Tudor Balosu, cum s-a autopictat §i capodopera lui Dali Marele 
Masturbator. 

Norocul este ca girul acestor ^tiutori, fiind monoton $i marginit, nu poate fi 
decat convergent , convergent spre Cititorul Unic, care sunt eu, cum tacit a acceptat 
Mircea insu§i, in burduful defunctului autobuz 109, cand eu mergeam la §coala 42, iar 
el frecventa ca profesor §coala geamana 41. 

* Prin anii 1980-1989, cand eu rezistam nu prin cultura ci prin scris, devine 
orbitor de clar ca am fost puternic chinuit de obsesia dublului, ca pe langa eel care 
eram de la sine, mai eram unul care se desprindea pervaziv din adezivul din mine §i 
intra biorientat intr-unul sau intr-alta spre a-i stimula maptexul sa-mi produca acel 



33 



Text ideal §i consistent, fara euri §i fara clase de resturi, care m-ar fi putut satisface 
definitiv, ca o capodopera de extemporal. 

Eram unul dintre §tiutori sub acoperire, pregatit de Secta pentru a fi candva 
Unicul Cititor Integral, dupa ce-mi intersectasem pa§ii seducator cu silueta de 
Kierkegaard al romanilor a lui Patapievici la biblioteca de la Magurele, fiind eu acum 
titular la Voluntari la §coala 42, profesor de fizica standard §i cosmologie, pe cand 
proful de Romana Cartarescu se prenumara printre ostenitorii de la §coala 41. Nu o 
data ci de mai multe ori am stat noi impreuna la calea ferata sub pod, a§teptand 
halucinati sa apara farurile visatoare ale autobuzului ro§u cu burduf 109, sub apasarea 
acelora§i quasari, ambii citind sau visand sau fiind visati de acela§i orb Borges ce cu o 
voce de vanzator de lozuri nu cobora niciodata la cap, dar parca cer§ea ceva 
controlorilor sau §oferului, amenintand a nou cutremur. 

O, ce dureros, de cate ori 1-am luat noi doi pe 109 de la Tevi Sudate sau pe 21 
de la benzinarie de la capat, fara a ne conversa deloc, cum am patit §i cu alt coleg, 
chiar in cancelarie, profesor de romana extrem de atent la „capcanele limbii", fostul 
detinut politic Mihai Stere Derdena, fiindca in acela§i dispret pentru alti bipezi, eu ma 
lamurisem ca nu ma vor putea observa niciodata cum le sfredelesc de fiecare data 
ochiul pineal, fara dureri, ca un oviduct de fluture B52, §i le patrund in testiculele 
cerebrale simetrice orizontal celorlalte emisfere, cu cartea mea cartonata cu tot, din 
care ma fac ca citesc, §i ma a§ez pe osul sfenoid ca pe scaunul de tabla rece §i tare al 
tramvaiului, deschid Borgesul §i ma pun pe ghicit ce vrea asta, care este conceptia lui, 
devenind astfel Cititorul Ideal, cititorul avizat epitomizand insu§i publicul cultivabil 
ce i§i a§teapta editura, adica singura ratiune de a scrie, luand plugul lui Christos in 
orezaria budista, sub un ozeneu New Age §i neprivind inapoi. 

* Executiile de la Tdrgovi§te. Dar Mirci§or era luat in colimator nu numai de 
Directia 7 Literatura, ci §i de Directia 12 Paranormale. Mai ales vindecatoarele cu 
paslari de la ultima teava sudata au bagat de seama quasarii travestiti in pulsari, care 
ne energizau sub pod §i cum se curba in acest caz spatiul Voluntari-Colentina, cu tot 
cu autostrada care duce spre Afumati §i spre Petrachioaia. 

Pot oricand depune marturie ca aceasta a fost cauza desfiintarii de catre partid a 
liniei ITB de autobuze cu burduf 109, ca preambul la inchiderea Cenaclului de Luni, 
dupa cum pot de asemenea confirma aparitia la mai multi cunoscuti a tulburarilor 
oftalmologice §i de erectie cand a demolat Cea ca un halucinat Turnul Cartarescu de 
pe Uranus, pierind §i acea magnolie ce se vedea din tramvai de catre copii intr-o curte 
§i a carei pierdere a justificat suficient executiile de la Targovi§te. 

* Invocarea Unicului Cititor Integral. Acea clipa de gratie, la Teiul Doamnei, 
cand am vrut sa-1 abordez cu o voce ca de hartie fo§nita: eu oi fi Cititorul, da' tu cine 
e§ti? Scriitorul ? Ce, ai innebunit? Vrei sa intri in istorie ca „cel mai mare poet §i 
prozator al Epocii Cea "? 

Hm, dar acel idealism al meu? In 27 decembrie 1989, cred, la §coala 42, §coala 
a unei megacomune Voluntari mai mari ca Targovi§tea, clasele mergand pe atunci 
pana la litera O, O de la Oligopedagogie, peste o suta de cadre didactice, cam cat un 
nou partid, alegandu-ma, pe mine, ma, nou director plin, de Sarbatorile insangerate, 
adica lider FSN, ci eu refuzand pe motiv cam oximoronic: EU NU SUNT UN 
PROFESOR CARE SCRIE, EU SUNT UN SCRIITOR CARE PROFESEAZA, iar 
Iliescu §i Brucan au promis ca acum va fi timp de scris! Alte explicatii. Tensiune. 
Apoi, ales insistent macar director adjunct, §i iar derobandu-ma, spre ranchiuna 
fostului adjunct, care-mi ranji: „Nu §tiam ca e§ti a§a iubit de popor!" 



34 



Eu insa ^tiam. Alta era misiunea mea cu acea naveta pana la capatul de la 
Voluntari al lumii. In toate visele, Mircea razand el acum. Ce, vrei tu, Camelian? Sa 
fii scriitorul reprezentativ al Epocii Mooye? Ramai unul dintre Cititorii mei, 
intaistatatorul UCI, Unicul Cititor Integral. O, ramai! 

Destine in tro locate - plecarea lui de la §coala 41, atragand disparitia mea de la 
§coala 42. Credeam ca §tiu ca misiunea mea de Cititor se sfar§ise. Dar abia incepea! 

* Ideali§tii §i eroii, afara! Am dinainte probe doveditoare ale acestor 
grandioase eforturi, ale §coalelor gemene 41 §i 42 din conurbatia Colentina- Voluntari, 
bunaoara manualul Humanitas de Romana de-a ^aptea gimnaziala incepandu viata 
de elev la §ase ani, congestionat in notiuni de inalt nivel filolo, structurile textului, ma 
rog, cum ar fi structurile narative, a disocia la cea mai frageda varsta intre autor, 
narator, critic, promoter §i personaj, a intelege functionarea descrierii in naratiune, 
a observa strategiile narative ale scriitorului Mircea Cartarescu prin care dezvaluie 
identitatea subscriitorului Florescu, parintele minisubscriitorului Florin, care scrie un 
roman §i care tip de proza matrio§ca de inspiratie chinezeasca invata copilul de mic sa 
nu se mai lase cuprins de reverie la lectura , pesemne ca sa n-ajunga un idealist ca Don 
Quijote sau ca Octavian Paler in Est, ci dimpotriva, un promoter cinic, capabil sa 
laude in cli§ee tot ce-i baga sub ochelari Stapanul. Bietul copila§ postmodern e silit sa 
fie atent, inginere§te, ca la circ, la numai cum jongleaza scriitorul cu farfuriile 
textului §i cu enorma vaza din caolin. 

Va sa zica un manual exemplar, extras la intamplare din raftul intai, exploatand 
facilitatea ca suntem animale nostalgice, abjectie organizata geometric. 

Cu o ideologic noua pe linie: demitizanta. Cam ca Pagina 420! Ce eroism? Ce 
idealism? Cum? De ce? Nu mai avem nevoie de eroism! §i nici nu prea mai e nici 
voie. Ca acum, intre Kosovo §i Transnistria, nu ne mai ameninta nimeni sub 
impenetrabila umbrela NATO! Da, acum putem vorbi liber §i despre voievozi. Putem 
spune in sfar§it adevarul, adevarul literar §i artistic al Autoelitei. A§a ca alegem ca 
text reprezentativ nu Muma lui §tefan eel Mare, nici Fata de la Cozia (care canta 
Tepe§ului tot a jertfire pentru Tara, doar ca ambiguizeaza: „Daca vei iubirea-mi sa o 
dobande§ti, Pentru tara, doamne, sa mori, sa traie§ti!"), ci ceva pro fund postmodern, 
anume lapa lui Voda, pe care o propune comisul lonita, parcata peste drum, sa i-o 
pupe voievodul sub coada, de nu i-a face dreptate cu ni§te reconstituiri de proprietate. 

Eminescu la clasa a Vll-a? Un oarecare , nici nu intra in top: „Poet, prozator, 
publicist, apartinand perioadei marilor clasici". 

Dar Caragiale? Alta viata! Alt tratament: „Scriitor clasic, eel mai mare 
dramaturg al Literaturii Romane", „autor al unor schite memorabile §i al unor 
comedii, mereu actuale prin tipurile umane surprinse". 

* Tara Noua. Nimic mai daunator in popularizarea 30 §i a Autoelitei decat 
ecoul asta de balci al de§ertaciunilor, constand exclusiv din cli§eele promoterilor, care 
ei scriu defapt TO, adica ce ramane la sfar§itul lecturii, de nu cumva §i cam tot ce se 
cite§te. Caci nimeni n-am §tire a se lega de pagina rasista 420 din 03, sau macar sa o 
semnaleze catre SRI + SIE ca face jocul antiunioni§tilor, a§ijderea §i cu celelalte 
derapaje. 

Nu ca ar avea vreo importanta asupra destinului Neamului Romanesc faptul ca 
la un popor de 20 000 000 suflete, 2 000 000 ar putea citi, 200 000 detin carti, vreo 20 
000 cumpara, citesc doar 2 000 sau numai 200, dar ajung cu lectura pana la oribila 
cloaca dreptunghiulara eel mult 20 - adica unul dintr-o mie initiat misterium tremendi 
cum ca §tefan eel Mare al nostru §i al basarabenilor este un sfant de kkt, a§a ca in 



35 



final e o problema numai pentru 2, eu §i Mircea, un scandal inghesuit intre doi profi 
naveti§ti de la §coalele gemene 41 §i 42 in defunctul ro§u §i negru vierme cu burduf 
109, ceea ce chiar ca nu ma intereseaza. 

Voiam sa subliniez cu un rictus dureros doar risipa ca Romania Regala, ca 
absolut toata istoria noastra, este terminata ca Manastirea Vacare§ti, chiar daca se va 
reconstitui ceva cu numele asta. A fi urma§ de detinut politic, adesea supravietuitor pe 
baza de compromisuri, e lucru de ocara, nu s-a reinnodat nimic cu Romania Eterna, 
cea din 26 iunie 1940, Orbitorul e conceput pentru eel ce provine din fluture 
somnoros de nomenclaturigti sau securi^ti , traim in Tara Noua, fundata nu la 31 
august 1944, cand au intrat tancurile sovietice in Bucure§ti, ci la 5 martie 1998, cand 
megaintelectualii au reu§it sa ne desparta de Eminescu, in folos propriu, cu ingaduinta 
Cleptocratiei. 

* Scriitor Roman contemporan, de n-a§ fi fost Unicul Cititor al 03, chiar daca 
am indeplinit functia de lider vremelnic al Sectei Cititorilor §i Destinul ma indrepta 
spre a fi ales liber de Sarbatorile din Decembrie 1989 Director fesenist al uria§ei §coli 
de literatura 42 Voluntari cu clase pana la litera O, §i cu zona de influenta spre Pipera, 
intai director plin §i, dupa refuz, caci aveam de scris, macar adjunct, nu regretam pe 
atunci ca nu ma dedicasem mai mult nobilei activitati de a trimite cate un feedback de 
lector implicat lui Mircea. 

Eu eram de parere ca scriitorul trebuie lasat in pace, sa se formeze pana devine 
omniscient, §i chiar subliniez ca Mircea Cartarescu a avut cea mai lunga ucenicie 
dintre scriitorii postmoderni§ti sau sexuali§ti, apucandu-se de TO abia dupa epuizarea 
in deplina transparenta a lectiei Eminesciene, ale carui efort ecouri de descalcire sunt 
dramele autorice§ti din Levantul §i Universul chimeric. 

Ma mira - §i ma cam mir §i acum - ca nu intelesese colegul meu adevarul 
suprem in arta, aforismul ca literatura nu se face pentru a fi tiparita, ci pentru a sta in 
sertar, stocata adica in Akasia, ca contul nostru eel mai de pret, cand se ia cineva de 
tine sa poti zambi cu superioritate ca ai pe ce sa te bazezi §i atunci agresorul nu-ti 
§ifoneaza decat ni§te aparente, ba nici atat, pentru ca o iluzie nu poate face nici un rau 
unei alte iluzii. 

Cum sunt, de exemplu, Eu infa§urat in manta-mi, indestructibil, Unicul Cititor 
al 03, al infamei pagini 420, din care postmodern origami ma bazez pe un soclu 
durabil. 



36 



3. Muie Epocii Mooye! 




* Nimicirea Mitului 
Eminescian la 5 martie 1998, 
diseminarea in randurile 
studentimii §i, deci, prin 
profesori, in ale liceenilor, a 
sintagmei co^marul Eminescu 
a avut drept consecinta, pe 
fundalul favorizant al 

telecablarii Romaniei §i al 
webarii ei, preluarea fara vreun 
filtru critic a revolutiei sexuale 
postmoderniste, cerate insistent 
§i insolent, in anii macularii 
americane a Lunii romanticilor, 
de Cohn-Bendit universitarilor 
la Paris §i de beatnici, la 
Woodstock, liderilor marilor 
puteri. 

De atunci, in oracolele elevelor, dragostea nu a mai putut fi conceputa fara sex, 
iar in sondaje, sexul qua sex nu a mai putut fi recunoscut fara pozitia 69, intitulata a§a 
de medicina tibetana, care o interzice dupa 69 de ani, crescand riscul de asfixiere. 

Astfel, epoca dominata ca tip uman de labagiu, aceasta interminabila tranzitie, 
profetita de stalinistul democrat Brucan §i aranjata de feseni§ti sa steie pe loc stupidul 
popul douazeci de ani - spatiul e paradisul, timpul este infernul - aceasta epoca de 
creativitate nici 2% din a Romaniei Regale interbelice, de indata ce textul Eminescian 
reprezentativ ca romantic pur, sublima „Intaia saratare", fu maturat din literatura 
canonica §i inlocuit de intaiul clei de culoarea cafardului Albinos cu o securista de 
bucatarie, §i asta in proportii de masa (150 000 exemplare zice webul), vai, aceasta 
epoca sexualista a capatat un nume, pe care de la acel naughty document Dilema 265 
incoace privirea il detecteaza peste tot, anume Epoca Mooye, ce va dura pana cand 
Generatia Pupici, plimbandu-se pe sub fractalii fara sot, va rea§eza in Akasia iubirea, 
amoral, pe piedestalul pe care il merita, anume pe sacral Muladhara, intre quasari, 
topora§i goetheeni, mandale §i alte angarale plus SMS-ul din Weimar Nu secati voi 
lacrimi ale dragostei curate! - justificandu-se insa Totul tot prin suprema vointa 
feminina, care zice Vintila lui Petrini de un al treilea ca n- 
are proprie initiativa decdt cand vrea ea, vorba 
bol§evicului economiei de piata Louis Aragon despre 
bestseller: „Tu comprends, petit, la seule question est de 
savoir si on plait aux femmes." 

* Temd. §tiind ca noi in§ine suntem creati in doua 
volume, vol.1 §i vol. 2, ca Ulisele lui Mircea Ivanescu, §i 
presupunand ca dublul alaturat a bantuit pe la §coala 
geamana 41, sa se raspunda daca la umbra castelului de 




37 



apa singuratic din Scrisoarea IV, el e ala care zicea ca a combate excesul de 
Romanism e o stare pe loc §i atunci Directia Noua nu e Directia a Vll-a Literatura, ci 
Normalitatea, cum a cazut sau s-a inaltat pe verticala A. E. Baconsky, eel din Biserica 
Neagra, urmand a ne lamuri noi odata §i odata daca §i-a varat au ba codoiul in zidul 
naruit Directia a Xll-a Paranormale. 

* Dupa cum li spune §i numele Epocii Mooye, principalul rezultat direct al 
asasinarii Mitului Eminescian la 5 martie 1998, inevitabila dupa coltul de cotitura §i 
mu§catura din 2 iunie 1997, este schimbarea brutala a modului de a iubi al 
cetateanului din RO, preferandu-se un mod filologic, extrem de expeditiv in faza de 
negociere, foarte tehnic in faza de implementare §i profund electoral in neseriozitatea 
consecintelor, ca nu se tine de cuvant, adica fesenist. 

Rezultatul indirect este insa foarte politic, pentru ca eel palmuit §i scuipat, nu pe 
text, ci ca om bolnav , era Poetul National, geniul natural Mihai Eminescu, nu vreun 
guru pe probleme de integrare in absolut, §i fiindca se opera concomitent pe linia 
deschisa de istoricul promovat de Humanitas Lucian Boia privind regularisirea 
miturilor istorice Romane§ti, apucandu-i pe Intelectuali criza de obiectivitate a 
adevarului despre insignifianta §i barbaria sfintilor no§tri voievozi inainte de a se face 
Reintregirea Neamului, ba chiar de a se elabora o strategic privind recuperarea 
Basarabiei, desigur pa§nica §i exprimand limpede ce vrem, cum REG catre RDG, 
atunci cand reaprindem flacara romanismului. 

Rezultatul indirect este un dezastru. Te apuca mila cand te gande§ti la 
bovarismul atitudinarilor, la pretentia lor de fata nemaritata ca pot afecta prin scrisori 
autopublicitare mai mult de 0,1 % din electoratul roman! 

Adica rezultatul de la 11 decembrie 2000, ca dupa un apel al GDS + Academia 
Civica + Solidaritatea Universitara, atitudinarii au decis - sa auda Suelin - a vota pe 
Ion Iliescu, pentru a compensa tocmai acel electorat fugit cu votul patriotic unde scria 
Romania Mare, scarbindu-se de postromanismul nechezolilor de speta a doua, culti 
dar tratand Neamul Romanesc ca pe un maidanez lovit de jipan in Copou §i 
nemaimeritand respiratie artificiala. 

* Fara Eminescu. Epoca Dej §i Epoca Cea au trecut. Epoca Mooye, care ne va 
umili §i ne va ingropa pe toti, a primit denumirea de la internauti, reflectandu-se-n ea 
starea lirica defara Eminescu, ce e amorul fiind numai sexualism, iar pozitiunea 69 o 
obligatie morala care expira cand impline§ti 69 de ani. 

Compensatia fireasca a asasinarii Mitului Eminescian prin Dilema 265 din 5 
martie 1998 este Premiul Nemira din acela§i an, pentru La un colt de cotitura, prozo- 
epopee al carei al 7-lea cant final incepe rau prevestitor pentru Bucure§ti, aide 
Hermanii profeti biblici Gujghil, Dinti§or §i Picior-de-Porc botezand adultii strazii ca 
antemergatori ai lui Cartarescu: 

„Futu-ti Dumnezeii ma-tii!" - zise in sinea sa ursitei la minibig domnul inginer 
Dovlecel, cand realiza cu ura ca totu§i presa avusese dreptate: anuntase apocalips de 
doua zile, §i uite ca i se daduse undo, verde! 

Ceea ce vrea sa zica de fapt ca, prin asasinarea Mitului Eminescian sub pretext 
ca era o prelungire mascata a national-comunismului ceau§ist, iaca dar, 
postmodernismul romanesc a ajuns la culmea teratomorfozei, s-a transformat in 
postromdnism §i in curand aceasta larva necrofora va exploda ca fluture libidinos in 
gigasexualism, intr-o mentalitate de invingator centrata pe Mitul ginecologic al 
punctului G, pe care daca-1 atinge in rastimpul copulatiei, barbatul risca - dupa cum 
se §tie - sa-§i lase partenera Gravida. Nu intamplator cele mai mari spirite ale 



38 



generatiei, in sensul urletului lui Allen Ginsberg, angajandu-se in greul cu G mare 
efort de a cizela cleptocratia, oferindu-i modurile rafinate de a te simti bine 
antologate in periodice de lux §i tipla, eficiente insa numai asupra inceputurilor 
burgheziei de merit, inca mucoase §i sugative, personificate in 03 prin pruncul fatat 
de Herman de la Fundeni. 

* Lipsesc amintirile. Este uzuala sintagma „trilogia Orbitof' (TO). Dar Orbitor 
nu e o carte terminata ci abandonata la descrierea evenimentului editorial al lansarii ei 
ideale in Casa Poporului, reamenajata apocaliptic corespunzator ca o casa de na§teri, 
a§a ca nu e chiar incorect a se vorbi de Proiectul Orbitor. Pe Coca Dospinoiu cand 
mediteaza, pe Filantropul Mizericordios §i pe cititorul privat, cum sunt eu, li 
deranjeaza ca o insulta-n tramvaiul 21 numai autocenzura ca lipsesc din TO 
„amintirile", esentiale intr-un Kunstlerroman, ale transformarii homosapului lasciv, 
cu membrul erect, umed §i iresponsabil, care i§i poate rata viata ca un ratoi, intai in 
Liceanul Neascultator §i in cele din urma in artist cu ceva de spus, de scris gi de 
vandut , iar partea cea mai interesanta privind exploatarea bre§ei strategice create de 
Revolutia Fututa, anume asasinarea Mitului Eminescian, con-sfintind Epoca Mooye, 
§i penetrarea noastra in postromdnism, nici macar nu e mentionata printre roadele 
Libertatii nemeritate §i de carturari, numai daca vrea §i Filantropul Mizericordios. 

* Doi mart perdanti prieteni. Cartea Anului 2007, Orbitor. Aripa dreapta, 
scrisa de „cel mai important scriitor roman din epoca postbelica", cum 1-a apreciat 
editorialistul sportiv al senatului de la Ev. Zilei, eminentul critic Nicolae Manolescu, 
pe Mircea Cartarescu, referindu-§i sintagma epoca postbelica nu la Razboiul din Golf 
ci la Razboiul Sfant declan§at la 22 iunie 1941, a reu§it sa mascheze prin vacarmul 
publicitar al „evenimentului editorial al anului" marele insucces al carturarilor romani 
care, despartiti de popor prin plase solide, ca galeriile fotbalistice adverse, au reu§it 
performanta negativa de a nu sarbatori, la o suta de ani de la marile rascoale tarane§ti, 
nici Centenarul Mircea Eliade, nici Centenarul Mihail Sebastian in modalitati 
memorabile pentru gloata, cum ar fi Muzeul Mansardei Adolescentului Miop, sau 
Casa Memoriala din Ora§ul cu Salcami, pagubindu-i egal, ca fond locativ alocat, pe 
cei doi mari prieteni. 

* Contrefagon, ai? Eminentul critic Nicolae Manolescu supralicitand pentru 
Mircea este un incorigibil idealist, care nu-§i coordoneaza evaluarile cu Noua 
Stapanire euroatlantica, riscand sa fie iara§i probozit de mai marele in grad, ca 
parizian §i ca alteritate, eminentul critic Edgar Reichmann, care in Le Monde, 18 
novembre 2005, pune-n top nu pe Fluturele postmodernismului, ci pe cu totul altul, pe 
aide Petru Dumitriu, biruitor nu prin Drum fara pulbere, nici Vdnatoare de lupi, 
desigur, ci doar prin Cronica defamilie cea - postmodern parodic §i amplificat cu trei 
- re-scrisa cumva de Mircea Cartarescu in Proiectul Orbitor tot fara a condamna 
marxismul, ci doar o contrafacere a lui, a§a-zisul de catre nechezoli de speta I 
national-comunism: Archange, desoriente, toujours amoureux mais perdu dans ses 
alterites. Dumitriu demeure sans doute le plus important ecrivain de son pays pendant 
la seconde moitie du siecle dernier, malgre son adhesion temporaire a la contrefagon 
marxiste importee de I'URSS. 

* Exista public cultivat, care condamna bol§evismul, §i public fesenist, care 
sustine ca exista §i alte pareri. Mai exista §i public manelar care nu prea cumpara 
carti, nici macar ca audiobooks, nu ca n-ar citi, dar el se simte exprimat exhaustiv de 



39 



alte forme de arta, melodioase §i de valoare, la nunti Kitsch, la funeralii Kitsch, la 
pomana de viu, la revelion, in familie §i in microbuz, a caror demnitate ontologica 
este egala insa cu a Oedip-ului Enescu-§erban, din cele mai corecte motive. 

Bestsellerul De ce iubim femeile a fost cumparat in aproape 180 000 de 
exemplare tocmai pentru ca publicului cultivat §i publicului fesenist i s-a adaugat un 
respectabil e§alon de maneli§ti, formandu-se astfel cea mai stabila categoric, publicul 
manelar. 

Contrar paritatii biunivoce una la una invocate de eminentul critic loan 
Buduca, eu am vazut personal persoana care a renuntat la Magazinul Muzica din 
Capitala la un orbitor CD manelist Carmen §erban, pentru a se deplasa alaturi, la 
Libraria Kretzulescu, langa Coposu, §i a achizitiona bestsellerul De ce iubim femeile\ 

* Epoca Mooye vine dupa Epocile Dej §i Cea, precedand Epoca Wash, cand 
Neamul Romanesc va fi in intregime arhivat, depus langa hittiti §i uitat, dupa atata 
marginalizare dizolvandu-se-n bezna globala fara sa apuce a-§i indeplini Misia 
Culturala, ci doar dobandind Mantuirea rugandu-se necontenit, cum urea turlele unci 
catedrale inalte spre nori. 

In 02, Mantuirea e vazuta in cheia minora a modului Fara Eminescu prin 
analogic cu enciclopedia fecundarii: din cateva miliarde de spermatozoizi cu pretentii 
numai unul dintre vajnicii alergatori de cursa lunga penetreaza-n vag pana la ovul, §i 
nu neaparat eel mai merituos, cum e §i cu harul, care 11 ocole§te tocmai pe lov sau pe 
Cain, sau cu cititul , dureros fiind ca adesea tocmai lectorul ala mai solid §i mai urat, 
cu oase de romancier, termina lectura Manuscrisului , pe cand domnita lene§a, careia 
poate i-a fost adresat fiindca asculta Cohen citind Coover, abandoneaza sleita cartea 
cu cotorul de 8 cm pe canapea, sa caza pe covor ca §i cum ar fi avortat-o recent. 

E un model simplut, o gaselnita ieftina, dovedind carente de documentare, mai 
ales necunoa§terea deplina a gandirii lui Mircea Eliade despre nostalgia originilor 
Mantuirii, zeii nejucand zaruri cu productia lor §i nesanctificand literar megacase 
chiar daca procedeul e de efect Kitsch in Epoca Mooye. 

* Sa pui un barbat sa fete Sfantul Prune este o democratica plecaciune spre 
unele dintre minoritatile persecutate, Lesbian, Gay, Bi sau Trans, dar este §i o jignire 
credintei unor mari majoritati, fiind insultata cu geniu inaripat Kitsch insa§i Sfanta 
Fecioara a tanarului Michelangelo, careia Eminescu i-a inchinat sonetul Rasai asupra 
mea, lumina Una, greu de gustat insa daca ti-ai obi§nuit retina cu explozii de culori 
psihedelice, cu filme downloadate de la exotici sau cu artificii de la bairamuri de 
privatizati. 

* Existenta lui Dumnezeu, a Stapanului, a Mafiei, a kitschului §i a Autoelitei nu 
pot fi demonstrate, dar atari ipoteze pot explica multe cand e toamna §i te apuca o 
disperare de rinocer pe care nici un canal tv nu ti-o poate alina. 

De aceea, termenul Autoelita, e mai bun, mai vag, decat sintagma „falsa elita", 
care a enervat pe multi, lansata de Grigore Vieru, liderul Generatiei basarabene 
unioniste, in celebrul sau eseu Despre falsa elita §i bietul catdr, publicat in 
saptamanalul Literatura $i arta (nr. 34 din 25 august 2005). 

- Tocmai reprezentantii acestei galagioase §i neru§inate elite, se revolta 
Grigore Vieru, sunt cei care ataca pe toate personalitatile, ei sunt cei care pe ambele 
maluri ale Prutului au la indemana §i conduc numeroase reviste de cultura, o multime 
de edituri unde i§i scot anual cartile, pe ei li veti vedea §i auzi la posturile de 
televiziune §i radio §i tot ei au ocupat destule catedre de literatura la care otravesc 



40 



sufletul studentilor in ideea ca Druta, bunaoara, ar fi un scriitor perimat §i minor, pe 
cand dan§ii sunt cei fara de care Europa n-ar mai fi auzit de Basarabia. 

La care tinerii postmoderni§ti basarabeni de la Semn §i Contrafort raspund cu o 
induio§atoare simplicitate, cum ca dan§ii sunt validati de ceva totu§i similar cu ei, 
doar ca mai mare, de Autoelita de la Bucure§ti, uitand de Luminarea Poporului: 

- Nici o alta generatie de creatori din Moldova de la est de Prut n-a adunat 
atatea referinte pozitive in presa culturala romaneasca, cate pot fi contabilizate in 
dreptul postmoderni§tilor basarabeni. Poate nu e relevant acest fapt §i, desigur, nici nu 
reprezinta intotdeauna un criteriu infailibil, dar cinci din cei §ase scriitori basarabeni 
care au primit, dupa 1990, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania - un premiu care 
chiar conteaza - sunt autori postmoderni. ( Rom.lit , 39/ 5-1 1 octombrie 2005) 

* De remarcat ca postmodernismul de cauciuc, in acceptia de fascism bol§evic 
de a citi texte curate in cheie improprie, vulgarizatoare, manjindu-le cu diareea 
transistoriei, fiind incorigibil mi§tocar ca rasul la mormant, autorul implicat nu 
manifests nicaieri regrete eterne pentru cei care chiar au crezut ca se bat cu terorigtii 
pentru Neam gi Tara , numarul mortilor §i ranitilor fiind de vreo zece ori mai mare 
decat la Rebeliunea din Delirul, care au facut atdta istorie §i atdta literatura, nici 
sentimente de revolta pentru nepedepsirea fapta§ilor, inclusiv a dlui Iliescu, existand 
la inceput ambiguitate Gorki cu cine e, de partea cui e Fluturele Curcubeu al RO- 
postmodernismului survoland MPU, cu fortele progresiste care luptau la infinit pentru 
Punctul 8 de la Timi§oara sau cu fortele conservatoare, ahtiate dupa a intra numai 
nomenclatura crapuloasa §i cu interlopii ei in cleptocratie, nu §i burghezia de merit! 

A§a se incheiau astfel de reconstituiri fictionale in antepostmodernism. 

* Perspective cyber-samanatoriste. Autoinariparea elita a lepidopterelor noastre 
ginga§e in baza succesului occidental orbitor e mai totdeauna abuziva, pentru tristul 
motiv ca interesele Occidentului literar nu prea coincid cu interesele Romane§ti. 

Interesatii aia doar de propriul profit pana §i pe Soljenitin 1-au uitat! Care a scris 
Roata Ro^ie, fluviu-romanul bol§evizarii ireversibile a Rusiei, nu manuscrisul unui 
manuscris. 

In fond, pe mapamond, alergatorul de cursa lunga dupa Nobelul Romanesc este 
din punct de vedere arahnologic ca un scorpion de aur contemplat, intr-o chilie 
umeda, la Dunare, de un cenaclu de fani paianjeni, pe cand puzderia acarienilor cu 
ca§tile pe urechi nici n-a auzit de el. 

Dar nici la noi in singularitate, unde are mapamondul un output spre Akasia, 
intre Targovi§te, Titu Targ, Tantava §i Tighina, alergatorii Cititori de cursa lunga, 
placizi, burto§i, mari consumatori de carte, n-au mare lucru de a§teptat. Decat presiuni 
asupra cleptocratiei, dar §i asupra Autoelitei, pentru investitii colosale din partea 
burgheziei de merit, in Infrastructura Intelectuala, inclusiv in bibliotecile parohiale 
sau de firma, diminuandu-se astfel segmentul mui§tilor. 

A§a ca vom beneficia sub apasatoarele Buchi Neri, buchii negre chirilice, de 
acea deta§are finala din filmul „De ce bat clopotele, Mitica", acel sfat postmodern 
Lasd-i sd moard pro§ti! care se vede orbitor §i in strategia implementata deja, de a 
pompa cu forcepsul Heidegger in cetateni, in loc sa se lumineze poporul prin tehnici 
cyber-samanatoriste, de la simplu la complex, printr-un canal TVR Didactic, cum §i- 
ar fi dorit pe intuneric binecunoscutul istorie Nicolae lorga §i, ca Eminescolog, insu§i 
Constantin Noica la Campulung Muscel, odata cu aparitia lampii lui Ilici, unde n-are 
casa memorials, plangerea antidemolare adresata de pricoliciul sau Cotidianului 
ramanand fara urmari. 



41 



* Banalizdndu-se ce facea Securitatea. Inteleg prin oftalmologie tratamentul la 
ochi intr-un Cabinet Biblioterapeutic, care in cazul celui ce are viciul cetitului cartilor 
se reduce la practica lecturilor fundamentale, inclusiv Beethoven, Brancu§i, Voronetul 
§i Ganditorul de la Hamangia. Sau, in lipsa acestora, dupa ce ai fost orbit de faza 
mare de pe contrasens a jipanelor Autoelitei, inchizi o clipa ochii, injuri romane§te - 
Tu-i Neamu' Nevoii! - §i te regase§ti, scepticul din totdeauna, niciodata mantuit, nici 
dupa ce mui§tii care §TIAU cum a fost n-au protestat cand, la teveu, a fost inscenata 
internarea abuziva la psihiatrie, din motive politice, a lui Eminescu , §eful de promotie 
coordonator fiind expus oprobiului public, cine? Titu Maiorescu! La maxima 
audienta cand cu finala Mari Romani din 2007, banalizandu-se intra Imposibila 
Lustratie ce facea Securitatea! 

* O alegere fatala. Anul 1992, cand Mircea Cartarescu dupa formare in Iowa 
City §i la Stuttgart, se zbate in mare cautare de subiect §i, neputandu-se vindeca de 
latinitate, alege Sudul, adica implementeaza epopeea bulgara a emigrarii Badislavilor 
din Rodopi, peste Dunare, cautand slobozenia in Muntenia, e un an dintre cei mai 
tragici pentru Neamul Romanesc. 

Pe plan intern, la stomac, muncitorii §i taranii, nereu§ind atitudinarii Luminarea 
Poporalui prin carte ieftina §i buna, realeg pe Iliescu, consacrand Epoca Mooye printr- 
un parlament nici macar fesenist, ci de-a dreptul criptobol§evic, insarcinand clasa 
politica §i Intelectuala sa evite cu orice pret intoarcerea la Monarhie, unirea cu 
Basarabia, economia de piata, Lustratia, Procesul Comunismului sau macar judecarea 
crimelor Revolutiei Impu§cate §i ale Mineriadelor, precum §i modernizarea 
Infrastracturii Intelectuale. Din recuno§tinta, cleptocratia i§i va improprietari baronii 
(viitori Stapani interni ai multor Intelectuali de azi!) jefuind tara, fara nici o 
precautiune in contra inversiunii valorilor , incat multi brusc-capitali§ti nici n-au §tiut 
ce sa faca §i ori au dat pe degeaba tot ce-au furat strainilor, ori au gestionarit capitalul 
mai rau decat comuni§tii, ca pe litoral, de prefera lumea Balcicul. 

lar pe plan extern Departamentul de Stat al USA, prin supraomul aerian 
postmodern James Baker, excitat de cine §tie ce feromoni, avertizeaza zgomotos din 
senin Bucure§tiul sa nu mai trimita armament in Basarabia (!), facandu-se a lua de 
bune informatiile Cagabaului, §i sfatuie§te totodata Chi§inaul sa se roage pentru 
mentinerea pacii in Paraclisul ridicat la 1882 pentra pomenirea voluntarilor bulgari 
cazuti la 1877-1878 in razboiul lui Kogalniceanu, §i sa faca totul ca sa nu ajunga la 
conflict cu Rusia, deoarece Boris Eltin va fi nevoit atunci sa reactioneze feroce, ca-n 
Cecenia, §i nici o tara euroatlantica nu are soldati de jertfit pentra integritatea 
teritoriala a republicii unor suboameni „pitici, peltici §i degraba varsatori de sange 
nevinovat", livrandu-se astfel un Kaliningrad sudic Armatei XIV Afganistana a 
generalului Lebed de se lauda ca in doua ore intra in Bucure§ti, - pesemne o 
compensatie Yalta-Malta Kremlinului pentra pierderea bazelor din RDG, nedreptate 
care nu §terge insa deloc surasul fratelui Grigore Vieu cand ne asigura, anticipand 
innobilari fictionale, ca: 

- Nu am confundat niciodata politica imperiala tarista §i sovietica cu marea 
cultura rusa: cu Tolstoi, Dostoievski, Gogol, Pu§kin, Lermontov, Ceaikovski, Esenin, 
Pasternak, Ahmatova, Tvetaeva, Bulgakov, Soljenitin..., cu nobilimea rusa in 
general... 

* Balta de sdnge. America Dunareana, pe care nu o voia Eminescu, nici cand n- 
avea stofa pentra costumul de inmormantare, se intinde astazi ca o mare Franta, Galie 



42 



sau Galitie de la Marita la Vistula §i, in breasla scriitoriceasca, se ajunge spontan, prin 
homeomeri §i homeostaza homerica a entropiei holografice standard a fractalilor, la o 
diviziune a muncii §i a temelor, deci prin reglaje tot atat de tainice, implicand 
telomeraza, semeteina, kolhozyna, geacyna, reglarea sexelor §i birourile populatiei. 
Adica a§a cum dl Cartarescu evoca balta de sdnge a revolutiei lui Iliescu §i 
Brucan prin inspirate de sericicultura pagini poloneze-n sex imediat dupa arderea 
carnetului de partid de catre taticu, a§a intocmai cu necesitate de fier §i dintre 
postmoderni§tii polonezi se vor gasi candva postmoderni mui§ti foarte genialoizi 
inaripat care sa bage la ei in romane secvente din visatorul §i tardivul romantism 
Romanesc medieval, evocandu-1 pe §tefan eel Mare iubindu-se cu o fiica de jidov in 
acea Suceava cu duzi umbro§i ce §i astazi iti da fiori arhitectonici ortodoc§i cum 
Bucure§tii costelivi ai lui Cartarescu nu vor reu§i nicicand fara Catedrala Mantuirii 
Neamului, justificandu-se in consecinta zgarie-norii conurbatiei Giurgiu-Russe din 
finalul Epocii Mooye. 

* Legatura mamaligii de §tefan eel Mare cu evreii fiind un pic mai subtila, daca 
te gande§ti ca ai no§tri, In retragere, In august 1944, au demontat, §i bine au gandit, 
statuia lui §tefan eel Mare de la Chi§inau §i au refugiat-o la Craiova, depozitand-o In 
Parcul Bibescu. Numai ca, odata bol§evizandu-se Romania, cu megaintelectuali ca 
Parhon, care-1 dezinforma pe Stalin de la obraz, cu aluzii cartaresciene evidente la 
§tefan eel Mare, ca violatorii din Armata Rogie de ocupatie sunt de fapt nigte 
reactionari romani deghizati , - cine ar mai fi Indraznit sa faca soclu unuia ce te 
intimideaza cu Sfanta Cruce? Bronzul s-ar fi dat pe tacute la topit, totul pentru front, 
totul pentru victorie! Sau pentru statuia lui Petru Groza din cartierul Cotroceni! §i 
Providenta facu sa se Intoarca §tefan eel Mare la Chi§inau prin Soiuznaia kontrolinaia 
komissia, alaturi de fiare vechi §i de basarabeni, sesizata nu numai de o eleva a 
sculptorului, portretista Claudia Cobizev, ci gi de un evreu chiginauian , Arnold 
Visneakov, aflat In trecere spre Belgrad cu regimentul sau prin Banie. 

* Despre maculare. Bravo, Mirceo! Gdnditorul de la Hamangia - cica se 
gande§te la cum sa umple cu samanta lui un spatiu imperial cat cuprinde Galitia Mare! 

Formula memorabila despre la ce se gande§te el, geniala Inaripat 
propagandistic, care va ramane pe vecie ca un cartona§ galben legat de gat acestei 
capodopere, de se rade toti du§manii de noi, ca am procedat ca §i cum francezii ar 
raspandi ei In§i§i animatii cu Gioconda lor primind un jet de sperma In obraz, din 
penisul lung §i negru al sexualistului roman. 

Cite§ti Incruntat aceasta a§a-zisa critica a securist-nationalismului, din care 
Suelina deduce In traducere ca suntem imperialigti pe 
teritorii neromanegti , §i ai impresia ca e§ti furat la cantar, ca 
e mai mult decat atat , ca e o maculare, ca securistul I§i 
continua Imbogatirea, pe cand Gdnditorul de la Hamangia 
ramane mutilat pe vecie. 

In Romania Regala, reprimarile reactiilor la astfel de 
provocari iconoclaste, sub ochiul §arpelui bol§evic de peste 
Nistru, macar ti le rezolvai simplu: te rinocerizai, mai 
mergeai pe la biserica, te racoreai! 

In numele egalitarianismului corectnist dintre manea 
§i madrigal, acum ti se scuipd democratic de la obraz in 
valori. In putinele tale valori, fara nici o frica §i, culmea, 
chipurile corect Intelectualice§te, ascunzand Insa 



43 




deosebirea ca masa inerta enorma a literaturii franceze, sa zicem, face ca impactul cu 
un fir de praf demitizant sa nu-i schimbe traiectoria, Devenirea acestei entitati 
spirituale, pe cand in Romania cea fara Infrastructura Intelectuala, asasinarea mitului 
Eminescian a fost deja suficienta pentru a stabiliza o intreaga Epoca Mooye, din care 
tineretul idealist eel imun la farafastacurile promotionale, nu va avea nimic de 
conspectat , nici una din productiile Autoelitei neputand macar a indrazni a concura 
cu, sa zicem, un etalon Regal ca Spatiul mioritic. 

Cine §i-a facut altar New Age Bahai Kitsch cu ridicola statueta, care-i aduce 
aminte acum doar de mi§toul cartarescian, ce-a zis Fluturele amiral al 
postromanismului razandu-§i de ea, asigurandu-§i traducerile la du§mani, n-are decat 
s-o dea §paga la gunoieri §i sa-§i puna in loc portrete de vipuri a caror maculare e 
macar fireasca. 

* Oftalmologia perceptiei artei spune ca e demolator sa se deconstruiasca totul , 
daca deconstructia e maculare a valorilor altuia. De exemplu, cand mi se sustine ca 
Eminescu nu era genial §i ca §tefan eel Mare nu era mare §i sfant, §i asta motivat nu 
cu masurariul ci pentru ca nu permite postmodernismul intereselor imperialismului 
american sa mai existe pe lume concepte romantice, ajung sa urasc progresul care ma 
desparte fara speranta de Basarabia §i de Romania Regala! 

Necesitatea unei abordari oftalmologice, in sens filozofic, a problemei acelor 
abateri cartaresciene de la deontologia Eminesciana §i voronetiana a scrisului, trebuie 
sa marturisesc ca m-a surprins placut sa o vad afirmata §i de dl Gabriel Liiceanu, care 
participand in Cotidianul la critica de intampinare ditirambica pentru 03 spunea: 

„Exista un tip de privire (s.n. CP) care este foarte greu de obtinut: privirea care 
distinge persistenta in noianul lucrurilor din prezent. Tot ce apare adresandu-se 
oarecum direct viitorului vine la lumina camuflat in haina cotidianului §i in 
devalma§ie cu cele menite sa dispara in chiar clipa in care s-au nascut. 

Contemporaneitatea impiedica discernamantul. Altfel spus, pentru orice mare 
artist calitatea privirii congenerilor sai lasa de dorit (s.n. CP). Cred ca ultimul volum 
din «Orbitor», neindoielnic capodopera prozei lui Cartarescu, face parte dintre acele 
carti pentru care este nevoie de privirea apta sa perceapa in prezent o maretie 
viitoare." 

* Ingratitudine in Epoca Mooye. §i de ce am clarifica Adevarul despre Revo? 
A§a, pentru femei! Ca un omagiu postmodernist. Zau? §i pentru care fapta, ma rog? 
De-aia! Pentru ca nu se masturbeaza! Pentru ca sunt blonde, brune, ro§cate, dulci, 
fute§e, calde, dragala§e, pentru ca au de fiecare data orgasm. 

Pai, om serios e§ti tu? §i afla de la mine ca nu trebuie sa ai incredere 
netarmurita in femei, daca vrei sa scapi nevatamat, dupa ce-ai comis-o! Uite de la ce 
Brutus a venit cea mai rea intampinare la 03, tocmai de la Bianca Burta-Cernat! 

- Aripa dreapta nu se mai adreseaza unui cititor „initiat", ci vine in 
intampinarea publicului best seller-\x\\xi De ce iubim femeile. 

Nu se poate injurie mai mare. Nu se poate! 

* Geniul simulant n-are nici o obligatie. Secta §tiutorilor li se pare teologilor 
din BOR un model apostolic al Ursitei profund contestabil, ca §i Arhiva Akasia de 
interes RO inferior Paliei daco-romane de la blocul national-comunist cu fresca mare 
de la Ora§tie. In realitate, §i filologul Mircea §tie, rolul cetatenilor la scris este 
neglijabil in orice maptex. Mai degraba gloata textelor mai fata, cand se cutremura 
muntii §i Venus, un puradel. Ei, §i ce! A scris el Eminescu ni§te „maculatoare" §i ce-a 



44 



ie§it? Numai hula! Ce daca ni§te carti atrag alte carti, cum cele trei din Orbitor pe 
prima §i egal ilizibila din proiectul meu central european pe §apte ani Trilogia 
Obligatorie Kitsch orbitor §i geniu inaripat: Nobel-ul romdnului Cartarescu de 
sihastritul Camelian Propinatiu, mazilul din Codrii Bacului, circa 1500 de pagini de 
re-scriere post-postmodernista in azotatul de argint al oglindirii perfecte. 

De la monstrul care e eel mai mare scriitor §i zeu de la el din apartament de bloc 
sau de hotel sau de castel rezulta un text mai bine sau mai rau sau deloc vandut, nu se 
creeaza Lumea, nici macar nu se amelioreaza observabil! 

Exceptand cazul in care ala era nu un geniu simulant, sluga promoterilor, ci un 
geniu obligat, necesitand exegeza, deci o pleiada de critici, numai §i numai pentru ca 
i§i sluje§te - neconditionat nici macar estetic! - poporul, cum a incercat sufleorul 
Eminescu sa ne dea un Teatru National Shakespearian valorificand letopisetul, dar noi 
1-am despicat cu baltagul §i am pastrat doar intrarea pentru diligente din Galea 
Victoriei, lipind in rest hotel prozaic lucrativ, adica 1-am adoptat pe culinarul cu gratar 
§i bere berlineza Caragiale, care n-are cum deranja Autoelita fesenista supraponderala, 
inveselind-o ca §i-a indepartat enorm carnatii de Ple§coi cu BMW-ul de marile sarcini 
Romane§ti. 

* Despre sfdr^ituri §i trilogii. Sfar§itul istoriei, sfar§itul modernitatii §i alte 
sfar§ituri ca sfar§itul exploatarii homosapului de catre homosap sunt criptomarxisme 
§i chiar marxism rau inteles, pentru ca dialectica nu agreeaza absolutizarea 
sfar§iturilor, orice postludiu la §efii de promotie fiind §i un preludiu, de unde §i 
ferocitatea lichidarii bol§evice nu a indivizilor ci a categoriilor sociale. 

Postmodernism? Poate ca nici in SUA Woodstock-ului. lar pe malurile Senei, 
un an mai devreme, cand le striga Eugen lonescu sorbonarzilor ca o s-ajungeti cu 
totii ni^ite notari, a fost eel mult un poststructuralism chelbos. (lar acuma nu mai este 
nimic.) 

Oricum, Jnceputul postmodernismului nu sta in exploziile tineretului , una riind 
poate o manipulare comunista contrabalansand primavara slovacului Dubcek de la 
Praga, ci in aparitia uriagului Soljenitin , care a silit Occidentul sa-§i regandeasca 
idealul de a imita Uniunea Sovietica. Cum 1-a silit? Bazandu-se pe Pavlov! Carturarul 
occidental invatase de la holocaustologi ca universul concentrationar este un infern, 
iar marxismul riind o doctrina inexpugnabila a venit asta cu Arhipelagul Gulag, 
dovedind ca stalinismul o fi bun pentru rasele inferioare, dar a produs univers 
concentrationar. §i foarte probabil nici macar n-a visat ca va produce demarxizarea 
tinerilor filozofi, necunoscand teoria catastrofelor fractale cum ca ni§te cauze 
minuscule, precum o trilogie, produc megaefecte imense. 

* Nimic nou sub soare! Postmodernii nu sunt primii scriitori gmecheri din 
istoria scrisului. Ei se revendica de la Mari amarati, de la Joyce de umbla-n teni§i 
sparti sau de la Musil ajuns in Elvetia la masa de brad eminesciana, ca sa scrie doar 
pentru succes, ca Dan/Sanda Brown! 

* Trei culori sau Fascismul melanjului . Sunt inghesuit in acest text 03 ca intr- 
un vagon de vite asudate. Trebuie sa inghit nu numai textul meu enigmatic, oracular, 
postromanesc, de Epoca Wash, ci §i vulgaritatea pasajelor concepute obscen pentru 
publicul fesenist sau pentru eel crezut manelar. E un abuz fascist de melanj al 
valorilor ca la mixerul de creme §i euri al cofetarului Istoriei. 

Bune fiind cartile legate doar intr-un fel de sloboz perpetuu umed, de sa poti sa- 
ti extragi doar ce-i adresat segmentului din care faci parte tu. §i va veni vremea cand 



45 



almanahurile megatarget se vor adapta organic §i sincer realitatilor, preferandu-se o 
delimitare orbitoare a regiunilor erogene textuale, printandu-se pe hartie de culori 
higienice, roz pentru cultivati, albastru pentru feseni§ti, galben pentru gelozia feroce a 
manelarilor, egali dar separati, cata vreme nu se face Luminarea Poporului, iar 
Constitutia nu face vorbire despre un stat national unitar §i cultural. 

* Tema de investigatie Intelectuala pentru cercetatorii privati. Impun intr- 
adevar institutiile universitare sau culturale occidentale bursierilor romani sau 
profesorilor vizitatori ori asociati, in mod formal sau informal, dovezi ca sunt 
„martiri" civici ai operei de deznationalizare a Neamului Romanesc ? Probe 
verificabile ca ei au incercat sa-i explice mormanului de trogloditi, unii de buturuga, 
altii de bloc, prezentul Mooye ca ie§ind la iveala, ca excrementele lui Patapievici, 
dintr-o istorie de kkt, dar au intampinat „rezistenta"? De unde? De la structurile 
antropologice ale imaginarului levantin §i de la „cele mai reactionare forte" ale 
national-comunismului! Vizibile sugestiv in sintagma oiereasca Cioran - Paunescu al 
legionarilorl 

Sau aceste denunturi privind derapajele necomuniste §i ridiculizarea suferintei 
milenare Romane§ti tin mai mult de initiativa individuals §i locala §i de nomenclatura 
literara, spre a substitui cu texte epatante, de geniu simulant inaripat comod prin 
§ocantul postromdnism, lipsa unor competente care nu se pot obtine decat pe baza 
Infrastructurii Intelectuale de varf, adica in tarile ale caror guverne sau burghezii de 
merit au terminat macar Biblioteca Nationala Pentru Toti, de sa poti accesa imediat, 
din orice capitala de judet daca nu §i din orice mansarda, din orice loc de munca 
planetar al Diasporei §i din orice liceu cu adolescenti miopi un pamflet ca A pus de 
mamaliga, presa Romaniei Regale sau un manifest lichidatorist ca Imposibila 
lustratiel 

* A venit Ingerul bol§evic §i a intrebat Filajul democrat pluralist, care e 
cronologia Epocii Mooye , ca admiterea-n UE la 1 ianuarie 2007, pe baza de concurs 
de acte, nu este in sine un eveniment ci o consecinta, decizia din 10-11 decembrie 
1999 de extindere spre Rasarit a civilizatiei euroatlantice fiind decisiva, nu efortul 
de integrare al amaratilor, care clasa politica §i ancilla sa megaintelectuala au preferat 
a sacrifica Romania Regala Mare de la 26 iunie 1940, adica pe Romanii de la est de 
Prut §i monarhia, mai bine decat sa le ciunteasca nomenclaturi§tilor §i §efilor de 
promotie din drepturi: 

13-15 iunie 1990 - Mineriada, a carei ratiune externa §i unica va fi fost 
de a nu se aniversa unionist, la Chi§inau §i la Bucure§ti, 50 de ani de la 
rapirea Basarabiei, sens politic intern nemaiexistand dupa plebiscitul 
din Duminica Orbului; 

27 septembrie 1992 - Decisivele alegeri pro cleptocratie §i anti 
unionism, monarhie, lustratie, occidentalizare, cultura; e§ecul 
Autoelitei in Luminarea Poporului §i in consolidarea partidelor clasice, 
liberal §i taranist, generand o clasa politica debusolatd, care nu §tie 
nicipe ce sa dea banii, expusa absurditatii §i surzeniei. 
2 iunie 1997 - Tratatul de la Neptun de postaderare la Pactul 
Ribbentrop-Molotov, clasa politica §i Intelectuala din RO exprimandu- 
§i fara vreo lacrima dezinteresul pentru Romanii §i teritoriile de peste 
Prut; 



46 



5 martie 1998 - asasinarea Mitului Eminescian de catre celebrul 
naughty document Dilema 265, gazda fiind ministrul de externe §i al 
culturii Andrei Ple§u, neimplicat decat ca autor implicat, prin 
alarmantul semnal Recitatorii lui Eminescu, despre insuportabila 
situatiune. 

11 decembrie 1999 - dezvelirea, de ziua lui Soljenitin, a intentiei UE 
de a lua Galia Rasaritului, Galitia Mare, de la Baltica la Pont, cu 
exceptia RSS Moldoveneasca , data in grija Armatei XIV Afganistana 
din motive criptorasiste vizavi de ni§te posibili emigranti „pitici, peltici 
§i degraba varsatori de sange nevinovat"; 

11 decembrie 2000 - gratierea §i votarea in unanimitate grotesca a dlui 
Ion Iliescu de catre megaintelectualii cu piele de iepure in spinare sa 
nu-i beleasca revenind la Cotroceni, pentru invinuirile neprobate §i 
jignirile aduse dumnealui in ultimii 4 ani, prin derapajele sporadice de 
la mainstreamul criticii legionarismului ca mai prioritar §i mai 
periculos decat bol§evismul, vadimismul sau fesenismul; 
8 ianuarie 2003 - Imposibila lustratie nu ca nu se poate, ci deoarece 
pe motiv ca §efii de promotie securi§ti ei au facut Revolutia Impu§cata, 
nu poporul de patibulari, §i acum tot ei sunt factorii activi ai Tranzitiei; 
29 martie 2004 - crearea conditiilor perfecte pentru terminarea 
Bibliotecii Nationale, occidentalizarea ei §i indeplinirea Misiei 
Culturale, RO ie§ind din Provizorat pe vecie sub umbrela NATO; 

I ianuarie 2007 - fofilarea RO in UE fara Infrastructure Intelectuala, 
fara Lustratie, iertandu-se §i alte pacate elitelor in baza postaderarii un 
deceniu in urma la Pactul Ribbentrop-Molotov, ca exprimare a 
dezinteresului teritorial, Intelectual §i politic pentru Romanii de peste 
Prut, in folosul bunelor relatii ale Occidentului cu Kremlinul; 

II iulie 2007 - Lansarea 03 - cartea activistului cinstit Costel Goanga, 
care a crezut in marxism, §i a securistului de omenie recuperator , lonel 
Stanila, capodopera reconcilierii nationale dintre Apel §i Lichele prin 
violarea-n ceceu a Revolutiei Impu§cate, Opus Magna Epocii Mooye 
qua Epoca Mooye, emanatie literara a ideologiei Patapievici ca la o 
istorie de kkt nu putem avea decat un prezent de fecala, ceea ce e §i un 
sfar§it al iluziilor privind Autoelita §i poporul, trebuind a se 
autoinventa, exploatand Infrastructura Intelectuala a altora, un tineret 
idealist cum a fost §i cu pa§opti§tii, in procedura de urgenta. 

* Rezumdnd ace^ti 20 de ani de dupa Revolutia Impu§cata, observam ca 
Recuperarea Basarabiei, Monarhia bipartida, Procesul comunismului §i al crimelor 
Revolutiei s-au pierdut de fapt prin alegerile din 27 septembrie 1992, dar Autoelita a 
lasat sa se inteleaga ca ea continua lupta inceputa in Plata Universitatii la Baricada, in 
21 decembrie 1989. Cine era atent la u§urinta cu care s-a cotit in 2 iunie 1997, ar fi 
putut totu§i intelege ca nu mai are de a face decat cu un discurs autopublicitar, din 
moment ce masele capabile de a purta razboiul stradal parasise pe intelectuali, 
tratandu-i ca pe o aha categorie de ^mecheri, mai parfumata occidental, dar tot de 
^mecheri, adica gata sa se aranjeze cu noul Stapan, cu cleptocratia. 

Dezamagirea Golanilor §i a maselor, de notat ca a fost catalizata de chiar 
aprecierile optimiste initial ale megaintelectualilor cum ca batalia canonica pentru 
dreptate §i adevar, pe care opozifia intelectuala a inceput-o in ianuarie 1990 singura, 
a fost cd§tigata in noiembrie 1996 impreuna cu societatea romdneasca, prin aducerea 



47 



la putere a unei aliante de partide care a sustinut politic principiile opozitiei 
intelectuale . 

Primul care a divulgat aceasta situatie de armistitiu capitulard tacit este dl 
Nicolae Manolescu - §i acesta este un mare merit, pentru ca multi tineri ideali§ti 
continuau batalia ca japonezii aia uitati prin insulele Pacificului ani de zile dupa 
Hiroshima! -, prin celeb rul manifest Imposibila lustratie din 8 ianuarie 2003. Derutati 
de atribuirea catre securi§ti a meritelor privind Revolutia §i Integrarea Europeana, 
cativa nostalgici au crezut totu§i ca e doar o opinie personala, chiar se vorbea de vreun 
post de ambasador la Paris! 

Dupa 11 iulie 2007, odata cu acel tsunami publicitar pentru romanul 
comunistului care a crezut §i al securistului de omenie recuperator - uite manuscrisul, 
Marioara! - numai statuile cu creier uzat mai pot ignora ca meciul s-a sfar^it §i ca 
trofeul a ramas in vechea vitrina a partidului §i a securitatii sale. 

* Procedurile de declarare a falimentului. Franz Kafka are dreptate, mare 
dreptate. Ce profunda cunoa§tere a vietii! A homosapului! E mai bine sa fii singur- 
singur, decat sa te bazezi pe vreun prieten §i sa constati ca ai ales reazam o umbra. 

Din pacate, dupa fortarea ucrainenilor sa ne accepte capitularea la 2 iunie 1997, 
est-etica cerea Autoelitei sa inceapa procedurile de declarare a falimentului , iar la 15 
iunie 1997 sa faca o declaratie solemna ca a fost infiltrata §i INVINSA de securitate §i 
de fosta nomenclature crapuloasa, adica de cleptocratie, ca sa nu ne mai mire 
demiterea in august acela§i an a celui mai fanatic luptator contra coruptiei, celebrul 
activist civic Valerian Stan din functia de §ef al Comisiei de Control a Guvernului 
Ciorbea, care deranja atunci pe ministrul Basescu. 

Din motive comerciale, ea nu a facut o asemenea declaratie, ci doar a lasat 
unele marci ale falimentului moral al Autoelitei, care nu sunt intelese decat de initiati, 
altminteri total absurde, cum ar fi Asasinarea Mitului Eminescian, Apelul la votarea 
lui Iliescu sau Aparitia unei carti geniale, 03, despre activistul cinstit care a crezut in 
bol§evism §i despre securistul de omenie recuperator al Manuscrisului. 

* Fara vreun Congres al Intelectualilor. Partidul Amaratilor din Romania 
(PAR), abandonand, chiar abandonat de Autoelita, rezistenta in strada, intelege 
imposibilitatea de a intelege, dupa asasinarea Mitului Eminescian, fara lirism, ca 
Tarii, Neamului Romanesc, sa-i mearga rau, cand tie ca Autoelita iti merge excelent la 
supt fie §i ocazional pibul poporului, fotografiata de paparazzi cum se intampla la 
toata familia mafiota. 

Acest optimist studiu critic de fezabilitate, expus ca un prea lung urlet 
postmodern, mai postmodern decat TO, pentru care m-am abatut de la trebi, este 
doar consecinta neasumarii infrangerii de catre Autoelita la coltul de cotitura din 2 
iunie 1997, fara vreun Congres al Intelectualilor , lasand soldatii disparuti sau izolati 
sa se mai bata dincolo de mu§catura armistitiului-capitulare din masa teritoriala critica 
dincolo de care Misia Culturala nu se mai poate indeplini, indeosebi ca ratrapagiu, 
decat daca se prime§te o compensatie, cum ar fi intoarcerea tineretului idealist dupa 
formarea neopa§optista exploatand la greu infrastructura Intelectuala a altora. 

* Cu alte cuvinte, de indata ce dictatorul s-a elicopterizat, Intelectualul Roman 
s-a simtit orfan pe meleag §i, asemenea unui ogar cazut din jeep, sau evaporat din 
Tucson prin trapa, a inceput a amu§ina incolo §i incoace, derutat ca o oaie capie: 
UNDE E STAPANUL? Dincotro vine atata lumina? 



48 



Precum vazuram cronologic, pentru doua cincinale, acela^i stapan cu busola , 
vorba lui Stalin, i-a dat de lucru spre dreapta, cu asupra de masura, atitudinarului 
roman, §i oarecum previzibil, pentru ca trucul cu antisemitismul §i legionarismul 
fusese bine experimentat in Occident inainte, spre a teroriza Exilul, pentru a-i priva pe 
romanii incomozi de premii literare sau de editari prestigioase, reu§indu-se anihilarea 
sub astfel de acuzatii chiar a unor personalitati ale „oficinelor imperialismului", cum 
ar fi Europa Libera! (Iliescu, poate consiliat de Brucan sau de Razvan Theodorescu de 
la TVRL, paralizeaza in toata primavara lui 1990 Occidentul cu declaratii ca se bate 
cu bande de legionari §i defasci§ti sponsorizate definanta liberalo-taranista, ba chiar 
Ceau§escu insu§i contase a-§i salva imaginea externa in decembrie 1989 explicand ca 
Armata la Timi§oara obtinuse o mare victorie tot impotriva fascismului!) 

Ulterior, pentru urmatorul deceniu, de dupa 11 septembrie 2001, inca nu putem 
azi arunca in urma privirea retrospectiva, nu cunoa§tem toate detaliile scenariului ce 
se joaca, dar putem identifica doua momente cheie, care par sa fie 8 ianuarie 2003, 
adica manifestul Imposibila lustratie §i 1 1 iulie 2007, adica Pagina 420, tot atat de 
semnificative precat Dilema 265 din 5 martie 1998 §i suplimentul antiunionist despre 
Deceniul liberal al 22-ului din 15 mai 2001, cand gazda a fost Gabriela Adame§teanu, 
fara ca prietenosul Mircea sa se mai bage ca la „faptele" lui Eminescu, dar a preluat 
cu asupra de masura ideologia fecalei in infamul capitol Revolutia romdna, o fata de 
zece metri inaltime din 03, care merita sa fie cenzurat de catre Humanitas. 

Noutatea privind esenta Autoelitei adusa de aceste documente epocale are 
caracter orbitor §i seamana fiziologic motanus mutantus, cum se exprima inspectoarea 
Coca Dospinoiu, cu aparitia in 03 a celui de-al 13 -lea Ceau§escu din al 12-lea, prin 
cezariana la o Matrio§ka. 

In 2003 aflam ce va confirma 03, ca Securitatea, compusa numai din §efi de 
promotie, a facut Revolutia, meritand a nu fi lustrata, §i tot ea ne calauze§te mereu 
spre economia de piata §i democratic pluralista, ca §i spre integrarea in globalizare. In 
2007, aflam complementar din supramediatizatul 03 nu numai cum e cu securistul de 
omenie recuperator al Manuscrisului §i al Scriitorului, sau cu nobila inocenta a mic 
nomenclaturistului , ci §i, abrupt, ca adevarata sursa a coruptiei nu este cleptocratia 
emanata de nomenclatura totalitarismului marxist, ci este insu^i poporul, sufletul 
Romanesc fiind din cele mai vechi timpuri, ca §i in prezent, sufletul unui popor de 
hoti §i uciga^i, care a falimentat moral Mantuirea, ca-n pagina 420, unde toti 
moldovenii, deci toti Romanii, sunt clone ale lui §tefan eel Mare, abia votat eel mai 
mare Roman al lor, adica pitici, peltici §i degraba varsatori de sange nevinovat, 
cum de altfel apar ei §i in imaginarul, deci in orizontul de a§teptare literar, al 
cititorului euroatlantic! 

* Numai una! Problema de baza a Romaniei in Epoca Mooye este reducerea 
decalajului dintre pluralismul politic al sotietatii noastre de§chise §i monopolul 
Autoelitei asupra fixarii ierarhiei valorilor in viata noastra culturala §i religioasa. 

Caci postmodernismul fiind §i fascismul bol§evic de a citi texte tragice in 
cheie improprie, mi§tocara, n-a pierdut nimic din agresivitatea dialecticii marxiste: el 
relativizeaza cu larghete, permite un plurivers de pareri, dar corectitudinea cu c mare 
nu-i decat una! §i cum confruntarile de idei au fost mutate pe terenul canonic, pana la 
Fisiunea Monopolului Ideologic §i lerarhizator al Autoelitei §i adoptarea 
pluralismului, adica sa avem mai multe Autoelite, va fi nasol de tot, deoarece 
obiectiile la vreun aspect al unei singure opere conduc la nimicirea ei cu scriitor cu 
tot. 



49 



Dintr-o data, fluturele care zburda din floare-n floare i§i inchide aripile 
somnoros stationand toata noaptea pe numai una, din Ci§migiu. 

Inapoierea clasei noastre Intelectuale fata de clasa politica, calatorita §i pe 
deplin occidentalizata, se vede atat spatial, comparandu-se Casa Poporului cu 
Biblioteca Nationala, cat §i temporal, deoarece RO e-n UE pe cand sarcinile 
carturarilor privind Misia Culturala §i Civilizatorie in Rasarit nici n-au fost 
operationalizate, fiecare face ce vrea mu§chii lui, mai ales istoria ne-o scriu altii. 

Luminarea Poporului, Reintregirea fie §i pe net a Neamului intre RO §i DRO, 
Monarhia bipartida liberalo-taranista originara, Reprimarea Bol§evismului, Wikipedia 
Romaneasca, Valorificarea Diasporei Romane, Bagarea a 51 autori romani in Project 
Gutenberg, Ingrijirea mormintelor Intelectualilor no§tri din Montparnasse §i alte 
cimitire, Preeminenta TVR asupra televiziunilor comerciale, Transformarea Muzeelor 
din depozite in Centre educative §i de documentare, Agentia Pentru Asigurarea 
Calitatii Atitudinilor (APACA), Emanciparea Cadrelor Didactice, Genializarea 
Obligata a Supradotatilor, Instituirea Congresului Intelectualilor §i a Paradisului 
Melomanilor pe banii cleptocratiei, Recuperarea Basarabiei prin monitorizarea 
abaterilor comuni§tilor de la normele democratiei europene, Occidentalizarea 
Infrastructurii Intelectuale §i mai ales Fisiunea Monopolului Ideologic §i lerarhizator 
al Autoelitei sunt de neconceput cata vreme se mai mentine suprematia instantei 
morale bucuregtene asupra a ce e bine §i ce-i rau, precum §i asupra a cine-i bun §i 
cine-i rau. 

* Lehamite. Ploua interminabil. Neputinta de a plimba cateaua rimeaza cu 
imposibilitatea de a convorbi - pe text - despre multmediatizatul 03, atat cu prietenii, 
cat §i pe forumuri. Doar cli§ee, ca cine e§ti tu, iar eu nu pot marturisi cine sunt 
protectorii mei. Nici ce am aflat in biblioteca baroca din Sankt Gallen. Plus obiectia 
cu validarea occidentals prin traduceri! Ei 1-au cumparat sa-1 stocheze in raft: „puntru 
mai ta'ziu". De unde Spaima §i Groaza de martian ca sunt SINGURUL CITITOR al 
lui Mircea! Revolta ca nici macar criticii nu 1-au citit, practicand abordarea 
randomizata propusa de insu§i scriitorul. 

Nimeni n-a ajuns la infama pagina 420! 

* Cdnd totul era sub amenintare. Iar faptul ca romanii postromanismului, 
ignorand orice Mobilizare morala de la Goga la Liiceanu, azi aproape ca nu mai citesc 
decat cate o pagina pe zi, este semn rau sociologic, inseamna ca televizorul cuiva 
decide pentru ei ce sa mai haleasca, ce sa mai cumpere, incotro s-o mai apuce §i pe 
cine sa voteze, a§a ca oricat muie am zice noi ca-i dam Epocii Mooye ea ne va 
ingropa pana la urma pe toti in Akasia, fiindca leoarca asta are culoarea unor laturi 
pa§nice de bordel patriarhal, cu lavoar, lighean §i carafa, nu seamana nicidecum cu 
mustul care fierbe, de o dinamica fara egal, de pe la 1927, cand totul era sub 
amenintare, iar la capatul prefacerilor a§teptai, travestit sau nu, sa se lase drojdia cea 
ro§ie la fund: 

- Vantul de anarhie de peste Nistru a inceput sa bata din nou imprejurul nostru. 
In laboratorul de la Moscova, unde pe spinarea unui biet popor rabduriu se prepara 
metodic microbii destructiunii, pare a fi iara§i fierbere mare. (...) Cu deosebire statele 
din apropierea noastra resimt actiunea de daramare. In Bulgaria agitatia pare a fi in 
ajunul unei incaierari generale. In regatul iugoslav mi§carea lui Radici s-a incadrat 
definitiv in indrumarile Moscovei. In Polonia §i Cehoslovacia puternicele partide 
comuniste §i-au accentuat rolul de lupta in recentul congres din capitala Rusiei. Un 
plan de ansamblu care strange toate firele intr-o singura mana, se intrevede la fiecare 



50 



pas. (...) Suntem imprejmuiti din toate partile de un uragan surd, care poate sa fie 
infranat de bunul simt al popoarelor vecine, dar poate sa §i izbucneasca in masura in 
care viata de stat nu s-a consolidat inca. 

* Urmdnd un crez national. Evident, vantul de globalizare §i de minimalism 
cultural care sufla azi dinspre Atlantic nu se compara cu amenintarile bol§evice de 
atunci, de acum optzeci de ani, de la 1927, care aduceau a terorism perpetuu gata, sa 
ni se ciunteasca drepturile castigate dupa o lupta milenara, daca nu i s-ar fi opus 
viguros in Muntii Ogoranului tocmai aceasta zestre din stramo§i: 

- Astazi deci, cand Steagul Ro§u (la care va scrie taticul lui Mirci§or) ni se arata 
la granite, noi nu putem raspunde decat prin punerea in valoare a vechilor traditii, 
printr-o coborare in noi in§ine, prin scutul secular al ingradirii suflete§ti. Aceasta 
operatie n-o poate face nici starea de asediu, nici comisarul de siguranta, o poate 
indeplini numai societatea romaneasca, care trebuie sa-§i disciplineze ratiunea, 
urmand un crez national daca vrea sa traiasca. 

* Apa trece, pietrele ramdn. Scrisul este pentru Mircea Cartarescu o experienta 
mai mult decat religioasa, una comerciala, vecina marilor profetii in lumina transfinita 
emisa de New Age §i Gandirea Sapientiala, ca a suspectului §tiutor de multe Herman, 
ce se coboara din genuni scanteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spatio- 
temporale. 

De aceea, in cultura noastra postmodernists integrabila in absolut, el se 
aseamana cu divinul Ramakrishna (Gadadhara Chatterji, care s-a aflat cativa ani buni 
in contact telepatic cu Eminescu, pe care-1 invata sanscrita pe la 1884). Folosind 
armele scriiturii, scriitorul levantin este §i el in stare sa-§i linga simbolic, cu cea mai 
frumoasa Limba Romana, consolidate cu termeni micro §i macrocosmici sau 
anatomo-fiziologici, toate cele 7 chakre simultan, adapand lotusul cu o mie de petale 
{Sahasrara) din cre§tetul capului §i stimulandu-1 sa infloreasca orbitor, iluminand 
pana la transfigurare eternitatea dreptatii Neamului Romanesc, in acest veac de 
pacate inexorabile, mai toate venind ca o lumina de agata neagra dinspre Rasarit: 

„Atunci Stapanul Mortii te va trage de o franghie legata in jurul gatului tau §i iti 
va taia capul, iti va smulge inima, iti va trage afara maruntaiele, iti va linge creierii, iti 
va bea sangele, iti va devora carnea §i iti va roade oasele; dar tu nu poti sa mori, astfel 
incat, chiar daca trupul iti este taiat in bucati, tot iti vei reveni" 

Da, ne vom reaminti etern ca suntem nemuritori §i ca inca e valabil mitul 
omului care s-a facut fiinta inaripata ca Avram lancu al lui Blaga §i ca putea zbura ca 
un fluture, cum §i divinul guru tibetan Padmasambhava, care a compus liturghia 
funerara lamaista Bardo thodol, dondanita patruzeci §i noua de zile, astfel incat 
tinandu-se capacelul pesar al uterului muzei in pozitia inchis , sufletul nu-ti va mai fi 
intemnitat intr-un trap, ci se va indumnezei. 

Totul este sa invatam de la apele romane cum sa nu ne plictisim dupa prima 
saptamana de ritual! 



51 



4. Acasa in Epoca Wash in Akasia 



* Tineretul idealist §i dorul de o Akasie. Adolescentul miop, pus pe citit din 
monstraoasa precocitate Intelectuala, sau Liceanul Neascultator, care vrea sa citeasca 
ca, virgula, om ^i altceva decat lista impusa de profa de bac Coca Dospinoiu, putand 
fi aspru batut la stroi de parinti, Kotofei Ivanovici numarand loviturile, pentru 
abaterea in nimicuri de la facerea carierei sau mai bine se sexuia, - toti ace§ti 
nostalgici ai paradisului simt nevoie ca de energizante de Biblioteca Nationala, de 
filialele judetene ale ei, precum §i de alte biblioteci publice socotite prin lege a reveni 
cate una la fiece mie de locuitori sanato§i oftalmologic, atat in Tara, cat §i in Diaspora 
cand se atinge quorumul. Tineretul idealist de maine , care va inscrie RO pe orbita 
reconstituirilor §i recuperarilor, inclusiv geto-dace sau preindoeuropene, ducand ca 
ni§te voievozi greul creatiei dupa modificarea Constitutiei, redefinindu-ne RO §i DRO 
ca Stat national unitar §i cultural, fire§te ca va avea nevoie de ansambluri sacre 
cumuland un loc de pomenire al eroilor care s-au jertfit, o Troita ca la Ro§u-Chiajna, 
langa spalatoria auto, daca nu un monument cu osta§ §i tunuri ca la Titu Targ, §i o 
Casa de Cultura unde bibliotecara sa sustina saptamanal, dimpreuna cu intreg corpul 
didactic local, recenzii sau florilegii la cartile despre care se toarna tamaie in 
ventilator. Cel mai bun model probat in RO dovedindu-se al Caselor de Cultura 
tipizate, marca Akasia, cum se poate admira mai gios, prin care s-a implementat sub 
bol§evici Luminarea Poporului, trebuind §i azi donate in numar cat mai mare, singura 
upgradare fiind ca sa se bage traductiile, cartile de import ale megaediturilor Epocii 
Mooye, precum §i multimedia ca sa se poata organiza in mod placut timpul liber al 
noilor generatii. 




* Dupa Epoca Mooye, prima in istorie cand criticii romani n-au avut din ce 
scoate ceva care sa semene a Eminescu, exigentele privind geniul natural fiind 
pulverizate de desantul din 5 martie 1998, la productia reala derizorie nefiind nevoie 
de fapt decat de promoteri sau de pitbuUi pamfletari nu §i de exegeti, pe masura ce 
spatiul literar carpato-pontic-danubian se va de§ertifica, pierind Bucure§tii Doamnei 
Chiajna §i ai lui Mircea Ciobanu, ci capitala euroregiunii de dezvoltare impunandu-se 



52 



conurbatia curata Giurgiu-Russe, unde e Podul de Fluturi, deoarece inca Bucure§tiul 
primarului Basescu devenise deja impropriu pentru poezie cu p mare, de unde rezulta 
ca pentru acest Kitsch dezgustator din literatura de acum, cu timpul tot mai multe 
componente ale amintirii Neamului Romanesc vor fi clasificate §i specificul sau 
national se va gasi mai degraba in Akasia, in memoria universale, decat in mass 
media de chio§c, in Akasia ca §i biblioteca virtuala, crescuta de la sine, unde se 
salveaza totul, chiar daca elitele nu vor reu§i la timp Idealizarea Misiei Culturale, pe 
baza de ratrapagiu, de recuperari a ce n-a fost sa fie, sau pe reconstituiri a ce s-a 
distrus, inclusiv Gdnditorul de la Hamangia, §i nu o vor tine ca pana-n prezent in 
anonimatul lipsei de vizibilitate, ca pe romanul Simonei Constantinovici, Colectia de 
fluturi, sau ca pe calinescianul demers al eminentului critic Paul Cernat, Razboiul 
fluturilor, scos la Polirom in 2005 fara o larga recunoa§tere nationals §i necesitand 
feedback UE adica traductii, cari nu fac o Literatura. 



* Cadre didactice de acum 40 de 
ani. Numai ele puteau revela elevului 
roman, oricat de tampit, de hot sau de 
jucau§ ar fi fost el, cultura generala ca 
exista inca o realitate , paralela celei 
virtuale, realitatea Cartii. lar educatul 
privea spre educator cu incredere §i 
veselie, pentru ca societatea nu ii gravase 
acestuia pe chip amara§tenia de azi, nici 
- J . ^^^H nu-1 pusese in situatia de a fi umilit de 

7w Jff * w » r"^^^! fltele puiului de imbogatit instant §i chiar 

silit la cea mai sordida coruptiune , cum a 
constatat §i inspectoarea Coca Dospinoiu chiar de Thanksgiving Day, relatii 
nepermise intre profe debutante §i unii vlajgani cu bani §i jipane. Acele lectii libere 
din anii '60, cand o transfuzie de competenta venea din recuperarea detinutilor politici 
naveti§ti de Bucure§ti-Titu, multa vreme se vor mai gasi doar in Akasia, nu §i in 
Arhipelagul §colar, a carui hemoragie de cadre va continua ca Niagara cata vreme nu 
se va normaliza indicatorul ca §i in invatamant fiul viseaza a mo§teni meseria tatalui, 
ca la bancheri §i la voievozii serio§i. 




* Cultura romdnd e ca o mamaliga cu cocoloa^e. Subiect de comentariu la bac 
oral. Sa se arate ca nu Autoelita ca turma de rinoceri creatori de biblioteca e in 
neregula, ci faptul ca s-a erijat in garda de vidia a luptei antibol§evice, pe care de fapt 
a abandonat-o la coltul de cotitura din 2 iunie 1997, consecinte fiind asasinarea 
Mitului Eminescian §i lozinca Imposibilitatii morale a Lustratiei. 

- Modernitatea presupune o anume omogenitate a spatiilor sociale, fie ele pur 
economice, de natura politica sau culturala. Omogenitate inseamna aici o egalitate 
ontica a actorilor, pe modelul egalitatii politice, care spune ca toti sunt egali in fata 
legii. Ca nu exista boieri §i §erbi, ca nu exista „stari", „caste", ci doar cetateni cu 
drepturi egale in aceste spatii. Cultura romana nu a ajuns la nivelul acesta de 
omogenizare, ea are clare clanuri §i „stari", boieri veliti, boierna§i §i treti-logofeti, 
organizati in ranguri, cinuri §i fiefuri. Cultura romana, ca spatiu social, nu e, deci, 
omogena. Nu e o mamaliga dulce §i pastoasa, unde fiecare boaba de porumb conteaza 
ca celelalte. Ea este ca o mamaliga cu cocoloa§e: are o textura inegala §i greu 
digerabila. Cocoloa§ele sunt, evident, grupurile, care intrerup omogenitatea spatiului 



53 



cultural §i ne dau un gust amar. (Sorin Adam Matei, 13 iulie 2006, in Observatorul 
cultural). 

In loc de CONCLUZIE, de solicitat Autoelitei, cum e §i la band, o declaratie 
ferma ca a falimentat, ca sa se angajeze altii la investitii in domeniul lasat de izbeli§te. 

* Doua leacuri sunt sa refaci, eventual cu fonduri UE, din nou Regala §i 
exploziva mamaliga: Infrastructura Intelectuala care sa asigure egalitate de §anse 
incurajatoare sa te apuci §i de Emanciparea Cadrelor Didactice, spre a putea fi 
folosite ca o curea de transmisie intre filozofia soteriologica a Autoelitei §i proverbele 
Gloatei, infaptuindu-se astfel conditia sinecvanona Mantuirii Neamului cu 
Intelectualii lui cu tot, anume Luminarea Poporului, fara de care procesare a mintii 
electorale pluralismul nu rode§te, nu devine democratic. 

Intr-adevar, eel mai bine §tie Partidul Cadrelor Didactice cat de greu e sa 
patrunzi la Salonul Auto, ca sa faci lacramatie de la cocalari Autoelitei, bunaoara ca 
nu e benefica naratologia la clasa a Vll-a, §i in general pretentia universitarilor de a 
scoate din necunoscutul elev, sub vremi cand aproape ca nu mai cite^te ca toata ziua 
§i toata noaptea s-ar maneliza, beneficiind de egalitatea ontica a culturilor, nu un 
cititor §i un consumator de carte onest, ci fara zabava de-a dreptul vreun obraznic 
critic antiEminescian, nici macar promoter tv de sarmale naturiste. 

* Dar ce este Akasia asta? Cugetare maiestrita §i dampf de religiozitate atee! E 
un energizator al sperantei, in exclusivitate pentru cine se treze§te pe frunte cu o 
coroana de spini, de maracini, de acacia, arbore pe care 1-am descoperit intr-o poezie 
citita nu la §coala 41, nici la 42 sau la 44, ci la §coala 43, din aceea§i conurbatie 
Colentina-Voluntari-Pipera, strajuita de statuia in cre§tere Goya a gigantului voievod 
Mircea Ciobanu. 

Ipotetic, ace§ti spini, multiplicati fractalic §i holografic, se pot interconecta 
precum neuronii sau ca sorii patriarhalelor ulite ale Giurgiului convergente spre 
Alergatoarea de cursa lunga Diana, insotita de Caprioara lui Labi§, §i pot retine toata 
informatia despre eel martirizat. 

lar speranta este ca aceasta memorie universala se conserva la nesfar§it, intacta, 
la Berevoie§ti-Scaieni ca §i in cosmos, fiind citita candva de Divinitate sau chiar de 
omenirea viitoare, cum §i noi studiem arhivele Securitatii stivuind §i restivuind foile 
de placaj inscriptionat ale Karmei fiecarui om al muncii sau al huzurului. Tocmai de 
aceea, speculatia merge cu indrazneala pana acolo incat sa se considere ca Akasia se 
perpetueaza in dimensiunea ei, este o permanenta, pe cand Big Bangui §i Big 
Crunchul se produc in cele trei-patru ale noastre, levantine, §i deci sunt doar aparente, 
a§a ca sa stam cu frica §i sa respectam invariantul din insa§i organizarea pe tari a 
Akasiei, confirmandu-se ca se judeca Neamurile, nu indivizii, in sensul ca daca n-ai 
reu§it Luminarea Poporului tau §i el va fi damnat, nu te poti sustrage nici tu acestei 
pedepse vecinice, indiferent cat de §mecher ai fi Intelectualice§te, ba chiar expert 
bucure§tean in d' ale Mantuirii. 

* „In miezul nostru suntem nemuritori, pentru ne-am intamplat o clipa pe lume. 
Vom exista ve§nic pentru ca, o clipa, am existat." (03, 553) 

Cu alte cuvinte, odata luati in evidenta pe microfilmele din Akasia, suntem 
indestructibili. Cine §i-a ars dosarele inainte de asasinarea Mitului Eminescian, 
razandu-§i de CNSAS, nu le poate §terge §i din Akasia! 

Draci! Aici este iluzia materialismului postempiriocriticist care considera 
cunoa§terea ca pe un proces infinit, in exil pe o bobita de electron inepuizabil. In 



54 



realitate, nu e nevoie de pastrarea Akasiei separat de Big Crunch, precum pastram 
pinul §i cardul! 

Legile lumii sunt cdteva §i savantii, dupa fiecare Big Bang, le descopera cu 
necesitate de vidia cam pe toate, iar arti§tii le combina pe ecuatii ca pe vizualizarile 
Winampului sau ca pe muze, intr-o provincie mai creativa decat Capitala. 

Nu e nevoie de nici o Akasie, a§adar, din cauza reintoarcerilor, care se produc 
la numere mari, reintoarceri cu §arpele Muladhara cu tot, descoperite de mult de 
Nietzsche §i publicate la dl Breban, in supermagazinul „Ideea Europeana". 

* Despre Akasia. Unii autori de manuale alternative cred ca Akasia este o trista 
insula-luna renascentista a descompusei catastrofic planete fictionale Demetria, din 
CrossGen's Sigilverse, loc de mare lini§te tehnica la margine asimptotica de galaxie 
asimetrica, unde ai timp §i seninatate pentru a putea gandi cu adevarat pana 
antilevitezi fractalic intr-un spatiu antigravitational §i totu§i non-haotic, scriind carte 
dupa carte, pentru a le lansa in Ring City ca pe o ejaculare de fluturi in lumina 
transfinita filtrata prin ciurul lui Eratostene ca privirea mieilor primi, jertfiti Rigai 
Crypto la rapa Uvedenrode. 

Caci anticii au anticipat ca a§a cum avioanele au cutii negre, a§a §i oamenii au 
inregistrari karmice, un fel de carduri, asemanatoare pe fata cu ni§te placute de furnir, 
iar pe revers cu ni§te oglinzi. Se afla acolo ca dintr-un CV pentru uz divin totul despre 
faptele tale in vietile trecute §i in cele viitoare. 

Dar ca Unicul Cititor, care am frecventat pe web The University of Spirituality 
Library, nu m-a mai surprins sa aflu ca cine e capabil de Out of Body Experience 
(OBE), citindu-1 pe T. O. Bobe dupa ce a creat opere la Schloss Solitude, apoi fire§te 
ca ala §i-ar putea cunoa§te chiar azi destinul, purtandu-§i noaptea pa§ii pe linoleumul 
abia dat cu mopul de Mopete, in mult ravnitul, de catre ofiterii de informatii ai lui 
Pavel Corut, The Great Hall of Akasia where the Akashic records are kept. Every 
single soul in existence has a book on file. The Great Hall of Akasia must be very 
large to house such volume of books, but considering it exists beyond the boundaries 
of the third dimensional space is not an issue. You can visit the library at any time. It 
is always open.(...)There are approximately ten billion books in the Great Hall of 
Akasia. As if the number of books on the first floor wasn't overwhelming enough! 
There is a book that covers the life of each individual soul that is associated with the 
Earth at this particular present moment. Six billion of those books are records of the 
souls currently residing in physical embodiments on the Earth. (...) The Akashic 
Record (The Book of Your Life) contains all of your experiences of the past, present 
and future. (...)You visit the library often while you sleep. 

Aceasta webara University of Spirituality Library ar putea fi oricand acreditata 
la noi, avand viziune gi misiune, conform regulamentelor , precum §i deschiderea 
moderna de a nu-ti incarca memoria ci de a-ti forma abilitati: Remember that God is 
your teacher and He is teaching you to teach yourself. 

* Nu se poate anticipa ce anume va retine profesorul euroatlantic din canonicul 
roman Orbitor, ca sa-§i bage-n manualele alternative, dupa ce §i-a descoperit porniri 
pedofile de care era incon§tient, dar nu s-ar mira nimeni sa opteze pentru meditatia 
asupra Akasiei, cu care i§i afirma de la primele masuri stralucirea marele text 
simfonic, fara a reveni vreodata la aceea§i altitudine spirituala: 

„Exista Akasia, §i Akasia este salvatoarea universului, §i-n afara Akasiei nu e 
posibila vreo speranta de mantuire. Ea este ochiul din fruntea Totului, care cuprinde 



55 



istoria Totului cu tot ce este, a fost §i va fi. In Akasia nu exista moarte, nici na§tere, 
totul este coplanar §i totul este iluzoriu. Toate evenimentele lumii §i fiecare particula 
de substanta §i fiecare cuanta de energie sunt prezente intr-o lumina transfinita acolo, 
in Amintire. §i, daca gandirea noastra (cu care percepem, in clipe extatice §i 
privilegiate, Akasia) ar reu§i vreodata, adaugind poate un al §aptelea strat 
neocortexului sau creandu-§i alta bizara baza organica, sa se rasuceasca deodata 
asupra ei inse§i, a§a cum, candva, in creierul unei fiinte-mblanite, con§tienta s-a-ntors 
spre sine devenind con§tiinta, am reu§i poate, asemenea Ingerilor, sa detectam 
Memoria Memoriei lumii, §i Memoria Memoriei Memoriei §i poate §i mai departe, in 
nesfar§ire. §i, daca §i con§tiinta, devenita astfel pre-§tiinta, s-ar mai rasfrange o data in 
sine, ar fi in stare, ajunsa atot§tiinta, sa se ridice deasupra acestei telescopari de 
memorii pentru a vedea miezul trandafirului cu un infinit de petale, paianjenul 
fermecator care tese iluzia, modeland-o rapid in forma de cosmosuri, spatii §i timpuri, 
corpuri §i fete, cu infinitele sale picioare articulate." 

* O asemenea abordare a tainei lumii nu are legitimarea Eminesciana a 
seriozitatii de discurs filozofic, bazat pe Vede, Kant, Schopenhauer §i, in ce nu se 
poate rosti, pe eresurile Neamului Romanesc. Ea este mai aproape de modul liric de a 
specula cu de-ale onticului brevetat de Nichita Stanescu, mod abstract parodic prin 
care Ploie§tii lui Caragiale se arata mai serio§i precursori postmodernismului din RO 
decat Bucure§tii lunedi§ti. 

Ci fiind mai aproape de poezie, poate ca impresionanta meditatie de mai sus 
trebuia caligrafiata ca mai jos: 

Exista Akasia, 

§i Akasia este salvatoarea universului, 

§i-n afara Akasiei nu e posibila vreo speranta de mantuire. 

Ea este ochiul din fruntea Totului, 
Care cuprinde istoria Totului 
Cu tot ce este, a fost §i va fi. 

In Akasia nu exista moarte, 

Nici na§tere, 

Totul este coplanar §i totul este iluzoriu. 

Toate evenimentele lumii 

§i fiecare particula de substanta 

§i fiecare cuanta de energie 

Sunt prezente intr-o lumina transfinita acolo, in Amintire. 

§i, daca gandirea noastra 

Cu care percepem, in clipe extatice §i privilegiate, 

Akasia, 

Ar reu§i vreodata, 

Adaugand poate un al §aptelea strat neocortexului 

Sau creandu-§i alta bizara baza organica, 

Sa se rasuceasca deodata asupra ei inse§i 

A§a cum, candva, in creierul unei fiinte-mblanite, 

Con§tienta s-a-ntors spre sine devenind con§tiinta. 



56 



Am reu§i poate, asemenea ingerilor, sa detectam 

Memoria Memoriei lumii, 

§i Memoria Memoriei Memoriei 

§i poate §i mai departe, in nesfar§ire. 

§i, daca §i con§tiinta, 

Devenita astfel pre-§tiinta, 

S-ar mai rasfrange o data in sine, 

Ar fi in stare, 

Ajunsa atot§tiinta, 

Sa se ridice deasupra acestei telescopari de memorii 

Pentru a vedea miezul trandafirului cu un infinit de petale, 

Paianjenul fermecator care tese iluzia, 

Modeland-o rapid in forma de cosmosuri, 

Spatii §i timpuri, corpuri §i fete, cu infinitele sale picioare articulate. 

* Este extraordinar sa constati, te cuprinde frica §i cutremurarea ca Cititor Unic, 
cum in imaginarul cartarescian, radical din minus unu ramanand un simbol pentru 
perpendicularitate, se gase§te nu numai o reflectare rezumativa pentru Akasia a Epocii 
Cea, ci §i una a Epocii Mooye. De exemplu, extractia clasei noastre politice cu 
deosebire dintre hidrotehnicieni §i cercetatori in dinamica fluidelor se traduce in 
incon§tientul autorului prin alterarea discursului heideggerian avand ca tinta neptunica 
publicul cultivat, generand sintagma de mare originalitate „forma ontodinamica": 

„caci suntem toti fusuri ce strabat maiestuos, in stoluri ca de pasari oceanice, 
membrana fiintei. Ca sa putem inainta u§or, avem o forma ontodinamica, de delfini 
metafizici. Incepem cu conceptia §i ne terminam cu moartea adevaratului nostru trup, 
perpendicular pe viata noastra din membrana lumii. Toti pana la unul vom pieri, cum 
toate cartile se termina, dar toti suntem intregi §i vii in Akasia, cum poti oricand 
scoate o carte din raft, o poti deschide oriunde §i-o poti reciti, de§i ea a fost demult 
terminata." (03, 443) 

* Cetind acest pasaj, mi-am lamurit in plus o serie intreaga de enigme care m-au 
incomodat in §ir, fie langa Mircea pe la consfatuiri ascultand ce-a zis tovara§ul 
inspector municipal loan Jinga despre planificarea pragmatica pe obiective 
operationale ce permit reforma evaluarii, occidentalizarea modului de proiectare a 
lectiei dupa tipicul din cartea sa optzecista Inspectia §colara fiind adevarata revolutie 
in educatie, nu „flexibilizarea curriculara", care e mai mult un business cu manuale 
alternative, fie langa Horia-Roman pe la Interferentele din Aula, de la Magurele, tinut 
la curent cu ce mai e nou in spiritualitatea romaneasca prin Intelectualii proeminenti ai 
Epocii Cea. 

Cea mai importanta revelatie fiind evident ca a§a se face accesul la cele mai 
inaintate cuno§tinte de nivel spiritual, prin racordare directa la un server din Akasia, 
fara a mai fi nevoie in RO, in Epoca Mooye de doua constructii monumentale, pe care 
slugoii cleptocratiei, profitand de pasivitatea megaintelectualilor, reu§esc mereu §i 
mereu sa le impiedice sa se desavar§easca: Biblioteca Nationala „Neterminata" §i mai 
ales Catedrala Mantuirii Neamului „Neinceputa", tocmai dotarea acesteia cu un 
luminos scriptorium §i cu o gigantica biblioteca, al carei nucleu digitizat sa fie 
accesibil din toate bibliotecile parohiale ingrijorand eel mai mult pe atei, pe cei ce au 
avut din familie „alte convingeri". 



57 



* Blocul lui Mirci§or era ca un fel de Akasie bucure§teana mititica. 
Concluzia fiind ca toti securi§tii din blocul Banalitatea Raului de pe §oseaua 

§tefan eel Mare §i nu numai, vor merge cu necesitate in Rai, fiind acolo nevoie 
presanta de experienta lor, la Biblioteca Akasia, ocupandu-se ca functionari de 
analize-sinteze, fara de care bunul mers al Universului §i managementul Bioseei ar 
avea in mod fatal de suferit. 

* El nu se preteaza la a initia §i pe altii. In fond, exegeta de echilibru echinoxist 
Neme§ Oana Roua sublinia pe buna dreptate bizareria ca „nostalgia cartaresciana 
inseamna unificarea contrariilor, refacerea simetriei lumii §i a fiintei. Aceasta 
presupune reiterarea simbolica a actului de creatie. Scenariile initiatice incarcate de 
sensuri ascunse repeta gesturile demiurgice ale creatorilor lumii, pentru a-1 pregati pe 
scriitor pentru revelatie, cata vreme recuperarea §i arhivarea memoriei se poate face 
numai prin scris. Teserea textului, na§terea cartii inseamna adevarata creatie. 
Scriitorul initiat da na§tere lumii prin scris". Cu alte cuvinte, autorul Orbitorului da 
dovada de un egoism sui-generis: fiind indubitabil un ales §i un initiat, el nu se 
preteaza la a initia §i pe altii, deoarece noichismul a fost un fenomen ceau§ist, 
impu§cat la Targovi§te. El le doar sugereaza in deradere amatorilor de ascensiune pe 
piscurile spiritualitatii ca iluminarea vine de la sine, §i ca accesul la Sala Cataloagelor 
din Akasia, marea Biblioteca Arhetipala a Universului, se face prin orice input 
imaginabil: „Astfel era sala secreta a §tiutorilor, care avea, cum am inteles mai tarziu, 
nu una, ci miliarde de intrari risipite pe tot pamantul. Nu doar orice pe§tera §i orice 
u§a — pana §i una de la intrarea in vreun depozit nenorocit sau intr-un cavou sinistru 
— , dar orice gaura de §arpe, orice vulva dintre picioarele unei femei §i orice obiectiv 
de aparat fotografic putea fi o Intrare. Orice carte putea fi o intrare, orice tablou, orice 
gand. Caci ne aflam in miezul miezului lumii noastre, in ovulul pineal, in centrul 
florii, in ochiul inimii §i-n inima ochiului, in flacara flacarii flacarii flacarii flacarii... " 

§i totul a inceput de la gazeta de perete Deschideri a Filologiei bucure§tene, cu 
un eseu despre o vulva care nu se mai afla intre picioarele unei femei ci ie§ise din 
somnolenta §i da din toate aripioarele pe deasupra Dunarii, intre Giurgiu §i Russe, ca 
eel mai frumos lucru pe care 1-am vazut vreodata! 

Cat despre ovulul pineal, numai §tiutorul Goiciu de la Gherla al lui Paul Goma 
nu era de parere ca scriitorii sai initiati „dau na§tere lumii prin scris", indrumandu-i 
sistematic spre alte activitati, mai §i injurandu-i §i de diferite intrari reeducative. 

* Chiar daca sufletele tari ajunse in suferinta n-au nevoie de compasiunea 
nimanui, nu trebuie niciodata sa facem mi§to de baza de recrutare a acestor genii 
naturale, simulante sau obligate, de imensul popor al ratatilor, al infrantilor, al 
nepublicatilor, al necititilor, al nelaudatilor, al sinuciga§ilor ca Ehrenfest §i al 
dezertorilor de teapa lui Rimbaud, care negasind Stapan n-au putut falfai din aripi pe 
deasupra fanilor lor. 

Cel care a compus un lung poem §i nu i 1-a publicat nimeni, iar adiacentii 1-au 
trimis mai bine sa faca meditatii sau politica, acel erou, §1 NUMAI ACELA, intr- 
adevar are nevoie de consolarea ca fapta lui utila speciei sau Luminarii Poporului, ca 
§i a martirului care, torturat in pu§cariile marxiste, nu s-a dezis de Dumnezeul 
ortodoxiei, coborator in celula, da, gloriosul act proband demnitatea umana dinaintea 
absurdului se va intabula pe vecie in memoria Akasiei, unde se pastreaza o pioasa 
recuno§tinta §i pentru Soldatul/Eroul Necunoscut al Neamului Romanesc, ca sa-§i bata 



58 



cei mai obraznici dintre Intelectualii filolo joe de el, altminteri eei mai la§i de pe fata 
pamantului eand a fost sa fie sa dea piept cu tirania, cu Armata Ro§ie de ocupatie. 

Nu este insa permis a se crampona de Akasia simulantilor, bolnavilor inchipuiti, 
harpagonilor care intorc argintii cu furca §i totu§i mai cer, persecutatilor autocreati, 
disidentilor §i opozantilor construiti prin efort publicitar, pe scurt, §mecherilor de 
succes. 

* Mai este de semnalat ca Akasia exista nu numai pe internet sau pe meninge ci 
§i pe mapamond. Ea este invocata astazi prin ample structuri arhitectonice, bazate pe 
otel, termopan, plexiglas §i teoria corzilor, a§a cum in fond au incercat §i stramo§ii lui 
Deniken sa induio§eze ozeni§tii sa aterizeze atra§i de aranjamente de stanci, de 
hecatombe ale Razboiului Civil, de marile statui de pe tarmul Insulei Pa§telui, de 
uria§ele desene de zburatori de pe platouri, ca la Nazca. 

La Jakarta, constatam camuflare ca banca, hotel, bordeluri secrete. La Pretoria, 
este un intreg cartier: vile, cluburi, case inchise. lar la Bucure§ti, va purta acest nume 
prestigiosul cartier rezidential Pipera (K 3.14 Pera, cu nuanta peratologica de stat pe 
tu§a), adica polul nordic al zonei metropolitane romane§ti latite in sud pana la 
conurbatia dunareana Giurgiu-Russe. 

* Altminteri, luata de cititorul necultivat drept altceva decat poezie, aceasta 
meditatie nu surade deloc batranului dascal, savant §i filozof din Scrisoarea I. 

Mai intai, pentru ca e destul a trece printr-o facultate de fizica, nu sa fii neaparat 
un Zografi sau un Patapievici, ca sa-ti dai seama cat de redundant §i de lipsit de gust 
este sa-i asociezi o memorie, alta decat propriul lui monolog de mim, unui Univers 
care nu are nevoie de asemenea balast ca sa-§i strice cumva simetriile ecuatiilor §i sa 
transforme angelicul discurs al lui Maxwell §i al lui Dirac in acel dezgustator Kitsch 
gtiintific , de care pute biblioteca webara aproape cat de eel artificial pornografic, al 
kitschului masturbator . 

Mai apoi, pentru ca a scoate bumbacul altuia din urechi doar pentru a-i 
binevesti ca se §tie undeva c-a existat pe lume un anume Sisif, sau un Franz K, sau un 
Ivan Denisovici sau un adolescent miop, inseamna nici mai mult nici mai putin decat 
a nega absurdul. lar daca avem certitudinea ca succesiunea viata-moarte are un sens, 
adica sa ne bazam noi pe alegatia ca suntem ni§te baloase moral omizi intru a deveni 
fluturi cere§ti postum, iara nu ca sa ne manance viermii cei neadormiti pentru pacatele 
noastre, cu vinul §i untdelemnul preotului cu tot, atunci nu mai este nici o nevoie de 
consolarile filozofiei pentru publicul cultivat §i, in consecinta, mai toate cartile de la 
Humanitas sunt scoase din rost §i era de dorit sa nu fi fost. 

* Ce sunt fractalii? Sunt ni§te microspiridu§i, sunt pixelii incon§tientului, doar 
ca femeile li vad in teoria haosului ca pe un *F pe cand barbatii ca pe un Y, in decurs 
de 69 realizandu-se catastrofic prin introlocare tot felul de combinatii holografice §i 
orientari ale futelnitei dupa soarele lui Pralea, fute§a ma§ina de scris a texistentei 
operand doar cu aceste doua taste. 

* Pe langa Akasia §i Kitsch, util ghicitului in 03 este conceptul de 
postromanism, care unor filozofi rapsozi le poate tine loc de sintagma prea lunga 
„postmodernismul romanesc". 

Din motive termodinamice $i de fizica statistics ale ireversibilitatii vremurilor 
bune, Mitul Eminescian nu mai poate fi inviat dupa momentul Dilema 265, iar intra a 
crea America Dunareana, castrarea identitatii nationale de altele mai mici, cum ar fi 



59 



§tefan eel Mare sau Mihai Viteazul sau BOR-ul, cum se inchina in deradere 
Intelectualii de deasupra boborului la Biserica Ortodoxa Romana, nici macar nu ne 
mai obosim sa o observam progresand. 

Este limpede ca nu ne mai luam in serios ca mo§tenitori ai unui patrimoniu 
national sau cre§tin §i ca nu numai e§ecul refacerii Romaniei dupa modelul german ne 
lasa reci, dar nici pierderea post-Kosovo a Transnistriei, a Ardealului, a Moldovei 
pana la Carpati sau a Litoralului, pe care cleptocratia este incapabila a-1 administra 
dupa model bulgar, nu ne-ar mai da mare bataie de cap sau de inima. 

§i ne este din ce in ce mai mare ru§ine, ca de-o fecala recenta, de „adevarata" 
noastra istorie, din care rezulta, cand cite§ti din Cartarescu, din 22, din Dilema (care 
vedea prin 2006 antilntelectualism in deconspirarea informatorilor care compun 
uniunile de creatie) sau din alte materiale de-ale Autoelitei, cat de artificiala §i de 
instabila era aceasta idealizata gre§it Romanic Regala, precum §i cat de intunecat de 
vechi pacate ne e viitorul drept pedeapsa pentru ca ne-am oprimat minoritatile, nu 
numai participarea lui Antonescu la Holocaust fiind un stigmat ve§nic, ci §i din ce in 
ce mai limpede stricarea prin robia practicata de BOR a mecanismelor fire§ti de 
adaptare la viata civilizata a rromilor no§tri. 

* A f i acasa in Akasia inseamna sa fii cuprins in fi§ierul pe al carui sertar de 
folder „chie" Neamul Romanesc. 

Neamul Romanesc este un concept pe deplin postmodern, care dandu-§i seama 
anumiti lideri §i demagogi ca trebuie cineva sa apere majoritatea plavan de §acalii 
minoritatii, de indata 1-a reinventat. 

E insa gre§it a da agresivitate acestei sintagme §i o nebunie a-1 localiza 
geografic cand distributia este acum planetara. 

Tine de Neamul Romanesc cine recunoa§te pe Eminescu drept Poet National, 
nu se opune indiferent de confesiune la a se inalta Catedrala Mantuirii Neamului, are 
nostalgia Romaniei Regale Mari §i i§i aduce obolul la Idealizarea Misiei Culturale, 
tolerand Luminarea Poporului §i Emanciparea Cadrelor Didactice. 

Conceptul de Neam Romanesc are caracter istorie , a§a cum a demonstrat, cu 
pendulul, psihiatrul Foucault. E de acceptat ca Mihai Viteazul nu avea acest concept, 
dar din Fapte, un liric labi§ian ca Gary Snyder ar fi dedus ca salbaticul voda fost 
negustor gandea Romane^te, ca §i celalalt mare burghez al sec XVI, Petru Rare§. 

In orice caz, scriitorii postromanismului, cu Stapan sau fara, n-ar trebui sa 
denunte strainatatii apropiate ca istoricii no§tri falsifica documente in scopuri precum 
vechimea, continuitatea §i unitatea, producand doar fictiune concurenta §i naiva, ceea 
ce este ca §i cum ai scrie romane fara autoreflectie. 

* Dupa cum se §tie, nu se §tie inca, datorita imposibilitatii de a determina 
deocamdata catimea de materie intunecata diavole§te din acest Univers, daca el va 
repeta simetric Big Bangui, aneantizandu-se cum ai derula filmul invers intr-un Big 
Crunch, sau daca, labartandu-se la infinit, din goluri se va na§te Eminescian un nou 
atom primordial. 

A doua ipoteza pica, deoarece nu prea s-a determinat inca acea neomogenitate 
rarefiindu-se spre vid, de care fug toate roiurile galactice, incat e greu de sustinut ca 
a§a cum cercuri-cercuri vin valuri de unde a cazut in Lacul Morii meteoritul sau OZN- 
ul, a§a §i un univers dupa altul ar izvori oarecum din nimic. 

lata de ce interogatia akasiana privind Memoria este pertinenta. 



60 



Caci tocmai ipoteza unei continuitati a panzei vremii e mai slaba. 

§i chiar sa fie atat de rau Demiurgul sau Ceea ce este? Adica sa distrugi Tu, 
Doamne, periodic universurile cu memorie cu tot? 

Se pare ca da! Cre§tem §i descre§tem, nu ne-alegem cu nimica, toate 
cuno§tintele ce le poate aduna Bioseea prin Newton sau Rembrandt nu aduc ceva nou 
sub soare! 

lar omul nu poate gauri absurdul spre lumina decat citind carti, spre a-§i da 
seama macar daca sunt bune sau proaste de facut trepte din ele. 

* Iluzia accesibilitatii. Exista Akasia §i fiecare o concepe dupa cum devine. 

Eu am Akasia mea, tu ai Akasia ta, desigur exista §i o Akasie Madonna, dar §i o 
batatorita Akasie Cartarescu, marea problema fiind de fapt accesul fiecaruia la Akasia 
lui. 

Fiindca daca Akasia exista dar nu o putem accesa, astfel incat sa ne 
imbunatatim simtitor stilul de viata, ea este atunci tot atat de neglijabila precat 
Nebuloasa valvoi din Andromeda. 

Iluzia romancierului Mircea Cartarescu, the man who has made Bucharest 
mystical, este ca scriind o carte totala despre mai nimicul Romanesc, va avea acces in 
Akasia la cardul din lemn de tek pe care sunt inscrise nu numai derapajele karmice ale 
trecutului sau izvorat din muntii Rodopi, ci §i viitorul generat de ele, adica o catedra 
Mircea Cartarescu la Universitatea Conurbatiei Giurgiu-Russe, decan fiind Angelo 
Mitchievici §i rector antiEminescianul Chivu. 

Acest acces este problematic pentru ca proprietati clarvizionare pot avea cu 
asupra de masura Floarea Tutuianu, Florentina His, Florenta Albu, Simona §ora, 
Simona Popescu, Simona Patruleasa, Urania sau Theo §i pot sa nu aiba deloc tocmai 
scriitori dintre cei mai cartaresciani§ti, ca Razvan Radulescu, prozatorul Paul Cernat 
(autor al unui orbitor Razboi al fluturilor), poetul Globului de cristal Ion Bogdan 
Lefter sau chiar Bobe T.O. 

* §i eu am fast la Cenaclul de Luni! §i abia acum, dupa lectura TO, inteleg ca 
exclusiv in calitate de gtiutor $i de Cititor Unic am ajuns eu la Preoteasa (Casa de 
Cultura a Studentilor ortodoc§i), eu care imi alesesem etaloane inaccesibile, ca 
Beethoven al Cvartetelor, §i eram astfel absolvit de obligatia de a mai scrie altfel decat 
pentru Akasia, iar nu ca m-a atras acolo amicul de la Facultatea de Fizica Florin 
Sicoie, poetul §i prozatorul cu ochi mai alba§tri decat ai lui Herman, §i poate mai 
polonezi decat ai lui Witold Csartarowski, ca sa descopar, vai! clasica structura dejoc 
piramidal a tuturor cenaclurilor unui popor vegetal. 

Nomenclatura era deja ierarhizata-n cenaclu, iar Mircea Cartarescu tocmai citea 
cu aplomb Elementele, §i despre quasari peste calea ferata, influenta parapsihopupu, 
atot§tiutoare, a mea §i a colegului de Platforma IFA Magurele, fiind, in acea seara de 
colt de cotitura de destin, mai mult ca sigur ca hotaratoare pentru indrumarea 
Candidatului Nobel eel mai bine plasat de azi catre idealul postheideggerian de sa-§i 
insu§easca temeinic lexicul §i truismele universal inteligibile ale kitschului §tiintific 
dipolar, pana la asociatiunile cu virtuti hermeneutice de admirat la realizatorii de 
interferente spirituale fizicieni, ceea ce din mila §tiutorilor Albinosul mi-a emailat 
recent ca scriitorul optzecist in devenire s-a plasat pe orbita indusa de parca i-ar fi 
curs prin vene monopolii unui magnet taiat in doua §i aratdnd catre o singura directie 
(03,539). 

Seara aceea mi se parea promitatoare, dar ramanea lung §i greu, trecator printr-o 
balta de sange, drumul pana la noua definitie mirandoleasca a omului, strivit 



61 



sexualist intre Epoca Mooye §i Epoca Wash ca un testicul de heruvim yoghin scapat 
intre mandala §i mandorla: „oamenii sunt, la polul animal al fiintei, neuronii unui 
creier disipat in locuri §i epoci eteroclite sau, la polul vegetal, spermatozoizii unei 
Diaspore celeste" (03, 550) 

* §i ca sa nu mai fie atat de absurd, confortul acestei calatorii care-i viata 
muritorului, irationalul se rezolva la nivelul eel mai inalt al gandirii - cugetarea 
universitarului roman - in felul urmator: se considera ca mai exista ni§te dimensiuni 
decat cele patru einsteiniene (inainte, la dreapta, sus, durata), macar inca una, anume 
informatia, adica Memoria, adica sub-incertitudinea. 

Cu alte cuvinte, fapta ta de eroism intra lauda omului ca specie, de a nu fi cedat 
abjectiei, martori fiind insa numai tortionarii bol§evismului sau nazismului, ramane 
inscrisa in Akasia, in aceasta memorie din a 5 -a dimensiune, unde se conserva §i 
cartile celor care n-au colaborat §i pace cu bol§evismul, nici pupincurindu-1, nici 
neinjurandu-1! 

* Meciul s-a terminat. lata de ce Orbitorul lui Mircea Cartarescu este clasificat 
de Romania literara drept eel mai bun roman romanesc din ultimele cinci decenii , chit 
ca nu se cuprind in paginile lui, generoase cu nomenclaturi§tii §i securi§tii, scrise in 
Libertatea de dupa Cel mai iubit dintre pamdnteni, nici evocarea minelor de plumb ale 
lui Petrini, nici Canalul Mortii, despre care megaediturile n-au comandat carti 
ultimilor supravietuitori sau tineretului idealist, nici §ara§ka Reeducarii de la Pite§ti, 
unde calaul Turcanu se exersa in ce anume i-ar face dupa rapirea din Vest lui Mircea 
Eliade, §i nici trendul spre spalacirea identitatii Neamului Romanesc, in folosul 
cosmopolitismului globalizant, care impinge un apeduct sprijinit pe fractali, de la 
Izvorul Minunilor pana la Bloomington in Indiana, ora§elul universitar leopoldin 
inchinat de irlandezii americani compatriotului Joyce, de unde Matei Calinescu 
prive§te nostalgic spre tara unui om mare, patrie unui lanus multifrons §i inspectoarei 
Coca Dospinoiu, care, mu§cata matinal de maidanezii Inspectoratului, de ciorapi, 
precum intr-un cadru din romanul Mu^catura, primul din Trilogia Oligointelectuala, 
in loc sa se exprime §i ea despre eminentul critic Mircea Mihaie§ c-ar fi „scutieru' lu' 
Manolescu", dupa ce tocmai li daduse Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu intre 
oglinzi paralele la cocalarii ei sa-i aduca referat, a gemut c-ar fi... pitbuUul lui 
Manolescu, ceea ce banateanul de la Romania literara §i ICR, de§i a speriat oierii 
mintii din DRO, n-are cruzimea de lup de stepa cu care un §tefan Borbely 1-a ras in 22 
pe marele disident de la Ia§i Dan Petrescu, de Sfintele Pa§ti, in 2001, cam la 10 ani de 
la impu§carea Culianului, imediat dupa ce Autoelita 1-a adus prin voturile ei de 
obsidian uranic - uitandu-se cu jind la puterea Lichelei de lut de a se organiza §i de a 
transforma lichelismul in regula a lumii §i sistem - pe Ion Iliescu la Cotroceni, fara a 
incepe procedurile de declarare a falimentului §i de informare a tineretului idealist ca 
meciul s-a terminat, trofeul ramdndnd la §efii de promotie. 

* in ce prive§te Diaspora Romana (DRO), prin ea se inteleg nu numai cetatenii 
de buze romane, ci §i alte etnii legate de spatiul carpato-pontic-danubian niciodata 
levantin ci doar poarta spre Levant, adica spre Rodopi. A valorifica DRO inseamna a 
exploata la greu, prin ICR (care trebuie sa §i importe!) §i alte institutii, infrastractura 
Intelectuala a altora, in folosul indeplinirii Misiei noastre Culturale, indiferent daca 
cei care au parasit vremelnic RO sunt sa§i, evrei, aromani, ru§i, polonezi, armeni, 
greci, bulgari, ucraineni, ru§i, rromi, secui... 



62 



Faptul ca nu s-a cedat catre ICR Muzeul de Istorie Casa Radio, inceput de 
Ceau§escu, sa poti citi acolo nonstop presa din Basarabia §i din Diaspora §i chiar din 
Occident, neimportata de chio§curi, va atarna greu la Mantuirea clasei noastre politice 
§i Intelectuale, dar nu mai cumplit decat aderarea la postromanism , deja inscrisa via 
Google in Akasia, confirmandu-se profetia cronicarului martir Miron Costin: „nici 
iaste §aga a scrie ocara vecinica unui neam, ca scrisoarea iaste un lucru vecinic." 



63 



5. Avantaje §i dezavantaje jucandu-ne de-a texistenta 




* Nobletea mea de virtual boyard neame§ din Napadeni, visand la inca 
nedemitizatul Voievod Petru Rare§ §i o Manastire Capriana reconstituita cu fonduri 
japoneze, perfect simetrica Probotei, nu e cu nimic contrariata de miracolul ca tata 
poarta cu disperare jiletca bunicului, neexistand nadejde ca fiul citadinizat o va 
conserva la bloc intr-un §ifonier fara busuioc §i levantica, langa costumul de calu§ari 
al invatatorului de moda veche, profund rural, ce se lauda fara frica de turnatori §i 
rezident ca, dupa trecerea prin toate partidele, ca director de §coala, §i pe la Canal, ca 
persoana influenta, nimeni nu 1-a apelat vreodata, in texistenta lui, altfel decat cu 
„domnu' invatator", niciodata tovara§\ 

* „Nici un lucru nu exista pana nu e descris. (...) Texte in texte, texte scriind 
texte, formand, in cele din urma, textura colosala a lumii noastre, caci existenta §i 
textul, fata §i reversul, spatiul §i timpul, creierul §i sexul, trecutul §i viitorul formeaza 
Minunea in care agonizam, orbiti de atata frumusete, §i-al carei nume ar putea fi 
Texistenta. Manuscrisul meu este lumea, §i nu exista galaxie §i petala de mu§etel §i 
geana a ta, chiar a ta, care cite§ti §i respiri peste pagina cartii acesteia ilizibile, care sa 
nu fie scrise aici, cu buclele duble ale vantului, soarelui, norilor §i-ale literelor ce le 
hranesc §i sustin." (03, 408) 

Mi§to! Suna mi§to filologica betie de cuvinte lirice. Totul este sa nu ai Stapan. 
lar ca gandire pare a reflecta piscurile subiectivitatii la care ajungi ca dupa predica la 
sfar§itul lecturii traducerilor importate de Humanitas. Dar unde duce atata lirism 
manual manuscris? Spre Dumnezeu? A§! Lepidoptera postromanismului se face 
instantaneu, la p. 409, avocatul Occidentului care vede cum li convine , doar lovitura 
de Stat, nu §i Revolutia, §i baga ce presupune un romancier castelan departe de Tara c- 
ar fi-n creierii gloatei deoarece megaintelectualii nu se preocupa din principiu de 
Luminarea Poporului: „Cica n-a fost revolutie, ci lovitura de stat. Cum, dom' le, pai 
am fost chiar io acolo cand a fugit Ceau§escu. Cum pot porcii a§tia sa minta cu atata 
neru§inare? Cand ei, occidentalii, ne-au vandut la Yalta. Cand ei 1-au plimbat pe nea 
Cea§ca-n trasura §i 1-au pupat in cur de 1-au imbalat. Cata neru§inare! Ce sfruntata 
politica antiromaneasca! Ce-au facut mizerabilii a§tia, dom' le, cand noi muream de 



64 



foame, cand mancam salam cu sola, cand nebunul ne darama satele §i bisericile? 
Acum, cand 1-am dat jos, ne pangaresc revolutia?" 

* Gloata, poporul, poporul cu p mare, adica partidul amaratilor consumatori de 
„substanta energetica P", parasit §i injosit de megaintelectuali, care se feresc sa-1 
lumineze direct, dar §i indirect - considerand dezonorant pentru texistenta lor a folosi 
partidul cadrelor didactice ca pe o curea de transmisie - in realitate gande§te ca §i cum 
i s-ar rupe-n trei virgula pai§pe unde catalogam noi carturarii §chimbarea, deoarece el 
regretd motivat pe Ceau^escu, c-a ctitorit Biblioteca Nationala §i Casa Radio, 
parandu-i-se §i mai stressanta priveli§tea coruptiei de cand nu mai beneficiaza de 
colectii de carte ieftina §i buna pentru toti, nici de Teleenciclopedia in toata slava ei de 
altadata! Altminteri, §tie-simte c-a fost revolutie, dar Revolutie Impu§cata, adica 
muncitorii $i taranii 1-au elicopterizat pe dictator, dupa care, Intelectualii , neavand 
nimic prin cele sertare, deoarece coabitau cu Stapanul §i sperau sa publice 
autocenzurat §i ilizibil, au recuperat aide Iliescu, Mazilu §i Brucan, adica activi^tii, 
puterea, pana §i disidentul Mircea Dinescu venind ca un Costel Goanga de la 
Academia „Jdanov Gheorghiu", unde profesa Virgil Magureanu, iar pe tineretul 
idealist 1-au chemat apoi in strada sa fie impu§cat, atat pentru a se evita pradarea 
vilelor nomenclature, cat §i pentru a se da prin combaterea terori§tilor continut 
lozincii Armata e cu noi!, macel absolut necesar din moment ce in structurile noii 
puteri intrau tocmai generalii intor§i de la Timi§oara, care au tras in popor. 

* Nu incape indoiala c-a§a a fost. Cat despre credinta gloatei, ridiculizata din 
ne§tiinta sau ca propagandist de bursierul Mircione, ca Occidentul ne-a cedat 
stalinismului la Yalta $i ca s-a prostituat pe bani contribuind la cultul personalitatii lui 
Ceaugescu , nu incape indoiala c-a§a a fost, dupa cum nu e imposibil ca §i 
Intelectualitatea mai interesata de unele invitatii ce-ar primi pe la universitati bune de- 
ale lumii civilizate sa etaleze publicitar cu orice prilej misiunea ei educativ-civica in 
Estul barbariei cu vizaj uman, denuntand eventual pe ce colegi universitari trogloditi 
antieuroatlantici are ca rivali, ca sa nu mai fie a§tia invitati nicaieri, ci sa mearga daca 
le convine numai pe cont propriu. 

* Personaj colectiv in 03 poporul cozilor? Nu, nu e ca-n Rebreanu sau in 
Tolstoi, un popor. Aici e Gloata, adica ceea ce a numit cinicul Brucan stupid people, 
o adunatura pe care nomenclaturi§tii §i interlopii s-o tina patru cincinale in intuneric, 
sa nu afle mecanismele democratiei, cum ar fi sa se constituie Asociatia 
Transportatilor in Comun, care sa lupte pentru idealul ca sa se elibereze bilet la maxi- 
taxi §i sa nu circule cu mai mult de 20 de persoane peste numarul de locuri! 

Poporul ne§tiutor, fara Liga Culturala, fara carti care i se adreseaza pe inteles, 
deci fara texistenta meritand macar un Cititor Unic, abandonat de Intelectualitatea sa 
din ordinul Securitatii deci al Partidului, n-ar trebui sa-ti inspire bucure§teana 
caterinca, din moment ce-i iei banii cu proze sexy u§urele, ci autocritica cea mai 
amara , in calitate de parazit pe munca grea a minerului §i a mozaicarului 
contribuabil. 

Problema fundamental^ a Revolutiei Romane! 

Gloata ca personaj reflecta expulzarea din REALITATE a Intelectualitatii, 
care nu s-a pus in totalitate in fruntea Revolutiei §i a anului revolutionar 1990, nici n-a 
umplut cu creierele ei bine mobilate, in Epoca Moo, formele fara fond liberalo- 
taraniste, permitand astfel e§alonului secund al bol§evismului de care s-a dezis Costel 



65 



Goanga, sa treaca la „constructia" capitalismului in ritmul §i in formele convenabile 
cleptocratiei, mentinand trandafirul fesenist pana-n UE. 

Carturarii au acceptat umili, cu putine exceptii, pasivul rol propus de marii 
strategi cu experienta leninist-stalinista, Iliescu, Brucan, Barladeanu §i altii, de a face 
doar comentariu ca grup de reflectie chibitar - pana la urma, chiar §i scrisorile 
„de§chise" fiind dubioase, cu semnaturi functionand ca un fel de Caritas 
autopublicitar , din sistemul piramidal mediatizandu-se doar numele principalilor 
beneficiari semnatari, primii trecuti ca vipuri in ierarhia nomenclatorului civic, cu 
efecte piberate in caz de proiecte, crainicele tv retinand doar ca e vorba de o scrisoare 
printre semnatarii careia se gasesc urmatorii megaintelectuali, cumparati cartile lor, 
aprobati felierea pibului pentru proiectele lor! 

* Nomenclaturistul care a crezut §i securistul recuperator. Luminarea 
Poporului de catre Autoelita inseamna lucruri simple, prioritar fiind a pune la 
contributie, cateva zile numai, profunzimea reflexiva a dlui Ple§u, perpendiculara 
adanc pe acest univers, capacitatea dlui Patapievici de a se documenta exhaustiv ca 
pentru Omul recent §i iactanta expresiva a poetului Mircea Dinescu de la Realitatea 
TV, dl Liiceanu avand datoria de a le comanda pentru Humanitas, ca pe un fel de 04 
sau ca o postfata la Trilogia Orbitor - unde dl Cartarescu completeaza literatura 
postbelica, daruindu-i exact tipurile care-i lipseau sa ajunga dodoloata: 
nomenclaturistul care A CREZUT §i securistul de omenie RECUPERATOR - o 
carticica a ideilor principale, cu titlul pe care ca Cititor Unic spre care converge 
extrauterin seria §tiutorilor il intrevad deja: Ce fateta a icosaedrului Securitatii am 
contemplat not din colegiul CNSAS. 

* Fatalismul cartarescian. Important in texistenta ramane adevarul artistic, 
care - mai presus de orice - este adevar al vietii, al poporului de pana-n Apelul catre 
lichelele de prestigiu, ca nu toti romanii furam hoti, securi§ti sau activi§ti, nici toate 
femeile curve, chit ca lichea inseamna dalmatian pe limba lui Pamuk. 

§i daca adevar al vietii inseamna ca ce conteaza, §i conta §i sub bol§evism, este 
poporul cu p mare, adica nu partidul, nu securitatea, nu interlopii, atunci este o 
impardonabila gre§eala ideologica, este absolut incorect Romanegte , a lua naratologic 
ca instrument de explorare a realului o familie de mic nomenclaturist gazetar la 
Steagul Ro§u - eel mai periculos! - , invecinata in blocul Banalitatea Raului de pe 
Voievodul §tefan eel Mare c-un cuplu tot fatal, el securist, ea activista culta marxist, 
§i nu se face pentru ca sa declari tu, eel mai bine vandut scriitor roman, ca primul tau 
orgasm nemasturabant l-avu§i, fatalmente, tot cu o securista, nici macar turnatoare de 
ocazie, ci agenta , fie ea, a dracu, §i deghizata in femeie de casa mirosind a tigari de 
shop §i a tocana, poveste care de regula e a Ciobanului care §i-a pierdut oile §i a 
Intelectualului care §i-a risipit erotic ultimele energii ale maturitatii §i primele 
rationalizari ale senectutii! 

* Morala . In concluziune, cu ce-ati ramas, nu scoti pentru texistenta ta burse §i 
„participari" ca Erou Civilizator demolator de mituri nationale cata vreme tu 
Intelectualitate ai ratat Unirea, Monarhia, Dezbol§evizarea, Idealizarea Misiei 
Culturale, Luminarea Poporului, Emanciparea Cadrelor Didactice §i chiar 
Infrastructura Intelectuala de nivel euroatlantic, in timp ce cleptocratia din care-ti 
recrutezi Stapanul postbol§evic a §tiut ce BMW-uri sa achizitioneze. 

§i ai mai avut §i la§itatea de a nu anunta soldatilor tai armistitiul, capitularea! 



66 



* Misiunea istorica de a face imposibila Lustratia. Ca beneficiar al 
Gaudeamusului 2007, sa fiu Mihaela Radulescu de la Polirom, in a doua mea carte, 
sa-i zicem Revenirea intru fiinta, subtila atentionare ca pe cand publicul Regal cobora 
in mormant odata cu eel mineresc ultrafesenist, cu pensionarimea exterminate de 
lipsuri, careia Libertatea nu i-a adus pana-n 2000 decat motive de a-1 regreta pe 
Ceau§escu - megaintelectualii au cotit-o binigor de la noichism , de la Luminarea 
Poporului §i Emanciparea Cadrelor Didactice, a§a ca i s-ar repro§a romanului Mircea 
Cartarescu omisiunea ca autorul din Orbitor descrie pentru Vest, adica pentru Charlie 
Klosowsky Jr, §i pentru Est, adica pentru tanarul rus Kotofei Ivanovici, opozitia 
Romanilor la bol§evism ca reducandu-se la cenaclul lui Nichi, ignorand cu buna 
§tiinta sau din lapsus contributia, la subminarea aceluiagi sistem totalitar , a cenaclului 
de proza postmoderna bazata pe kitsch §tiintific condus de Crohu, precum §i a 
cenaclurilor din mai toate municipiile, ora§ele comunele §i institutiile cu iubitori de 
literatura proaspata. 

Ba chiar a§ semnala ca-n 22 decembrie, printre circarii ospatului cuceritorilor 
de dupa disectie, la desertul caruia s-a instituit sintagma Revolutia Fututa-n ceceu, s- 
au aflat §i persoane onorabile, compatibile cu Grupul pentru Dialog Social, care nu 
meritau din partea unui neparticipant la evenimente acuzatia implicarii in picantul 
viol. 

Nefiind insa un Herman, ci doar eminentul Cititor Unic Camelian Propinatiu, eu 
indemn la bautura, la trai lini§tit in schimnicie, dupa Patericul Solovetului, pe sub 
stejarii Caprianei cetind de inceputurile Gulagului §i, ca §tiutor de la Cenaclul de Luni 
§i din tramvaiul 21, il inteleg perfect pe Mircea de ce a simplificat el chirurgical 
ospatul cuceritorilor: pentru ca el trebuia sa termine repede-repejor TO §i alegoria 
circarilor spunea multe chiar daca ea comprima timpul, acel exasperant timp pana 
cand fesenismul gi-a incheiat la 8 ianuarie 2003 misiunea istorica de a face imposibila 
Lustratia §i de acum incolo puteau fi atacati chiar pamfletar oameni foarte influenti, 
inclusiv premierul baronilor, multi §efi de promotie care-ti puteau la o adica pulveriza 
cariera ra§chetandu-ti imaginea, §i dincoace §i dincolo, prin servicii formale §i 
informale de manipulare. 

Dar a§a se scrie texistenta. 

* E de domeniul paparazzi daca mama din TO, o mama neEminesciana, activa, 
de origine rural-proletariana, indrumatoare la colaborationism mioritic, este chiar 
mama scriitorului §i daca are sau n-are celebrul fluture imprimat pe spate jos. Nu §tim 
daca subtilul Jean de la §apte sau de la etajul opt, eel cu problema de logica cine s-a 
ba^it (Mihai Viteazul, Haret, Heliade, Calul sau luminatorul Gheorghe Lazar) a 
existat sau n-a existat ca Eminescu al lui Marin Sorescu. 

Bizar este ca mama aceasta §i cu micul pornograf Jean evadeaza texistential din 
30 §i tree in celebrul editorial O vina istorica, spre a ilustra antisemitismul romanesc 
din noi toti, ceea ce pune in mare dificultate exegetul lancier de unul singur, cople§it 
de ambitusul stilisticii §i retoricii cartaresciene, §i ma face sa proorocesc ca Filologia 
Universitatii bucure§tene va avea mai devreme sau mai tarziu o Catedra Cartarescu 
a§a cum va fi avut, pana sa se duca Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga la manastire, una 
Eminescu. 

* Nu voi uita sau ierta niciodata frigul ce m-a cuprins din seninul canicular, 
cum mi s-a facut pielea ca de gaina de la Avicola Titu in blocurile din vecinatate 
atunci cand, dupa cumplitele, infrico§atele acorduri de orga pe tema Abaddon el 
exterminador, ajungand la paginile 20-21 din 03, m-a apucat groaza ca Mircea a 



67 



coborat Orbitorul in strada, pierzandu-§i nobila mama candva Eminesciana §i 
multumindu-se c-un robot casnic parcat in strada la cozi, mentinandu-§i ca target, 
vasazica, publicul fesenist $i chiar manelar , cum li ramasese maptexul reglat de la De 
ce iubim femeile: 

„Mama se impregnase de batranete §i delasare. Maria se prefacuse in Marioara, 
cum o strigau tata §i toate rubedeniile, in femeia care are grija de toti §i niciodata de 
ea insa§i, in exilata, in detronata, in amnezica Marioara. Pune-te masa, scoala-te masa. 
Porne§te-i pe toti dimineata la treburile lor. Spala-i, calca-i, fa-le de mancare. Aduna 
lucrurile de prin casa. Matura, du gunoiul, fa cumparaturile. Curata cartofii, spala 
vasele. Zi de zi, iar §i iar, pana la Pa§ti, pana la Craciun, pana la capatul vietii. Fara un 
«multumesc» de la nimeni, decat cu multumirea ca ii tine pe toti in randul lumii, ca nu 
curg zdrentele de pe ei, ca au o ciorba acolo pe masa." (03, 20-21) 

- Ce naiba continua Mircea aici? m-am intrebat uluit. Orbitor. Corpul sau De 
ce iubim femeilel 

- Aripa dreapta nu se mai adreseaza unui cititor „initiat", imi confirma atunci 
ca intr-un vis numai Bianca Burta-Cernat, ci vine in intampinarea publicului best 
seller-u\ui De ce iubim femeile. 

- §i cum se poate concilia atata mizerie, ca a poporului, cu cronica de familie 
de mic nomenclaturist gazetar agricol la Steagul Ro§u, deci cu portbagajul plin, 
locuind in bloc de securi§ti, pe care nu-§i permitea caloriferistul sau administratorul 
sa-i trimita nespalati in misiune? 

* §lagare. Sa facem pe aia sincerii, convingator punand texistenta la bataie, 
bazandu-ne pe efectul de sinceritate ca acolo unde scriitoru-§i demonteaza §i re- 
construie§te la inceput de travestire obiectele de toaleta §i madularele violaceu- 
albastre: adevarul e ca orice parinti, nobili fara par pe piept sau romani hirsuti de-ai 
Glaneta§ului, §i-ar dori sa le iasa copilul scriitor, daca el ar avea sa aiba gloria unui 
Paunescu din Epoca Cea sau a lui Cartarescu din Epoca Moo §i daca ar livra dovezi de 
iubire filiala macra, compatibile cu §lagarele „Repetabila povara" §i „Orbitor". 

* Imitdnd ce facea taticu. Cea mai mare deziluzie a parcurgerii Proiectului 
Orbitor este ca in final, degi ti se garanteaza Mantuirea prin insugi faptul de a fi larva , 
nu ti se da raspuns la intrebarea amara Gorki cum am ajuns scriitor, mai ales ca 
dezinvoltura cu care Mircea se mi§ca in spatiul cunoa§terii §tiintifice il a§aza mai 
degraba langa fizicienii enigmatici, sociologul Gabriel Andreescu, dramaturgul Vlad 
Zografi, realizatorul Interferentelor Andrei Dorobantu §i directorul ICR Horia-Roman 
Patapievici, decat printre scriitorii sexuali§ti de ideologie postromanista. Incerci sa 
deduci, dar te doare capul a bairam psihedelic, ca al unui Herman fertilizat in samadhi 
cu sperma astrala a femeii paianjen Soile. 

Pesemne nu e bine sa-ti pui astfel de intrebari despre viitorul Nobel Roman, 
de§i asemenea clarificare launtrica a fost sa fie candva, in paradigma Papini-Istrati. 

Acum, putem doar presupune forensic, doar dispunem, nu? de genomul uman §i 
de structurile antropologice ale imaginarului. Era fascinant ca o proteza zburatoare 
fluturele mamei, pe §tefan eel Mare, dar obiceiul de a scrie va fi venit lui Mirci§or 
imitand ce facea taticu! §i cum reportajele din agricultura miroseau ca papornitele §i 
ilicele din tramvaiul 21 la Plata Obor, ca sa nu clachezi §i sa nu te duca la policlinica 
din Nada Florilor, alta sublimare nu aveai decat sa parodiezi pe Virgiliu, care inainte 
de a ajunge pe mana medicilor §i a lui Broch, nemurise conservatorismul roman de tip 
Eminescian in celebrele §i inimitabilele Georgice. 



68 



Nu e bine a nu vorbi de aceasta problema esentiala, asumarea penibilului de a 
scrie, intr-o tara in care scriitorul prin ruperea de popor §i de patriotism este on parazit 
al statului, on scrib al vreunui Stapan, deoarece bietul cititor va fantaza 
compensatoriu §i, precum in scena intaiului amor, cu o securista de succes, va pune la 
originile optiunii pentru cea mai reu§ita cariera literara a unui roman cine §tie ce §oc 
inavuabil: ambitia inflacarata de a-1 eclipsa pe celalalt mare idol postmodern de 
inspiratie SUA al tineretului Epocii Cea, senatorul generatiei in blugi Adrian 
Paunescu, sau dracu mai §tie ce. 

* Texistenta §i esentd. Din nenorocire, esenta texistentei e de esenta tare §i 
complexul de inferioritate/superioritate de a sta pe §tefan eel Mare, de care sufera dl 
Cartarescu, love§te cu ea nu numai in Cel-Mai-Mare-Roman validat de televiziune §i 
de prestigiosul, prin senatul sau, cotidian Evenimentul zUei, ci §i in simbolul unitatii 
moldovenilor din stanga §i din dreapta Prutului. 

* Petru Popescu, care e autorul bucure§tean de invidiat pentru un destin pe care 
1-ar fi meritat intaiul nostra poet postmodern, Nicolae Labi§, ajungand a scrie carti in 
chiar capitala multiculturalismului, Beverly Hills, a trecut printr-o tragedie cu fratele 
geaman compatibila texistential cu a Celui mai bine vandut scriitor roman, insa n-a 
impins kitschul pana la manelismul exploatarii ei literare in scopul largirii in cheie 
minora rabensiana a siluetei publicului tinta. 

* Este chiar o mare nedumerire §i trebuie transmis acest fidbec de la cititoarele 
nedumerite, de ce Mirci§or n-a cautat-o intreaga viata, ca un halucinat, pe mica 
vindecatoare de IDR din clasa a patra, Petrata. De aceea, simtind aceasta sensibilitate 
insidioasa a publicului feminin, scenari§tii au propus a se face film absolut 
independent numai dezvoltand acest episod din culegerea texistentialista de exercitii 
de admiratie Pourquoi nous aimons les femmes, celelalte povestiri nerezistand decat 
grapate, oarecum in maniera realismului unui celebru lungmetraj al Sophiei Loren. 

Cu delicata, modesta §i preabuna Petrata, partenera ideala pana la paranormal 
pentra un scriitor serios, nu numai ca Mircea §i-ar fi rezolvat de timpuriu obsesiile 
maneliste care 1-au arancat in patul sordid al securistei Irina, intr-o duhoare de 
scrumiera §i tocana care 1-ar fi sufocat pe gracilul Proust, dar majoritatea fanilor §i 
fanelor i-ar fi vazut in imaginaral tranzactional al Romanilor chiar casatoriti legal, 
cununati la Golden Blitz de insu§i pre§edintele de la Cotroceni, care ar fi §tiut sa 
aprecieze contrastratagema Julietei, §i traind fericiti §i, mai presus de toate sanato^i, 
a§a cum ureaza poporul, creativi, scotand poate §i un bestseller impreuna, cu 
banderola Kitsch ca aici sunt sentimentele Dvs.! 

* E adevarat, poti ciupi cate ceva ca ceva, relevant biografic, de prin interviuri 
webare, dar Mircea este lunecos ca §i Omul-cu-doua-mame cand se declan§eaza 
texistentializarea, de la reintregirea familiei, cum la joace dintr-o incinta in alta, 
sarind direct la experientele din sincrofazotronul de la Magurele, visate de mine, ca 
§tiutor de Feynman, §i de §tiutorul Herbert, pe atunci cumva brebanian, al 
romancierului Florin Sicoie, exact in padurea in care se vor fi plimbat §i fizicienii 
Vlad Zografi, Horia-Roman Patapievici §i Gabriel Andreescu de la Ziua, auzindu-se 
tragerea clopotelor sate§ti, care in UE este sau nu este o insulta pentru atei: 

Un'altra forma di un tipo difarfalla e la coppia di gemelli e anche il tema della 
gemellaritd e presente nel mio libro. lo ho avuto un fratello gemello identico che e 
scomparso quando aveva un anno. Era stato ricoverato in ospedale per una 



69 



polmonite doppia e un giorno la mia mamma ha trovato il suo lettino vuoto. Era il 
1957, si era nel pieno dello stalinismo, i miei genitori non sono riusciti a sapere che 
cosa fosse successo. Una delle speranze che alimentano la mia vita e quella di poter 
ritrovare il mio gemello che si chiamava Victor come uno dei personaggi di 
„Abbacinante" . E il terzo libro terminerd con il ritrovamento del gemello. Con questo 
incontro la trilogia si chiuderd come nel mondo fisico, quando I'incontro tra materia 
e antimateria provoca un 'esplosione di luce accecante, orbitor. 

Trasul clopotelor fiind cum nu ma consider eu ca cre§tin practicant insultat de 
lumina mistica Kitsch orbitoare, ci mai mult de dragala§eniile lacrimogene: 

„Trebuie sa marturisesc: am scris ultimele pagini cu ochii scaldati in lacrimi. Ca 
intr-un katharsis din amfiteatrele grece§ti, am avut brusc revelatia ca Shahasrara, 
lumina mistica pe care toti o cautam, strapungerea iluziei realitatii, a fost in cazul meu 
reamintirea «acelor zile, acelor fermecate zile» din zorii copilariei mele, in care eu §i 
fratele meu Victor, disparut apoi atat de tragic, ne zambeam unul altuia in odaia 
mizera de pe Silistra, vegheati de ciudatii zei care erau parintii no^tii.'XCotidianul 
020707) 

* De ce il iubim pe Mircea Cartarescu? 

De-aia! Pentru portretul sau de scriitor a§a cum ni-1 imaginam in cele mai 
intime a§teptari, ca pe un vocalist rock, ca toti suntem putin femei, §i pentru efectul 
de sinceritate al textului sau , mergand de la descrierea voalata sau directa a penisului 
ro§u-vanat §i umed pana la cele mai fire§ti nevoi fiziologice §i obsesii de origine 
hormonala, dar §i a aspiratiilor noastre celor mai ideale §i mai creatine, in care ne 
recunoa§tem cu totii, apropo sensul vietii corecte texistential de a urea pe scara sociala 
langa elementele cele mai bune ale cleptocratiei, care incep a se constitui deja intr-o 
burghezie de merit, liberala cu interese nationale, cand Cel mai bine vandut scriitor 
roman ne vorbe§te de Bucure§ti §i de „constructii cubiste dintre razboaie, cu cate-un 
geam rotund ce lumina scara interioara §i ferestre dreptunghiulare cu o rafinata, 
neobi§nuita proportie intre latime §i inaltime. Mi-a§ fi dat §i pielea de pe mine sa 
locuiesc intr-una dintre ele, cat mai veche §i mai intortocheata, §i nu in anonimele 
cutii de pantofi in care traisem aproape toata viata." 

Cine, sa scape de la bloc, pentru o astfel de casa bogata n-ar da curva de viata 
lui toata? 

* In anul texistential de mari succese 1981. Or, ce frapeaza in Orbitor, este, 
precum la un instrument de precizie, alveola alba din polistiren expandat in reliefurile 
careia este protejat de §ocuri mecanismul ornicului elvetian, anume partea medicala 
ce asigura sanatatea partii literare: fenomenologia sentimentelor este parcata in 
refugiul microbiologiei ca §i cum ai urmari simultan, pe doua „plasme", canalele 
Cultural laru-Patapievici §i Discovery Stalin-Churchill. 

A§a sta marele text literar cartarescian, pur epic sau pur confesional, pe un pat 
alb imaculat, datorita cear§afului de prozaic cu pH neutru, de inspiratie §tiintifica sau 
mai bine-zis intretesut din catene lungi de informatie, informatie alba Wash. 

Ar putea fi rodnica o cercetare de licenta, masterat, doctorat sau una comandata 
de editurile publicului cultivat, vizand a se mai §ti in ce masura psihanaliza de azi, mai 
puternica decat omul, este capabila a explica bogatul fond informativ care prozaizeaza 
textul Orbitor prin §ocul existential §i reglator care ne frapeaza in De ce iubim femeile 
eel mai mult. 

Anume, §ansa literaturii noastre, bol§evice §i de tranzitie, dealtfel probabilistic 
eveniment deloc intamplator, ca personalitatea cea mai proeminenta a Intelectualitatii 



70 



Romane de dupa momentul Goma 1977, candidata la Premiul Nobel, a fost initiata in 
sexul carnal consumat efectiv, de catre o securista, in anul texistential de marl 
succese 1981, cand este intampinat pozitiv de liderii ambelor generatii critice, Nicolae 
Manolescu §i Ion Bogdan Lefter, baiatul de pe §tefan eel Mare, din blocul de securi§ti 
al nomenclaturi§tilor, rezultand din De ce iuhim femeile ca inca nu §tia despre §efii de 
promotie §i istoria dezromanizarii noastre decat flashuri ale memoriei demonstrand ca 
sunt ni§te oameni puternici, cu freze de sculeri-matriteri, de care sa te fere§ti sa te pui 
cu ei! 

Duhnind a tocana in capotul cu floricele Kitsch, fara chiloti din start, ca o 
porno-Lolita, adica fara sa intrebe pe marinar ceva caragialesc de genul Musiu, ce ai 
mai scris?, cum cere politetea la scriitorii de succes momentan §i viitor, dandu-i-se 
retinut, cu profesionalism de va urma, fara sa il initieze in profundul nimic, dar 
invatandu-1 din bob in bob ce e Amoral fara Eminescu, aceasta muza cu nume 
predestinat, Irina, este insa§i Viata care a instalat in incon§tientul scriitoralui ca pe un 
ou astral de astralita acele nostalgii travestite, acele cautari de informatii exacte care 
dau tesatura analitico-sintetica a Orbitoralui, marile dosare secrete fiind focalizate 
tocmai pe marile taine de interes informativ §i operativ ale texistentei, precum ce face 
de fapt spermia cu ovulul sau ce ni se intampla in creieri cand gandim scaldati in 
hormoni contra sau cum se poate transfigura homosapul teluric in fluture aerian, ca 
cei somnoro§i roind peste Dunare ce definesc prin desprinderea semnificatului de 
semnificant canonul de frumusete al sexualismului postmodernist antinational. 

* Banchetul. Cu Autoelita e ca §i cum am benchetui intr-un salon al 
portavionului Independenta, serband un succes editorial, §i atunci cand s-ar duce 
careva la Capitan, sa-1 invite la carnatii de Ple§coi aburinzi, ar constata ca la carma nu 
e nimeni tocmai cand nava noastra amiral trece printre aisbergurile cele mai incisive 
ale postmodernitatii. 

* Procedurile de declarare a falimentului texistentei. La 1 1 decembrie 2000, 
cand indemnand, pentru History §i Advertising, poporul la a se vota dl Ion Iliescu, nu 
Vadim, de§i cuno§tea ca nu influenta decat 0, 1 % din electorat, Mi§carea Atitudinara, 
in loc sa persevereze in a-§i alege fal§i sau comozi adversari precum Eminescu, BOR, 
Catedrala Mantuirii Neamului sau marile personalitati ale Exilului, trebuia sa inceapa 
cinstit, imediat, procedurile de declarare a falimentului ei politic §i moral, ca sa nu 
mai duca in eroare tineretul idealist cum ca s-ar mai face Intelectualice§te ceva, ca text 
§i ca existenta, in contra cleptocratiei de origine nomenclaturista sau interlopa! 

Nu erau primejduite cu nimic cuceririle institutionale §i de tiraj ale Autoelitei 
daca ea avertiza cinstit Poporul ca a§a cum s-a dus, in urma unei exterminari 
inteligente a cadrelor, iluzia partidelor istorice, s-a terminat acum , ca efect al adoptarii 
postromanismului, si cu iluzia civica , zdrobirea texistentei parasite de duhul 
Eminescian in patul securistei fiind, cum se exprima eel dintai romancier 
postmodernist, Marin Preda, absoluta §i totala. A tine vreun saptamanal mai mult pe 
web, a publica ici-colo cate un editorial, §i acela adesea ambiguu, a fi invitat cu 
papionul pe vreun canal de proprietate dubioasa pentru a-i spori credibilitatea, nu sunt 
decat gesturi autopublicitare §i adesea ocazii de a promova cartile prietenilor, nu 
efort spiritual. 

Mai bine §tergator de termopane la Praga, decat otreapa de plasme la Bucure§ti! 

Chiar tolerati de NATO-UE, sa fie limpede ca avem pluralism aici, bravo, nu 
insa §i democratie. 

Democratia e doar acolo unde o idee buna poate invinge o idee rea. 



71 



Burghezia de merit fiind inca in pamper§i, pana nu se va forma in DRO, 
folosind Infrastructura Intelectuala a altera, un tineret idealist ca eel de la 1848, in 
Romania membra UE umbrita NATO nu se va mai intampla multa vreme nimic 
notabil de catre diari§ti, decat poate secesiunea unei parti din Ardeal, de§i precum 
reflectarea Anului 1940 ca macelarire teritoriala, in jurnalul braileanului Mihail 
Sebastian, nu putem baga mana in foe ca va ocupa prea multe randuri. 

* Canonul feminin. In mica posibila amicala re-scriere in lentila fractalica a 
Orbitorului care este Oglinzi, pizda §i azotat de argint, capodopera a maestrului 
§tefan Agopian, banalizat demitizat este anul 1968, care pentru multi contemporani e 
memorabil, al invaziei sovietice in Cehoslovacia, la care national-comunistul 
Ceau§escu s-a opus, iar sexul se refera iara§i la o agenta, la o curva profesionista, care 
lucra strainii avand drept pe§te Securitatea. 

Pentru scriitorul roman al Epocii Dej, Cea §i Moo, idealul de frumusete 
feminina este, a§adar, prin inductie completa, Securista. 

* Pragmatismul ulterior al lui Mircea Cartarescu, de pilda cinismul de a 
participa in 1998, dupa Iowa §i Bellagio, cu universitarii filolo §i cu ciracii sai 
cenaclieri, la paricidul Eminescian din Dilema 265, in folosul mitului propriu , 11 face 
pe veleitarul Jean Laturi§, posibil fiu al unui nea Jean, sa afirme ca neaderarea 
optzeci§tilor, mai niciodata disidenti ferm tinere§te, ca Labi§ sau ca Goma, la 
omagierea lui Ceau§escu are alte explicatii decat con§tiinta morala, care nu exista §i 
fata de Neamul Romanesc al Luceafarului, ci pur §i simplu prin 1980 invazia de 
pupincuri^ti facea absolut nerentabila strategia omagierii acelei doamne despre care 
mama lui neEminesciana credea ca-§i apara polimera cu geanta, plus ca aparusera 
semne foarte promitatoare ale prabu§irii sistemului, cum ar fi chiar in anii debutului 
literar Solidaritatea §i, pe urma, consecinta directa a geniului mai profund decat al lui 
Marx, geniul lui Soljenitin, - Gorbaciov! 

Altminteri, nu se §tie\ 

Mai ales ca ziaristului tatic, lui Costel Goanga, „i se zareau maieul §i pieptul 
alb, fara fir de par - caci tanarul lacatu§ de la Atelierele ITB era, fara s-o §tie, de stirpe 
nobila", or, excelentele, Intelectualii de exceptie §i de dispret de rase sudice fata de 
amaratii de opincari Romani mereu sub vremi, n-au vazut niciodata colaborationismul 
impotriva Neamului Romanesc, cu stapanul extern sau cu auto-ocupantul intern, ca pe 
vreun fruct oprit, cum rezulta orbitor din putina lumina de dupa deschiderea catorva 
dosare secrete ca au procedat cu eleganta §i rafinament, OBLIGATORII in misiunea 
lor cea spurcata, atatia §i atatia boieri lasati sa supravietuiasca tocmai intru aceasta. 

* Tema. Ar fi interesant pentru istoria RO-texistentei a se dumiri vreun critic de 
investigatie daca nu cumva banateanul tata fictional fara par pe piept Costel Goanga, 
uneori cu porniri dominatoare strivitoare amintind de al lui Kafka, se potrive§te la 
text, prin temperamentul sau exploziv, cu temutul critic §i pamfletar Mircea Mihaie§, 
exeget al criticului Manolescu, banatean al carui devastator din Romania literara nr. 
15/2005 articol Oierii mintii in contra DRO nu se poate compara ca virulenta decat cu 
lupul de stepa §tefan Borbely cand il face de cacao in 22, la 28 aprilie 2001, pe 
disidentul roman Dan Petrescu, care s-a luat de mafiile literare, de se gandea amuzata 
terorista de Coca Dospinoiu la ce spectacol retoric ar fi o Incaierare intre „pitbuU" §i 
„lupul de stepa", prilejuita de curcanul pregatit suflete§te pentru Thanksgiving Day. 



72 



* Mare-i, mai, efectul de sinceritate pe care ti-1 dau diari§tii care compun 
jurnale pentru a fi publicate, nu pentru a-§i clarifica mersul vietii canalizand toate 
resursele spre expulzia operei, intra cinstirea Neamului nostra eel Romanesc! 

Decenta ne obliga a nu scotoci in jurnalul fie §i antum al scriitorilor, chiar daca 
ei ni-1 intredeschid pe Centura, la margine de Bucure§ti. 

E ca §i cum ai viola SMS-urile unui mobil roz-alb uitat la tine pe bancheta, 
dupa ce i-ai tras-o. 

Mai ales ca nu am certitudinea ca din manuscrisele pe care Candidatul Nobel 
eel mai bine plasat le va dona mai degraba Societatii Academice a politoloagei 
promovate de Humanitas, Alina Mungiu-Pippidi, decat Academiei academicianului 
Eugen Simion, acuzat de filoEminescianism de antiEminescianul ICR Chivu, - se va 
putea insaila de catre cercetatorul literar geneza interioara a Orbitorului pornind de la 
filmul O vara de neuitat, reconstituirea masacrarii bulgarilor de catre romani, propus 
la Cannes de stalinistul Petru Dumitriu §i de Lucian Pintilie. 

Riscam totu§i ca directie a sapaturilor a se lua anul 1990 ca an fundamental, sau 
macar anii primei domnii a lui Iliescu Voda 1990-1992, cand in con§tiinta ultimului 
mare postmodernist euroatlantic se produc trei iluminari de neneglijat. Prima este 
neputinta de a-1 nimici prin parodiere pe Eminescu in maculatorul Levantul, 
nepretandu-se la ba§calie decat poezia amte-Epigonilor, cu tot cu idealismul ei tanar 
pa§optist, care in numai 70 de ani a dus inexorabil la Marea Unire de la Alba lulia, dar 
§i la Cultul Mitului Eminescian, adunandu-se recitatorii in toamna lui 1925 la San 
Nicolaul Mare, in fata unei §coli rurale, la primul bronz de pe pamanturile noastre 
dezrobite. A doua revelatie este neputinta , altminteri u§or de anticipat ca vis chimeric, 
de a explica prin mijloace universitare frantuzegti profunzimile geniului natural 
Eminescian . 

In fine, poate cu ocazia vizitei la Paris din 1990, cand securitatea inca era in 
floare §i inregistra tot, unde a §ocat pe Romanii liberi declarand ca pe el nu 1-a 
deranjat literar sclavia ceau§ista, a treia revelatie trebuie sa fi fost lectura plina de 
intrebari soteriologice, iactante pervazive §i reverii fertile a cartii universitarului 
european postromanist Lucian Boia, istoric promovat de Humanitas, La Fin du 
monde. Une histoire sans fin, a carei re-scriere fictionala este in buna masura proiectul 
Orbitor cu finalul apocaliptic cu tot , altminteri nejustificat ca sfar§it de lume numai 
prin ciuruirea a doi paduchi lati cazuti ca surprize-surprize de sub fota unei circarese 
de zece metri, anexa vie la futelnita marelui Lenin de la Domul Iskrai. 

* Inca de la aparitia primelor pagini din 01 ca ni§te valuri de insecte, cititorii 
profesioni§ti de mare clasa au fost §ocati de noutatea transumana a viziunii §i a 
zumzetului. 

In 22, nr 4/1997, cand povestea paranormala a vindecatoarei Petruta nici nu 
exista, membral GDS Gabriel Liiceanu sugera ca extratere§trii sunt deja aici, printre 
noi, marturisind ca „citind cartea lui Mircea Cartarescu §i, in general, scrisul sau, m- 
am intrebat daca nu cumva creionul lui merge pe hartie, dincolo de persoana lui. Daca 
nu cumva este locuit de alta instanta atunci cand scrie". lar dupa sublinierea a ceea ce 
era evident, ca prin practica literaturii Candidatul Nobel eel mai bine plasat avea deja 
acces la zone ale spectrului interzise pentra pro§ti §i pentru nesimtiti, dar §i pentru 
multi cititori care nu §tiu citi reptilionic cartea ca pe un nor sau ca pe o piatra, pe care 
stai la soare ca gu§teral verde, autorul U§ii interzise reitera ipoteza Erich Anton Paul 
von Daniken - Victor Kernbach a invaziei §i a inseminarii: 



73 



- Eu nu inteleg cum e cu putinta ca o fiinta umana sa ajunga sa scrie intr-un 
astfel de registru. Cuvintele acestei carti se vad §i se aud, dar cititorul onest i§i pune 
intrebarea: oare de unde vin? 

* Dar poate ca aceasta parte hermeneutica a implinirii oricarui text pica in 
raspunderea cititorului, care se cuprinde de o indelungata mi§care oscilatorie 
amortizata intre acceptare §i tagada, eel mai chinuitor fiind sa nu intelegi cum a ajuns 
autorul scriitor §i sa deduci ca structurile antropologice ale imaginarului arata cu 
degetul spre o imitatiune cu rabufniri oedipiene a ceea cefacea taticu, activist gazetar 
pe probleme agricole la Steagul Ro§u, care scria, ba chiar avea probleme cu cenzura 
exercitata de catre §efi. 

Acestui tatic galitian, polono-evreu, mic nomenclaturist periculos, i se inchina 
in 03 inspirate pagini de manipulare pura, probabil gatite pentru postmoderni§tii 
occidentali, care l-au citit pe Marx dar nu l-au trait $ i nici nu conteaza pe a- 1 trai ^i a 
nu-l citi, ca noi , ci, baieti de§tepti, vor doar sa-1 foloseasca pe eel mai mare bou din 
istoria filozofiei pentru a lua ireversibil puterea nadajduind a trece la Luminarea 
Poporului cu forta, grabind coacerea fructului pluralismului - democratia. Se dezvolta 
pe pagini lunge mitul spurcat §i lipsit de credibilitate al sarmanului cu origine 
sanatoasa de saratonc popovician ca-n Setea, carele, indoctrinat pe nesimtite, a crezut, 
dom' le, in comunism, cand ca ziarist din Floreasca facand deplasari agricole putea zi 
de zi compara la un pahar de vin de buturuga confiscata cum traiesc bol§evicii in Zona 
Zoster §i cum traie§te poporul in Prerie. Mai aflam de Casa Scanteii (sediu presei 
bol§evice, dar §i Editurii Politice, ulterior Humanitas) §i de, hm, „Volga neagra, 
masiva ca un tanc, cu tabla de-un deget grosime, pe care-o avea la scara, caci pe- 
atunci Partidul i§i rasplatea generos fidelii, pe tovara§ii ziari§ti §i tovara§ii scriitori." 
Ba se mai face §i mea culpa, fiind momentul tv al §tiristului George Marinescu, ca 
„asculta, cu ochii lui de fecioara mereu pierduti in gol, palavrageala inginerilor 
agronomi, a pre§edintilor de GAS-uri, accepta resemnat pepenii §i laditele cu ro§ii pe 
care i le indesau in portbagaj", adica nu se dumirea, in realitate nicaieri e§ecul 
doctrinei marxiste nefiind mai limpede ca in agricultura, de sa ai probleme alimentare 
in raiul geto-dac. 

* Mircea insu§i pare a fi fost orbit de propriul text, smerindu-se §i abordandu-1 
ca cititor de rand §i dandu-§i seama ca TO s-a scris singura, a§a cum cresc oasele 
pruncului in gravida totonacului care n-are nanotehnologic cu ce se lauda. Tot a§a 
scriitorul, e un fel de medium, care a primit-o pe Trilogie din alta parte, care parte 
este adevaratul ei Autor. Drept pentru care se mai simte §i recunoscator pentru difuzia 
responsabilitatii pentru cuvantul scris! Problema fiind daca aceasta /^arte nu folose§te 
§i parapsihopupu, fiind capabila a induce in text promisiuni de succes international 
subintelese §i idei limpezi daunatoare imaginii de sine a Neamului Romanesc, ca 
incapabil de la ADN sa recupereze Basarabia sau sa-§i indeplineasca promisiunile 
Regale privind Misia Culturala in Levant! 

* Geniul inaripat de postromanism al Candidatului Nobel eel mai bine plasat, 
uria§ daca-1 vezi in contraplonjeu, nu te mai intimideaza daca te gande§ti ca Thomas 
Mann n-a valorificat nicaiurea cultura pop sau folk sau floe, iar kitschul orbitor nu te 
poate impiedica sa distingi de unde anume ii vine Lepidopterei dispretul eel de zbor 
inalt fata de Eroii Revolutiei. 

Cartarescu tine fabulatoriu de Egalonul 3 al Nomenclature : tatal fictional era 
gazetar al noii revolutii agrare, deci presupui ca se intorcea la bloc de la tara cu 



74 



portbagajul plin de tomate prani§oara §i carnita de vitel intr-o cutie de pantofi Guban, 
fiindca ce na§te din pisica §oareci mananca - vorba lui lerunca despre un optzecist 
diamantin -, iar fiul s-a descurcat ceva de invidiat, §i inainte, §i dupa. 

Economic, o duceau lejer in blocul dinamovist; onirice §i inofensive, cartile i se 
publicau §i laudau, el §i ai lui n-aveau nevoie de nici o Revo! 

Pana in 1989, a tiparit §i difuzat destul cat sa se afirme ca alergator de cursa 
lunga al optzeci§tilor atat in poezie cat §i In proza. Iar despre cenzura sau autocenzura, 
discursul sau autopromotional sustine ca nici n-au contat: 

„Nici un vers §i nici o fraza din scrierile mele de pana in 1989 nu le-a§ fi scris 
altfel in Germania de Vest sau Statele Unite!" 

Cine a§a gande§te, n-are de ce multumi Eroilor §i pune cu inima impacata 
Revolutia Romana pe futelnita ceceului, sa fie abuzata in somn, fara a se trage de aici 
concluzii samanatoriste privind Luminarea Poporului. 

* Priculiciul de stepa. Praxiologic, din punct de vedere al oricarui Cabinet 
biblioterapeutic, eroarea vietii lui Cartarescu ca geniu obligat fata de popor este ca a 
parasit printr-o deciziune emotionala §coala 41, unde macar s-ar fi convins existential, 
ca Sisif la pensie, de absurditatea de a invata pe altul . 

TO, deasupra deasuprelor intentiilor Autorului, nici nu se obose§te cu a ne 
amagi. Mircea n-a gasit unde s-a dus pribegind prin lume, decat pe Noul Stapan, care 
de regula §ade tot aici, pesemne in noi inline sau in Pipera. §i-a pierdut nu numai 
libertatea §i elasticitatea Intelectuala, ci §i oportunitatile privind adancirea in sine 
insu§i, chakra dupa chakra pana-n mandala unde numai strigand pe Mantra mai poti 
spera Mantuirea sau macar un statut intermediar, acela de Priculici de stepa. 

Pacat! Tot ce nu e Bucure§ti in TO, putea Mircea planta in text §i navigand 
comod, Sra stress dar cu wireless, pe internet, chiar in biblioteca §colii, pe o u§a a 
camarutei careia sa fi fost scris pimpant Redactie. 

* Scriitorii, in special cei validati, in anii lui Dej prin §coala de Literatura 
Bol§evica de la §osea, in Epoca Cea §i in Epoca Moo de diplome filolo, de preferinta 
bucure§tene, au fata de restul lumii meseriilor avantajul ca in a lor i§i pot construi 
apoteoze fata de care cultul personalitatii e un moft. 

Postmodernismul ante- §i postlabi§ian a avut la noi §i mai are doua directii: una 
parodica, intalnita de la Toparceanu la argoticele ploie§tene sau la Marin Sorescu, alta 
textualista, in care aplicatii de seminar lingvistic de uz intern universitar au fost prin 
consens declarate literatura, extrem de specializata, inaccesibila pana §i publicului 
cultivat de elita fara o migaloasa §i plictisitoare formare updativa filolo. 

Texistenta traita de nihilistul Mircea Cartarescu - Nichi, Nichts, nichts 
existiert!, parerea lui, ca arheologia eului prin vivisectii strat cu strat in memorie e tot 
ce se poate explora §i ca atat se intinde tot universul, cat ti-e pielea, este pana la un 
punct o ratacire metafizica solipsista cu ecouri autiste intr-un izomorfism remarcabil 
cu tortionarul evocat de Ion loanid, a carui filozofie era ca din viata nu ramai decat cu 
ce bagi in gura §i cu ce tragi pe paradigma, iar in plan istoric remarcam o abatere 
nesincera de la postmodernism in spiritul globalismului egalitar corect politic al 
satului mondial postmorometian, dupa victoria americanilor nerecunoscandu-se 
explicit ca arheologia eului este inconsistenta semnificativ redusa la interogatia de ce 
tocmai Maria §i Costel?, mult mai guraliva fiind numerologia ca anul na§terii 1956 
insemna de fapt arestarea lui Paul Goma, care va deveni prin enervarea confratilor 
intaiul nostru prozator postmodern, §i mai inseamna pentru Generatia Pupici 



75 



lichidarea lui Nicolae Labi§, intaiul nostra poet postmodern cu veritabila con§tiinta 
verde, ecologista, in contra baronilor de vanatoare. 

* Dupa cum §i noi ne intrebam ce anume a aflat Mircea Cartarescu accesand 
prin metodele sale anamnezice §i vizionar-onirice Marele Hoi §i computerele Culianu 
ale Marii Biblioteci a Akasiei, ce §tie el deja despre Mantuire §i inca nu ne considera 
suficient de pregatiti, suflete§te §i Intelectual, ca sa ne spuna verde in fata, Romane§te, 
ce §i cum, mai suntem in carti, noi bucure§tenii, sau povestea s-a terminat, viitorul 
fiind pe Podul de Fluturi al conurbatiei Giurgiu-Russe, luminat de zgarie-norii zonei 
libere. 

Pariem insa ca Mircea nu se crede locuit de zeu, fiind un scriitor modest in 
aspiratii, fara faconda la morga, fara fasoane, parasind costumul §i cravata, limbajul 
academic sclerozat, cum §i rezulta din declaratia de continuitate, precedand 
derivabilitatea integrala a functiei de scriitor: „Eu eel de azi il inglobez pe mine eel de 
ieri, care-1 cuprinde pe eel de-alaltaieri §i tot astfel indarat, incat nu sunt decat un §ir 
imens de papu§i ruse§ti inmormantate una-ntr-alta, fiecare gravida cu cea dinaintea ei, 
dar nascandu-se totu§i din ea, emanand din ea ca o aura" (01, 234) 

In acest §ir de papu§i sovietice, nu se gase§te nici un punct de discontinuitate a 
emanatiei cand sa se fi instalat vreo instanta straina. De altfel, nici n-ar fi permis 
Cagabaul, ale carui relatari din Akasia despre The International Writers Program, 
Iowa City, U.S.A nu mentioneaza vreo inflexiune a graficului inspiratiei la scriitorii 
din Galia, Galitia §i Galileia monitorizati de reptilioni ca oameni recenti, precum 
Culianu, dupa stagiul sau, hm, tot olandez. 

* In 03, la p 402 cat vorbe§te statuilor Leninul Pietii Scanteii, lata ce se 
intampla cu incon§tientul autorului: el se minerizeazal el aduce multumiri domnului 
Iliescu! Pedepsind literar Altarul Golanilor cand defileaza statuile: 

„Piata se zgudui de urale. Balconul de la Facultatea de Geologic cazu intr-o 
rana §i ciubucariile de pe batrana fatada se desprinsera §i se sparsera-n tandari pe 
asfalt..." 

Este o tactica a cozilor ceau§iste, viclenia de a inota impingand in cei din spate 
cu ascuti§ul coatelor. 

lar ce e de retinut aici este ca vigilenta ideologica nu trebuie sa apuna niciodata. 

Ce n-ar da venerabilul domn Cartarescu sa fie uitata aceasta MPU la care a 
in tors dosul, in profitul politic al Omului-cu-doua-mame! ofteaza cate un Golan 
carant, expirat, neobservand ca macularea simbolului adoptarii bucure§tene a 
Punctului 8 este totu§i eficienta. 

Desacralizarea celebralui balcon , adevarat altar cu icoana spurcata, provenita de 
la BOR deci mirosind a boratura, §i cu doua poze Eminesciene iconare, e un fel de a 
contraargumenta ca dar ce, vorbitorii de seara de acolo au reu§it sa aplice vointa 
Revolutiei de la Timi§oara §i sa porneasca Lustratia? A§! Mai bine stateau acasa-n 
texistenta lor §i scriau vreo istorie (bulgara) pe apa! 

* Atingerile la distanta. Nu exclud ca sensibilul artist de orientare antiEminescu 
§i pro-Caragiale, ca toti optezici§tii postmoderni§ti, Mircea Cartarescu, sa se fi amarat 
in solitudinea de la Castel, pomenindu-se definit, tocmai el §i exact cand scria 03, de 
justitiarul civic Valerian Stan, drept „vocea Intelectualului nationale", in New York 
Magazin, 9 august 2006, macar mutarea de la Jurnalul national la Evenimentul zUei 



76 



putandu-se trage din gratioasa definitie „Mircea Cartarescu este colaborator al ziarului 
lui Dan Voiculescu - destul de probabil un fost general de Securitate - din iunie 
2005". 

Razbunarea demolatoare fictionar §i autoreferential, la nervi, pe Balconul de la 
Facultatea de Geologie, despre care tocmai scria, poate ca a venit tocmai resimtind 
acut fiziologic sagetile §i aluziile, atingerile la distanta, din urmatorul repro§: 

- In urma cu ceva timp, in fata unor alte §i alte comportamente ca acela al lui 
Mircea Cartarescu, scriam ca destui dintre Intelectualii romani au ratat §i dupa 1990 
rolul la care li obliga propriul statut. Pe timpul lui Ceau§escu, scriam, le-a lipsit 
curajul in fata Securitatii, iar dupa, curajul de a infrunta tentatia confortului material §i 
a altor varii avantaje - inclusiv pe aceea a confortului de care poti avea parte 
neasumandu-ti raspunderile pe care orice Intelectual ar fi trebuit sa §i le asume intr-o 
societate precum cea romaneasca post-comunista. Mircea Cartarescu mi se pare 
perfect reprezentativ pentru categoria de Intelectuali la care ma refer. Duplicitatea 
scrierilor sale politice e unul dintre argumente. Indiferent daca - sau, poate, mai ales 
daca - scriitorul a gasit ca ii e dator politicianului inalt demnitar pentru distinctia 
conferita (ori pentru tratamentul binevoitor de care scriitorul beneficiaza din partea 
Institutului Cultural Roman, institutie publica avandu-1 pre§edinte de onoare pe eel 
„care a schimbat de unul singur cursul istoriei noastre etc etc etc"). Dar Mircea 
Cartarescu se dovede§te reprezentativ pentru categoria despre care vorbesc inclusiv 
prin absenta sa din viata publica post-comunista, o absenta pe cat de totala pana mai 
ieri pe atat de greu de inteles. 

* Lipsa revelatiilor. Ci un bun segment din Generatia Pupici, din RO sau 
impra§tiat pe meridianele §i paralele mapamondului, trebuie sa aduca prinosul sau de 
recuno§tinta Mamei, care a degerat la cozi pentru el, §i sa slobozeasca o lacrima de 
duio§ie in amintirea acelor sumbre vremi, fara de care eroica noastra Revolutie din 
1989 n-ar mai fi fost cu putinta. 

Adrian Paunescu are de invatat la batranete, din firul narativ al lui Mirci§or, 
cum s-ar scrie Repetabila povara daca ar fi adresata concomitent publicului cultivat §i 
publicului manelar. 

Altminteri, nu exista in Orbitor nici o revelatie a existentei vibratiei lirice, 
marturia descoperirii Poeziei lui Eminescu, privita poate cu dispret drept perimat 
concept romantic. Mirci§or investigheaza blocul, cartierul, municipiul, ora§e 
occidentale mustind de §tiutori, iar femeia/fata e un obiect de consum, fara adancime, 
nici taina, ii dai muie, nu versuri. 

Insa§i scena primului contact sexual nemasturbator are ceva profund casnic, de 
cronica de familie, nevasta Irina parand cu patru cincinale mai experimentata decat 
barbatul June capabil de orice. 

Prin urmare, Poezia are acceptia filolo de text de scris §i de vandut §i nu e un 
scop in sine ca ai ceva de spus, ci ea e tratata ca un prozaic instrument de succes, 
mobilul fiind speranta accesului autorului din zona civilizata Butterfly in zona luxoasa 
Zoster, langa copila§ii marii nomenclaturi, cum va fi fost „geamanur' roman de la vila 
Serbelloni, Volodea Tismaneanu, ulterior coechipier din senatul cotidianului 
Evenimentul zUei §i inchizitor al comunismului. 

* Fobia de §ubredul balcon al Golanilor. E pentru exegeti un adevarat scandal 
ca in textul generic manelar ghice§ti ca intr-o piatra sau intr-un nor cat de gmecher se 
considers cantautorul cand vrea sa intre-n colhoz ca un sili§tean de rand. 

Un monument de naivitate! 



77 



Pentru ca, daca le compari, in inginereasca proiectare a TO vezi ca s-a avut in 
vedere gradul de satisfacere a nevoilor publicului nu numai din RO, ci gi din anumite 
tari , desigur mai instarite, transnistreanul Kotofei Ivanovici nefiind un cumparator 
potential serios, cum probabil nici clientul din Republica Moldova in general, de unde 
poate §i dezinteresul preafericitei Autoelite pentru aceasta Romaneasca regiune, ca §i 
atacurile nedemne la simbolurile §tefan eel Mare §i Eminescu, atacuri pe care 
generatia post-Pupici prevad prin seculi ca le va suspecta a fi fost opera de agenti de 
influenta atat din Est cat $i din Vest , vorba Stenogramei. Numai ca, din cauza lui 
Milan Kundera, foarte posibilul lector american Charlie Klosowsky Jr. are anumite 
prejudecati fata de tot ce vine din Rasarit, considerand valoroasa doar literatura 
disidenta. 

§i atunci este evident ca nu poate fi conceput erou manelar mai §mecher decat 
autorul din 30 cand pentru Charlie Klosowsky Jr. rezulta din discursul 
autopromotional eel mai orbitor ca dl Mircea Cartarescu a fost arestat de Securitatea 
lui Ceau§escu imediat dupa ce-a cazut dubiosul Herman, dupa mine posibil ofiter 
acoperit pe problema pocaitilor care difuzau Biblii cu coperta schismatica din vinilin 
verde, i s-a confiscat, vai! - Manuscrisul, a trecut prin azilul psihiatric, a participat 
apoi la baricada la revolutie, murindu-i o fata in brate, fiind §i arestat §i torturat la 
Jilava, dupa care a luptat contra terorismului la metrou! 

Ba chiar in RO, liceanul meditat pentru bac de profa Coca Dospinoiu n-are cum 
sa se lamureasca de pe vreun site al scriitorului, cum gase§ti pana §i pentru Paolo 
Coelho sau Dan Brown, de ce nici macar la MPU Ultimul Mare Prozator Postmodern 
euroatlantic nu s-a pronuntat tran§ant pentru Punctul 8 deci contra lui Hiescu, cedand 
lui Marian Munteanu onoarea de a reprezenta filologia §i lasand impresia ca va intra 
in Academia Romana arzand pe scurtaturi feseniste etapele. 

Raspunsul fiind dat abia in 03 §i aparandu-ne noua ca foarte instructiv, 
deoarece rezulta ca amintitul balcon Alergatorul de cursa lunga il percepea drept 
§ubred, in sensul fizic ca prezenta unele probleme de protectia muncii Intelectuale, §i 
a§a a §i fost, daramandu-se cand zice ca a cuvantat Lenin la Inter, poposind in drum 
spre Casa Poporului, de s-au plantat apoi §i crucile de piatra cu inscriptii chirilice de 
crede §i in ziulica de azi Charlie Klosowsky Jr ca Revolutia Fututa au facut-o mai 
mult ru§ii lui Kotofei Ivanovici, veniti unul cate unul in ma§ini Lada de nuanta ro§u 
vertical. 

* Metamorfozarea in fesenista. In 03, muma fictionala a Autorului, Ana 
Ro§culet, inceteaza sa-ti mai fie simpatica din momentul in care zice „Vino, mama, sa 
vezi, e revolutie la televizor!" ca in familia Conului Leonida. Nici daca ti-ar domnii 
paparazzi arata, in tabloidul Libertatea, primul ziar liber postceau§ist, pentru care s-a 
varsat un lighean de sange tanar idealist in contra cenzurii, fluturele de pe buca 
generator al Megacartii in forma de trefla, aceasta baba fesenista nu te mai poate 
incalzi! Nu s-au uscat lacrimile vaduvelor §i ai orfanilor in mil de case Romane§ti §i 
caderea in caragialism este o stridenta-n texistenta la dansa-ntr-insa, ca dispretul 
profetiilor negre brucaniene, de om bine informat de ce fel politica elitista in contra 
Luminarii Poporului §i in contra Emanciparii Cadrelor Didactice se va duce, sau ca 
aparitia tot atunci a unui partid liber-schimbist ce va face de altfel, ca tot ce este 
ba§calie, inclusiv 03, jocul e§alonului 2 al nomenclature, al §efilor de promotie §i al 
lui Ion Iliescu, la inceputul ultimei domnii §i pseudomorfoze a caruia Mi§carea 
Atitudinara trebuia sa-§i inceapa pe cinstite procedurile de declarare a falimentului, 
pentru ca sa nu mai aiba tineretul idealist iluzia ca cineva acolo sus se mai lupta 
pentru Misia Culturala a Neamului. 



78 



* Innobilarea tatalui neam de manivela. Inainte de a fi trimis la Jdanov 
Gheorghiu, gazetarul agricol Costel Goanga, care joaca in TO rolul tatalui autorului, a 
fost un fel de §ofer, oarecum ca social-democratul lider Miron Mitrea. Pare-se ca 
presiuni exegetice, cum ar fi eminentul critic Al. George despre imposibila intoarcere 
a lui Marin Preda de la taranie spre excelenta Intelectualului Roman, deoarece a 
copilarit fara biblioteca §i noptiera la Sili§tea-Gume§ti, precum §i alte fesenisme ale 
Autoelitei, 1-au determinat pe scriitor sa-§i innobileze in procedura de urgenta tatal 
fictional neam de manivela cu mijloacele literaturii, marindu-§i totodata sfera 
agentilor literari, ceea ce i-a prilejuit naiva scena de monta umana dintre nobilul 
polonez Witold Csartarowski §i ginga§a evreica Miriam, derulata dupa desfa§urator 
sub reflectoare, in totala lipsa de intimitate big brother la audienta maxima, ca la 
vitele colhozului, sub privirile mulgatoarelor stahanoviste §i la porunca politrucului 
Albinos. 

* Semnificativ asupra aspiratiilor privind a trece din Zona civilizata Butterfly, 
circumscrisa de Tramvaiul 26 Dracula cu cifre ro§ii 2 de 13, in Zona luxoasa Zoster, 
sunt §i optiunile erotice, una dintre cele mai iubite femei din texistenta Laureatului 
biruindu-§i rivalele nu prin feromoni mai buni, sau nepurtand chiloti, ci prin toalete §i 
parfumuri accesibile doar §efilor de promotie care fie calatoreau, fie frecventau 
shopurile culte ale nomenclaturii. 

* Viscerele popoarelor strivite. N-ar trebui sa trezeasca nici o simpatie 
renuntarea lui Mircione la a scrie in versuri pe motiv de nerentabilitate §i de mi§to ca 
bai, poete, a§a §i pe dincolo, muie, te tii de prostii, e§ti cam neserios etc. 

Fiindca renuntarea la lirism, la idealism, la Eminescu, la RO §i DRO, este 
promisiune de Epoca Wash, cand carosabilul Baricadei e dis-de-dimineata spalat de 
viscerele popoarelor care nu §i-au indeplinit Misia Culturala. 

* Metrologie §i lirism. De regula, se renunta nu la Poezie, ci la Scris, cum au 
procedat fara fandoseli sau izmeneli Rimbaud §i Pa§adia. Cine se lasa doar de Poezie , 
cade sub banuiala ca n-a fost poet niciodata, decat eel mult ca practicant de lirism 
filologic, care e ca pielea sintetica, nelimitat §i de valoare indoielica, a incurcat pe 
istoricii literari. 

Cat despre POEZIA lirismului prozaic din TO, kitschul chiar orbitor §i cu atat 
mai mult geniul inaripat jalnic prin excesul de postromanism nu fac decat sa piarda 
categoric, descalificant, Candidatul nostru Nobel eel mai bine plasat la o evaluare unu 
la unu, daca frunzare§ti randomizat cand din aventurile lui bucure§tene, cand din 
Povestirile orientate, pe care le datoram Humanitasului, Margueritei Yoursenar §i lui 
Petru Cretia. 

* Personajul Mirci§or e posibil sa nici nu fi existat, fiindca reteta 
postmodernists de succes comercial cere sa iti re-construie§ti copilaria nu sa o 
reconstitui §i daca da bine in text inventia ca te-ar fi terorizat in §coala primara colegii 
fasci§ti ca ofticos, salvandu-te doar paranormala Petruta, atunci o bagi. 

De altfel, tema micului Bula observator al semi-vietii sub bol§evism este destul 
de comuna in Marea Galitie fie §i cu o scriitura natanga imitatie dupa D. J. Salinger, 
De veghe in lanul de secara. In literatura bulgara, de exemplu, putem remarca pe 
Viktor Paskov (Balada despre Georg Henig), Vlado Daverov {leri §i O saptamdna 
din viata ta) sau Zlatomir Zlatanov {Intunericul de care ne vom aminti), pe cand in 



79 



cea Romana au scris pagini similare pana §i cenacli§tii optzeci§ti intraniti in portul 
turistic Oltenita, contempland peste Dunarea cea mult mai grabita decat la Giurgiu, 
livezile de pe malul dimpotriva, verde paradisiac, cu transbordari nouazeciste la 
Turtucaia dupa vinul uleios auriu lapte de magarita targovi§tean (Targovi§tea ridicata 
dincolo de Dunare de cumani), considerat mai ieftin §i mai postmodern ca al 
podgoriei de la Greaca. 

* Romania este un fel de Japonic a spatiului european §i rolul jucat de pietatea 
filiala este in uncle familii tot atat de important precat in China confucianista. O parte 
din succcsul ORBITOR vine direct de la faptul fesenist §i manelar incontestabil ca, 
exceptand pe Adrian Paunescu, §i - in proportii reduse - postmodernii Marin Preda §i 
Nicolae Labi§, nu prea cunoa§tem scriitor Roman contemporan vizibil care sa fi facut 
pentru pomenirea parintilor sai cat a facut Mircea, care a mers in confesional pana la a 
ne flutura pe la nas cele mai penibile detalii, inclusiv c-au rapt patul, cu cele mai 
percutante efecte de sinceritate. 

* Exista §i dezavantajul de a fi bucure§tean, chiar locuind in Zona Butterfly. 
Primii fluturi Mirci§or pare sa-i descoperit nu in natura, ci la tutungerie, pe cutiile cu 
prezervative ceau§iste, de fiabilitate occidentals doar in ce prive§te zgarciul. 

* Nu mansarda lui Cioran. Autoral, ca fesenist manelar, nu se ra§ineaza 
niciodata in 03 de parintii sai chici fictionali, o mama neEminesciana hamesita, care 
colporteaza §tiri §i zvonuri de-ale Securitatii indemnandu-§i fiul sa se fereasca de 
disidenta ca de baricade §i un tatic mic nomenclaturist periculos, violent pana §i acasa, 
amic c-un securist de omenie, dar prin toata exasperarea dinaintea unui destin istoric 
galitian propice eroismului anticomunist, in contra vitregiei carui sistem n-a facut nici 
un gest gen Paul Goma, daca ai cum spui tu testicule-n creier §i invers, creieri in 
testicul, deci curaj, el blesteama §i tot proboze§te din comoditate tot Neamul 
Romanesc, ca pe un balast care 1-a tras in jos spre o mansarda ca a adolescentului 
miop, de§i apartament militienesc, de la cariera de a fi prin a avea un apartament 
faraonic la Paris, ca unde 1-a primit Milan Kundera pe emotionatul in admiratie 
Gabriel Liiceanu, nu o mansarda ca a lui Cioran prin comparatie cu invecinata dar 
infinita, Casa a Poporului. 

* Tema pentru acasa. Sa se argumenteze intr-un eseu de 2-3 pagini ca, 
artistice§te, TO pacatuie§te, intinzandu-se ca expulzie pe 14 ani, prin inevitabilele 
variatii de stil induse, zi de zi, ceas de ceas §i noapte de noapte, de factorul biografic 
ca Cel mai bine vandut scriitor roman a scris sub influenta unor muze complementare, 
portretul robot al uneia aratand-o sursa de agitatie, destablizare §i chin romantic, iar al 
celeilalte sugerand indemn la confort casnic §i tabieturi clasice, dovedindu-se astfel 
inconsistenta inerenta postmodernismului, lipsa lui de stil. 

* Anul ales 1980. „Am mers un timp nesfar§it de lung de-a lungul acestei strazi 
de o uratenie dezolanta, de necrezut." - a§a se vaita Mirci§or ca a parcurs spatiul de 
cateva statii cu biomasa umana pitoreasca, dintre Obor §i capu' lu' 21 din Colentina. 
Dar sa fi facut el ca mine, in aceea§i epoca §i in calitate de §tiutor Suprem, de Cititor 
Unic, observatie romanesca asupra omului ceau§ist, intre Platforma de Fizica Atomica 
Magurele §i §coala 42 Voluntari, taind Bucure§tiul diametral! Tot doua cincinale, 
incepand din acela§i 1980, prin destin de §tiutori, planetari la soarele Cititor Unic, an 



80 



ales cu repartitii convenabile, ca in 1979 §i 1981 a fost dezastru pe unde i-au trimis pe 
absolventi! 

O nimica toata, sa te mi§ti in acela§i sector al Capitalei, romanticul Sector 2 ! lar 
marele revizor Mihai Eminescu i§i facea inspectiile intrajudetene in gabriolete! 

Multi alti membri virtuosi ai virtualului Partid al Cadrelor Didactice ar fi gasit 
de invidiat situatia Cartarescului §i stai §i te intrebi atunci cum ar fi rezistat un astfel 
de spirit ginga§ in infernul Gulagului Romanesc, in Romlag, in zarca, in carcera, ce 
concesii contra intereselor Neamului romanesc ar fi ajuns sa faca Stapanului de 
atunci, carele venea nu de la Apus ci de la Rasarit! 

* Dezromdnizarea preventiva. In istoricul an 2007, la un veac dupa ce la 1 1 
martie 1907 a fost suspendat ziarul Basarabia pentru vina de a fi publicat imnul lui 
Andrei Mure§anu De§teapta-te, romdne!, bucuria intrarii RO in UE este umbrita, 
multa paguba aducand la imagine infractorii no§tri, §i iaca dar ca, bazandu-ne strict pe 
forensica antiEminesciana din Visul chimeric, se cam poate extrapola ca de indata ce 
euroatlanticii ar §oma trei saptamani cu benzinariile goale, revenirea stalinista la eel 
mai sangeros §i mai obtuz fascism nazist valorificand intreg praxisul marxist de pana 
azi n-ar fi nicidecum inhibata de memorialele §i invatatura Holocaustului sau de 
statuia lui Soljenitin de pe soclul lui Lenin de la Casa Scanteii, cu o impresionanta 
probabilitate tocmai Romani i fiind viitoarea semintie expusa exterminarii pe motivul 
ca deranjeaza pe toti. 

Jocul savant §i magic cu semnele il face vizionar pe sensibilul artist care este 
Mircea Cartarescu, el descrie in 03 de fapt pericolul exterminarii norodului 
bucure§tean, dar tot a§a 11 va fi detectat §i pe ala din 1989-1990 de-a fi personal 
perforat de luneti§ti sau ciomagit de mineri, nemaiavand ulterior cine sa-i continue in 
scripturile Romane pe Nicolae Labi§ §i pe Marin Preda, de asemenea ni§te casapiti, de 
o Securitate exasperata de criticile Partidului ca n-ar face nimic contra trendurilor §i 
care, in orice caz de moarte dubioasa merita toate acuzatiile, sa se descurce, ca prea 
§i-a crutat toti oamenii! 

De aceea, incon§tientul sau creator §i chibzuit ii impune lui Mircigor o abila 
dezromanizare preventiva atat prin mama (declarata bulgaroaica de§i nu-i transpare 
nicaieri in text incapatanarea sau arta culinara, cum a lui Nichita era rusoaica, dar 
alba) cat §i, halucinant in 03, prin bietul sau tata fictional, un activist mic 
nomenclaturist periculos gazetar agricol, caruia scriitorul, in mod inexplicabil, in loc 
sa-i multameasca Destinului ca era banatean (§i bol§evismul s-a nascut pe Neva §i a 
murit pe Bega intr-o eroica incle§tare dintre Cetatea Timi§oara §i Partidul Comunist 
din Romania la nici un an de cand disidentul Mihai Botez evaluase national- 
comunismul drept inexpugnabil), dimpotriva, li atribuie prin tehnici genetice narative 
o a§a-crezuta nobila origine straina, punand pe un polonez Witold Csartarowski pe o 
evreica Miriam pe o matase cu viermi sa performeze, in cea mai teapana scena de sex 
din literele romane, dupa nocturna cu amor rural de livada din Delirul. 

* Nobelul cartarescian ar fi putut fi luat de mult. E posibil ca avansand de la 
invatamantul preuniversitar spre eel universitar, de unde ne vin toate relele din 
Arhipelagul §colar, incepand cu insa§i oligopedagogia, Mircea sa-§i fi pierdut la 
nivelul texistentei ceea ce are scriitorul de talent mai de pret, anume curatenia 
sufletului, onestitatea Eminesciana a inimii §i libertatea scrisului. 

Intelectualul ceh, polonez, maghiar, Eminescian sau bulgar a ramas spalator de 
geamuri sau de parbrize la stop, ca sa-§i pastreze limpede mintea sa de opozant. Proful 
poreclit Caldare, de la §coala 41, s-a temut ca dispretul natural al colegilor din sistem 



81 



pentru dizabilitatea de a nu-§i fi putut cumpara din salariul didactic limuzina sau 
apartament sa nu se extinda artificial §i spre o neapreciere a scrisului sau, a inse§i 
texistentei sale, ceea ce ca Cititor Unic §i Soare orbitor la care se inchina §tiutorii, 
inteleg perfect. 

E posibil ca angajandu-§i exclusivitatea la Humanitas sau publicand editoriale 
prin presa de capital relativ incorect Romane§te, sau primind diferite burse §i invitatii, 
ultimul mare prozator postmodern euroatlantic (peste Ocean, postmodernismul s-a 
prabu§it cu ba§calie cu tot la 11 septembrie 2001), sa-§i fi gasit un Stapan, care ca 
orice stapan ti-o deviaza, ceea ce §i explica diminuarea calitatii texistentei din 03. 

lata de ce, paradoxal, analizand baza praxiologica cotidiana pe care fiinteaza 
structurile ca panza de paianjen ale texistentei, noi ajungem la rezultatul paradoxal ca 
§ansele Candidatului nostru eel mai bine plasat de a lua Nobelul erau sensibil mai 
mari, ca §i aspiratiile, daca ramanea un obscur dar liber ca Franz Kafka profesor 
gimnazial la §coala 41 din conurbatia Colentina-Voluntari, geamana cu §coala 42, 
decat mutandu-se la Universitate, unde e perceput ca un corp strain §i excentric, mai 
ales ca de la un timp, tehnologia informatiei §i a comunicatiilor a rezolvat §i problema 
interventiei imediate in dezbaterile fierbinti: ce expresie a libertatii de dupa Revo ar fi 
fost aparitia unui Mircea Cartarescu pe forumurile online ale diferitelor articole din 
presa noastra cu capital strain sau dubios, cu avantajul de a nu exista monopol pe tine 
al unui singur proprietar sa te exprimi numai acolo §i in zi de post! 

* Fiind vorba de incon§tient, totul este posibil, toate ipotezele sunt slabe, nu e 
limpede cum de ce bunica sa fi fost evreica, dar originea poloneza a tatalui se refera 
cert, peste voia lui Mircea, la parohul Francisc Paterok (1885 -1903), carele la 
Pope§ti-Leordeni, in Hfov, a inaltat o catedrala romano-catolica printre bulgari, dupa 
modelul celei din satul sau natal din Polonia, sau poate al celei habsburgo-bulgare de 
la Vinga, atragand apoi pe cale de para-consecinta decizia varsarii in acea directie, 
iara nu la Jilava Antonescului pe Centura, a celor patru tomberoane cu cenu§a de erou 
timi§orean, despre care nu se face nici o vorbire in 03, de§i Chir Autorele se grabe§te 
a acapara Revolutia Fute§a chiar §i fara a se documenta macar cat Petru Dumitriu 
pentru Drum fara pulbere sau Geo Bogza pentru documentarul Sahia despre Canal. 

* Primeaza avantajele . Om fi noi personaje intr-un text, textul realitatii, dar 
foloasele sunt foloase §i daunele daune! 

Este aici un filon teoretic extrem de productiv nu numai pentru filologi sau 
pentru oamenii-statuie de la Amsterdam, ci §i pentru filozofi: se poate face masterat 
sau doctorat numai din analiza abaterilor de la minima moralia pe care le permite 
refugiul in autoreferentialitate! 

Din capul locului trebuie insa delimitat hatul, dam-u\ ca codul eticii §i echitatii 
impus noua de cleptocratia tranzitiei Epocii Moo permite Generatiei Pupici a face 
avere prin orice mijloace , dar cine e cu adevarat cre§tin dupa normele BOR, apoi 
acela nu poate achieza la un asemenea pacat, sa te comporti ca un ateu fata de 
Judecata de Apoi §i totu§i sa faci bani cu nemiluita din spurcate pagini despre 
mantuire. 

De aceea, se §i incearca scoaterea icoanelor din §coli, iar patriarhii sunt 
prigoniti sa nu ridice Catedrala Mantuirii Neamului. 

* Panteonul Eroilor Razboiului Sfdnt. Altminteri, nici nu era un spatiu a§a urat! 
Dincolo de Obor, §i de Teiul Doamnei §i de Nada Florilor (ce toponimie poetica!), 
§oseaua Colentina intersecta strada Doamna Ghica §i pe stanga contemplam cu 



82 



graficianul §tefan lacobescu ce locuia pe aproape, Parcul Plumbuita, eel bine ingrijit, 
prevazut §i cu ceas muzical afi§at ro§u electronic in cub negru pe ni§te stalpi de inox, 
intonand in cand in cand Hora Unirii §i Limba Noastra. Acolo se afla, dincolo de o 
somptuoasa poarta cu vulturi pe stalpi, o bijuterie arhitectonica: Palatul Ghica-Tei, in 
stil neoclasic Italian, cu paraclis de neobi§nuit plan circular, amintindu-mi repede 
Indian mi§catoarea roata a vietii §i intrarea recent demolatei morgi Minovici, §i - 
oglindita cu mahnire in lac - Sfanta Manastire Plumbuita, unde s-au tiparit primele 
carti bucuregtene §i unde planuia Mare§alul Dezrobitor sa faca Panteonul Eroilor 
Razboiului Sfant in contra bol§evismului daramator de biserici, manastire cu istorie 
zbuciumata, incepand de la ctitorirea de catre voievodul Petru eel Tanar, fiul lui 
Mircea Ciobanul §i al Doamnei Chiajna, apriga fiica a lui Petru Rare§, precursoarea 
lui Mihai Viteazul in ambitia instapanirii peste toate provinciile Neamului Romanesc. 
Dupa care, blocurile incetau cu desavar§ire, se intra intr-un cartier patriarhal, cu 
toponimie tinand de vechii negustori, Grizeanu sau Glugojanu, iar pe dreapta, dupa ce 
ghiceai mla§tinile nesanatoase dar pitore§ti ale Fundenilor Doamnei, se ajungea la 
campurile experimentale ale ameliorarii §i protectiei plantelor de s-au radicat ulterior 
hipermarket pe ele in paguba spirituals a poporului vegetal. 

* O concesie fesenismului este in orice caz ura sincera §i matura, imeghebist- 
minereasca, manelara, a copilului de muncitor $i muncitoare fata de copilul de 
Intelectual , chiar daca in mod obiectiv acesta satisface mai bine cerintele §colare, 
cum e in 02 abjectul pasaj cu domni§oara Pena Cornelia, premianta clasei (§i 
pamfletarul Adrian Paunescu il face pe un cunoscut analist intr-o foaie obscura Penis 
Curcanul), fata unei profesoare de franceza §i a unui violonist sensibil, care atuncea 
cand puiul de fesenist chici Mircea a dat de exemplu de mari prieteni pe Daniela §i 
A§chiuta, tinand de cultura de massa, ea a raspuns clasic „Oreste §i Pilade". Fiind 
extrem de interesant sa observi cum se negociaza imaginea Celui mai bine vandut 
scriitor roman dinspre Intelectualitatea atitudinara spre fesenismul biruitor, care §i-a 
impus pana la urma Autoelitei, prin forta banului §i a tirajelor, prin inteligenta 
lichelelor lui, nu numai estetica ci §i etica originala, care permite confuzia dintre 
democratic §i pluralism. 

* Prea fericit, cu atata succes, Cartarescu in RO nu poate fi. Forfecat, culmea, 
tocmai de intelesul vulgar al succesului intr-o tara inculta, tinuta in bezna, cu lampa 
lui nici intrerupta, de bol§evici: „nu numai in lumea culturala sunt un nimeni, ci §i 
intre neamuri, vecini, cuno§tinte de tot felul. «E§ti singurul din generatia ta care nu s-a 
realizat», mi-a spus nu de mult, spre ru§inea mea, o ruda foarte apropiata, careia n-am 
putut sa-i aduc drept contraargument nici vila, nici ma§ina, nici functie §i mai ales nici 
pe coana Joitica..." 

De unde §i sictirul de cercul stramt dintr-un interviu de iarna mocirloasa (18 
decembrie 2007): 

ZEIT online: Wie sehen Sie Ihr Land jetzt? 

Cartarescu: Lou Reed hat ein Album gemacht Uber Andy Warhol. In einem Lied 

heiBt es: „Es gibt nur eine gute Sache an Kleinstadten: Du weiBt, dass du irgendwann 

raus musst." Das ist auch das Gute an Rumanien. Neuerdings spiele ich Flucht auf 

dem Computer. Ich bereite mich vor auf meine eigene. 

ZEIT online: Wohin wollen Sie? 

Cartarescu: Uberall auBerhalb dieser Welt, wie Baudelaire sagte. 



83 



(Suport foarte greu ticalo§ia §i mizeria umana, incultura mandra de sine, reaua- 
credinta §i reaua-vointa de care la noi te love§ti zilnic, in orice mediu, imediat cum 
scoti capul pe u§a. Eu sunt o fire neconfruntationala, care prefera sa aiba prieteni §i nu 
adversari, care iube§te viata lini§tita. Totu§i, primesc de multe ori scrisori §i telefoane 
cu fraze de nereprodus. Daca voi pleca vreodata din Romania, o voi face silit de 
compatriotii mei, impins pas cu pas spre asta.) 

* Ura pentru disidenti §i opozanti. Odata cu 03, facem cuno§tinta deja cu un 
Mircea Cartarescu eel Batran, vedem incercarea venerabilului de a pune ordinea finala 
in lucruri, denigrarea voievozilor Neamului Romanesc capata accente de partag senil 
§i nervozitate, viata e luata in serios ca intreg omul, cu mate, testicule §i fecale cu tot, 
ni se atrage atentia sa nu nedreptatim securistul de omenie §i ni se impune sa ne fie 
mila de micul nomenclaturist, ala dezamagitu nu de marxism, nici de la contrefagon 
marxiste importee de I'URSS, ci, neverosimil §i necreditabil, de... nationalismul 
atribuit lui Ceau§escu - o tampenie, pentru ca pe mine ma enerva in Epoca tocmai 
contrariul, fiindca elogierea picturala a dictatorului imi graia blasfemia ca §tefan 
Voda ar fi fost tot un fel de Ceau§escu!!! (Care porcarie s-a scris §i s-a sculptat abia 
abuzand libertatea de dupa Revolutie.) Faptul ca Poetul National mai exista in unele 
suflete mai miloase este inghitit cu greu in 03, agitandu-se chestiunea scaunului 
rulant pentru odiosul paralitic canonic. Balconul de la Geologic este blestemat sa se 
naruie la trambita de bronz leninista, ca portile lerihonului. Ivirea altor scriitori, a lui 
Mircea Dinescu la Televiziune §i a Anei Blandiana la Radio, in momentul de gratie al 
elicopterizarii tiranului doar prin mijloace Romane§ti, fara invazie eliberatoare, ii sunt 
insuportabile Lepidopterei Postromanismului, a§a ca dupa voievozi, sunt persiflati 
fara crutare gi disidentii, neexistand mentiune de includerea pe lista-n CFSN a 
anticomunigtilor ! 

Se formeaza astfel pentru Suelin §i Kotofei, imaginea indestructibila ca intreg 
CFSN-ul a regulat Revolutia Romana in ceceu, adica §i opozantii la comunism care s- 
au trezit pe lista lui Hiescu, unii ajungand chiar membri GDS ! 

Asistam la o expropriere de imagine a multora §i la o cosmetizare a biografiei 
unuia singur, cum ar fi baricada personala §i azilul psihiatric pentru manuscrisul TO - 
moravuri staliniste sadea, ceau§ism dupa ceau§ism, fara drept de apel sau de hartie 
igienica, care percepute de sufletele pure ale cititorilor cu ingeri pazitori eficienti, se 
constituie intr-un pas gigantic §i sublunar inapoi al Autoelitei, spre lichelizarea ei 
orwelliana pe nesimtite. 



84 



6. Nicolae Labi? - intaiul poet postmodern roman 



. *■ * Nicolae Labi§ - intdiul poet 

^^»«-^-^j^™ ^^^^^^^ postmodern roman. Poate ca merita mai 

V^hHH'B i^^^^^^B multa atentie de la puii Pasarii cu clont 

B ^^HE^I l^^^^^K de rubin , balta de sange de pe urmele 

H^H^H^I ^ -*^- J%r poetului Nicolae Labi$ , in irepetabilitatea 

ff^^^^l^l A mJh. aniversarii a cincizeci de ani de la 

I ^^^BH ^L.^^1 probabilul asasinat din panica transferarii 

m. ^H ^^^^H^^^^^^k 111 Romania a framantarilor Anului de 

HP '^ilrri^l ^^H^^^^^^^^l I^^^ghet 1956, care inflamasera succesiv 
^BQB^^CSS^BV Rusia, R.S.S. Moldoveneasca, Polonia §i 

Ungaria, venind randul clujenilor, 
timi§orenilor, bucure§tenilor §i bulgarilor sa faca ceva, dar In primul rand al 
moldovenilor, Albatrosul ucis indraznind, cu Armata Ro§ie de ocupatie inca foarte 
prezenta aici, impotriva ei a recita Doina Eminesciana, a cuvanta sub pretext 
propinator prin localuri de Basarabia noastra §i chiar a intona sub absintul 
blestematilor Imnul National Traiasca Regele!, care firesc in lumina libertatii era sa 
figureze libretul lui ca anexa In aniversarul 30 decembrie 1989, la scurtul, cam 
telegraficul §i efeminatul, urlet leonin de teritorialitate, Apel catre lichele. 

Cand Margareta Labi§ a Inceput sa explice la Gaudeamus 2006 despre cum 
ajunsese de era jucau§ul Tumpi, printre prieteni foarte turnatori, un Intelectual perfect 
informat sub totalitarism , eu Inca mai speram ca Stela Covaci (care avea o lansare 
simultana) §i Cezar Ivanescu (care avea o editura simultana) se vor alatura 
evenimentului, fiindca cine crede ca Labi§ a fost ucis, fie de comandamentul 
antirevolutionar al lui Ceau§escu, format la 30 octombrie 1956, fie de Matrio§ka, citea 
pana nu de mult exaltatul text: 

Ivanescu, Cezar; Covaci, Stela: Timpul asasinilor: documente §i marturii 
despre viata, moartea §i transfigurarea lui Nicolae Labi§, Libra, 1997. 
Din 2005 Incolo, mai are Insa de citit lucida marturie: 

Imre Portik - Hora mortii. Consemnari despre prietenul meu Nicolae Labi§, 
Editura Oscar Print, 2005 

O extraordinara inversiune de paradigma care II reintroduce In manualele 
§colare §i In programa de bac prin, dedicata revoltei din 9-10 octombrie a pescarilor 
Deltei contra cotelor, Balada din 21 octombrie budapestan, anul mortii, exact doua 
luni Inainte de „accident" In spatiul sacru al Pietii Universitatii §i tot doua luni Inainte 
de nemurire, cum se Intampla cu cifrele la cei chemati §i ale^i, pe Nicolae Labi§ - 
intdiul poet postmodern Roman, perfect contemporan, daca nu §i cu u§or avantaj 
protocronist fata de americanii canonici Allen Ginsberg, Gregory Corso, Gary Snyder 
§i Lawrence Ferlinghetti, care prezentau dezavantajul de nu se fi luptat cu inertia 
marxismului, savurandu-i doar opiumul. 

lar din 2006, e obligatoriu a consulta, ca sa Inveti sa te fere§ti de filaj, o carte 
bazata pe documente CNSAS, institutia care din punct de vedere al multor optzeci§ti 
ar putea fi fara paguba desfiintata, mentinandu-ne Increderea In prieteni §i somnul 
lini§tit, cu vis §i erectie: 

Stela Covaci - Persecutia. Mi§carea studenteasca anticomunistd Bucure§ti, Ia§i 
(1956-1958), Yvemea2006. 



85 



* Ce e bine §i ce-i rau. In fond, principalul obiectiv operational al acestor 
meditatii cartaresciene, care nu mai au nici o legatura cu Mircea §i cu Orbitorul lui, 
inspirate pana la un punct de Meditatiile carteziene ale lui Edmund Husserl mixate cu 
ale lui Hermann Alexander Graf Keyserling ciudatele Sudamerikanische 
Meditationen, este ca pe parcursul lecturii sa ne insu§im arta succesului literar , in 
calitate de sisteme expert, de la un praxis de succes orbitor, pu§i in situatii limita, 
sugerate de imaginarul violent al Romanilor, dar §i de durii agenti literari 
euroatlantici. De aceea, a observa cum n-a reu§it Labi§ in viata este egal de instructiv. 

* Calitatile psihologice ale luptatorului sunt esentiale ca sa reu§e§ti. Ambitia 
merge pana la depresie §i pareza: 

„Timp de aproape patru ani, dupa terminarea celui de-al doilea volum, mi-am 
crescut copilul §i a trebuit sa supravietuiesc, a§a ca n-am putut scrie nici un rand la 
roman. Sotia mea §tie in ce stare mizerabila am fost in acea perioada: aproape 
innebunisem de disperare §i de frustrare. Ma simteam ca un cal de curse inhamat la 
caruta §i nu vedeam nici o ie§ire, nici o §ansa de a ie§i in larg. Aveam sentimentul ca 
mi-o vor lua toti inainte, ca visul meu literar s-a dus pe apa sambetei, ca am e§uat 
lamentabil. §tiam ca pot scrie Aripa dreapta, dar nu mi se dadeau timpul §i lini§tea 
interioara pentru asta." (Cotidianul 020707) 

Altfel era Nicolae Labi§, scrie Stela Covaci: 

- §tia de crimele de la Budapesta, de arestarile din tara. Ne plimbam prin 
Piata Palatului Regal, pe trotuarul din fata Ministerului de Interne §i imi §optea: sub 
picioarele noastre, in celule intunecoase, zac oameni in lanturi... 

(...)Multe mi le-a marturisit §i mie atunci, in acea ultima toamna. Documentelor 
incriminatorii le va veni rdndul. Dupa tragediile ce au urmat cu el, cu mine, cu alti 
tineri de generatie, se va constata ca istoria are rabdare; cu intdrzieri mari, se 
clade^te adevarul. Pot afirma, cu toata seriozitatea incheierii unui destin personal, in 
consecinta, capoetul eel de pe acelea^i meleaguri de nord ca §i mine, a fost primul cu 
adevarat disident dintre cei sacrificati de catre executanti cruzi in numele unei 
ordnduiri neghioabe §i necrutatoare. 

* Este extrem de greu sa le explici copiilor nedreptatea, adica homosapul, cum e 
el facut, ce e in capul lui, care e conceptia lui. N-a§ putea sa explic lui Nicolae Labi§ 
de ce Mircea Dinescu §i Cezar Ivanescu nu s-au inteles, luptand umar la umar sa-i 
faca dreptate. Numai Don Cezar a incercat ceva, a scris o carte. A§teptam una de la 
eel ce in a doua scrisoare deschisa catre pre§edintele bol§evic al Uniunii Scriitorilor, 
din 22 iunie 1989, cand se implineau aproape 50 de ani de la declan§area Razboiului 
Sfant, nu incape indoiala ca gtia ca §i mine cum a fost: 

- Un regim care 1-a tinut pe V. Voiculescu in catu§e, care 1-a imbrancit pe Labi§ 
sub rotile tramvaiului, care i-a obligat pe Blaga §i Arghezi sa-§i inghita cuvintele, 
recidiveaza acum, onorandu-§i vocatia initiala de terorism ideologic §i statal. 

* Potrivita pentru stilul incrancenat al lui Mircea Cartarescu este a se evoca intr- 
un eventual 04 vara de noiembrie a lui 1956, cand sub Ion Iliescu, Virgil Trofin §i 
Nicolae Ceau§escu, iara§i dupa un mare moment timigorean , se formau la Bucure§ti 
loturi-loturi din studentii de la Medicina, Filologie, Drept, Politehnica, Arhitectura, 
Teatru, du§mani ai poporului, art. 209 Cod Penal, dezvoltatori in RO ai Revolutiei 
Maghiare, colegul meu de cancelarie §i catalog Mihai Stere Derdena, student la 
Filozofie, fiind luat inaintea demonstratiei programate pentru 15 noiembrie, spre a i se 



86 



prilejui in colonia Grindu moartea §i invierea din febra tifoida, iar Paul Goma in 22 
noiembrie, sutele de arestati, miile de epurati avand particularitatea de a fi, spre 
deosebire de Nicolae Labi§, nigte cifre, identitati nemediatizate . 

De aceea, aceasta voce trebuia sugrumata inainte de a vorbi despre solidaritate. 

* Pentru cine asculta Serenada lui Schubert §i regase§te ce e lirismul din 
Lumina de luna. Versuri lirice de Eminescu sau din alti romantici, sau macar 
postmoderni§ti ca Nicolae Labi§, intoarcerea la postromanismul excremential al lui 
Cartarescu e ca de la BMW merge repede la IMGB face ordine. §i aceasta, pentru ca 
propensiunea maladiva spre demitizari de personalitati nepostmoderniste Mircea nu 
§i-o reprima nici in vers, maculand in folos propriu de stand simboluri la care altii s-ar 
inchina. Astfel, despre luna, ne lasa gaselnite tot atat de memorabile precat genialele 
imagini Eminesciene, dar..., hm! I-auzi: „Luna ese gaurita dup-o turla, ca bac§i§/Pus 
in palma unui nour" sau „A§a cum toamna, pe bolta scanteietoare,/apare §oldul plin §i 
racoros al lunii". Este ceva levantin aici, dar pana §i domnita Chiajna se infiora 
leganata in caicul Amadeus, pe Dunare, sub luna, in raiaua cu delicatese din ciuperci 
usturoiete a Giurgiului, postmodernul Labi§ fiind perfect luminat in con§tiinta sa 
ecologista de prognoza ca Luna va fi calcata in picioarele Razboiului Rece: 

Cdteodata totu§i, in nopti cu nouri limpezi, 
Cdndflacari verzipe sdrmd in§ird ultimul tramvai, 
La luna astronomicd privim sfio^i, aldturi 
Defata caldd §i cu par bdlai. 

Neputinta de a lua poezia in serios ca marxistul ecologist asasinat Nicolae Labi§ 
genereaza in postromanismul de azi eel mult memorabile toparcenisme de second 
hand: 

Am crezut §i eu o data in amor. Am scris o carte 

Ce-o gase§ti infi^ierul galben de la B.C. U. 

* Praxiologic, ca June scriitor roman fracturisto-sexualist, convins de realitatile 
Epocii Mooye ca in viata trebuie sa fii cat mai §mecher, nu poti sa nu admiri modul in 
care Mircea Cartarescu ii „face" atat pe cititorii occidentali cat §i pe segmentul mai 
nou al publicului cultivat din RO, cu o bibliografie proletara cosmetizata manelist, de 
amarat §i de persecutat, de§i locuia cu familia sa de mici nomenclaturi§ti periculo§i 
bine mersi in blocul Orbitor, fojgaind de securi§ti §i de fotbali§ti la Dinamo Bucure§ti, 
devenind ulterior §i opozant la ceau§ism, patimind aproape cat Coposu, torturat de 
Securitate §i trecut prin spitalul psihiatric, pentru a deveni firesc participant activ la 
Aia din Decembrie §i, cu oarecari retineri vizavi de insemnele cam legionare din 
balcon, pana §i Golan contestatar al lui Iliescu, urland cu gloata de seara sa se faca 
securi§tii mineri, in sprijinul aplicarii Punctului 8 al Proclamatiei de la Timi§oara. 

* Mircea Cartarescu nu 1-a citit inca pe Portik, ca sa-§i dea seama ca el este un 
uzurpator nu numai al lui Eminescu ci §i al lui Labi§, pe martiriul caruia s-a reinnoit 
Poezia, pe cele mai sanatoase baze, cele lirice. Pe cdnd postmodernismul, profund 
prozaic, ai caruipoeti sunt de fapt prozatori §i inca umori§ti pro§ti, e un regres. 

* Este §i firesc, cand iti proiectezi targetul, sa scrii pentru publicul global din 
WO nu pentru carpano§ii din RO sau DRO: 



87 



- Porniti de la ideea gre§ita ca scriitorii ca§tiga mai ales din carti. De fapt 
ca§tigurile, chiar bane§ti, ale arti§tilor sunt colaterale. Artistul ca§tiga prin cartile lui in 
primul rand ceva abstract numit recunoa§tere. Aceasta e, indirect, §i sursa de ca§tiguri 
„adevarate": traduceri in strainatate, burse, ecranizari etc. 

* Oarecum precum inainte din pupincurirea cuplului prezidential iti scoteai 
trecerea pe o lista sa insote§ti, pe banii poporului, echipa nationala la vreun mondial. 

A§a se §i explica de ce textul cartarescian ignora cu seninatate ceea ce unui 
Roman i se pare o contradictie, cum ar fi contradictia fundamentals a orbirii de la 
obraz : sa fii pui de mic nomenclaturist cu Volga neagra la scara, locuitor al unui bloc 
de securi§ti Dinamo, blocul Banalitatea Raului eel lung cat metroul, §i sa te vaicare§ti 
necontenit, ca odioasa §i sinistra mama antiEminesciana din 03, ca n-ai avut ce 
manca, compatimind cu boborul, care se vede §i in arhivele TVRL ca mai nici unui 
dintre atitudinarii Intelectuali afirmati in siajul imediat elicopterizarii cu spume pe 
micul ecran a Ceau§e§tilor, nu arata a zek distrofic abia eliberat din Romlag! 

Ci a scriitor bol§evic, asimilat in nomenclator printre propagandi§ti, calauze, 
tobo§ari ai vremurilor noi §i agitatori. 

* Noi scriem doar pentru poeti poeziel §efii de promotie filolo de la Directia a 
Vll-a Literatura sunt de admirat praxiologic, ai ce invata de la ei, pentru doua lovituri 
de mari strategi culturali, care debusoleaza §i azi pe arti§ti, ascunzandu-le u§a turnului 
de filde§. 

Prima fu mutarea §colii de Scriitori Marxi§ti din Kiseleff 10, din fostul Muzeu 
Toma Stelian eel plin odinioara de gravuri bune, la Filologie, impunand separarea de 
popor a talentelor prin practicarea unei literaturi ermetice, inalte §i incalcite, 
inaccesibile cititorului necalificat, adica Clasei Muncitoare. 

Daca Fabrica de scriitori din Kiseleff se chema abuziv Mihai Eminescu, in 
schimb Facultatea de litere din Str. Edgar Quinet, nr. 5-7, parcursa de majoritatea 
publici§tilor literari de cariera, s-ar putea chema lini§tita Alexandru Macedonski, fara 
jena putandu-§i inscriptiona pe felinarul heraldic adevaratul substrat antiEminescian al 
viziunii al pre-cartarescianului protocronist in hipermodernitatea sa: 

„Toti na§tem poeti, dar nu devenim poeti decat aceia carii se formeaza prin 
studiu..." 

* Intaiul poet postmodern Roman, Nicolae Labi§ a inteles ticaloasa manevra a 
activi§tilor §i a dezlantuit Lupta cu inertia, „impotriva viciilor care infraneaza 
progresul", „birocratizarea §i sinuciderea etica", cu observatia palmuitoare a labagelii 
sinistre in care se vor introloca toate capodoperele: Noi scriem doar pentru poeti 
poeziel 

Gheorghe Tomozei, dupa impactul cu imagologia patrunsa la noi dupa 1989 va 
conchide: „Labi§ este primul poet dizident Roman. (...) El anunta o ruptura fioroasa 
intre poezia §i ideologia momentului. Mai mult ca sigur ca pu§caria nu i-ar fi fost 
departe." 

Ci Nicolae Labi§, impins sub tramvai in Plata Universitatii, anticipand locul §i 
data masacrului ce va ineca in sangele supt, ca pe o fiara, bol§evismul, a platit cu viata 
intr-un 21 decembrie, cum ii sta §i bine unui tanar idealist Roman, iar Puii pasarii cu 
clont de rubin au priceput morala minimalista ca numai prin servirea stapdnului ti-o 
poti asigura decent, curva asta de viata, ea iti poate fi platita in loc sa plate§ti. 



88 



* Lipsa de regret. A doua lovitura a fost incredibila, a§a cum se proiecteaza 
paradigmatic orice scenariu de efect, sa nu-ti vina sa crezi ca mi§elul a cutezat: de la 
slavirea voievozilor in stil national-bol§evic protocronist s-a trecut exact la contrariul 
ideatic, la orientarea postromanista a directiei noi a literaturii din Epoca Mooye, 
bazata pe principiul extrapolarii dizenteriei ideologice ca daca am avut o istorie de 
kkt, atunci n-are nici un rost sa mai fim Romani , deoarece viitorul este al europeanu- 
lui, adica al americanului, deoarece istoria tocmai se sfar§i, cum a observat primul 
Fukuyama. 

Imediat dupa elicopterizarea lui Ceau§escu in 22 decembrie 1989, cu PCR cu 
tot, scriitorii §i arti§tii au ramas orfani, rotindu-§i cap§oarele ca ni§te viermi§ori de 
matase: unde este Stapdnul? 

Vai, Stapanul era la locul lui, doar ca se privatizase §i, ca sa-§i valorifice prada, 
capitalul, s-a smerit rau, a intors protocronismul pe dos, platind Intelectualul sa 
propovdduiasca postromdnismul, deoarece avea nevoie de parteneri externi, care nu 
puteau concepe Rasaritul decat ca loc unde nu s-a intamplat nimic, ceea ce era in 
contradictie cu discursul unei mandril nationale bazate pe iluzia ca radiografia istoriei 
mioritice difera de a fecalei lui Patapievici. 

De aici, lipsa de regret a Autoelitei ca nu s-a facut recuperarea prin 
autodeterminare a Basarabiei, monarhia bipartida originara (fara o components 
taranista neputandu-se nimici suportabil procentul de Morometi §i de Glaneta§i 
excedentar fata de standardul euroatlantic), reprimarea bol§evismului sau Luminarea 
Poporului fie §i prin Emanciparea Cadrelor Didactice, care a devenit o prioritate 
nationals abia dupa ce Mircea Cartarescu §i o gramada de alti dascali pe care se conta, 
au dezertat din Arhipelagul §colar §i nu mai lucreaza la noi in sistem, din cauza 
mizerabilismului salarial, indreptandu-se spre activitati mai profitabile, chiar cu riscul 
diminuarii libertatii creatoare sub Noul Stapan. 

* Poezie liricd §i poezie filologicd. Volumul de debut al intaiului poet 
postmodern Roman ecologist sadea, Primele iubiri, este intampinat in Romania libera 
din 21 octombrie 1956 cu toata cruzimea Intelectuala experta posibila in atmosfera 
anului dezghetului hru§ciovian, al framantarilor poloneze §i al revolutiei antibol§evice 
ungare. 

Bolnavul, condamnatul George Margarit, de a carui cultura nu se indoie§te 
nimeni, il pocne§te pe Labi§ la modul tipic RO-Intelectualice§te. 

Abia venit la Bucure§ti, eruditul ie§ean student remarcat de George Calinescu e 
gazduit la Lucian Raicu §i misiunea sa ideologica este in ziar nu a se adresa 
muncitorilor ci a traduce la niveluri fine, vizand un public cultivat §i recunoscandu-se 
stratificarea Intelectuala, critica trogloditilor, spirite primare agresive: „ca portretist al 
constructorului vietii care i-a pus lira in mana, N. Labi§ - vigurosul, inamoratul 
versului zgrunturos - e un versificator", hm! ceea ce n-ar starni decat zambete daca nu 
ar fi lovit aici lirismul insu§i, adica poietica poeziei de ocazie, inspirate, a lui 
Eminescu, anticipandu-se cazuistic ca „intretinuta prin framantari intime", poezia 
debutantului „va duce la repetare, la maniera de autopasti§a" (a§! ar duce de fapt la 
tacere daca nu mai iube§ti!), ceea ce era un indemn teoretic de mare clasa la o poezie 
filologica infinita §i nesuparatoare operativ, in ordinea Mallarme - Valery, 
inaccesibila poporului, scoasa din burta in proportii de masa, pentru revistele cele 
multselecte ale Uniunii Scriitorilor, fara framantari intime, dupa un sistem de reguli 
stramte orwelliene, cum create §i Orbitor ca un prozaic §ir de carnaciori de bere din 
ma§inaria producatoare de text, din maptexul Postmodernismul romdnesc, de aceea §i 
transferandu-se tot pe atunci gcoala de scriitori bolgevici din Kiseleff 10 la 



89 



Universitate, contrar proiectului marxist-leninist antilntelectual, inventandu-se un 
agent de influenta foarte malt calificat, hranit din impozitarea muncitorilor, taranilor §i 
functionarilor, dar pus la ingra§at in turnul de filde§, utilitatea lui fiind ca cand un 
Intelectual s-ar fi apucat de Luminarea Poporului ca-n Ungaria, Cehoslovacia sau 
Polonia, atunci sa se poata spune §i scrie de catre ofiterii pamfletari ca ala nici nu e 
scriitor, nu §tie sa scrie, n-are talent, ca despre Soljenitin §i Paul Goma. 

* Narcisist, obsedat de propriile-i himere fantast-vizionare, ai? Cartile celui 
mai bine vandut scriitor roman au un plurivers de discursuri, eel autopromotional riind 
printre cele mai judicios proiectate, rezultand cinic §i perfect calculat ni§te AKM-uri 
textuale de ericienta punct tintit punct lovit mai ceva decat la scena de braconaj din 
Moartea caprioarei: pana §i un prieten filolo ca Paul Cernat a fost adormit §i uite ca 
se declara acum surprins ca, „narcisist, obsedat de propriile-i himere fantast- 
vizionare", Fluturele Curcubeu al RO-postmodernismului s-a a§ezat pe floarea 
carnivora a evocarii unor realitati, ca Epoca Cea §i Revolutia Impu§cata, in loc de a 
continua sa fie Columbul unei Americi interioare onirice. 

Praxiologic, cea mai mare isprava a Alergatorului de cursa lunga pare sa fie 
insa gestiunea imaginii de luceafar pururi tanar infa§urat in pixeli, ceea ce insu§i 
Eminescu n-a reu§it chiar deloc, riscand de timpuriu sa fie trecut pe forumurile 
Cotidianului la Generatia expirata, langa luminatorul poporului critic de arta Dan 
Haulica de pilda, pedepsit de cititorii catavencari poate pentru ca a dat, dincoace de 
Cortina, o revista perfect sincronizata cu Occidentul, ca Secolul XX. 

* Instinctul matern al fanelor. Nu exceleaza in amor cardiac poezia 
cartaresciana, ci exprima din creierul scaldat in hormoni mai grabnic disconfortul, 
nevoia presanta de automatic reglaj al prea-plinului, dar recunoa§tem ca o 
performanta de varf a TO este fidelizarea cititoarelor (trei patrimi din cumparatoare) 
tocmai pe baza bizareriei nesanatoase ideologic ca autorul, pe parcursul a trei volume 
masive , nu este cap tat de mrejele §i farmecele nici unei fiinte umane, feminine sau 
masculine, contrar lui Proust, potentialul nostru pre§edinte postmodern respectand o 
regula pazita pana §i de Hitler, care observa ca idolul mediatic trebuie sa fie §i sa 
ramana becher. 

De altfel, odata inceputa in Rodopi, epopeea Badislavilor stramo§i materni era o 
enigma pentru publicul cultivat, care se intreba cum va continua Mircea, deoarece 
dragostea in literatura bulgara §i in Levantul originar sta de obicei sub zodia 
zadarniciei, iubirile n-au start §i fini§, sunt cople§ite de interdictii, ca la Zlatomir 
Zlatanov, degenereaza in milogeala dupa caldura sufleteasca, tandrete §i climat 
propice creatiei, la nevroticul Boian Biolcev, sau conduc la exasperare §i la solutii 
expeditive, ca in opera lui Alexander Tomov, unde dupa un anumit prag de acumulare 
a frustrarilor §i respingerilor, cu sau fara avertisment, se ajunge pe nesimtite la 
consolare, punitiva sau nu, in bratele totdeauna primitoare ale altuia. 

Ultimul Mare Prozator Postmodern euroatlantic a rezolvat va sa zica magistral 
aceasta cerinta de marketing a textului, respingand cu brutalitate amorul romantic 
Eminescian, ca §i curcubeele labi§iene ironizate explicit in Plata Galati, dar pundnd la 
produs in compensatie instinctul matern al fanelor, de la o coperta la alta gasindu-se 
la discretie, din cateva pagini in cateva pagini, un Mirci§or de ingrijit §i de corcolit. 

* Precum extraordinara rezistenta la foame §i frig a detinutului politic din 
Romlag a dus cu necesitate la ceau§ism, fiind garantata, contrar la ce crede mama lui 
Mirci§or, supravietuirea pe baza de ratii §i de program de calorifere §i lumina a 



90 



populatiei, a§a experimentul cu §coala de Publici§ti Marxi§ti a fost generalizat tacit, 
recrutandu-se scriitori de profesie dintre filologi, autobiografia ceruta de serviciul de 
cadre controlat de §efii de promotie reducandu-se acum la un de regula filologic, 
rareori filozofic, curriculum vitae. 

Dupa acest reper cumplit, 21 octombrie 1956, nu mai exista la romani decat 
poezie de partid limbistica §i poezie filologica lingvistica, lirismul fiind prigonit 
sistematic, a§a ca un volum exceptional, de Premiu Nobel neconditionat, ca 
Octombrie, Noiembrie, Decembrie al Anei Blandiana nu s-a putut distinge din cli§eele 
cretine ale promoterilor. 

O tragedie nationala fiind pentru Neamul Romanesc ca statutul lirismului s-a 
inrautatit dupa Revolutia Fututa, ideologia postromanismului care a inlocuit prin 
simpla §i comoda negatie pupincurismul ceau§ist dizolvandu-se odata cu succesul 
nesperat al asasinarii Mitului Eminescian in totala eclipsa de luna care este 
sexualismul promovat §i de marii facatori de poezie filologica formati la cenaclul 
Litere de Fluturele amiral al postromanismului, dl Mircea Cartarescu, pornind de la 
iluzia gre§ita New Age privind perceptia corporala a Dumnezeirii, cu sexul gandirii 
sapientiale, nu cu duhul. 

* Vecinic tdnarul Labi§. Chiar daca o excelenta politica de imagine conserva un 
Mircea Cartarescu vecinic tanar §i ferice, sa nu uitam ca el a fost nascut de §tiutori din 
craniul vreunui Herman gravid ca tuberculele, in anul Labi§ 1956, §i ca a trecut pe 
furi§ in 2006, bini§or ca o pisica, de frumoasa etate de 50 de ani, nesarbatorit prin 
manifestari nationale §i Internationale zgomotoase §i pe deplin meritate, care s-ar fi 
putut face la eel mai inalt nivel. 

De fapt, in a noastra Mooye Age, Mirci§or este numai bun de expediat in 
forumurile Cotidianului la generatia expiratd, dar prevad ca precum cu Lustratia dlui 
Manolescu din 8 ianuarie 2003 mai degraba s-ar desfiinta CNSAS-ul, a§a ar fi §i cu 
aceasta rubrica in care zice Coca Dospinoiu cocalarilor ei ca pulimea i§i da cu parerea 
despre cate un Axis Mundi. 

* Cenzura autopublicitara. Participarea Lepidopterei postromanismului la 
asasinarea Mitului Eminescian cu ciracii de la Cenaclul Litere este un joe de copil fata 
de viclenia ideologica cu care, in monografia teoretica despre postmodernism, face el 
intuneric istoric sa se aprinda big bang, cum bradul con de 1 Decembrie al primarului 
basescian sau postbasescian, explozia colosala pirotehnic a poeziei lunediste. 

Adevarul despre Nicolae Labi§, disidentul asasinat in panica Revolutiei 
Maghiare, aruncat sub tramvai putine zile dupa arestarile disidentilor Derdena §i 
Goma, deci in acela§i demers al intimidarii tineretului idealist, §i anume poate pentru 
vina imediata de a sfida colosul surprins in panica, de a fi recitat - cu ru§ii aici - 
Doina Eminesciana, pentru a fi vorbit de Basarabia in public turnator, pentru fronda 
de a canta la un absint Traiasca Regele §i mai ales pentru incongtienta de a fi un tanar 
Intelectual perfect informat sub cenzura stalinista §i, in fine, pentru situatia 
informativa de a putea fi un potential lider al studentimii care sa deschida balconul 
Universitatii, totul este trecut sub tacere in Postmodernismul romanesc, pierzandu-se 
regretabil ocazia de a sublinia ca acesta este primul poet postmodern Roman. 

Un tanar poet postmodern Roman de mare talent §i de limpede soarta, perfect 
contemporan cu americanii Allen Ginsberg, Gregory Corso, Gary Snyder, Lawrence 
Ferlinghetti §i toti ceilalti, nu numai prin intaiul nostru poem ecologist de geniu, 
Moartea caprioarei, ci §i prin retorica deschisa spre marile aglomerari de cititori (in 



91 



timp ce versurile lunediste se preteaza mai mult analizei de catedra) §i nu in ultimul 
rand prin naiva, comuna, credinta ca marxismul e fezabil §i perfectibil. 

Dar daca Labi§ este macar trecut sub tacere, vai §i amar ce de-a rau li de 
labi§ieni! 

Toata acea resurectie a lirismului adusa de Nichita Stanescu, Ana Blandiana, 
loan Alexandra, Marin Sorescu §i atatia altii din anil cat Romania literara era de citit, 
este executata cu o singura rafala §i expediata in interbelic drept invechita poezie 
modernista, cum nu se mai scria nicaieri pe mapamond! 

Atunci se face intuneric §i nu se poate sa nu remarci cum rasare orbitor 
principalul benericiar, Alergatoral de cursa lunga, medaliat atat pentru poezie de 
Nichi, cat §i pentru proza de Crohu. 

* Rau de tot este aici nu curajul de a macula concurenta, de§i intre intelectuali, 
procedura e de esenta marxist-leninista §i chiar goebbelsiana - cand te gande§ti ca 
mi§toul parodic postmodern, cucerind masele, re-scrie Entartete Kunst, inclusiv 
asasinarea expresionismului german, ci supunerea neconditionata, vechi obicei, a 
Autoelitei fata de Noul Stapan. Modul cum se scrie pe mapamond , luat ca valoare 
obligatorie, e un mod opresiv, el exprima dominatia imperialista asupra lagarului 
popoarelor asuprite, carora li se interzice exprimarea a ceea ce n-a fast sa fie. Or, 
exact contrariul - dreptul la ratrapagiu - e placut Domnului! 

A impodobi satele, targurile, ora§ele §i municipiile noastre doar cu ce arta sucita 
se facea pe mapamond dupa 22 decembrie 1989 ora 12.08, e de permis doar prin 
sponsorizari particulare, pe cand banii de la stat trebuie directionati, potrivit legii, doar 
spre opere perfecte, adica perfect sau aproape clasice, ca Mihai Viteazul §i Mihai 
Eminescu, dreptul la ratrapagiu impunand pana §i constructia unui mall cultural pe 
Insula de pe Lacul Morii, unde sa fie reproduse in marime naturala capodoperele 
umanitatii, de la Altamira la Capela Sixtina §i la Ansamblul Pentra Pomenirea Eroilor 
de la Targu Jiu. 

Asta inseamna Luminarea Poporului. 

* Precum scoaterea lui Nicolae Labi§ din manuale, ca §i minimalizarea lui 
Marin Preda par orchestrate de Directia a Vll-a Literatura, daca nu chiar de Directia a 
Xll-a Paranormale, in scopul NUP pentra ca scriitorii sa nu reinceapa sapaturile 
privind lichidarile, neintimidati ca ar putea astfel desfiinta institutia postmoderna, deci 
chici, a CNSAS-ului de chirpici, §i, de aceea, totul se face in cea mai desavar§ita 
lini§te mediatica academica, tot cam a§a, dar din cine §tie ce alte motive, nava centrala 
02 aproape ca a trecut neobservata in 2002 prin stramtori, de§i injurierea cortegiului 
istoric Regal ar fi trebuit sa genereze un scandal monstra critic, macar pentra 
nesimtirea care o deosebe§te de cum simte . Mai ales in secventa provocatoare 
meritand foarfecele cenzurii, cand, din popor , i se striga fictional, deci de catre insu§i 
conferentiarul Mircea Cartarescu, curvarule! - celui mai iubit domnitor, Alexandra 
loan-Cuza, ale carui memorii intitulabile De ce iubim fameile, s-au pierdut la 
Heidelberg sau poate ca nu s-au scris niciodata din motive de discretie, pe care numai 
barbatii fic§i le cunosc. 

* Ah, acel sufocant 24 mai 2002! Cand Mircea Cartarescu a lansat la Bookarest 
Corpul §i a primit premiul ASPRO totu§i pentru Jurnal, avand cinismul de a chema 
un basarabean, pe delicatul erudit Vitalie Ciobanu, desigur fara a-1 avertiza pe acest 
onest membru GDS §i corespondent al Europei Libere ca valideaza in folos 
transnistrean porcaria de a manji cu chinoroz voievozii paradei istorice Regale. lar 



92 



invatatura trasa tine de etern Intelectuala cautare a stapdnului: din paginile 03 ne va 
orbi elogiul micului nomenclaturist §i al securistului de omenie, ceea ce §i explica 
paradoxul roman ca s-a investit generos intr-o publicitate de roman postmodern ca 
pentru pamper§i. 

* Datoria de a scrie cinci pagini pe zi. Praxiologic, cine crede ca o cariera de 
scriitor se ca§tiga printr-un Travesti de seara, u§or cum se fac banii §i averile in RO, 
se in§ala. Citez din memorie, din Akasia: „Urmau perioade fara Lulu, de o frumoasa 
nonnalitate. Delia, cainele, Peugeot-ul, datoria de-a scrie cinci pagini pe zi in fiecare 
zi a vietii mele... Listele kilometrice cu scrisori de trimis, telefoane de dat, invitatii la 
simpozioane §i mese rotunde, termene finale pentru articole §i carti. Vacante in munti, 
mers la dentist, cheltuieli... Drepturi de autor... Le bifam pe masura ce reu§eam sa le 
rezolv... Apoi, romanele. Investigatia mediilor. Calcularea cronologiilor. Imbinarea 
pove§tilor. Arta combinatorie a situatiilor de viata. Personaje, fiecare cu psihologia 
lui... Doamne, chinul de a trebui sa mai scrii o carte, macar din cand in cand!" 

§i dupa atata imperechere §i impreunare, vine un spirit dialectic §i te vede atdt 
geniu cat §i retardaV. 

* Intuitia marelui Arghezi. Are dreptate Mircea Cartarescu sa i se alature lui 
Zigu Ornea in admiratie. Praxiologic, este mult de invatat de la Arghezi despre lucrul 
bine facut, deoarece a reu§it, din inchisoarea suferita pentru colaborationism, sa 
extraga celebrele Flori de mucegai; a avut pozitii rebele in BOR, parasind calugaria §i 
fiind un precursor al atitudinarilor recenti, jigniti in orientarea lor religioasa de 
tragerea clopotelor din zvonite in week-end §i preferand muzica New Age celei 
psaltice; a scris insa degeaba pamfletul Baroane! anticipand ca i se va pune o vorba 
buna sub bol§evici pentru curriculumul antifascist, dar s-a in§elat, nici poezia 
putrefactiei, nici putrefactia poeziei nu i-au fost iertate, nu de alta dar tinta era ca §i 
azi, nu ideologica, ci de nimicire a valorilor pe care s-ar fi putut baza Neamul 
Romdnesc, politica de care era perfect con§tient, cand s-au dus pe la el mai multi tineri 
scriitori marxi§ti, el nedand ca rezistent punga cu cire§e decat lui Nicolae Labi$ , 
intaiul nostru poet postmodern. 

* Sinuciderea etica. Casa Poporului, ca un uria§ tramvai caragialesc, cu 
martoage norii. 

Ci Labi§ chiar a priceput ceva din marxism cand lamurea radiofonic de aur 
cre§terea in trepte dialectice a lirismului sau: nivelul senzorial (razboiul, seceta), 
cunoa§terea (biruind dogmatismul §i birocratia), nivelul etic. Deci va urma: Lupta cu 
inertia, „impotriva viciilor care infraneaza progresul", adica „birocratizarea §i 
sinuciderea etica", ceea ce ar insemna insu§irea marilor invataturi ale anului galitian 
antibol§evic 1956. 

Urmarea: Casa Poporului strivindu-te! Cine te crezi? Nimeni nu va §ti ultimul 
tau an de viata: §lefuirea manuscriselor, zgribulit, la Palatul Telefoanelor, prin sali de 
a§teptare, neavand casa, intr-un ora§ impropriu pentru lirism. In locurile de innoptare 
deconspirate, proscrisul Labi§ e hartuit de sectorist §i odata sare pe geam, a§a ca, de 
ziua lui, in 2 decembrie 1956, §chioapata. Firea insa nu i s-a schimbat §i nici n-o sa i-o 
schimbe sinuciderea etica de mai multe ori a Intelectualitatii. 

* Pana la Mantuire , principalul este sa supravietuie§ti. 



93 



O intrebare greu de acceptat este cat de postmodernist este Mircea Cartarescu! 
Daca e macar cat a fost Nicolae Labi§ cu al lui re-scrieri Cozma Racoare, Albatrosul 
ucis, Miorita sau Me§terul. 

Cine ia in serios trimiterile §i chiar se omoara sa-1 descifreze pe fostul ca 
Basescu matelot Thomas Pynchon in Gravity's Rainbow, 1973, text anticipand 
cyberpunkismul, constata cu stupoare ca exista §i autori care se pot lipsi de imagine 
publica §i de accesibilitate, chiar daca sexul, drogul, cultura populara, istoria §i 
discursul tehnico-§tiintific sunt procesate literar. 

In metafictiune §i autoreferentialitate, John Barth, prin Lost in the Funhouse, 
1968, iara§i a mers nepoliticos de departe fata de cititor. 

Poate ca mai mare este revolutia adusa de Cartarescu in Literatura Romana 
declasand turnul de filde§ in atelier producator de marfa supusa legilor pietii, prin 
declaratii prozaice precum: „Occidentul", adica edituri din mai multe tari vestice, nu 
ma publica pentru ochii mei frumo§i, nici pentru ideile mele, nici pentru ce reprezint 
(nu ma reprezint decdtpe mine insumi), cifiindcd spera sa-mi vdnda cartile. 

* Asemeni lui Mircea, Nicolae Labi§ s-a ferit sa-i elogieze pe marii no§tri 
voievozi, atat de frica sa nu ajunga ca nationalist in vreun lagar, cat §i din motive de 
conceptie marxist-postmodernista despre sfar§itul istoriei odata cu bombardamentele 
anglo-americane asupra Dresdei. Caci nu numai prin lipsa Roller de respect pentru 
voievozi este postmodernismul o revenire culta §i democrata la estetica cincizecista: 
poezia care umbla in blugi pe strada, narativitate, degradarea metaforei neintelese de 
muncitori §i tarani din pozitia dominanta, actiunea de tip critico-teoretic din interiorul 
operei (metatextualitate laudand metoda realismului socialist), ba§calia, chiciul fara 
chiloti, satira §i umorul, intertextualitatea (aluzie culturala, citat, colaj, pasti§a, parodie 
chiar, totul raportat la realizarile URSS). Poemul lung, agresiv, gangav, 
maiakovskian, mi§tocar, „dovedind o dexteritate prozodica §i lexicala ie§ita din 
comun", aluzii culturale leninist-jdanoviste §i mai ales autoreferentialitate (acea 
labageala propagandistica referitoare la fericirea colhoznica existenta numai in text). 

Nu mai lipsesc decat naivii ca Labi§, care sa ia poezia §i literatura in serios, ca 
moduri de existenta, nu ca moduri de productie a textului destinat dupa o mica 
sinucidere etica multiplicarii §i vanzarii. 

* De notat ca manualul alternativ Manolescu de clasa a Xll-a, care prezinta 
tineretului in 2007, pe ecologi§tii americani beatnici luptatori cu inertia Allen 
Ginsberg, Gregory Corso, Gary Snyder §i Lawrence Ferlinghetti, pioneri peste Ocean 
la aceeagi innoire a poeziei ce o aprinsese la noi persecutatul Nicolae Labig , intaiul 
nostru poet postmodern, de pe acelea§i pozitii ale marxismului idealist, e de a§teptat a 
fi completat de un proiect editorial cu opera completa a acestor 4 precursori, in editii 
bilingve, pentru publicul cultivat §i pentru popor, creandu-se astfel facilitati autorilor 
de referate sa practice, in toate bibliotecile §colare sau parohiale, literatura cea mai 
bine comparata. 

* Dizolvarea RO §i DRO in WO. Ca scriitor Roman, adica nadajduind a fi 
primit in preafericita Autoelita, ideal este in managementul carierei sa te separi de 
popor, sa concepi §i sa expulzezi cat mai departe de scumpa noastra Capitala, cum 
voia sa piece §i Labi§, ori la Malini, ori la singurul lui prieten de nadejde, un ungur, 
Portik Imre, la Covasna, facand orice, dar absolut orice, numai sa ti se dea timp de cea 
mai buna calitate, cum au avut Mircea, T. O. Bobe sau Daniel Vighi la Schloss 
Solitude, in edificiul baroc in forma de cochilie americana, intr-una din cele mai 



94 



frumoase perioade din viata mea, o perioada idilica, dintre plimbarile calare de 
faraiec basescian prin paduri negre istoria nationala §i Revolutia Fututa vazandu-se 
intr-o hido§enie de tepe de sa nu mai a§tepti nimic dupa Epoca Mooye decat 
dizolvarea RO §i DRO in WO! 

* Pici siderat cand detectezi arta cartaresciana de a-^i face cartile sa se vdnda 
una pe aha: uneori, un text anunta pe celalalt, alteori face trimiteri la diferite opusuri, 
§i oricum, totul se clatina halucinant in jural imaginii autoralui idealist concentrat 
perpetuu in actul cumva faraonic al scrisului unei singure carti, „Operele Complete", 
cu un cotor de 8 decimetri. Simptomatic mi se pare - §i compar cu o partida a marelui 
§ahist Bobby Fischer, eel tot atat de prigonit de ai sai precat Eminescu de noi, unde nu 
§tiam §i nu voi §ti daca a intrevazut sau nu peste 18 mutari pozitia decisiva a unui cal 
- o interventie a lui Mircea despre catedrala in deradere numita indeob§te a „manuirii 
neamului", careia ii propune la mi§to ca amplasament... terasa de sus a 
Intercontinentalului ! 

Ei bine, in 03, ani buni mai tarziu, constat ca elementele de avangarda ale noii 
religii sex-spiritualiste bardo-psihedelice i§i pun fluturele ozeneului divin tocmai in 
curcubeul gravitational al acestui hotel sfant, Intercontinentalul , pentru privatizarea 
caraia dimpreuna cu hotelul Lido pare acum retrospectiv ca s-a murit la Revolutie §i 
ale carui virtuti de acumulator energetic sunt bine cunoscute de toti radiestezi§tii din 
RO, bivolari§ti sau nu, oricum tot in acest spatiu aranjandu-se intr-un 10 decembrie 
1956 accidentul tanaralui idealist Nicolae Labi§, care se va incapatana sa moara abia 
intr-un ales 21 decembrie. 

* Biblioteca Primus. Oricum, viitorul e al conurbatiei cosmopolite Giurgiu- 
Russe, al dialogului interculinar dintre alivenci, dolongaci §i tiramisu, nici Romanii §i 
nici bulgarii neputandu-se opune evolutiei economice naturale a euroregiunii 
binecuvantate in care inca se mai socotesc majoritari, ba chiar stapani. 

Dar asta nu-i scute§te pe Intelectualii bucure§teni de datoria de a nu fi 
nechezoli, adica ni§te profitori galagio§i de ni§te facilitati, fara sa dea §i la popor din 
ceea ce au acumulat ei. 

Ca extrema urgenta fiind de refacut prin donatii de la burghezia de merit, in 
cartierul Vitan, Biblioteca Primus , a lui Aurel Covaci §i a lui Nicolae Labi§, ulterior 
astfel de cabinete de lectura avand a se inmulti in toata Zona Maha, implinindu-se un 
mai vechi vis regal de a importa halele de citit pe care le vazuse H. Sanielevici la 
nemti, preconizandu-se Regal vetre luminoase §i la Romani. 

Caci chiar daca poezia celui asasinat in anul 1956 nu era suficient de filolo din 
pricina excesului de lirism, macar este exemplara viata acestuia, cautarea cartilor 
oricat de interzise, sfidand Partidul, Securitatea §i Matrio§ka. 

* Prioritatea Infrastructurii Intelectuale . Fenomenul Nicolae Labi§, aparitia sa 
miraculoasa in acea Florenta tot cu F, Falticenii, in pofida epurarii bibliotecilor, cu 
toata sarma ghimpata sovietica §i inainte de incheierea deralarii proiectului 
exterminarii elitei Regale in scopul nimicirii Neamului Romanesc, a unui tanar poet 
pre-postmodern, adica cripto-marxist §i contestatar, perfect sincron, prin pateticele 
sale poeme lungi, cu beatnicii din State, a determinat pe calaii culturii noastre din 
Epoca Dej sa transfere ireversibil functia formativa de scriitori §i de critici de la 
^coala Elementara de Literatura Bolgevica Kiseleff nr.lO , taman unde li era locul ei 
firesc, la Filologie. 



95 



Daca eel mai bun produs al volierei de scriitori dejiste a fost intaiul nostra poet 
postmodern, Nicolae Labi§, in schimb pepiniera///o /o^/ca de scriitori §i crescatoria de 
critici literari de la Universitate se pot lauda azi ca eel mai bun produs al lor din 
Epoca Cea, scriitoral roman Mircea Cartarescu, este conform promoterilor eel mai 
bine clasat vreodata roman in cursa pentra nobelizare. 

De unde reiese cat de fertil este a te preocupa de formarea cadrelor, aminte 
luand la Misia Noastra Culturala in Europa §i Civilizatorie in Rasarit. 

lata de ce Autoelita la putere trebuie sa ia in considerare importanta investitiei 
in Infrastructura Intelectuala, adica sa inteleaga ca totul e sa ai librarii §i biblioteci, pe 
baza de proiecte nerambursabile, fiindca talente se nasc la noi duium. 

* Librariile, cate sunt, se adreseaza publicului bogat, nu cititorului de 
performanta, cautator de texte insipide! lar biblioteci nu-s pentra Partidul Amaratilor, 
sa duca pensionarul o viata demna. 

Situatia intelectualului e mai rea decat in Romania Regala. Inainte de a se apuca 
de politicieni, Autoelita trebuia sa se ocupe de propria ei reproducere, adica de 
Infrastractura Intelectuala, de care beneficiind §i Filantropul Mizericordios, nu numai 
Liceanul Neascultator sau Profesorul §tiecarte, am avea acum chiar in RO, nu numai 
in DRO, un tineret idealista, a carui venire se apropie totu§i vertiginos §i implacabil ca 
Marele Cutremur Catastrofal anticipat statistic. 

* Praxiologic, ceea ce are de invatat mai folositor tanaral scriitor roman de la 
Mircea Cartarescu este nu atat cum sa scrie, pentru ca noi avem chiar pentru cine n- 
are nimic de spus o valoroasa §coala filologica de literatura, in locul celei bol§evice 
din Kiseleff 10, ci pe ce cai sa-§i promoveze cu succes imaginea in Occident, strategic 
indirecta care i-ar asigura §i in Tara, instantaneu, imunitatea, validarea §i vanzarile. 

Ipoteza de lucru este ca intotdeauna poti sa-ti cosmetizezi zdravan CV-ul, 
apropiindu-1 de cli§eele de mult aprobate privind scriitoral de valoare din Est, §i 
aceasta pentru ca cititorul euroatlantic, chiar profesionist riind, nu va sta sa se 
documenteze despre amarata istorie RO - nici nu va avea unde chiar la Bucure§ti - §i 
va lua drept absolut exacte informatiile din manuscrisul tradus, confundand cea mai 
josnica istorie cu cea mai inalta fictiune postmoderna! De aceea, amaratul nu va afla 
mai nimic din 30 despre opozantii no§tri eroici la bol§evism, de Mi§carea Nationala 
de Rezistenta, de studentii generatiei Labi§, de minerii lui Costica Dobre, taranii 
necolectivizabili, sindicatele libere anterioare Solidaritatii, cutremuratoral Paul Goma, 
Doina Cornea, Dan Petrescu, Radu Filipescu, Laszlo Tokes, Gheorghe Ursu, Vasile 
Paraschiv sau Liviu Babe§, dar va lua foarte in serios inovatia din 02, prin care 
Mircea Cartarescu incepe a include in incalcita urzeala a Textului firul orbitor al 
discursului autopromotional. 

* Suntem informati astfel ca neverosimilul §tiutor Herman, care daruindu-se 
prea mult gandirii sapientiale va dobandi un fel de uter in capatana, cerat in spiritul 
autodotarilor din Ceaushima de silogismul simetric ca daca emisferele cerebrale la 
homosap pot ri ca testiculele, atunci din motive de corectitudine politica ele pot fi §i 
ovare cu tot ce anexe §i anexite mai trebuie, ei bine, acest vagabond halucinat, ajuns 
paznic kafkian de §antier la Casa Poporului, ar ri fost luat la Securitate pentra... 
sabotaj, tema de fapt dejista, epuizata de Marin Preda, mai degraba fiind insa legenda 
acoperind prezentarea la raport a mar§ratizatului, in garsoniera gasindu-i-se un 
manuscris de la vecini, adica Manuscrisul lui Mirci§or, incredintat cu atata naivitate. 



96 



tipica scriitorului roman optzecist, §i un tablou de valoare inestimabila, cum vor fi tot 
mai multe pe inventarul marchizelor baronilor no§tri. 

Cititoarea euroatlantica Suelin, intinsa lene§a pe canapea la televizor, afla, 
a§teptand telenuvela preferata Inima de tigan, ca dupa o saptamana a fost saltat §i 
Mircea insu§i, a§a ca evident ea se simte solidara cu acest nou §alamov-Soljenitin: 
„stateam pe bancheta ma§inii militiei §i priveam printre zabrele lumea bucure§teana, 
ruinata, cenu§ie, distrasa, fetele posomorite pe langa care treceam, Daciile cu tabla 
stramba pe care le depa§eam". Umplandu-se de respect toata, rezonand la relatarea 
gen Paul Goma ca „au fost apoi interogatoriul, criza mea epileptica (de care nu vreau 
sa-mi aduc aminte), spitalul psihiatric" (!!!) sau pe cele insangerate relatari inca §i mai 
autopromotionale din 03, despre implicarea revolutionarului antibol§evic Mircea 
Cartarescu la o Baricada, fotografiat de securi§ti deghizati in batrane consiliere 
prezidentiale, cu fete murindu-i in brate, locul masacrului fiind insa plasat absolut 
aiurea, la dracu-n praznic, nedocumentat datorita scrisului la Schloss Solitude numai 
din memorie, pe undeva pe langa cofetaria de la Athenee Palace! 

* laca dar cum lucreaza o adevarata Autoelita postmoderna! Mircea nu este 
numai beneficiarul Asasinarii Mitului Eminescian, ci el substituie treptat, pentru 
lectorul occidental, pe toti disidentii romani , care de regula nu s-au putut adapta la 
democratic, spre deosebire de puii de nomenclaturi§ti §i de puicutele de interlopi, cari 
au deprins lesne de ce derapaje sa se fereasca. 

Insa genialitatea acestei strategii literare inaripate se vede orbitor abia pe plan 
intern, unde insuportabilele incercari prin care a trecut Fluturele amiral al 
postromanismului inhiba orice interes literar pentru cum vor fi fost lichidati Labi§ in 
anul Budapestei 1956 §i Preda in anul Gdanskului 1980, uitarea ob§teasca a acestor 
primi scriitori postmoderni§ti ai no§tri privilegiindu-1 tot pe Alergatorul de cursa 
lunga, incat a ajuns sa devina pentru eel mai influent critic eel mai important fenomen 
literar postbelic. 

* Este un Kitsch banal sa cauti prin po§ete sa afli de ce s-au iubit parintii, 
fiindca fara destin, e ca la caini, chestiune de feromoni. 

Mai curat e sa te intrebi de ce tocmai in 1956, cand 1-au curatat pe Nicolae 
Labi§, pe primul poet Roman postmodern cu o con§tiinta ecologista fara pereche intr- 
o - cum dicteaza Coca Dospinoiu cocalarilor comentarii - tara de porci, unde mistretii 
se impu§ca in ratii de cate 400 o data. 

* Generatia Ligii Culturale nu a gre§it vazandu-ne ca pe italieni, francezi §i 
spanioli, adica apti pentru cea mai inalta civilizatie §i capabili a ne indeplini Misia 
Culturala, in RO §i-n WO, ca fratii no§tri de Ginta Latina. De aceea, scriitorii Romani 
de talent cat al lui Labi§ sau al lui Preda sunt suparator de numero§i, iar a te mentine 
in top e un chin, trebuie mereu sa supralicitezi, precum politicienii, intre doua idei 
alegand-o tocmai pe-aia care-ti aduce mai multi simpatizanti, chiar daca ea este un 
neadevar. 

De aici §i declaratii cum ar fi ca ce 1-a impresionat la maxim in viata a fost 
contemporaneitatea cu Revolutia Fututa §i cu atacul terorist din 1 1 septembrie, sau ca 
Eminescu n-a fost luetic (boala lumeasca la care poporul e milos!) ci pur gi simplu 
nebun (exact cum a zis Macedonski, atragandu-§i atata binemeritata ura literara), sau 
ca geniu azi nici nu poate exista, nu convine Autoelitei, ci doar ni§te meseria§i care i§i 
respecta clientele, un Lenin postmodern §i fesenist exclamand absolut egal intre 
Appassionata §i Vali Vijelie ca ce mari minuni pot faptui ciolovecii! 



97 



* O sarcina de onoare pentru postmodernismul romanesc, pentru postromanism 
in general, este ca in spatiul inca viran dinspre Spitalul Coltea Bucure§ti sa nu se 
privatizeze vreun cleptocrat comerciant de lux, ci sa se realizeze un monument 
compatibil cu noua estetica readymade, lansata nu de mult de unii edili pe §oseaua 
Colentina prin transformarea in statuie a unei avionete. 

Este spatiu destul aici pentru a se aduce daca nu o locomotiva optzecista macar 
un tramvai autentic sau a se reconstitui unul, de model ca al aceluia de-a slujit de 
instrument uciga§ in noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956 asupra celui dintai poet 
postmodern Roman, Nicolae Labi§, contemporan cu americanii Allen Ginsberg, 
Gregory Corso, Gary Snyder §i Lawrence Ferlinghetti, ale caror busturi ar putea sa se 
vada la geamuri. 

* Exercitiu de atac. Sa se argumenteze deconstructia-demolarea lui Labi§, 
disparitia sa din manualele §colare, nu prin apucaturile vanatore§ti ale cleptocratiei §i 
ale burgheziei de merit, servite neecologic de filologi, ci prezentandu-se catre parinti 
avantajele acestei politici nou-canonice sub forma protectiei aripii Emo a Generatiei 
Pupici , cate un Licean Neascultator, care ar mai citi, putand prezenta tropisme spre a-1 
imita pe Labi§, cum Esenin avea nostalgia unui sfar§it ca al lui Pu§kin, nefiind prea 
limpede daca Labi§ul rus, in tot decembrie, 1925, chiar figura pe registrul bine 
controlat de ceki§ti al scriitorilor gazduiti la Hotelul Angleterre, cand s-a produs 
decesul prin sinucidere, sau doar a fost adus in camera cadavrul. 

* Exercitiu de simulare cum a fost. Sa se simuleze la un Castel documentarea 
despre o Revolutie §i sa se preleveze de la Timi§oara ce declara istoricului Marius 
Mioc dl Gliguta Traian, impu§cat la baza gatului, in 18 decembrie 1989, pe treptele 
Catedralei Ortodoxe ctitorite de Regele Mihai, rescriindu-se putin 03 §i chiar 
momentul labi§ian al postmodernismului: 

- A doua zi am aflat ca tot la Catedrala a fost omorat §i vecinul meu Nemtoc 
Marius. Se pare ca el a fost impu§cat ceva mai devreme, poate de la el erau baltile de 
sange pe care le vazusem. 

Dupa caderea lui Ceau§escu am fost la spital sa-mi pansez rana 

In 1990 am fost chemat la Tribunalul Militar unde au fost judecati militienii 
invinuiti ca au tras la catedrala. Eu 1-am descris exact pe eel care a tras, dar nu 1-am 
vazut in boxa acuzatilor. Toti invinuitii la proces au fost eliberati. 

Dupa proces, in februarie 1991 treceam pe zebra de la prefectura. Un tramvai a 
trecut prin fata, iar din spate am fost impins intre vagoane de doi indivizi care apoi au 
disparut. In urma acestui accident am mai stat o luna in spital. (Cf. Marius Mioc - 
Revolutia din Timi^oara, Ed. Sedona, 1999, p.42) 

* Publicul euroatlantic este adevarata tinta. Ai zice ca, dragi elevi, critica 
reiterata enervant a protocronismului, a dacismului §i a nationalismului mitraliaza o 
presa a national-comunismului postmodern, adica postceau§ist, pe care de la Schloss 
Solitude, unde priapismul Intelectual creativ vine de la sine, nu se vede ca a cam 
disparut din chio§c, poate prin genocidul pensionarilor in Epoca Mooye, iar pe la 
Targuri se vede microscopica ghereta romancierului Pavel Corut in comparatie cu 
imperiul dlui Liiceanu. 

A§! Nu risipe§te fluturele de aur nobil polono-evreu §i bulgar al 
postmodernismului romanesc munitia §i timpul §i frunza de dud, ca sa se bata cu 
morile de vant ale nationalismului din RO, blegit de tot, pus cu botul pe labe atata 



98 



vreme cat fotbalul tricolor ramane incalificabil la marile competitii planetare sau 
nimere§te in grupele cele mai infernale. 

Publicul euroatlantic este adevarata tinta! Un public in stare sa sponsorizeze 
orice eroica actiune de civilizare a triburilor din Marea Galitie, in scopul de a evita 
aparitia unui nou totalitarism, fie prin aplicarea gre§ita a marxismului, fie prin negarea 
nazista a „genialitatii" acestuia. 

* Pentru veleitar. Textul ca textul, mai iei de la unul, de la altul, iese un aluat 
ininteligibil §i dai §paga la un promoter sa ti-1 laude sau unui juriu sa ti-1 premieze, ba 
ca e§ti un nou Labi§, ba ca e§ti un nou Preda, ba ca poti deveni un fel de Mircea 
Cartarescu. Cum reduci insa decalajul, cum reu§e§ti a-1 egala pe Mircea, nu in ce 
scrie, fiindca oricum nu prea e citit , ci in calitatea exceptionala a lansarilor §i a 
interviurilor? 

„Eu am inceput prin a ma gandi sa scriu o carte de 1 .000 de pagini, apoi m-am 
gandit la titlul «Orbitor», care sa incapa pe cotor. Este o carte in forma de fluture, a§a 
cum §i plan§ele din testul de personalitate au forma de fluturi. Cartea mea ar trebui 
privita ca un test de personalitate. Cea mai buna metoda de citire a acestei carti este 
ghicitul in ea, fiind inutila o hermeneutica, pentru ca nu are un cifru, in ea se poate 
ghici propria noastra personalitate." 

Un adevarat profesionist! Plus experienta greu de recuperat a calatoriilor, plus 
limbile straine, plus baza de relatii, plus publicul cultivat, fesenist, manelar §i global 
euroatlantic! 

E prea tarziu, cauta alt rival! 



99 




7. Marin Preda - intaiul prozator postmodern roman 



* Tema pentru doctoral. Pornind de la premiza ca 
Moromete nu e un taran, ci tot un Victor Petrini, un 
Intelectual re-constituit cu mijloacele realismului taranesc 
sovietic de ocupatie, cand cenzura te trimitea la Canal daca 
inventai un carturar neodios, sa se demonstreze ca Marin 
Preda este intaiul prozator postmodern roman , lucru 
conrirmat §i de procedeele narative bazate, intr-o era a 
ticalo§ilor, pe „manuscrisul monstruos" al texistentei totu§i 
nefatatatoare de cuvinte din Cel mai iubit dintre pamdnteni - 
roman a carui virulenta antibol§evica §i antisecurista face din 
auroralul TO o poliloghie publicabila de catre tovara§ul 
Popescu-Dumnezeu in proportie de 85%, ceea ce se 
incadreaza in standardul de toleranta curent al Epocii Cea. 
Cercetarea se va instrumenta cu mijloacele literaturii comparate §i ale 
imagologiei prosopagnozice structuraliste, evidentiindu-se protocronist inapoierea 
prozei americane cincizeciste a epicului infrastructurii rutiere, fata de spatiul literar al 
Alergatorului de cursa lunga asasinat, mon cher, la Mogo§oaia, intr-un context 
labi§ian, cand tensiunile sindicale §i papale din Polonia catolica nu permiteau §efilor 
no§tri de promotie din Securitate §i Matrio§ka sa tolereze in 1980, dupa numai trei ani, 
un nou Goma facand pe viteazul ucrainean Ilia Muromet in sudul Galitiei Mari 
nelevantine, dupa ce o patise cu postmodernul antiamerican Soljenitin, care 
exploatase §i el matricea stilistica a satului: 

- N-am sa spun ca aveam cine §tie ce plan precis, dar un lucru il intuiam, il 
presimteam cu claritate: mujicul asta de Ivan Denisovici nu putea sa-i lase indiferenti 
nici pe mujicul superior care era Aleksandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, 
Nikita Hru§ciov. A§a s-a §i intamplat: la urma urmei, nici poezia, nici chiar politica n- 
au fost acelea care au hotarat soarta povestirii mele, ci tocmai aceasta substanta 
funciarmente taraneasca, atat de batjocorita, asuprita, ponegrita la noi incepand de la 
Marea Cotitura, §i chiar §i mai dinainte. (Cf. Vitelul §i stejarul, Humanitas, 2002, vol. 
l,p.30) 

* Despre hemografie. Nu e mare deosebire intre a scrie cu tine insuti ca Nichita 
Stanescu §i a pretinde ca nu poti relata decat despre tine Totul, ceea ce echivaleaza cu 
argumentarea slujirii oricarui Stapan, caci nu mai poti combate sistemul 
concentrationar pe motiv ca nu ti-a facut tie pielea abajur! Nu avem insa un site pentru 
fani §i fane, cu detalii de bucatarie duhnind a tocana, cum ofera majoritatea scriitorilor 
de cariera mondiala, dimpotriva una din marile performante ale lui Mircea Cartarescu 
este ca §i-a apdrat cu o mare eficientd intimitatea §i, biografic, e tot atat de enigmatic 
precat matelotul Thomas Pynchon, eel care $i-a facut publicitate din refuzul 
publicitatii , nearatandu-§i vreodata chipul de ingamfat scriitor profesionist spurcatelor 
videocamere ale timpului nostra. 

Cine a taiat prin naveta Capitala pe din doua, in anii optzecismului, §tie ca 
Povestirile despre Bucure§ti ale lui Radu Paraschivescu contin mai mult adevar uman 
decat Orbitor-\x\ cartarescian. 



100 



Nu §tim insa despre Mircea insu§i cat adevar este in Mirci§or sau in Mircione al 
prietenilor, altfel zis daca in TO avem amintiri din copilarie in sensul lui Ion Creanga, 
adica reconstituire, sau avem cu totul altceva, anume re-constructie, cum se vazu in 
03 ca a procedat cu Revolutia Impu§cata, pe care o livreaza clientului occidental cum 
ii place, ca Revolutie fute§a §i, evident, Fututa. 

De aceea, nu vom lua in sens paunescian parintii ca Parinti, ci vom vedea in 
cuplul cincizecist bazat pe mama covorareasa. Ana Ro§culet abia fofilata de la 
Tantava in Colentina lui Paraschiv Moromete, mai mult o re-scriere a exceptionalei 
nuvele a lui Marin Freda, vomata de tanarul prozator in incon§tienta §i deriziune, 
precum poemele lui A. E. Baconsky despre ascutirea luptei de clasa, fiind vorba de o 
stahanovista filatoare tarancuta la ora§, careia nu-i prea place la film pentru ca se 
termina prea repede scrisul §i nu poate silabisi replicile, dar ajunge in happy end la 
Congresul Intelectualilor pentru Face in tara lui Chopin, langa Ficasso, Sartre, Aragon 
§i ceilalti nepedepsiti colaborationi§ti cu totalitarismul marxist §i Cagabaul lui. 

Nu §tim, de asemenea, cat adevar este in celelalte opusuri din sistem scrise la 
persoana intai, persoana cea mai personala dar de maxim efect de sinceritate! 

§i nici nu ne intereseaza! Dupa cum, nefiind securi§ti, nu ne bagam botul in 
continutul jurnalelor, chiar publicate de autorul insu§i. 

* Dar pentru a scrie ca Marin Preda iti trebuie oase de romancier. Nu dupa 
1989 §i-a facut maestrul Mircea Cartarescu o cultura gtiintifica , nolle biblioteci 
aducand altceva: budism, teozofie. New Age, mind games, ITC, gandire sapientiala. 
Quasarii ii apar peste calea ferata foarte devreme, cum am constatat ca viitor Unic 
Cititor inca din burduful autobuzului 109. 

Tocmai de aceea se intampla in poietica lui ceva ce-1 nauce§te pe imitator: 
lecturile au fost rumegate candva §i textul curge acum ca final de matase: 

„Scrisul este pentru mine un drog, un drog psihedelic. Scriu cu atata placere, 
deoarece in timp ce scriu am viziuni. De aceea scriu mereu de mana, deoarece in acest 
fel dureaza mai mult, iar personajele §i figurile au suficient timp sa se contureze §i sa 
ia forma in scris." 

„Intr-un fel, cartile mele nici nu-mi apartin §i n-am de ce sa fiu mandru de ele. 

Ele sunt scrise in caiete, de mana, de la un capat la altul, fara §tersaturi sau 
inversari de fraze §i capitole. Va stau la dispozitie cu manuscrisul Levantului, sau cu 
caietele Orbitorului. De multe ori m-am simtit un instrument de scris in mana 
altcuiva. Dar de cate ori am incercat sa scriu singur am ratat, §i paginile s-au dus pe 
canal, luand urma copiilor avortati" 

Ceea ce confirma Jorg Flath - The eight or nine A5 notebooks are covered in 
blue handwriting, almost without corrections - vizitand apartamentul de la etajul cinci 
din blocul Banalitatea Raului de pe §oseaua §tefan eel Mare, Mircea marturisindu-i: / 
wrote as if in a trance, without apian or preliminary studies. Nobody believes me, but 
wait, I'll fetch the manuscript. 

Ramane ca Academia Romana, chiar daca scriitorul Cartarescu n-o prea 
intereseaza cat n-a luat Nobelul, sa se zbata §i sa se bata pentru achizitionarea acestor 
caiete §i a le facsimila precum pe ale Foetului National, in scopul formarii in cultul 
muncii cinstite a tineretului idealist. 

* Eroul Civilizator. Chiar daca nu este un luminator explicit al poporului, 
neaducandu-ne din peregrinarile sale un documentat Caminante ca Octavian Faler, 
nici marturisindu-se cine este §i ce vrea, ca Marin Freda eel din Viata ca o prada, 
Mircea Cartarescu editorialistul a binemeritat de la Fatrie ca Erou Civilizator. 



101 



Evident, eel mai profund ne-a civilizat crisalida prin firul narativ oniric- 
halucinatoriu al TO, bazele teoretice ale sarmanului visator Dionis fiind astazi 
depa§ite, de§i aspiratiile spre acelea§i performante privind jocul de-a spatiu-timpul 
raman, ba chiar se diversifica, desigur, intr-un Parnas concurential, animatoarea TV 
Mihaela Radulescu avand in sincronia Epocii Mooye aspiratii spre o idealitate 
similara cu a lui Mirci§or cand noteaza ca „Poti sa visezi cu ochii deschi§i §i sa iube§ti 
cu ochii inchi§i", intr-un singur oximoron arahnologic fiind tatuat intreg traseul 
cartarescian de la pre-nostalgicul paradisiac volum Visul la bestsellerul madrigal De 
ce iubim femeile, totul explicandu-se prin preferintele selecte ale autoarei cand cite§te, 
cum ar fi Don Quijote, sud-americanii (Llosa, Marquez §i Isabel AUende), ru§ii mei §i 
multi autori romani (Liiceanu, Cartarescu, Agopian, Ple§u, Eliade...), ceea ce §i 
explica atitudinea de mare intelectuala de toata stima cand a avut curajul revolutionar 
singular de a da cuvant Mariei-France lonesco, cu indignare venita sa apere memoria 
tatalui in cotita RO. 

* Indubitabil, stilul epopeii metatextual-parodice Orbitor corespunde stilului 
noilor noastre vremi, a§a cum le-a descris Marin Preda in eseul Era Ticalo§ilor, care 
poate sa fi fost divulgarea locului manuscrisului insu§i mobilul crimei din anul ales sa 
inceapa optzecismul, 1980. 

De aceea, este vrednic de damnare cine nu-i admira autorului uria§ele 
constructii onirice, maternitatea cu giganti pentru Herman, ce fac din Casa Poporului 
un moft din chirpici, prostul gust al indecentei introspective §i descriptive de inscriptii 
§i enunturi obscene, la urma urmei fire§ti intr-o §coala pentru puii de om, precum §i 
procedee insolite, cum ar fi bulgarizarea §i apoi polono-evreizarea discursului mitic al 
megaromanului, pe cand istoria Neamului Romanesc se prigone§te, §i mai ales sa 
invatam sa fim gmecheri , observdnd siderati cum se creeaza o biografie de rezistent 
prin poezie, de disident, de opozant, de amardt, de persecutat, de erou martir al 
Revolutiei futate din prima seara infutelnita ceceului. 

* Botnitele postromdnismului. Marin Preda, ajungand cenzor tanar al lui 
Zaharia Stancu, fara sa-1 mai intrebe tai?, i-a forfecat scena botnitelor din Descult, cu 
mentiunea ca ce, suntem popor de idioti? 

Proza §i mai ales publicistica Fluturelui postmodernismului romanesc este plina 
de „botnite", la o lectura atenta gasindu-se cu nemiluita exagerari interesand Institutul 
pentru Semnalarea §i Monitorizarea Antiromanismului (ISMAR), fondat virtual de 
Camelian Propinatiu, putin inainte de sihastrire, ghicind in noiembrie 2007, la 
Gaudeamus, intentia unor neofasci§ti de a devasta laca§ul romanic din Gallese 
reconstituit de marele artist antibol§evic Camilian Demetrescu, cum au §i cutezat in 
ianuarie 1979, marxistele Brigate Rosse, pedepsind in siajul Paul Goma „tradarea" 
lagarului fericirii. 

De exemplu, fermecat de stilul sau perfect filologice§te, nu observi la pagina 
215 din 03 exagerarea urmatoare: 

„Unitatile mill tare lucrau cu pierderi planificate: in fiecare an mureau, §i la 
M.A.N. , §i la M.A.I., in jur de zece soldati la fiecare unitate, fie ca se sinucideau in 
garda, cand aveau in incarcator cartu§e de razboi, fie ca primeau un glont intre umeri, 
ca din intamplare, la tragerile de noapte, sau erau, mai rar, ce-i drept, impu§cati de 
ni§te brute de ofiteri." 

Daca inmulte§ti cu 10 numarul unitatilor nu e exclus sa obtii mai multi morti 
decat s-au jertfit pentru Reintregirea Neamului in Razboiul Sfant. 



102 



* Vremurile Marin Preda §i Editura Viata Romaneasca s-au schimbat, un 
asemenea titlu nici nu mai e de dorit de americani in postistorie, iar statuia lui 
Caragiale a fugit. Nu bursa de la Schloss Solitude, pe care au mai avut-o §i T. O. Bobe 
sau Daniel Vighi, declan§eaza suspiciunea unei situatii cu totul neobi§nuite pentru 
scriitora§ul roman, martir al tranzitiei, care de regula scrie §i apoi face barcuta poemul 
§i-i da drumul pe Dunare in portul Giurgiu, sa se ia la intrecere cu motonava 
Amadeus. 

Facerea textului nu a pornit de la perspectiva de a dospi in sertar sau in fi§et din 
lipsa de editor, difuzare §i public, ci de la certitudinea pregatirii, simultane expulziei, 
a unui debordant mecanism publicitar, ca pentru pamper§i, in RO, relativizand orice 
critica §i, mai ales, de la anticiparea traducerii sale pentru piete WO de mult mai mare 
interes, piete cerand confirmarea imaginii exotice despre istoria §i revolutia de kkt a 
Romanilor precum §i intarirea mitului autorului erou civilizator postmodernist, 
eventual cu biografie de amarat, disident anticeau§ist §i chiar viteaz care a stat cu 
capul sub gloante. 

* Moromete perpendicular pe Kirciul ^tiintific. Taranul mozaicar flu§turatic, 
care prin 1970 uitandu-se excitat la Luna plina, aplica descoperirile NASA comentand 
intr-o static de transportati in comun dintre Balaci §i Sili§tea-Gume§ti, ca la 
Bloomington, ca sfera cucerita de americani e ca femeia, in fata calda gi la cur rece , 
nu numai ca explicase exhaustiv termodialectica iubirilor hetero, ci §i descoperise 
postmodernismul, pe urmele lui Labi§ §i Preda, deschizandu-i robinetul fluture la 
adevarata autenticitate, neluand adica in serios pretentia §tiintei Nobelilor de a explica 
lucrarea lui Dumnezeu, doar pentru ca a ajuns ea, Savanta Cercetare-Dezvoltare, un 
pic mai capabila azi sa omoare lumea, pe autostrazi, la tembelizor sau prin obezitate. 

Moromete, uitandu-se chiora§ la albilita, la fluturele de varza calita Acherontia 
atropos, cu greu ar accepta sa inoate in stilul fluture printre sloganurile aduse de 
Catrina de la predica, de la Popa Panda de la biserica, dupa ce a spovedit-o pe profa 
Coca Dospinoiu: 

- Fluturele a inventat sufletul uman. Suntem omizi §i vom deveni fluturi... 
Suntem fiinte cu metamorfoza, deja construite pentru mantuire. Doar cu doua aripi 
fluturele i§i poate lua zborul perpendicular pe univers. 

* Bancurile neselectate, reproduse fara jena in toata stupiditatea lor, pot veni de 
acolo ca, scriindu-§i Mircea 03 cu ochii pe Marin Preda, prin comparatie cu Delirul, 
aceasta proza a sa de reconstituire istorica pe baza doar de familia lui compusa dintr- 
un fel de nomenclaturist §i dintr-un fel de informatoare, in blocul Banalitatea Raului, i 
s-a parut insipida, lipsita de substanta epica, de personaje simpatice, de dialog. 

Dar nu putea nici sa nu se diferentieze de periculosul taran francez. 

lata de ce cred ca nu s-ar fi ajuns in corzi, de sa recurgi la bancuri imbecile in 
epoca post-Bula, daca o parte din investitiile §i eforturile facute pentru demolarea lui 
Eminescu s-ar fi directionat in 1998 §i spre Marin Preda, impotriva caruia nu s-a reu§it 
niciodata o coalitie de prestigiul celei din Dilema 265, desigur §i de frica lui Cezar 
Ivanescu. 

* Ca Roman, daca nu e§ti nici Bisisica, nici gherlan, nici un gugulan tanar 
idealist de 8 puncte timi§orene, nu poti sa nu fii entuziasmat de cum sa faci, de 
procedeele cartaresciene de a seduce domnita intinsa lene§a pe canapea cu mitul 
persecutatului politic, premiat totu§i de Uniunea Scriitorilor §i suficient de 
semnificativ publicat §i promovat pana in 1989, nereie§ind deloc literatura de sertar 



103 



dupa Revo §i mirandu-se cititorii de pozitia ambigua la evenimente, favorabila 
fesenismului. 

Nici dracu nu va verifica-n colibele negrilor la New Orleans sau in acvariile din 
Amsterdamul lui Culianu §i nici la Villa Serbelloni de la Bellagio pe malul lacului 
Como, daca a fost Mirci§or Victor Petrini al nostra torturat de Securitate (care ca 
Intelectual nici nu-§i vrea propriul dosar!) sau chitantele adeveritoare „e-adevarat: ai 
mei au platit de cinci ori pan-acum pentru mine amenda pentra parazitism, de cinci ori 
cate opt mil de lei pentru mine, §i-ar fi putut cumpara o casa cu banii a§tia", ca §i 
statul cu capul sub gloante la baricada sau la Metrou (cand alti revolutionari cu 
conceptii mai bracaniene despre stupiditatea poporalui i-o trageau sub coada 
Revolutiei Romane-n ceceu). 

* Esenta texistentei. Autoelita este o adunatura periculoasa pentra popor, care 
sprijina, cu suprema ei autoritate Intelectuala §i morala, drept eel mai bun roman al 
Epocilor Dej, Cea §i Moo, nu bestsellerul Cel mai iubit dintre pamdnteni, al primului 
prozator roman postmodern, Marin Preda, ci un grupaj de 1400 pagini care fac 
abstractie de detinutul politic §i de victimele totalitarismului marxist, dintre fanii cei 
mai pretio§i ai Fluturelui Postmodernismului, puiul de nomenclaturist regasindu-§i 
parintii sau bunicii evocati prin familia lui Costel Goanga, puiul de securist - in 
delicioasa familie a Esterei Hirsch-Stanila, numai puiutul de detinut politic ramanand, 
ca un caine raios prigonit de toti bodyguarzii, la poarta de moschee a binecuvantatului 
text, despre care nici nu se poate palavragi critic deoarece e proiectat pentra vanzare, 
pentru „ghicit" in el misteral cutremurator ca de la 11 decembrie 2000 incoace tree 
anii §i noua tot nu ni s-a adus la cuno§tinta oficial falimentul civic al Migcarii 
Atitudinare , triumful cleptocratiei §i birainta pluralismului garantat UE asupra 
democratiei, pluralismul fiind o asigurare ca nu te mai aresteaza nimeni pe criteriul de 
clasa dar nici pentra coraptie, pe cand_democratia, ca o idee buna se poate 
implementa (= esenta texistentei), pentra ca cetatenii se preocupa de viata publica, 
reeducati cu adevarat dupa Emanciparea Cadrelor Didactice. 

* O noua gnoza, publicitara. Cel mai bine vandut scriitor roman §tie despre 
seductie atata meserie incat nu poti avea pentru el decat o prietenie indragostita, dar 
nu ca jovialul Micu pentra patitul Petrini, a§a ca nu-i poti face decat declaratii de 
iubire, ca unui Stapan de la care a§tepti un salariu fix motivant, bonuri de masa §i 
bonusuri din vanzari, care ti se cuvin pe baze morale, deoarece criticandu-i derapajele 
postromaniste nu-1 inveti tu sa scrie, pentra c-a invatat el prin imitatie din familie, de 
mic, surprinzand framantarile suflete^ti ale destalinizarii lui taticu ^\ 
nedumeririle acestui nobil creier virgin la legionarismul ro^u al national- 
comunismului ceau^ist, dar ii faci o neobi§nuita publicitate §i mai ales il ajuti sa-§i 
regleze strategiile literare, cum e §i presa utila guvernului pentru mantuirea poporului. 

* De sub talpa de tanc a ocupantul sovietic, ridicarea deplina a capului se va fi 
Scut la noi odata cu Declaratia din aprilie 1964, prin care comuni§tii romani se 
declarau neutri in cearta celor sovietici cu cei chinezi. Chiar §i atunci, trupul angelic al 
romanismului palpaia in intregimea fiintei sale. In acela§i an 1964, cand la Bucure§ti 
se implementa national-comunismul, incepe a se mi§ca §i Chi§inaul: Revista Nistru 
publica poemul Legamdnt, dedicat de tanaral Poet National Grigore Vieru lui Mihai 
Eminescu. 



104 



* Postmodernismul occidental este in realitate un post-soljenitism, dupa cum in 
RO, este un postpaulgomism , insa§i inventarea Cenaclului de Luni e§alonandu-se 
exact joi 3 martie 1977, tocmai spre a le da studentilor o preocupare, organizandu-li- 
se §tiintific timpul liber de sa nu se angajeze cumva, ca Intelectualii unguri, 
cehoslovaci §i polonezi, in Luminarea Poporului, care era prioritatea nationala. 

Postmodernismul a crescut, a§adar, ca un vis de fata, in bre§a, in gaura data 
bol§evismului romanesc de marele disident Paul Goma, implinind profetia genialului 
poet Nichita Stanescu eel elegiac cum ca in orice scobitura ti se va pune un zeu. 

§i aceasta este atunci fisura care scoate din mode §i actualitate nu numai multe 
pagini cartaresciene ci §i El Hombre reciente al lui Patapievici, aproape in intregime, 
prin incultura sau nesimtirea unor nedisidenti de a nu cuprinde in bibliografia 
bestsellerului nici pe Soljenitin, nici pe §alamov, nici pe Goma, nici pe Cioran, nici 
macar pe Tutea, de te intrebi cre§tine§te cu a cut putere face el toate minunile astea? 

* Postmodernismul era tolerat in Epoca Cea deoarece bagcalia duce la gpaga, iar 
metaromanul la gantaj , rezultand consens, nu sinucidere sau Revolutie, insa 
perpetuarea pana la glorie a acestui curent in Epoca Mooye are o explicatie orbitor de 
simpla: prin superficialitatea lejeritatii lui ca de lenjerie feminina el imbraca eel mai 
bine formele opulente ale veselei noastre Coruptii de azi, cand Liberty se reduce pe 
nevazute la Libresse, drapand-o suportabil ca §i cum nici n-ar fi o problema. 

* Gemenii luminii. Minunandu-te de monotonia cartaresciana de a nu-§i 
modifica scrisul datorand ceva Revolutiei sau Manifestatiei din Plata Universitatii, te 
resemnezi ca era chiar fireasca o diviziune a muncii, unii sa-§i amane opera facand pe 
talibanii antibol§evici iar altii, mai §mecheri, sa §i-o continue, deta§andu-se in 
managementul carierei. 

Totu§i, daca Mircea Cartarescu s-a multumit doar cu a privi spre balconul 
Golanilor, speriindu-se de icoana BOR §i de dublul chip Eminescian, e posibil ca 
imagologii §i anchetatorii psihanali§ti sa deduca din acest dublu chip care-1 intimida 
insa§i geneza interioara a narativei Orbitorului, care opereaza cu gemeni, incepe cu 
despartirea lor misterioasa §i sfar§e§te atomizat apocaliptic cu reunificarea familiei, nu 
cu reintregirea la Prut a Neamului. 

Dar tot in strafundurile incon§tientului maptexului, a ma§inariei producatoare 
de text, aflam mathesisul universal al lui Coelho, aprinderea luminii prin frecare, in 
subteranele §i abatajele fiintei, a securi§tilor unii de altii, insa§i inspiratia divina 
pentru titlul Orbitor in anamnesisul arhetipal venind de acolo ca o data cu alte zeci de 
mil de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat §i eu pana la 
ragu§eala «Securi§tii-n mina, sa ne dea luminal » 

Geamanul lui Mircea in acest caz este Marian Munteanu, un fel de Rimbaud de 
care nu auzise pana atunci nimeni, incat te intrebi de ni§te prodigioase consecinte daca 
lider al MPU ar fi fost eel mai bine cotat dintre tinerii scriitori optzeci§ti, Mircea 
Cartarescu, prin a carui portavoce oranj s-ar fi exprimat delicios §i Marin Preda, §i 
Nicolae Labi§, predecesorii sai in postmodernismul serios, poate mai cre§tea atunci §i 
capacitatea Golanilor de a se adresa unui public vast! 

* Fluturii Proorocului Apocalipsului de Bucure§ti. O, Doamne, cine nu-§i 
aminte§te, la auzul cuvantul Levant, un episod de mare lirism bucure§tean fanariot, 
cum izbucne§te ciuma-n Principele celui mai important prozator de Bucure§ti, in afara 
de Mircea Cartarescu §i de Marin Preda al Delirului, regretatul Eugen Barbu, acum 
printre ingerii lui Ple§u, maestrul realismului magic balcanic corintic! 



105 



E un suspans prelungit ca-n filme haiduce§ti, cand se rapesc fecioarele sau 
fecioriile elevelor, §i din seninul nocturn prevestitor a seceta §i a spirit primar agresiv 
§i a apocalipsa orbitoare de la obraz, deodata: 

- O nuntire de fluturi, parca neclintiti, du§i de o secreta mi§care spre fantanile 
Principelui umbri lumina lunii. Intai venira cei cu aripile ca pucioasa, galbeni §i u§ori, 
iradiind in noapte, taind aerul in miliarde de felii, erau fluturi amiral, fluturi-lamaita, 
albilita, fluturii cerului §i fluturi de sidef, vestind zorii ce nu se mai aratau. Pareau 
frumo§i, multi cum erau §i plutind u§or deasupra caselor, apoi invaluira pomii §i 
coroanele lor odata se prabu§ira intr-o devorare lacoma §i ramasera pustii §i iar 
inflorira in stralucirea lor mirata cand norul eel galben se ridica deasupra palatului. 
Aripile galbene erau stravezii, ai fi putut vedea intepatura albastra a stelelor prin ele, 
dar in aceasta frumusete totul se duse, la fel de incet, cu aceea§i tainica mi§care, cum 
ai muta vag lumina. 

§i scriitura §i delir naratologic gasim din plin la acest odios bol§evic slugoi al 
ceau§ismului, lectia literaturilor latino-americane celor mirifice e pe deplin invatata. 

Plus inca ceva, cu desavar§ire nepotrivit cu superficialitatea postmodernista: 
documentareal In baza ei, Bucure§tiul e Bucure§ti la Eugen Barbu, pe cand al lui 
Mircea ai zice ca seamana cu Havana, Pretoria §i Saigon. 

Opera colectiva sau nu, Principele ne-a lasat acei sateliti recitibili §i azi, 
Caietele, cele mai interesante de la ale lui Eminescu incoace, incat te §i miri ce ii 
urnea pe arti§ti §i scriitori sub totalitarism sa-§i faca bine treaba, in absenta 
concurentei acerbe in rau din sotietatea de§chisa, daca nu altceva decat Idealizarea 
Misie Culturale §i iubirea national-comunista de Neamul Romanesc. 

De aceea, pute a Principe, a rafuiala cu un principe/print, §i scena de amor de la 
Belaggio, desfa§urata-n 03 doar cu putin sub nivelul princiar, dar oricum la nivel 
aristocratic §i fara chiloti, pe viermi de matase Bombix mori, parodiind parca celebrul 
Memento mori hugoliano-Eminescian. 

* Nu pe autori ci pe teme §i motive. lata de ce, faptul ca geneza exterioara a 
Orbitorului este o continuare, o ducere mai departe cronologic - desigur incon§tienta 
in adancurile locuibile ca Floreasca ale Gropii lui Ouatu - a operei bucure§tene a lui 
Eugen Barbu, pe cand geneza interioara tine de disperarea din Levantul §i Visul 
chimeric de a nu putea depa§i ca geniu simulant geniul natural al Poetului National, ne 
face sa credem ca, dincolo de previzibilul tsunami publicitar, nici monumentala 
Istorie critica a literaturii romdne, a autorului manifestului Imposibila lustratie, care 
da cadou securi§tilor Revolutia §i Tranzitia, cum altii au dat Romanii de peste Prut 
Cagabaului, nu e chiar ceea ce ne trebuia, deoarece nici unul dintre pamanteni nu-§i 
poate lauda critic adversarul literar, §i cum trebuie, sau ce trebuie facut mai departe, 
adica nu sa continui de la 1941 incoace, fiindca ti s-ar repro§a ca ai luat ca reper 
Razboiul Sfant, ne-a aratat tot comunistul optimist George Calinescu, anume sa 
operezi cu smerenie depersonalizanta, ca-n Universul Poeziei, nu pe autori ci pe teme 
gi motive , cum au evoluat ele, grea §i migaloasa analiza-sinteza ce nu este de 
neconceput azi, cand beneficiem in toate serviciile de tehnologia informatiei §i a 
comunicatiilor, iar personalitatea e un moft. 

* Ce ma invata Marin Preda este adevarul Vietii, nu adevdrul din carti, nici 
adevarul partii comerciale striptease din mine. Pana unde merge abjectia in prietenie 
§i in politica §i in zarca. De ce iubim femeile in Era Ticalo§ilor §i la ce trebuie sa ne 
a§teptam noi, barbatii Neamului, de la unele dintre ele, cu deosebire de la refugiatele 
din Basarabia, ca rusoaica balerina Matilda de la Ansamblul MAI ce a§tepta tramvaiul 



106 



mortii lui Labi§, de§i eu vad in mi§toul ce face Victor Petrini de basarabeni o 
lamentabila incercare, fie §i subcon§tienta, a scriitorului infrico§at dupa Delirul, de a 
se pune bine cu Cagabaul §i cu alte forte. Cum sa duci totdeauna o viata 
independents, fara Stapan. Cum sa scrii la momentul potrivit Delirul. Cum sa fii 
postmodern in modul de a muri, repetand pe acela§i Labi§ in conflictul cu Pasarea cu 
clont de rubin. Etcetera. 

De la Mircea Cartarescu, prin personificare §i prin antiteza, deoarece n-a facut 
observatie romanesca pe naveta luand 109, stand ca boustrophedonul catoptromant 
inghesuit intre scolopendrele fute§e §i tatoase de la APACA, dupa Frucola de la 
Garofita, §i nefiind capabil, ca halucinat, a crea tipuri §i fauna balzaciana, ci doar ni§te 
cuvinte tarani putind abstract a usturoi, sub fanarioti precum sub bol§evici, fara 
amanuntul semnificativ, eu ar trebui sa a§tept de la dansul eel mult o lista de carti 
fundamental, dar uite ca nu mi-o da nici pe-aia, indispensabila cand o sa ne 
desfranam in noua Biblioteca Nationala, referintele de prin interviuri fiind doar 
capodopere obligatorii! 

Ca filolog, ca teoretician precum Umberto Eco, ar trebui atunci, vei spune, sa 
ma invete macar cum sa scriu, dar nici asta nu e adevarat! 

N-ai decat sa incerci TU sa scrii mai bine, in noua ta vila chici de procuror de 
pe Lacul Morii de la Snagov, decat Mircea Cartarescu la Bellagio sau la Castel, §i vei 
constata cu surprindere ca nu vei dobandi nici pe departe acelagi succes , nici macar 
daca prin excesul de postromanism antivoievodal, adica antiEminescian, iti umfli 
pectoralii, aratand a Geniu Inaripat. 

§i atunci tot ce te poate invata Cel mai bine vandut scriitor roman este doar sa 
iti alegi judicios Stapanul, acel Stapan care sa faca eel mai mult pentru promovarea ta, 
incat sa daruie§ti Literaturii Romane acel Nobel pe care ea il merita inca de pe vremea 
cand ar fi implinit Eminescu 5 1 de ani. 

* Ce il invata Marin Preda pe Mircea Cartarescu. Mai intai, ca disperarea duce 
la hemeralopie, la pierderea vederii in intunericul epocii §i la comoditatea de a te 
metamorfoza dintr-un fluture intr-un vierme facator de cuvinte. Ca tu scrii o expresie 
verbala §i ca Istoria literara cite§te altceva. Ca e suficient sa supravietuiasca - firesc ca 
mae§tri §i doctrinari ai compromisului! - mortii tale, numai o mana de du§mani 
influenti §i, in pofida a cum te recepta publicul, drept opozant la totalitarism haituit nu 
numai de Securitate ci §i de Matrio§ka, pentru trecerea Prutului in Delirul, sa ti se 
construiasca sistematic, indelungat §i durabil, o imagine de dogmatic marxist imputit 
de origine taraneasca, nascut fara biblioteca in bordeia§ bordei bordei. 

Numai ca Dumnezeu nu doarme §i Adevarul se exprima prin cine nu gande§ti §i 
prin cine nici nu gande§te ca e pixul providential. 

In definitiv, in TO, Mircea tot vorbe§te in dodii despre celalalt geaman, 
construindu-i o legenda de legionar strain necreditabila, ar rade §i ultimul tablagiu 
securist de ea. Este limpede ca numele Victor e predestinat §i ca Autorul, precum 
scribii sacri, nu §tie cui imprumuta vocea sa naratologica de bariton. 

Tot decorul fastuos de la Casa Poporului, sub ploaia de raze §i explozia de 
fulgere globulare fotbalistice banale §i ni§te kirlieni ce vin de la portretul astral al 
Luceafarului, cum a indicat talcuitorului pista slujitorul Domnului antiEminescianul 
Chivu prin coperta Dilematica de februarie, nu sunt decat omagiu §i a§teptare §i mea 
culpa in cazul turnatorilor §i tortionarilor, fiindca eel ce vine, eel ce se intoarce la 
reintregirea familiei nu e decat Detinutul Politic, eel mai iubit dintre pamanteni, avem 
in finalul din Orbitor. Aripa dreapta apoteoza unui Victor, iar in acest Victor noi 
trebuie sa citim Victor Petrini , insa§i reconcilierea nationala §i consensul iliescian de 



107 



la alegerile din 1 1 decembrie 2000, pe drumul integrarii europene, fiind de neinchipuit 
daca puiul de nomenclaturist §i puiul de detinut politic nu merg tinandu-se de mana sa 
caute jucarii stricate in gunoaiele de la Glina. 

* Ceva de spus. O bizarerie tipic postmodernista, dar psihanalitic descinsa din 
ambitia lui Mirci§or de a-§i birui §i umili printr-o cariera internationala incuiatul tata 
tiranic, chiar pe terenul scrisului, ca era §i el gazetar, la Steagul Ro§u, este faptul ca 
spre, deosebire de Eminescu, la Cel mai bine vandut autor roman se manifesta - in 
Orbitor, Travesti §i allele - brasc §i din nimic ambitia goala de afi scriitor. Cum altul 
se face karatist sau chirurg sau notar. Apar §i exercitii zilnice, sa te mentii in forma! 

Nu exista mai intai revelatia a ceva de spus, care sa pretinda apoi a te califica la 
§coala de scriitori de la filologie, de care un detinator de univers Intelectual ca Marin 
Preda nici n-a avut nevoie. Nu apare intai mesajul, acel ceva de urlat in strada, care sa 
justifice noul mod de viata §i asta inseamna ca de fapt ne prozaizeaza epopeea 
nationals urmatoarea fenomenologie a degenerescentei de la Aron Pumnu incoace: 1) 
noi avem ceva de spus, 2) noi avem ceva de scris, 3) noi avem ceva de vandut! 

* Castrarea idealismului. De fapt, in a nu parcurge lungul Golden Gate spre 
postmodernism, adica de la noi avem ceva de spus tocmai la noi avem ceva de vandut 
s-a pitulat §i taina idealista ca de ce ai no§tri tineri antiEminescieni euroatlantici 
percep ca „idioate" versurile unioni§tilor, anume fiindca dinspre Basarabia ni se 
solicita idealist, pana §i de - e drept, acuzat ca-§i vinde tara - un Grigore Vieru in 
poemul Vremuri, insa§i incalcarea regulilor economiei de piata : lata §i/ Tarani cu 
mere, veniti/ Tocmai din satul meu de la Prut./ In Piata Matache din Bucure§ti/ Stau 
merele noastre/ Ru§inoase §i umilite/ Printre banane - printre ace§ti/ Cacatei auriti/ 
In§iratipe tarabeJ Nimeni nu vrea sa cumpere Basarabia... 

Altminteri, asimilarea poeticii postmoderne e perfecta, ca-n curcubeul lui 
Cartarescu din Piata Galati, mai putin castrarea tricolora a idealismului. 

* Un activist care-§i permite sa-^i tina nevasta casnica. In anul ales 1980 Marin 
Preda s-a dus de la noi ca sa se poata afirma optezici§tii drept carau§i mai departe a 
cuceririlor sale in materie de libertate literara a criticii bol§evismului desantat in 
Romania dupa ce am pierdut Razboiul Sfant in contra Bol§evismului §i Fascismului 
(1941-1945). Spre surpriza oricarui cercetator, de la radicalitatea din Cel mai iubit 
dintre pamdnteni, noi dam mereu inapoi ca racul, ajungand in 2007, prin 03, pana la 
elogiul securistului de omenie §i al micului nomenclaturist cinstit care a crezut in 
marxism, in colhoz §i in noua revolutie agrara. 

Personal, pana la intunecatul Gaudeamus 2007, nu am avut orbitor revelatia 
dezinteresului Molotov-Ribbentrop al Autoelitei fata de Basarabia, dovedit prin 
demolarea cultului unionist de pe Bac, bazat pe Eminescu §i §tefan cel Mare. Nici la 
constituirea acestei elite atitudinare ca emanatie a nomenclature de E§alon Doi sau 
Trei sau chiar Unu mare importanta n-am dat, pana sa constat, ca §i cum m-ar fi suduit 
cineva de neamuri, ca familia fictionala ce epitomizeaza din blocul dinamovist 
Banalitatea Raului suferintele noastre sub totalitarism e a unui activist care-§i permite 
sa-§i tina nevasta casnica. In fine, nu m-am obi§nuit inca a avea sentimente de 
recuno§tinta fata de Securitatea noastra, care calauzita de §efii ei de promotie a 
proiectat §i implementat Revolutia Fututa, ne-a scapat de comunism §i ne da economia 
de piata, pluralism, precum §i cultura de cel mai bun gust, aplicand doar criteriul 
este tic. 



108 



* Tema de licenta. Pornind de la §oparla unei covorarese „ca §i securi§tii sunt 
oameni, bea §i ei cate-o cafeluta naturala, mai fumeaza cate-un Kent, mai cite§te «Cel 
mai iubit dintre pamanteni»..., de', cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale..." 
(03, 31) sa se investigheze discursul postcomunist denigrator asupra memoriei lui 
Marin Preda, marele prozator citit de toata lumea in anii optzecigti ca disident 
antibolgevic , posibil martir despre care exista suspiciunea ca, mai mult pentru Delirul, 
ar fi fost lichidat, ca §i Nicolae Labi§, de catre Matrio§ka, adica de un fel de securitate 
romano-sovietica, ipotetica dar cu efect omorator, expunerea extraselor din carti, 
periodice §i emisiuni structurandu-se semnificativ ca o executare inertica in gol a unor 
directive de la Directia VII Literatura, lansate inca din epoca preoptzecista a urmaririi 
informative a Editorului, dar pentru care mecanismul opritor s-a defectat la Revolutie. 

Sa se mentioneze expresiv in concluziile finale ca nu poate fi votat drept 
canonic nici un demers critic care nu mentioneaza pentru Marin Preda tipul de lectura 
anticolhoz al operei sale sub bol§evism. 

§i sa nu se uite ca nici memorialistica Romlagului, nici degradarea optzecista a 
umorului in ba§calie manelara, nu au dat pagini mai corosive despre activist, 
propagandist §i securit, mai u§or memorabile pe inteles de catre popor. 

* Nu, nu este u§or sa fii eel mai mediatizat, mai promovat §i mai bine vandut 
scriitor roman. Un man§on de ura, din partea veleitarilor, dar §i acea ura abstracta de 
tip Moarte Intelectualilor! specifica societatii postmoderne daca nu se face Luminarea 
Poporului sau Emanciparea Cadrelor Didactice, s-a coagulat de mult in jurul aurei 
sale, protejandu-1 pe Mircea de inveninatele sageti venite in permanenta din toate 
directiile, trimise din toate pozitiile. 

In aceste conditii, o u§oara crispare te cuprinde ca exeget, tinzi sa simplifici 
argumentele, sa fii §i tu brutal! 

Marin Preda, in Cel mai iubit dintre pamdnteni, intimideaza ca un doberman 
bine hranit atacurile maidanezilor §i ale javrelor hamesite: prin metoda savuroasa §i 
postmoderna de a descrie ospete sardanapalice Chateaubriand, accesibile doar 
scriitorilor colaborationi§ti, in seceta Romaniei ocupate de Armata Ro§ie §i desanti§tii 
ei, dupa ce am pierdut Razboiul Sfant in contra Bol§evismului §i Fascismului (1941- 
1945). 

La 23 Mai 2006, printr-o interventie intitulata Volodea, a§a cum il §tiu eu, 
Mircea Cartarescu pune la punct scurt, contondent, leninist, cu argumentul 
recunoa^terii occidentale a autoritatii, controversa legata de cine e romanul ALES sa 
condamne comunismul ca §ef de comisie al pre§edintelui Basescu - vreun detinut 
politic sau Volodea? Evident Volodea! 

Fara a sta de palavre cu adversarul, Mircea i§i aminte§te la intimidare 
boiereasca de o bursa Rockefeller traita la Bellagio, in nordul Italiei, pe malul lacului 
Como, la faimoasa vila Serbelloni, „intr-un peisaj care nu era de pe acest pamant", 
folosit in 03 ca decor pentru innobilarea polono-evreiasca prin sex cu §tiutori 
convergenti spre Cititorul Unic, a ziaristului agrar Costel, Vater des Ich-Erzdhlers . 

Rasfat regesc cu piscina intregit de revelatia ca s-a scaldat §i Volodea 
Tismaneanu in acel lux, anume/ara a ascunde in cartea de oaspeti ca e din Romania! 

Dupa care subliniere de mare merit, urmeaza argumente de portret moral, 
profesional §i antidiscriminatorii, care reflecta partial un complex de inferioritate ca 
de la fiu de gazetar agricol, cum ar rezulta din TO, fata de fiul unui tov Leonte fost in 
Brigazile Internationale §i la Radio Moscova, apoi dir. adj. la Editura Politica, azi 
Humanitas, §eful catedrei de Marxism-Leninism la Universitatea Bucure§ti, dar §i la 



109 



Fabrica de activi§ti Jdanov, redactor la varianta romana pentru revista lui Stalin 
Problemele pacii §i socialismului. 

* Lauda liberalului Nicolae Manolescu. Ceea ce, impunand pe Volodea in 
fruntea Comisiei Tismaneanu, vrea sa spuna Mircea, dar nu pridide§te din cauza 
esteticii postmoderniste, pentru care a optat cu o incon§tienta inexplicabila la un 
romancier a§a de calculat, este ca totalitarismul bol§evic din Romania a fost de o 
eficienta de lansaj cosmic. 

Aceasta megaperformanta inseamna ca sub Dej au fost lichidati sau reeducati 
mai toti politicienii de calitate Regala identificabili §i, pe baza de dosar, urma§ii lor au 
fost impiedicati sa le continue activitatea §i sa realizeze macar Luminarea Poporului. 
Dar nici sub Cea, dupa extinderea Romlagului la intreaga tara - cand Romania s-a 
ocupat singura, cum ne exprima Paul Goma, nu s-a renuntat la aceasta politica de 
asasinare a viitorului. Urmarirea potentialilor politicieni Regali prin sistemul 
turnatoriei §i prin metode specifice a continuat cu aceea§i asiduitate. A§a ca dupa 
Revolutia Fututa-n ceceu, chiar daca au reaparut partidele istorice, ca manatarcile 
dupa tempesta, ele erau doar ni§te fantome, ni§te siluete de tir, fiind de presupus ca 
majoritatea batranilor influenti vor fi fost obligati sa aleaga, la eliberarea din temnite, 
intre turnatorie §i cimitir. 

Dupa cum se §tie, formele fara fond aduse de tineretul idealist de la 1 848, au 
fost umplute ulterior, dinspre satul Romanesc spre ora§, de intelectualitatea de calitate 
Regala, fiind transformate printr-o munca necurmata in prestigioase institutii 
europene, care au functionat perfect. 

Megaintelectualii romani au ratat insa facerea Monarhiei Bipartide, ca §i 
Luminarea Poporului sau Recuperarea Basarabiei. 

Ei nu s-au inscris nici la tarani§ti §i nici macar la liberali, ei au preferat sa alerge 
pe tu§a in chilotei negri, facand pe arbitrii, cu exceptia dlui Nicolae Manolescu, pe 
care insa tinerii optzeci§ti nu 1-au urmat in bloc, ramanand §i in ziua de azi datori 
Clasei Muncitoare, pentru asistenta neacordata ei atat inainte de elicopterizarea 
Ceau§e§tilor cat §i mai indeosebi dupa. 

* De prisos sa mai spunem ca mai exista §i alte pareri, dar nu e rau sa citam, ca 
alt tip de discurs, cum se exprima anticipat sceptic, in studiul sau Lolek, Bolek ^i 
„elitele", publicat la 3 mai 2006 in New York Magazin, dl Valerian Stan: 

- Tocmai 1-am vazut la televizor pe Vladimir Tismaneanu, alesul lui Basescu in 
fruntea Comisiei prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste, intr-un dialog cu Ion 
Cristoiu - fostul sau tovara§ de convingeri comuniste, in presa trecutului regim. Fiu al 
tatalui sau (un Stalinist sinistru), dar §i un privilegiat al regimului pe care este 
presupus a-1 „analiza", Tismaneanu a explicat senin ca alegerea sa este sa se 
vorbeasca nu despre un „proces al comunismului" ci despre „decomunizare", §i nu 
despre „regimul comunist criminal", ci despre „regimul comunist ilegitim". 

Important praxiologic e ca ideea de a descrie savuros luxul de care au beneficiat 
cei doi §efi de promotie nesecuri§ti din e§alonul 3 chiar a intimidat adversarii, adica 
puii de detinuti politici, pana la paralizarea capacitatii de intoarcere la argument §i 
Comisia s-a facut corespunzator prevederilor initiale, acordandu-se insa in Raport o 
pondere de doar 1% pentru Revolutia Fututa, in paguba imaginii euroatlantice a 
Neamului Romanesc, privat de o mare pagina de eroism derulat in cea mai placida 
postmodernitate. 



110 



Dar poate ca fara acest e§ec al lui Volodea nu am fi avut 03 ca pe un fel de 
compensatie, a§a cum e romanul activistului Mircea al Matildei Petrini fata de 
romanul activistului Nicolae Moromete. 

* Daca, Doamne fere§te, ar veni Marin Preda §i ar citi TO, probabil ar vedea 
imediat in aceasta sigla prenumele antiEminescianului T. O. Bobe, s-ar gandi apoi la 
poetul Cartarescu din perspectiva amicului critic de la Editura Cartea Romaneasca, 
monarhistul Mircea Ciobanu, §i 1-ar vedea ca simulant, deci 1-ar cataloga drept 
„facator de cuvinte", nevazand mare branza in halucinantul efort stilistic §i 
arhitectonic, singurul masurariu fiind ca pentru orice Intelectual din popor cantitatea 
de adevar uman , care este intr-adevar mult inferioara in Orbitor celei din Cel mai iubit 
dintre pamdnteni, dupa cum evocarea istoriei, pornind de la programatica prioritate 
nedreapta a re-constructiei fata de reconstituire, este in 1500 de pagini de o 
inconsistenta care trimite la a mai invata din recitirea Delirului cum sa te documentezi 
despre Romania Regala sau despre Revolutie, al carei principal eveniment a fost nu ca 
au luat ai lui Hiescu puterea, era previzibil, ci amanuntul semnificativ: incinerarea 
timi§orenilor la Bucure§ti-Auschwitz, arderea Bibliotecii Fundatiilor Regale cu 
pierderi din Eminescu, Mircea Eliade §i altii, plus, in general, ce s-a intamplat in 
sufletul celor uci§i la Revolutie ca §i in al familiilor lor sau obtinerea abia sau tocmai 
in 19 decembrie 1989 a vizei Bun de tipar pentru Constelatia lirei, splendida 
antologie a poeziei basarabene - superioara celei optzeciste a lui Vlasie, din care nu 
prea ai ce reciti - ingrijita de Arcadie Donos §i Mircea Ciobanu, cu o succinta prefata 
a lui loan Alexandru datand semnificativ din 27 septembrie 1986! 

* §i eu am trecut prin Belaggio! §i eu am frunzarit Cartea de Oaspeti, dar m-a 
impresionat mai degraba insomnia din acele a§ternuturi princiare a tanarului Emil 
Cioran, aflat in drum spre Reich, gazduit de fasci§tii lui Mussolini la faimoasa vila 
Serbelloni, §i destul plimbat cu un puitor de mine pe Lacul Como cat sa observe in 
stilul fluture atat obscenitatea de Y feminin a hartii matrozilor cat §i calitatea de lindic 
dulce §i desfranat a a§ezarii, in ridicolul rigorism moral antepostmodern al vremii el 
adresandu-se faimoasei vile ca unei localnice buzate, dintre acelea prea dornice de 
impreunare sub duzi pe dude ude, cu vorbele: Femme debauchee on arrachera ton 
clitoris, oeuvre de Satan, et on lejetera aux chiens. Dieu le veut! 

* Excluderea celorlalte orientari sexuale din paradis. De cum dai jos labele 
Epocii Mooye de pe praxiologul Mantuirii §i te orbe§te balos doctrina, nu poti a nu 
lacrima duios ca exista aici indiciul unui feti§ism al sexului frumos, remarcat §i de 
Mihail Ralea cand explica de ce vedea Rasputin pe Dumnezeu de cate ori voiau 
mu§chii lui abdominali. Riscul unor astfel de pagini sexualiste pentru un segment de 
public avid de indulgente este a face sa cada in ghearele uzurii copile din popor, gata 
sa exclame: A^j dori sa flu personaj in acest roman! 

In acest caz, lectura corecta oftalmologic ordona intoarcerea aspra din tavan cu 
picioarele desculte pe pamant, dupa ce am admirat pedichiura. Ceea ce nu inseamna 
ca arta prozatorului postmodern roman ajuns la deplina maturitate, nu genereaza zi de 
zi pagini fascinante, mobilizatoare: „Caci sfant era sa lingi cu devotiune scrotul 
iubitului tau, sfant sa saruti buzele sexuale ale femeii tale, cum ai saruta o floare sau o 
manuta de copil. Pe cand zaceau invers, imbrati§ati, cu gurile afundate intre pulpele 
barbatului §i-ale femeii iubite, o fericire fluida §i luminoasa ii inconjura ca un cocon 
de mosc §i hipnoza adanca. Barbatul desfacea cu gura sa aspra singura poarta spre 



111 



paradis care-i era data-n aceasta viata, tunelul de carne pe care-1 strabatuse el 
insu§i...." (03, 339) 

Sanctus, ai! Singura poarta spre paradis ! „Da-o-n pizda ma-sii, bre, nea Hie! 
Da-o-n pizda ma-sii, zau a§a..." parca-1 auzi aici pe un personaj al realismului socialist 
trimitand la origine, ca incorecta politic excluderea celorlalte orientari sexuale din 
Paradis, speculatiile Intelectualilor, pe primarul Regal Aristide, creat de eel mai iubit 
dintre romancieri, neuitatul Marin Preda, de mult, in anii '50, dar viu §i tepos ca 
palamida, semn ca pe meleagurile noastre primitive §i dreptcredincioase personajele 
catolice nu prea prind radacini, iar Catedrala Mantuirii Neamului se va inalta mai 
repede decat mall-ul cultural al Bibliotecii Nationale, care nici un universitar pe 
puncte n-are nevoie sa acceseze studentii de unde §i-a plagiat dumnealui cursul. 

* Calitatea ta de Cititor Unic, spre care converg in degringolada de azi seriile de 
§tiutori, concomitent de la Mircea Cartarescu §i de la Marin Preda, iti permite sa le 
pui unul langa altul §i sa le compari, textele finale, finalizate, a§a cum se stocheaza ele 
in Akasia, unde ordinea cronologica nici nu se mai respecta, cum a intuit §i Einstein 
Concordia dintre gemeni, privind fix spre unul din orologiile Bernei, in ceas greu, ca 
§tefan eel Mare al patriotului nostru Dimitrie Bolintineanu. §i atunci, constati cu 
uimire ca de fapt asta cu Orbitorul lui fara pic de umor, ce texte hallucine, scris la o 
tensiune §i o incrancenare caznita greu de indurat, este mai degraba un expresionist, 
pe cand clasicul, deta§atul, morometianul prin ironia-i fina §i autoironie Marin Preda 
este adevaratul nostru prim romancier postmodern, spre marea perplexitate a multor 
papitoi canonici rama§i cu aprecierile critice incremenite in proiect. 

* O grosolana eroare de gust. Prin capacitatea sa de a pasti§a orice, maestrul 
Cartarescu ar fi eel mai indicat dintre scriitorii in viata ca sa ne restituie, in scop 
didactic, cate o imagine despre cum §i-ar fi desavar§it Nicolae Labi§ Lupta cu inertia 
sau Marin Preda Delirul 2, chiar daca atarna greu handicapul uneia dintre cele mai 
grosolane erori de gust venite cand autorul, anticipand ca burghezia de merit §i 
cleptocratia vor concura in achizitionarea de blazoane, impingand Republica spre 
revenirea la Monarhie, el i§i innobileaza tatal gazetar agricol marxist onest punand in 
pat lucrativ american cu frunze de dud §i Bombix mori §i matase finita pe stoc, un 
polonez §i o evreica, in ne§tiinta de cauza ca dupa Revolutia §i Proclamatia de la 
Timi§oara deja este un titlu de excelenta in placiditatea UE, tocmai simplul noroc de 
a fi banatean. 

* Carturarii demni §i serio^i nu stateau la cozi. Cand bine hranitul Marin Preda 
e nu mai putin ticalos decat Petru Dumitriu punand geneza interioara a Canalului 
Mortii pe seama unui banc Stalin-Dej, ne reamintim ca numai activi§tii sau securi§tii 
cu bun contact cu norodul, nu §i carturarii, pot avea cinismul de a se baza pe 
incapacitatea gloatei de a sesiza contradictii, proprietate care explica dealtfel de ce 
marxi§tii adora dialectica. 

Este o mare magarie sa scrii cronica unei familii mic nomenclaturiste, cu tata 
fictional gazetar al noii revolutii agrare, deci asigurat cu portbagajul plin de pe la 
CAP-uri, lAS-uri, combinate porcine sau avicole, cu muiere casnica ce gatea bine, 
naturist, bulgare§te, supa fara apa numai din tomate pruni§oara, sau dolongacii mai 
apetisanti ca orice tiramisu de dupa Revolutia Futata-n ceceu, §i in acela§i timp sa 
inventariezi tribulatiile pe la cele cozi ale procurarii alimentelor de baza de catre o 
asemenea familie de exploatatori ro?ii ai Clasei Muncitoare, manipuland oamenii 
simpli ca partidul gi securitatea au suferit cat amaratii de rand . 



112 



§i ar mai trebui precizat ca aceasta foamete ceau§ista era relativa! Nici nu se 
poate compara cu genocidul din 1946-1947. Nici macar cu acela ce a urgisit 
pensionarii §i alte categorii sociale, inclusiv cadrele didactice, catre anul eclipsei 
1999, consecinta a efortului Conventiei Democrate §i al Autoelitei de a achita datoriile 
§i falimentarile Cleptocratiei, stranse sub guvernarea de unitate aproape nationala 
Vacaroiu. 

Cel putin o treime din Romani o ducea bine-n ceau§ism, era fericita, avea ce 
manca din frigiderul sovietic Saratov plin sau macar din romane§tile arcticului Fram! 
Ba chiar, prin specula cu alimente, punea bazele capitalismului de mai tarziu. Statul la 
cozi era neobligatoriu, viza un mic lux. Bol§evicii invatasera de la Marx ca nu poti 
create plusvaloarea ignorand constrangerea ca forta de munca trebuie sa se reproduca 
de pe o zi pe aha. Turtoiul, terciul sau ca§a nu dispareau niciodata. 

Ar trebui subliniata cu mai multa demnitate rezistenta ca, de fapt, carturarii 
demni §i serio§i nu stateau la cozi ca nevestele de mic nomenclaturist, ei se hraneau cu 
ce apucau, injurau coleric, se culcau flamanzi, dar ascultau pe virtuozii Richter, 
Oistrah §i Rostropovici sau Europa Libera, a§a ca au supravietuit sanato§i spiritual. 

* Unitatea nationala §i culturala. De ce un om de umor natural ca Marin Preda 
nu a facut caterinca de romani §i de romanism? De ce n-a radiografiat §i el fecala 
mioritica? De ce?! Pentru ca nu 1-a lasat Bisisica! Pentru ca sili§teanul avea educatie 
Regala, interbelica, traise intr-o tara pandita, amenintata §i de vecini, §i de mari puteri, 
chiar indepartate, daca ar fi socotit ele ca sacrificand romani inferiori rasial pot obtine 
compensate bol§evice sau naziste prin alte parti. 

Despre aceasta Romanic Regala, 30 nu ne invata nimic, este o carenta de 
documentare la Castel mai urata decat cea privind Revolutia Impu§cata. Nu numai 
romanul lui Lucian Blaga, Hronicul §i cdntecul vdrstelor, eel cu idila dintre luntra§ul 
Caron §i Romania Dodoloata li este strain Lepidopterei postromanismului, ci §i 
romanul minimalist de atmosfera publicat sub forma de jurnal de Octavian Goga la 
1927, Mustul care fierbe, din care orbitor reiese cat ne-am luptat noi romanii cu 
opresorii o mie de ani §i de ce anume nu ne-am jertfit pentru jucarii, ci pentru unitatea 
nationala §i culturala, aia pe cale a o risipi azi Intelectualul incon§tient cand, spre 
deosebire de muncitor §i taran, care s-au dumirit repede cum e cu managementul 
calitatii, nu-§i face treaba tocmai corect, mai ales cand §i-a gasit §i Stapan sa ni se 
lamenteze de coruptie in televiziuni §i presa de capital cu origini foarte murdare. 

* Umorul cartarescian ca mix. Pare ca o singura data are obsedatul de succes 
mai mare decat al tatalui kafkian, incrancenatul Mircea, umor compatibil cu al lui 
Marin Preda, care - sfidand pe bagatorii de seama ai Uniunii - pune pe jandarm sa-1 
injure indelung de mama pe micul revolutionar Ceau§escu in Delirul, sau 
nominalizeaza printre noii prieteni ai lui Moromete tocmai pe un Nae Cizmaru! 

Anume atunci cand, sub feromoni de fluture Grande abbuffata, e de facut 
po§ta-n gangbang postmodern Revolutia Romana §i, prin delicata Maria Rosetti, e 
maculata insa§i ideea pa§optista, cea mai nobila, mai idealista, mai Intelectuala, din 
istoria noastra cinica sub vremi, de s-a mirat §i un observator cultural ca nu 
explodeaza de indignare nici un bun Roman. E vorba in 03 la un moment dat de cine 
o incepe in CC pe Revolutia din Decembrie la fluturele somnoros , dupa ce i s-a 
administrat „substanta V a lui Pynchon", care desface automat picioarele partenerei, 
iar dl Ion Hiescu, dintotdeauna exersat in ale organizatoricului, propune a se respecta 
ordinea de pe lista, cu voia dumneavoastra a§ezandu-se astfel ultimul, avand adica a 



113 



regula in finalul §edintei mai degraba consensu! spermelor din amonte decat propriul 
aval gelatines ! 

* Nu ne ajuta cu nimic pe noi, cei §apte magnifici mari cititori, substanta 
discursului marxist cand in Epoca Cea trebuia sa citim la lumanare. Pentru Epoca Dej, 
ne priponim In Cel mai iubit... la o scena cu un avocat care se bazeaza pe Scdnteia sa 
obtina NUP pentru un hot cu caruta de pe camp, in baza anuntarii de catre gazetarul 
Costel Goanga a incheierii recoltatului spicoaselor. Cam a§a e §i cu discursul 
consistent sau nu al Megaintelectualilor. Vorbe, vorbe, vorbe grele! Ce conteaza sunt 
nelmplinirile privind macar Luminarea Poporului, Relntregirea fie §i pe net a 
Neamului intre RO §i DRO, Monarhia bipartida liberalo-taranista originara, 
Reprimarea Bol§evismului, Wikipedia Romaneasca, Valorificarea Diasporei Romane, 
Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea cu ajutorul lui Dumnezeu a Basarabiei, 
Occidentalizarea Infrastructure Intelectuale, Eruditia sexualista, Canalul Tv Didactic 
§i mai ales Fisiunea Monopolul Ideologic §i lerarhizator al Autoelitei. 

* Obsedantul deceniu. Tineretea parintilor fictionali, ambii marcati cu boli 
dermatologice (lupus colateralis, respectiv apilozitate pectorala in decubit dorsal) din 
TO nu poate fi gustata optim decat ca parodie la farsa Ana Ro^culet, unde e mult 
romantism revolutionar sub ocupatia sovietica §i o tesatoare tot de la tara, de§i Marin 
Preda divulga in caracterizare ca nu-i placea la film neputdnd silabisi repede ce scrie 
jos, iaca dar ca ea e trimeasa de RPR la Congresul Intelectualilor pentru Pace de la 
Breslau, servind pa§nic maioneza cu porumbel langa aide Picasso! 

Apropo de acei ani dementi, Autoelita ar trebui sa elucideze totu§i nu atat daca, 
a§a cum sustine istoricul nesustinut de Humanitas Nicolae Baciu, Occidentul a cedat 
procentual Romania bol§evizarii ireversibile, ca e clar c-a facut-o, ci de ce o fi atat de 
interesat Stapanul eel Nou sa ne convinga ca desantul de activi§ti ce-a insotit tancurile 
Armatei Ro§ii era un roi de flutura§i, ci doara fiind Romanii - ca rasa - mai turnatori 
§i mai national-comuni§ti, NOI AM TRAS IN NOI, adica s-ar putea primi unele 
consolari morale macar? Ori se merge de-a dreptul la intimidare doar a§a, pentru orice 
eventualitate? 

* Ignorarea Romlagului in TO §i in genere a anilor de OCUPATIE sovietica 
preocupata cu a distruge prin cele mai rafinate materialist-§tiintific metode con§tiinta 
nationals, ca §i cum subiectul ar fi fost epuizat de Marin Preda, este nu numai un gest 
incon§tient de respect involuntar pentru disidentul Paul Goma, al carui martie 
cutremurator 1977 a declan§at de fapt optzecismul lunedist liric catavencar, 
reprogramandu-1 luni din ziua de joi, ci se constituie imagologic ca un act fascist de 
rasism pur, apropo de prejudecata care se formeaza despre Romani in imaginarul 
violent al planetei tot mai stramte cerealier, ca au vocatie de a sta cu mamaliga 
neexplodata sub vremi. 

Pentru ca, a§a cum cite§te tanarul student transnistrean la filozofie la Bucure§ti 
Kotofei Ivanovici sau cum pricepe-n State mai trecutica Suelin, frunzarind orbitoarea 
carte la McKeldin Library, Neamul Romanesc, pe fundalul micilor mizerii ale caruia 
se produce din fluture-n fluture epopeea bulgara a Badislavilor, apreciata superlativ de 
universitarii parizieni, de Julia Kristeva §i de antitotalitarul Tzvetan Todorov, a§a 
apare el, omul nostru carpat, mai tampitel, lene§ §i crud de la natura, de la ADN, iar 
nu prin vitregiile vremurilor c-a supravietuit in barlogul cela cu doua ie§iri, cantat de 
un alt calator, dar boier milos, Dinicu Golescu. 



114 



Nemaipunand la socoteala consecintele pentru Catedrala Mantuirii Neamului 
daca damnarea din ADN vine din veac. 

* Troica Mantuirii. Pentru ca Steaua Nostalgiei care ne lumineaza Candidatul 
Nobel eel mai bine plasat sa functioneze orbitor macar pana la ceremonia decemarii 
insemnelor magice, decanonizarea lui Marin Preda §i eliminarea lui din manualele 
alternative este o necesitate obiectiva, pentru ca cine recite§te Cel mai iubit dintre 
pamdnteni §i compara cu necunoa§terea vietii §i cu lipsa de documentare din cele 
1400-1500 pagini TO, ramane cu buzele umflate: dispretul morometian fata de 
facatorii de cuvinte §i mai ales fata de funesta risipire a 20% din text in labageala 
autoreferentiala, permisa §i gustata doar de la filolog la filolog, nu numai ca se 
consolideaza, dar spore§te odata cu insu§i dosarul privind abaterea Autoelitei de la 
Luminarea Poporului prin predilectia ei nereeducabila pentru metafizica §i 
metaroman. 

In co§marurile sale, in consecinta, pentru un virtual 04, sufletul lui Mircea 
Cartarescu trebuie sa expecteze soteriologic a avea de a face pentru validarea 
Mantuirii nu cu judecatori evident coruptibili, ca Herman §i ceilalti agenti literari sau 
promoteri, ci cu un fel de Troica stalinista cu stilouri de aur, care-i va solicita o 
autobiografie, sincera, nu ca-n Orbitor, §i apoi va trece la interogatoriul propriu-zis, 
un membra fiind tocmai numitul Marin Preda, iar ceilalti, evident Mihai Eminescu, 
nominalizat §i de antiEminescianul Chivu pe celebra coperta dilematica ce anticipeaza 
03, precum §i Nicolae Labi§, nominalizat de mine, pe considerentul ca a fixat pe 
vecie norma morala, varsta de maxim 20 de ani, dincolo de care colaborationismul §i 
chiar compromisul cu Abjectia nu mai sunt compatibile cu est-etica galitiana mare. 

* Densitatea de adevar , singura care aduce nemurirea unui text, in loc sa 
creasca, se diminueaza ca §i la Marin Preda cu volumul III Suzy Culala, tocmai in 
finalul TO, din pricina neinspiratei predici textualiste ca sfar§itul unei carti, de care nu 
§tii daca nu cumva e una proasta pana nu se pronunta §i du§manii, ar fi insu§i Sfar§itu' 
Lumii, care nu e nici un progres veritabil sa te opre§ti din Monologul lui Hamlet ca sa 
faci cu ochiul la spectatori, injurandu-i de mortii Revolutiei ca mai lini§titi-va 
catharsisul, fiindca asta e doar o piesa de teatra, morga pentru ce-ati scos belet, nu e 
realitate! 

David Spielberg, pentru Intdlnirea de gradul trei, nu a ales Washingtonul ca 
platou sa se puna pe el OZN-ul Slavei, fiindca §tia ca G-D n-ar desemna pentru 
inceperea generalei urmariri penale retroactive pana-n fluturele somnoros, care este 
Judecata de Apoi, ni§te locatii spurcate antropic sau animalier. 

Este suficient sa te uiti insa ca un japonez naiv la peretele de vest al Voronetului 
sau sa cite§ti ca prieten belgradean celebra carte a dlui Sorin Dumitrescu despre 
Chivotele lui Petru Rare§ §i te vei dumiri ca tot un geniu ca Michelangelo avea 
dreptate: Infrico§ata Judecata nu e un show! 

Iar semnele nu se vor arata mai ales publicului cultivat bucure§tean, dresat sa 
nu creada in proaspat deconstraite constructe culturale, cum ar fi geniul, poporal §i 
lacrimile, care nu convin Autoelitei expirate, parazitare §i ezitante in a-§i declara 
falimentul civic, ca sa-§i poata sufleca manecile tineretul idealist, a carai venire se 
apropie vertiginos §i implacabil ca Marele Cutremur Catastrofal anticipat statistic. 

* Europa ar fi importat vaste tiraje din bestsellerul cu trei autori 
megaintelectuali care nu mai necesita nici o prezentare, dnii Andrei Ple§u, Mircea 
Dinescu §i Horia Roman Patapievici, intitulat Cat am cd^tigat §i ce s-a pierdut 



115 



legitimdnd noi recent CNSAS-ul, mai degraba decat daca i s-ar traduce prin ICR SF- 
ul Cel mai iubit dintre pamdnteni. 

Pentru ca sarcinile emanate de la popor, de la clasele pozitive, Clasa 
Muncitoare in primul val, erau foarte personalizate. 

Dl Andrei Ple§u trebuia sa elucideze care au fast turnatorii lui Constantin 
Noica, o pleiada selecta, fascinanta, mereu innoita, de pe vremea Sigurantei §i a 
regimului antonescian militar-fascist pana la denuntarea sub Dej, cand cu trimiterea in 
Romlag, §i mai apoi sub Cea, cand cu izolarea tocmai in judetul suprasecurizat al lui 
Nicu, inclusiv in ce prive§te ce dezvaluiri voia Printi§orul, injunghiat, sa faca la 
Televiziunea lui Brate§ la Revo - episod absent in fascinantul 03. 

Dl. Mircea Dinescu, ca poet cu vagi apropieri manageriale de §tiinta conducerii 
societatii, ar fi trebuit sa scotoceasca cu metoda Arhivele, afland totul despre eel 
dintdi poet postmodern romdn, Nicolae Labi§, lamurind definitiv pe baza de cata 
turnatorie §i ancheta s-a facut, ca daca el nu murea de balerina §i tramvai, dupa ce 
scrisese fati§ contra rolului conducator al Partidului , atunci se stingea in Reeducare, 
fiind irecuperabil din pricina inteligentei, documentarii perfecte §i a patriotismului de 
moda veche - o deosebita atentie acordandu-se combaterii versiunii accidentului 
vehiculata de Mioara Cremene §i preluata cu naivitate de Cezar Ivanescu §i Stela 
Covaci in cartea lor, cum ca baiatul de la filaj 1-ar fi impins din gregeala pe Albatros 
sub roti, deoarece metoda istoriei postmoderne este verosimilitatea, or, nu e plauzibil 
sa se fi intamplat omorul fortuit §i fara pregatire informativ-operativa, individualizat 
pe un singur agent, de filaj, §i exonerand de orice raspundere chiar institutia 
fundamentals in statul nostru totalitar. 

Avand in vedere ca in realitatea noastra Romaneasca din Akasia personajul care 
incameaza protocronist Intelectualul Recent este filozoful gnostic roman Victor 
Petrini, inferam categoric ca dlui Horia Roman Patapievici nu-i mai ramanea decat sa 
se preocupe sub zodia fluturelui de misterele de te cutremuri cum a murit Marin 
Preda , eel mai iubit prozator al tuturor timpurilor, neintrecut nici azi in critica 
memorabila a bol§evismului, perceput ca disident in acel determinant an 1980 de a 
trebuit inventat optzecismul matricial, depresurizandu-se resurectia unui lirism 
prozaic mai aproape de popor chiar §i la umori§ti, cum gasim de pilda la §alom 
Alehem, pe care nu se poate ca tanarul sili§tean sa nu-1 fi citit cand debutau 
cincizeci§tii sub Dej. 



116 



8. Jos labele Epocii Mooye de pe praxiologul Mantuirii! 




* Monstruoasele lumdnari de cununie. „Poza tipica de la cununia alor mei, atat 
de retu§ata ca ar fi greu de spus cum aratau, de fapt, insurateii: el cu parul negm ca o 
pata de tu§, lins pe spate, cu expresia indarjita de parca ar fi fost in fata plutonului de 
executie , cu un costum de haine negru parca desenat in fundal, ea in rochie de 
mireasa, cu o fata de nerecunoscut (putea fi oricine din filmele de epoca), iar in parti, 
tinand monstruoasele lumanari de cununie, o na§a grasa dincolo de firesc, cu picioare 
atinse de elefantiazis, §i un na§ chel, cu o mustata gen Groucho Marx." 

In realitate, cum 
se intocme§te de la sine 
act constatator §i la 
trairile Regelui David, 
nu exista ceremonie mai 
inaltatoare decat a 
cununiei ortodoxe, 

exceptand poate abjectia 
de a asculta vreo Miss a 
pro defunctis performata 
la capataiul du§manului 
tau. 

Batandu-§i orbitor joe de sfintele lumanari ale BOR, catalogandu-le drept 
„monstruoase", manipulat de copchil de exemplul strivitor al Tatalui sau fesenist din 
TO de-a rapt §i patul cu ei ca-n manelele nuntilor necesare, gazetar agricol care nu 
primea pe popa cu botezul, mai familiarizat cu brigazile ateist-§tiintifice dupa uitarea 
Sfintei Biserici, - eel mai bine vandut scriitor roman dovede§te inca o data 
necunoa§terea elementara a vietii, a realitatii Romane§ti ca eel mai important la o 
nunta in spatiul galitian carpato-pontic-danubian nelevantin, este cum se simte 
ginerele , ce-are el in cap, care este conceptia lui despre instinctul primat al apararii 
virginitatii de catre mireasa, nu spermantetul lumanarilor, dar eel mai rau mi se pare 
ca Mircea insu§i, criticand fizicul de la lumanare, nu explorand metafizica 
simbolisticii ei guenonine, este a§adar preocupat de mantuirea sufletului sau de 
postmodern imbuibat cu euri mai putin decat va fi fost pana §i demolatoral de biserici 
Nicolae Ceau§escu, biciul lui Dumnezeu §i instramentul divin prin care s-a facut loc 
de temelie in Uranus, la statia de metrou Izvor, conform unui supramundan protect al 
Providentei, pentra posibilul Izvor al Tamaduirii, hram Catedralei Mantuirii 
Neamului! Ci a fi Intelectual ortodox inseamna a auzi cu inima §i a vedea cu urechile, 
a accepta liturgic in cuget §i simtiri cand ti se frageze§te migdalul ca D-zeu n-are timp 
sa te judece pe tine ca virgula om, cum, de ce 1-ai ingropat pe Eminescu in folos 
propriu, de ce i-ati uitat pe postmodemii Nicolae Labi§ §i Marin Preda, martirii vo§tri, 
ci se judeca, precum vedem In frescele mu§atine de la Voronet §i Probota, Neamurile , 
iara nu vipurile, insignifiante in eternitatea popoarelor din Akasia. 

Daca Neamul tau e pe cale de disparitie, e damnat, nu va recupera niciodata, 
chiar daca se va implementa Statul Cultural prin Constitutiune, atunci ai mierlit-o §i 
tu pe vecie, cu toate ca ti-a scris pe dosnica coperta a Nostalgiei vorbe publicitare 
pozitive Edgar Reichmann, poate sugerandu-ti candva §i titlul trilogiei dedicate 



117 



mantuirii municipiului Bucure§ti: „0 carte stranie, stralucire brusca §i orbitoare pe 
firmamentul palid al literaturilor europene". 

* De pared ar fi fost in fata plutonului de executie . A§a vorbe§te Mircea de 
taticul sau, sub binecuvantarea cununiei genitorilor sai de i-au dat geniul inaripat al 
postromanismului, fara teama de Dumnezeu, iar ciracii sai de la Litere prind curaj, 
spre pierzania sufletului lor, aide Razvan Radulescu, cetind ca ucenic cu creionul in 
mana 01, apdrut la 1996, cramponandu-se-n Dilema 265 din 1998, cu o slugarnicie 
dezgustatoare, de aceea§i expresie nuptiala: „Sculptorii II reprezinta pe poetul 
nepereche de predilectie in picioare, gol pu§ca (de ce?), sau cu sexul acoperit de o 
naframa incerta ce sfideaza gravitatia. Eminescu are in sculpturi varsta adolescentei §i 
privegte ca spre un pluton de executie ." 

Din pacate, in RO s-au acumulat destule abjectii sa-1 faca de-a dreptul caduc pe 
Apel §i nu o singura data Intelectualul onest a fost pus de lichele cu spatele la zid. 





De la §coala 42, graficianul §tefan lacobescu ne prive§te ca etern pus la zid, 
desigur pus §i executat la zidul celebrului Atelier de gravura din Strada Sperantei nr. 
15, Podul, cu Expozitia sa permanenta, stup de efervescenta artistica bucure§teana 
nimicit la prima revendicare, Arta Romaneasca pierzand intotdeauna in Epoca Mooye. 

Tragicul sfar§it, la 22 mai 2001, al graficianului §tefan lacobescu, in chiar 
faimosul atelier n-a putut salva nimic, retrospectiv fiind limpede ca insensibilitatea la 
Luminarea Poporului, la Emanciparea Cadrelor Didactice §i la Insa§i starea 
Infrastructure Intelectuale a patriei este un invariant printre proprietatile descriptive 
ale Autoelitei. 

* Kerigma. Plecarea dintre noi Romanii a lui §tefan lacobescu Intr-o lume care 
chiar are nevoie de arti§ti, nu de producatori postmoderni de produse recunoscute 
comercial de mythmakers §i uneori de gloata ca artistice, plecare cauzata de 
absurditatea Romaneasca de a nu se putea salva, dupa Revolutie gi cu perspective 
europene , Intr-o cladire delabrata al carei pret nu putea fi decat derizoriu, un Atelier 
de artd de cea mai purd esentd - adevarata tinta a atacului! - pe care bol§evicii no§tri 
national-comuni§ti 11 tolerasera §i II finantasera, m-a umplut de cea mai cumplita 
nelini§te. 

Numai la Revolutia Impu§cata, la Inter, acea studentime scandand Vrem alegeri 
libere! Vrem guvern democratic! mi-a mai dat cu atata acuitate remu§carea ca un 
altul, un suflet cu mult mai curat, se jertfe§te pentru mine, se duce sa Imbuneze pe zei, 
Indatorandu-ma ca supravietuitor sa due mai departe, sa povestesc ce am vazut, ce 
§tiu, ce cred ca §tiu! 

* Sumbre erau acele vremi §i nuntirea cu Moartea era aproape o binefacere. 



118 



In 22, tocmai citisem la 28 aprilie 2001 punerea la zid §i executarea disidentului 
Dan Petrescu de catre un pamfletar impramutat, apartinator la o minoritate 
conlocuitoare sau mai multora, mare imblanzitor de lupi de stepa, ca toti postmodernii 
cu fler pentru resortul publicitar, descurajand de pilda a se cumpara, daca 1-ar fi luat in 
serios, de catre bibliotecari, pentru Luminarea Poporului, excelentul opus In raspar, 
pe motiv ca e „un volum al carui pret il surmonteaza pe acela al unui lexicon 
occidental de la Polirom sau de la Humanitas", adica provocandu-te ca nationalist sa 
pui ca Nicolae lorga taxe pe cartea straina , zica ce-a zice importatorii, ocolind 
Romane§te europenismele ce ne-ar abera de la indeplinirea Misiei Culturale in spatiul 
euro-carpato-pontic-danubian. 

Dar ce facuse Dan Petrescu in anul apocaliptic 2000? „Vituperante"! Exact ceea 
ce confirm eu dupa 7 ani! „Imaginea cu care cititorul ramane, dupa parcurgerea 
vituperantelor, este ca in Cultura Romana nu s-a construit nimic dupa 1989 §i ca elita 
ei e formata din trogloditi". §i mai facuse ceva, care enervase Noul Stapan, care nu 
mai e identificabil azi ca Partidul ieri, ci in ve§nica schimbare, anume se legase de 
§efii de promotie: „In privinta mortii lui I. P. Culianu, Dan Petrescu admite, cu 
vehementa, o unica varianta: ca ar fi fost ucis de Securitate." Mai ales aceasta a doua 
parte a rechizitoriului va fi inclinat incadrarea „tradatorului" Dan Petrescu spre 
„articularea unei atitudini inchizitoriale in peisajul nostru cultural postrevolutionar, 
derivat, epigonic, din nesfar§itele campanii de lustratie duse de catre Paul Goma." 

* Temd pentru vacanta. Sa se intocmeasca o Antologie a Imposibilei lustratii, 
exploatand intr-o biblioteca judeteana, liceala sau parohiala, 7 colectii de periodice, 
cum ar fi 22, Romania literara, Dilema §i Observatorul Cultural, plus Romania 
libera, Evenimentul zHei §i Cotidianul, iar daca e vreuna incomplete, substituind cu 
Sfera Politicii, scopul investigatiilor fiind a se stabili ecartamentul mediu dintre idei, 
subliniindu-se cu linie punctata cele care seamana orbitor ca ni§te gemeni. 

* Sfdnta tinerete maxima. Paradigma poetului ve§nic tanar impusa de intaiul 
nostru poet postmodern, Nicolae Labi§, este exploatata riguros de Fluturele Curcubeu 
§i de promoterii sai, poate §i pentru a masca oniric lacunele documentare, generate de 
rezultatul de dupa nunta ca nu te-ai nascut cu ce numea geniul natural Marin Preda 
oase de romancier , sa rezi§ti cu maturitate la masa de lucru pana textul devine, din 
facatura de cuvinte, o solida realitate. 

Viata neprihanita, mizeria indurata teoretic in blocul select Banalitatea Raului, 
al securi§tilor, scriitorilor §i fotbali§tilor de langa Aleea Circului, cultul Muncii, 
iubirea de parinti §i de imagine, preocuparea permanenta §i plina de sacrificii fata de 
relatii, burse, participari §i traduceri, care transpare impresionant din savantul discurs 
autopromotional, 1-au facut pe Mircea Cartarescu un personagiu vecinic tanar gi 
ferice , ca Labi§ eel ce se travestea in scriitoare pe Kiseleff, de§i la editia de 1500 
pagini a TO, eveniment la Gaudeamus 2007, se apropia de varsta la care ne-a parasit 
Nichita Stanescu, mai lipsind doar 7 ani pana la acea post-maturitate la care ne-a fost 
luat Marin Preda, in 1980, anul ales in care aflam din De ce iubim femeile ca mai era 
un an de lirism pana s-a produs, cu o securista mirosind a tigari §i tocana, preoteasa 
Irina, acea nuntire inaugurala, fara monstruoase lumanari de cununie, al carei ecou 
transfigurat este scena de sex dintre nobilul polonez Witold §i evreica Miriam, ale§i ca 
stramo§i paterni in 03, evident consolandu-1 pe tatal nomenclaturist Costel Goanga, 
I'ouvrier meritant, pentru dezamagirile ce i le-au cauzat odiosul dictator §i sinistra lui 
sotie, abatandu-se de la marxism spre national-comunism de era cat p' aci sa conteste 
atat Pactul Ribbentrop-Molotov cat §i Yalta, ca sa nu mai speculam ca daca mai traia. 



119 



cu astutia sa diplomatica, scornice§teanul ne baga-n NATO §i-n UE in valul ungaro- 
ceho-polon, pe care 1-au ratat feseni§tii §i atitudinarii pentru ca s-au abtinut sa faca 
Luminarea Poporului, unii temandu-§i averile, altii pozitiile de Intelectual dominant. 

* Cam aceasta este atmosfera in care scrie Mircea in solitudinea de la Castel §i 
mai arunca din cand in cand cate o privire presei online, bunaoara spre Valerian Stan: 

- Apropo de „umori§tii" de la „Academia Catavencu", in cealalta publicatie a 
lui Sorin Ovidiu Vantu, „Cotidianul", ei s-au straduit recent sa demonstreze ca unirea 
cu Basarabia nu e de dorit din cauza costurilor foarte mari pe care aceasta le-ar 
presupune - in jur de 30 de miliarde de euro, zic ei, in primii cinci ani dupa „fuziune" 
(sic!). Pai eu cred ca lucrurile n-ar mai fi chiar a§a de complicate daca patronul 
respectivilor ar da inapoi macar o parte din miliardele de care i-a talharit pe romani (§i 
din care ei in§i§i se infrupta azi cu neru§inare). (New York Magazin, 25 octombrie 
2006) 

Chiar, se va vorbi oare vreodata despre Mircea Cartarescu in Cotidianul nu la 
pagina evenimentelor editoriale de exceptie, nici la permanentul §i dubiosul calcul 
demotivant a cate jdemii de miliarde ne-ar costa Unirea, adica recuperarea Basarabiei, 
ci la ru§inoasa rubrica de nuanta legionaroida exclusivista unde in anul de gratie 2007 
se face cu potential §antajist Lista Neagra cu generatia expiratal 

Bineinteles ca nu! 

De s-ar putea aiasta, apai atunci vor scrie multi bodyguarzi cate un Jos labele de 
pe Mircea Cartarescu! de se vor cere §i scuze, cum nu s-a facut la obscurul §i incultul, 
lipsitul de vizibilitate tv Dan Haulica, fost candva ambasador UNESCO, cum este 
acum Nicolae Manolescu, §i tinut la expirati langa culturnici notorii, de§i a practicat in 
Secolul XX Luminarea Poporului cat toata Autoelita secolului urmator la un loc. 

Cartarescu nu va expira niciodata, el ramane pururi tanar, deoarece e infa§urat 
in pixeli. lar aceasta vecinica tinerete cartaresciano-labi§iana devine un standard 
Humanitas §i vad la stand ca venerabilii filozofi Liiceanu §i Ple§u se simt constran§i a 
tine pasul, a-§i face coperte cu portrete adolescentine pentru adancile lor carti de 
intelepciune finala. 

Cum vine, vine, vine apocalipsa bucure§teana, intrebarea batranilor heruvimi 
este daca are sau n-are deja Nifilistu Catavencu („Nichts, nichts existiert.'') al Epocii 
Mooye, in opera de pana azi, tot atat adevar cat Nichita Stanescu sau Marin Preda! 

* Cuno§tintele de la celelalte materii. Am inteles imediat ca disidentul Dan 
Petrescu in scurta vreme nu va mai avea rubrica in putina noastra presa vizibila, de nu 
§i pozitia la Nemira i se va deteriora, iar pe web va fi imposibil sa se impuna, datorita 
confuziei Google cu fotbalistul acum antrenor, amintita §i de pamfletarul istoric al 
Revolutiei Sergiu Nicolaescu in scopul de a dovedi falsa notorietate a preopinentului. 

De aceea, contrar incitarii la boicot initiate de 22, organul GDS, am cautat cu 
grabire sa-mi procur lovita carte In raspar, spre a descoperi ce anume a putut enerva 
Autoelita in a§a hal incat sa-1 stigmatizeze ca pe un al doilea Goma - ei bine, totul! 

Astfel, dupa cum se poate anticipa, ceea ce sperie eel mai tare la lectura 30 pe 
inspectatele de pe la tara ale Cocai Dospinoiu, mai ales in judetele fara Biblioteca 
Judeteana updatata occidental, este ploaia de referinte cartaresciene la cuceririle 
§tiintifice din biologic, rebrodica, topologie, ginecologie, estetica uratului cu aripile 
lipite somnoros, mecanica fluidelor, gerontologie, entomologie, ontodinamica §i fizica 
atomica, fara mare legatura cu ce §tiu ele despre imagism, poezie pura, avangardism, 
apex, duplex, apolinic, disonanta, fragmentarism, dionisiac, ambiguitate, inversiune, 
elipsa, anafora, oximoron, ermetism, metafora plasticizanta sau revelatorie, apozitiva. 



120 



predicativa sau genitivala, versul alb, perpendicular, radical din minus unu, sinestezie, 
sugestie, felah, spleen, vers alb, laitmotiv, balcanism, integralism, boustrophedon. 

In loc de a sublinia ca unele au fost popularizate, intru Luminarea Poporului de 
catre omul de §tiinta §i tehnica Alexandra Mironov, care s-a implicat ulterior §i in 
deschiderea §colilor rurale spre comunitate cu fonduri de carte noua, pe cand 
Autoelita nu §tiu cu ce se poate lauda decat cu limbajul indescifrabil, catoptromant 
deliberat, cum semneaza unii latinizanti pe forumuri porce§te Alupigus, inculpatul 
fost disident Dan Petrescu §i-a permis a scrie fara suficienta evlavie fata de Cel mai 
bine vandut scriitor roman ca despre o monstraoasa lumanare cum ca: „Din loc in loc, 
descrieri anatomice u§or poetizate, altminteri foarte exacte, un fel de reverii ce par 
suscitate de plan§ele dintr-un atlas anatomic, mareata descriere animata a muzeului 
Antipa, ca §i alte observatii mai marante (despre cainele Chombe, de exemplu, 
surprins mancand ni§te coji de ardei umpluti: Era un cdine omnivor) ne due fara gre§ 
cu gandul la o literatura de premiant al clasei, care tine cu orice chip sa-gi etaleze, 
intr-o compunere literara, $i cunogtintele de la celelalte materii ." 

* Mentionez ca la un stand eu insumi arancasem cat colo cartea lui Dan 
Petrescu, oripilat de supralicitarea din titlul Eminescu trage fermoarul, preluat de la T. 
O. Bobe, parca repro§and Dilemei 265 ca nu 1-a anuntat §i pe el, sa-§i aduca aportul la 
asasinarea mitului Poetului National, despre care ar fi zis nefericitul de Culianu, cum 
ca daca mai traia, nu ca lua Nobelul, ci ajungea un Corneliu Zelea-Codreanu! Ca sa nu 
mai adaug ca despre Partidul Cadrelor Didactice, care va forma sau va cuprinde 
tineretul idealist ce va salva inca o data Romania, dl Dan Petrescu se exprima folosind 
fara respect termenul cleptocrat dispretuitor dascalimea , interzis in tarile cu educatie 
aleasa. Ceea ce nu inseamna ca nu m-a pus pe ganduri tristul concept de mafie 
literara, definit ca un grap de interese comune in jurul unei surse de stipendii, de aceea 
§i cere inchis, cu vehemente declaratii de teritorialitate apropo de Fondul literar, 
Fundatia Soros, Fundatia Romania, traducerile, Europa Libera, televiziunea §i radioul, 
la care fire§te se poate adauga orice cale de a-i suge pibul poporului, contribuabilului, 
claselor pozitive Eminesciene. 

* Faptul ca Autoelita votase in ragete de rinocer anti-PRM, adica hipopotam 
roz, pe Ion Iliescu Biruitorul, se rasfrangea sub fluturii primaverii lui 2001 intr-o 
efervescenta Intelectuala bazata pe o libertate antinationalism fara pereche, 
amplificand monologul grupului central. 

Cum inflorira cire§ii, profesoral universitar american Matei Calinescu reu§i sa- 
mi atraga atentia intr-un 22 de aprilie asupra mediocrei fantezii a lui Eliade Un om 
mare, dovedindu-mi pe 4 pagini ca e un elogiu vag criptat adus „Capitanului"! Apoi 
veni atacul canibalic in haita civica asupra disidentului Dan Petrescu, amintit mai sus. 

lar la 15 mai 2001, era sa mor in balcon, citind cu inima cat un purice 
suplimentul 22 plus despre Ami' 20 - Deceniul liberal. 

Nu mai traisem a§a ceva de la 25 ianuarie 1995, cand am citit in acela§i dubios 
22 plus studiul Relatia Romdniei cu Republica Moldova, prin care Intelectuali foarte 
respectati §i azi, ca Renate Weber, Valentin Stan §i fizicianul Gabriel Andreescu, 
recomandau Statului Roman sa respecte realitatile staliniste de peste Prat §i sa nu 
protejeze decat pe romdni, nu §i pe moldovenil 

De data asta, in mai 2001, era o dezbatere convocata de Gabriela Adame§teanu, 
pesemne pentru a-§i justifica pierderea de cititori a revistei, §i ura multora, dupa ce 
declarase, provocand dlui Iliescu un zambet fermecator, ca personal n-ar fi preferat sa 
traiasca in Romania Regala, din motive de insecuritate pentru mini§tri! 



121 



„Am asistat la defilarea Regelui Ferdinand §i a Reginei Maria, intor§i de la Alba 
lulia, care a avut loc pe Kiseleff" incepe o descriere postmoderna de Cortegiu Regal, 
dupa o Incoronare a unui vis milenar, Neagu Djuvara, temerarul „aventurier" african 
promovat de Humanitas, §i te a§tepti sa relateze cat de hoUywoodian de frumoasa era 
Regina Maria chiar §i/mai ales in octombrie 1922. A§! Mi§tocarul memorialist de 
mentalitate nobila razvratita, din patura superpusa cumana, anticipeaza sau chiar 
inspira ori avizeaza, printr-un caz Freud de om cu §obolani brusc impotenti, 
batjocorirea Cortegiului Istoric Regal din 02 §i chiar a Revolutiei Impu§cate din 03: 
„Imi aduc aminte cat de speriat am fost sa vad o alegorie a Victoriei, o fata aproape 
dezbracata, acoperita cu valuri." 

Mai incolo, dupa o musafira, care-n poza are ceva din indarjirea mamei lui 
Mirci§or de dupa coada la tacamuri, dezbaterea demonstreaza ca exclusivismul 
nationalist al Romanilor (prezentat drept consens general) ar justifica bol§evizarea 
interbelica a minoritarilor: „comunismul devine, practic, singura solutie, daca nu e§ti 
etnic Roman." (In alte doua halucinante interventii din 22 aflasem tot in primavara lui 
2001 ca Lucian Blaga a avut succes cu Poemele luminii tocmai pe baza de apartenenta 
etnica, de parca ar fi scris vreun rutean sau vreun gagauz mai bine despre lumina din 
spatiul mioritic §i a fost oropsit!) 

* Clivaje, ai? Nimic din veselia televizionara cu care ne-a obi§nuit Stelian 
Tanase pe boaba noastra de piper! In primul rand, el e sceptic ca rasa ar fi buna de sa 
faci mezelclas din dansa-ntr-insa: „Din cei 28% elemente alogene, acest procent 
tindea catre 50% in zonele urbane din provinciile care s-au reunit. Pe de alta parte, 
elitele profesionale erau in majoritate alogene. Din aceasta cauza, imbrati§ez ideea ca 
disparitia acestor 50%, in ultimii 70 de ani, este un dezastru pentru Romania." 

Cum e greu de sustinut ca le-au alungat Romanii pe aceste elemente alogene §i 
nu s-au zbatut ele sa emigreze spre mai bine, ne multumim cu urmatoarea justificare a 
parasirii corabiei: „Avem de a face cu un e§ec pe tot parcursul Istoriei Romane§ti de 
dupa 1918. Cred ca Unirea nu a fost bine asimilata nici pana azi. Statul Roman este 
inca fragil. Institutiile lui, in toate incercarile la care au fost expuse, au capotat in toate 
ocaziile de dupa 1918." Este un elogiu indirect adus Noului Stapan de dupa 1989, 
fauritor talamb de Tara Noua, consolator, firesc §i pe care, satul de omagii Intelectuale 
catre diferiti stapani, nici nu l-a§ fi amintit daca sub titlul Mici elite fara reala 
sustinere politica in spate nu s-ar exprima jignitor, pentru mine ca scriitor roman 
contemporan §i pentru familia mea de luptatori nationali, uimirea ca Romania nu s-a 
descompus deja, ca Cehoslovacia sau lugoslavia : 

„Clivajele care au traversat (§i mai traverseaza inca) Romania au una din 
cauzele nerezolvarii lor in faptul ca unirea provinciilor a venit printr-un noroc istoric, 
ca travaliul de decenii nu a fost in sensul unui demers mai larg sau al populatiilor, ci a 
fost mai mult demersul unor mici elite politice care manevrau in scop electoral, dar 
care nu aveau in spatele lor o reala sustinere politica. Acest lucru se poate vedea azi 
citind memoriile §i jurnalele oamenilor politici, presa de atunci. Se va vedea cat de 
izolati erau ei cu aceste discursuri, cum se inflamau de obicei in campaniile electorale 
sau in diferite campanii de presa. (Vezi campania privind Liga Culturala, despre care 
se §tie bine ce ascundea, ce fonduri se manipulau §i ce obiective foarte personale 
aveau, in spatele ambalajului patriotic §i al unificarii.)" 

* §i nu se pot impiedica. Eminescu §tia foarte bine de ce, tactic, Luminarea 
Poporului decide totul, in clivajele deznationalizarii practicate de expertii habsburgici 



122 



sau tari§ti: „Intre franturile unui neam, cultura poate statornici acele legaturi ce nu se 
vad §i nu se pot impiedica." (Nicolae lorga, citat de Grigore Vieru) 

* A detecta astfel de imaginare, artificiale sau neserioase clivaje e tot atat de 
suspect precat a ataca BOR pana §i pentru tragerea clopotelor printre atei sau pentru 
icoanele din §coli, punandu-te intr-o companie jenanta daca cite§ti Referatul pe web, 
ro§ind ca „strigoii nu concepeau sa mai fie supravietuitori, a§a ca au incercat sa dea 
foe bisericii, dar nu au reu§it". 

* Sub titlul Propaganda Romdneasca, bunicul meu, care a facut Unirea, parca 
se dezvinovate§te fata de megaintelectualii care n-au facut Unirea epocii lor, n-au 
recuperat Basarabia, in schimb ei ataca Biserica Nationala - precizand expres ca el n- 
a furat de la Luminarea Poporului. 

„Cand in dimineata zilei de 1 noiembrie 1897 ne-am prezentat pentru 
binecuvantare trei studenti stipendiati ai Academiei din Chiev: „bogoslovii" Vasile 
leremia, Grigore Constantinescu §i loan Radulescu, Mitropolitul losif, urandu-ne 
drum bun §i norocire intra urmarea vietii celor Trei lerarhi, al caror nume il purtam, 
ne-a daruit cate 25 ruble in aur, din care bani sa cumparam „din cand in cand §i cate o 
cartulie - doua pentru sarmanii basarabeni. (...) 

Pana la 1 noiembrie 1903 am cutreierat Basarabia, mai ales vara, in lung §i in 
lat, purtand cu mine o mapa neagra, in care aveam foi taiate de prin carti - autori 
Romani, canturi nationale §i tot ce putea sa intereseze §i sa distreze sau sa placa 
fratilor basarabeni, cu care ma intalneam la vreo serbare „nationala" ruseasca 
bineinteles, la nunti, baluri, cluburi, restaurante, §i vroiam sa le arat scumpeturile 
Graiului Romanesc. La slujbele religioase din sate de multe ori cuvantam sau citeam 
„Apostolul" sau cantam Romane§te vreun „Axion" sau altceva, dupa note, iar nu dupa 
ureche!... 

Tot a§a §i cu cantecele laice sau nationale.(...) 

In 1903/1904 mi-am facut datoria de osta§ in regimentul de infanterie „§tefan 
eel Mare" nr. 13 din Ia§i, locul na§terii mele.(...) 

Pretutindenea faceam propaganda cultural-nationala in chipul eel mai 
con§tiincios, fara a fi trimis sau platit de guvernul Roman sau de altcineva, cum eram 
suspectat. Faceam aceasta numai din dragostea catre „frati" §i din indemnul parintilor 
mei, §i din eel al vrednicilor de amintire parinti Romani, pomeniti mai sus ! 

„Cartulii" am carat, pana in 1918, nu de o suta, ci de sute de ruble aur. 

Tatal meu avea foarte multe carti §i reviste, pe care eu le-am trecut treptat din 
Ia§i in Basarabia, in afara de cele cumparate de la 1898 incoace." 
(Cf. lurie Colesnic - Basarabia necunoscutd, vol 1, 1993, Universitas, Chi§inau - 
anexa Grigore Constantinescu - Din vremuri tariste) 

* Daca ar fi sa parodiem matematic argoul excremential-securistic din 03, am 
spune ca e de rasul asimptotei sa auzi o Autoelita - care, in afara de a-1 vota orbitor pe 
Iliescu, nu se poate lauda nici macar cu Luminarea Poporalui prin canal didactic §i 
carte ieftina, darmite cu o Mare Unire, cu o Incoronare, cu reprimarea bol§evismului - 
cum atribuie ea ranjind unui „noroc istoric" Marea Unire de la 1918, §i cum acuza 
isteric, ca in Porunca Vremii §i Bunavestire, de cea mai spurcata coruptie, deturnarea 
de fonduri culturale, pe cine? Pe marele Nicolae lorga §i pe ceilalti luptatori nationali! 

§i mai e §i nedocumentata aceasta Autoelita stearpa! „Norocul istoric" amintit 
are un suport sacru, sta in eroii al caror cult, e drept practicat, ca §i al Poetului 



123 



National, mai mult de Partidul Cadrelor Didactice, inca nu a fost ucis in toate satele 
Romane§ti. 

Cat despre „travaliul de decenii" pentru Unire, a fost atunci cam ca la Revolutia 
Impu§cata. La 1989, Programul ni 1-a impus insu§i Ceau§escu: tara a vrut doar sa fie §i 
la noi ca la altii, care progresand ne-au aratat Galea! Pentru Marea Unire, in schimb, a 
lucrat, impingand spre Regat banatenii, ardelenii, bucovinenii §i basarabenii, 
deznationalizarea salbatica practicata de Imperiul Habsburgic §i de eel Tavist. 

* Daca ar mai avea cineva vreun dubiu ca aceasta Autoelita de azi o barfe§te pe 
cea interbelica, Regala, cu spaima ca de mu§catura §i remu§care pentru raspunderile 
politice care li revin fata de tineretul idealist de mdine, dinaintea Istoriei, total se 
limpeze§te la interventia consilierului prezidential personal Sorin Alexandrescu, 
suficient de inteligent §i de crud centrata, ca de un om-satuie de la Amsterdam, pe 
chestiunea abandonarii Romanilor de peste Prut la coltul de cotitura din 2 iunie 1997, 
sub genericul tot atat de iresponsabil precat continutul, Statul Roman nu a reu§it sa 
integreze Basarabia §i Bucovina: 

„Transilvania a fost cu greu integrata, dar a fost oarecum integrata. Basarabia, 
niciodata. Nu mai vorbesc de sudul Dobrogei. Nici nu s-a pus problema, in afara de 
Regina Maria nimeni nu s-a interesat. I§i mai faceau vacanta pe acolo Sebastian, 
Fondane, dar in rest... De ce Statul Roman nu a reu§it sa integreze Basarabia §i 
Bucovina? Lucruri care au dus nu numai la pierderea lor, la lipsa de aparare a lor in 
razboi, chiar daca apararea ar fi fost fara succes, dar §i la pierderea lor de acum. 
Pentru ca, trebuie sa fie clar, problema cu Basarabia s-a terminat probabil pentru inca 
o suta de ani. Dar despartirea aceasta a fost pregatita cumva de totala incompetenta a 
guvernelor Romane§ti din perioada interbelica, guverne care nu au §tiut sa-i atraga pe 
Romani, sa se inteleaga cu ru§ii, cu populatia evreiasca, sa ii integreze in Statul 
Roman. Basarabia a fost e§ecul major al tuturor guvernelor Romane§ti. Era ca §i cum 
fusese un cadou de care n-aveam nevoie §i pe care nu §tiam cum sa facem sa-1 
pierdem: sa-1 luam, sa ne facem ni§te averi §i pe urma sa ne intoarcem." 

* A§adar, megaintelectuali care n-au cutezat sa fie unioni§ti nici dupa 1991, 
cand URSS s-a dezintegrat, Humanitasul nepublicand decat doua vechituri de loan 
Nistor despre Basarabia §i Bucovina, iata-i ajungand sa justifice invazia sovietica din 
1940, sa scrie pagini de manual unic pentru comunistul romanofob pre§edinte 
Vladimir Voronin §i sa dezinformeze Neamul Romanesc ca Basarabia gi Bucovina nu 
au fost aparate de Romanii Regali , asupra carora se arunca §i vina pentru coltul de 
cotitura din 1997, cand am aderat la Pactul Ribbentrop-Molotov, exprimandu-ne 
dezinteresul pentru Romanii §i teritoriile de peste Prut, cu speranta integrarii 
euroatlantice fara a ni se mai cere Fezabila Lustratie cu pivotul ei, incadrarea coruptiei 
intre limite rezonabile! 

A§a de mare era dardora integrarii incat am fi fost in stare sa argumentam pana 
§i teza Vi§inski ca toti mini§trii dintre 1937 §i 1940 trebuie arestati pentru pregatirea 
razboiului antisovietic, ba chiar sa multumim supraputerii de la Rasarit pentru 
inventia postmoderna a Sovromurilor! 

* Metoda manipularii fiind scoaterea din context. E adevarat ca inteleptul 
voievod Carol al Il-lea a cedat, de§i HohenzoUern impulsiv, la ultimatumul sovieto- 
nazist din 26 iunie 1940, neacceptand sa ne batem intr-un raport de forte de 1:10, cu 
ungurii §i bulgarii sarindu-ne-n spate, cu Franta §i Anglia ingenuncheate de Hitler sau 
de populismul concediilor platite cu pretul dezarmarii. Dar Noi ne-am reafirmat 



124 



drepturile asupra Basarabiei §i Bucovinei, cu asupra de masura, in Razboiul Sfant, 
declan§at de Mare§alul Antonescu exact peste un an, cand imprejurarile militare au 
permis dezrobitoarea noastra replica, simtita apoi de Stalin pana la Volga §i Caucaz 
§i-n Crimeia, fara de care memorie nu ne-ar fi restituit el cu atata respect, in 1945, 
Ardealul, punandu-se rau cu aliatii sai imperialigti! 

Fatarnica suparare ca eforturile de integrare, adica investitiile in Basarabia au 
fost modeste, parand ca ne intereseaza doar jaful, denota tipica istoricilor improvizati 
inocenta strategical ce Intelectual tampit ar fi riscat banii contribuabilului §i timbrul 
aviatiei ridicand Industrie grea §i de armament in Basarabia, adica plocon Armatei 
Ro§ii pregatite de invazie inca din 1924? 

* Cat despre dezinformarea cum ca „i§i mai faceau vacanta pe acolo Sebastian, 
Fondane, dar in rest...", alta explicatie ce prefer sfatuindu-ma cu prietenii mei pictori 
nu-i decat... incultura olandezului Alexandrescu. Care, de§i a inteles, spre deosebire 
de restul Autoelitei, importanta Infrastructurii Intelectuale §i a refacerii Bibliotecii 
Centrale Universitare, aducandu-ne §i decisive fonduri olandeze, se mai §i mira ca 
„ideologiile de dreapta, de o saracie Intelectuala absoluta, au reu§it sa acapareze 
interesul Intelectualilor"! Ca §i cum mai exista in contextul istoric real alta optiune 
atunci cand sub crivatul ro§u dinspre Rasarit, care excita §i poftele revizioniste ale 
vecinilor deja fasci§ti, partidele istorice se aratau sinuciga§ de incapabile sa inarmeze 
§i sa lumineze poporul, sa lichideze coruptia §i sa asigure tarii aliante viabile. 

Transpare aici paradoxul roman cu sarea pamantului: Autoelitei participante la 
aceasta dezbatere - in sprijinul tezei doamnei Adame§teanu ca e mai bine sub alesul 
pre§edinte Iliescu decat sub Regele Carol al Il-lea, concret ca e de preferat Romania 
iliesciana Romaniei Regale - pur §i simplu nimeni n-a avut curajul sa-i semnaleze ca 
se angajeaza in probleme istorice depa§indu-§i, in conditiile principiului lui Peter, 
bruma de competenta nechezolica de ambe spete, consecinta acestei lipse de reactiune 
manifestandu-se dureros in densitatea de istorici improvizati a comisiei care 1-a decis 
pe pre§edinte sa tina un discurs de condamnare a comunismului rezervand §i rol 
pentru bufon in marele spectacol. 

* Din incremenire in pacate, aceste idei sunt fixe. Recent, adica in 22 la 24 
octombrie 2007, politologul GDS Armand Go§u, carele pe cand scria Mircea la 
Amsterdam 01, §i-a dat doctoratul la Moscova, dupa care va fi fost §i corespondent 
BBC daca e sa te iei dupa web, amintindu-ne de Golania - Cine-a stat cinci ani la 
ru§i/nu poate gdndi ca Bush! - titreaza: Dispret pentru Basarabia. §i rebaga ideile 
consilierului prezidential Sorin Alexandrescu, aproape identice la fel acelea§i ca-n 22 
plus din 15 mai 2001, adica ascunzand tineretului ne§tiutor Razboiul Sfant: 
„Basarabia a facut parte mai mult de doua decenii din Regatul Roman. A fost o 
provincie exotica, mai degraba, careia nu i s-a acordat prea multa atentie. Chi§inaul a 
ramas in toata perioada - memoriile disperate ale lui loan Pelivan adresate mini§trilor 
de la Bucure§ti stau marturie - un avanpost al culturii ruse. Nici astazi nu gase§ti la 
Chi§inau librarii romane§ti, iar publicatiile din Romania nu au editii locale care sa se 
tipareasca in Republica Moldova. Pentru functionarii din administratia Regatului 
roman, Basarabia a fost un loc de exil, din care incercau sa piece cat mai repede. (...) 
In vara anului 1940, Romania a evacuat Basarabia fara sa traga un foe de arma." 

* Pe cine sprijinim §i pe ce ne sprijinim. Nu ia§te in genere bine pentru 
Indeplinirea Misiei noastre Culturale §i civilizatrice la Rasarit ca sa i§i asume pervaziv 
tocmai Autoelita, in locul unei clase politice lipsite de simtire, raspunderea istorica 



125 



pentru pierderea Basarabiei , de§i are pentru inca vreo suta de ani, aproape jumatate 
din vina. 

laca de ce, pen' ce, Humanitasul trebuie sa le retraga sprijinul, eel putin sa nu 
se mai laude webar ca li are ca „scriitori promovati", pe unele naturi postcatilinare 
cari demitizeaza sistematic §i intentional, scotandu-le din uz, tocmai pe simbolurile 
astrale Eminescu §i §tefan eel Mare, pe al caror cult s-ar fi sprijinit fie §i dupa 
integrarea euroatlantica, unioni§tii romani retardati din dreapta Prutului, imitand pe 
Vieru, Matcovschi, Dabija, Leonida Lari §i pe ceilalti scriitori eroi basarabeni ai 
pleiadei bataliei pentru limba noastra cea romana. 

Ci orice parazitism intelectual nu se poate sprijini decat pe norod, suge-i-ar 
pibul, nestricand niciodata ca bazinul fiscal sa fie cat mai latitu. 

* Inconcevabilitatea glotonimului . Inexistenta librariilor §i a periodicelor 
romane§ti chiar §i dupa 1991 ar justifica mai degraba dispretul intelectualilor 
bestselleri§ti pentru piata de carte a Basarabiei, in loc sa-i stimuleze sa ia masuri, 
inclusiv obligand ICR sa-§i faca filiala in Codrii Bacului, dar §i bibliotecile din RO, 
macar cele universitare, sa aiba depozitele de carte basarabeana aduse la zi. 

Editorialistul atribuie insa acest dispret clasei politice, nedreptatind-o crunt. 

In realitate, eel putin pana la coltul de cotitura din 2 iunie 1997, partidele 
feseniste au dus o politico, pe cat posibil unionista, adesea umila, adesea riscanta 
enorm daca tinem seama ca abia la 1 1 decembrie 1999, intelegand mai bine Revolutia 
Romana - adica echivalenta insangeratului 1989 romanesc cu anii 1956, 1968 §i 1980 
ai reformismului de sus in jos -, s-a hotarat Occidentul sa se labarteze dincolo de 
Europa Centrala! Nu clasa politica a dispretuit Basarabia, din moment ce poate 
prezenta dovezi serioase ale Rezistentei prin incremenire in proiect, ci clasa 
intelectuala , care nu a creat mai deloc carti sau macar bro§uri incat sa avem pe baza a 
ce aforisme sa bloguim o strategic unionista de otel flexibil, cum au avut aliatii no§tri 
germani. 

E adevarat ca Academia Romana 1-a propus pe Grigore Vieru la Nobelul pentru 
Pace, jignind Poetul in contextul razboiului de pe Nistru din 1992, dar ulterior trebuia 
sa-1 repropuna an de an, pentru literatura . Insa nu e de ajuns solidaritatea. Aid e de 
scris. Daca megaintelectualii de pe la noi ar fi publicat fiecare cate o carticica despre 
inconcevabilitatea glotonimului „limba moldoveneasca", atunci presiunea asupra 
politicienilor ar fi fost colosala §i ei s-ar fi urnit, cum vazuram ca s-a-ntamplat in 
cazul de exceptie al condamnarii comunismului la 1 8 decembrie 2006 ! 

* Obiective strategice divergente. A-ti permite tu, megaintelectual al generatiei 
intelectuale care a ratat Luminarea Poporului, Instituirea Congresului Intelectualilor, 
Agentia Pentru Asigurarea Calitatii Atitudinilor (APACA), Reprimarea Bol§evismului 
de catre intelectuali, Valorificarea Diasporei Romane, Preeminenta TVR asupra 
televiziunilor comerciale, Institutul pentru Valorificarea Operelor Abandonate sau 
Refuzate (IVOAR) de intelectuali, Wikipedia Romaneasca, Reintregirea fie §i pe net a 
Neamului, Genializarea Obligata a Supradotatilor, Monarhia bipartida liberalo- 
taranista ideala sau Emanciparea Cadrelor Didactice intelectuale, sa dai lectii de 
gandire e tot atat de orbitor deplasat spre chici ca §i grandomania de a gandi tu, ca 
virgula om, ce-ar fi gandit genialul Eminescu dupa 1918. De aceea, textul Go§ului din 
22 deviaza automat spre un umor de buna calitate, catavencar: 

- Dispretul pentru Basarabia nu e un produs recent. In perioada neutralitatii 
(1914-1916), in afara de Constantin Stere, el insu§i basarabean, cu stagiu in 
inchisorile ruse§ti, niciun alt lider politic nu s-a luptat pentru soarta romanilor dintre 



126 



Prut si Nistru. Cand cereau pornirea razboiului impotriva Rusiei, Alexandra 
Marghiloman si P.P. Carp nu tremurau de grija basarabenilor, ci doar erau consecventi 
filogermanismului lor §i temerii de marele imperiu de la Rasarit. Politicienii de la 
Bucure§ti §i opinia publica din Regat au optat fara sa clipeasca pentra Transilvania in 
1916. Ca Basarabia a fost prima provincie istorica care s-a unit cu Romania vremii e 
rodul contextului istoric generat de prabu§irea guvernului Kerenski sub loviturile 
bol§evicilor lui Lenin. 

Lasand la o parte exprimarea involuntara a indemnului la a ne exprima 
gratitudinea fata de Lenin, fata de personajul ciclopic dominant in 03 ca o replica cat 
cea rachetista de la Tiraspol la al lui Eliade Un om mare, nu trebuie sa fi urmarit 
multe documentare britanice Coca Dospinoiu ca sa-§i deie seama ca in anii 
neutralitatii (1913-1916), noi nu puteam sa ne propunem obiective strategice 
divergente - §i Ardealul, §i Basarabia -, fiindca exact a§a a procedat aliatul nostra 
Hitler, voind simultan §i Stalingradul, §i Caucazul, nenorocindu-ne in 1942 §i pe noi, 
grele ramanand §i azi consecintele intelectuale ale pierderii Razboiului Sfant, care 
zice unii intelectuali ca vine de la ADN nu de sub vremi. 

* Inertia culinara. Ca o grea ironie, imi surade §mechere§te din ochii ei bleu 
monumentala Romania dupa Marea Unire, opera de peceri§ti, Mircea Mu§at §i Ion 
Ardeleanu, aproape trei mil de pagini, dupa doua decenii ramasa paradoxal cea mai 
bogata resursa pentra cine s-ar interesa din biblioteca nu din cafenea despre realitatile 
interbelice. Caci in aceste vremuri de prosperitate s-au recoltat toate roadele 
Revolutiei, mai putin implinirea Misiei Culturale, atat din pricina inertiei culinare, a 
poftelor indelung reprimate in foametea imaginara, eel mult rationalizata, cat §i pentra 
ca Autoelita a ratat dupa elicopterizarea lichelelor nu numai Recuperarea Basarabiei, 
ci §i Luminarea Poporalui. 

* Paradoxul romdn. Lipsa de aparare a provinciilor de peste Prut, ai? Dar 
Razboiul Sfant...? Guvernele Romane§ti din perioada interbelica, ai? §i doar 
Sebastian, Fondane in Balcicul unei picturi Romane§ti Regale superioare in secolul 
XX celei olandeze! 

Pai, daca Intelectualii se leapada a§a, ce sa mai ceri de la popul decat paradoxul 
roman ca sa-ti cumpere cartile? 

* Lansare 03. Orbitorul Profesionalism. A se analiza pe YouTube manevra de 
foe a bateriilor retorice in discursul de la terasa bucure§teana Kretzulescu (11 iulie 
2007) §i in discursul de la terasa „La Bibi" din Vama Veche (21 iulie 2007) - nume de 
formatie §i de §lagar, cu virtuti publicitare de amplu efect. 

Langa statuia lui Corneliu Coposu, tolerata de§i Autoelita s-a pozitionat langa 
reformismul Roman-Brucan-Basescu nu langa anticomunism, din dreptul ceceului, 
unde ne-a fost futata Revolutia in imaginea rosenthaliana, Mircea avea in fata crema 
cititorilor cultivati. Le spuse in ce conditii regale, inaccesibile, baroce, a scris obiectul 
multifoliar care este cartea, precum §i cui multume§te. In special dlui Liiceanu, care e 
atat de credul §i de bun editor incat ar publica pana §i pagini goale, de i s-ar trimite de 
catre Cel mai bine vandut scriitor roman, Candidatul Nobel eel mai bine plasat. Apoi 
le cuceri bunavointa celor inghesuiti demonstrand ca a§a cum copilul se na§te din doi 
gameti in trompa lui Eustaki, a§a §i cartea se compune din parte lemnoasa §i parte 
feroasa, din ce e scris §i din ce e citit, impotrivirile §i extazele consumatoralui fiind 
esentiale pleziralui ei. De fapt, 03 nici nu e o carte de citit , e una in care SE 



127 



GHICE§TE, ca intr-o scoica sau, ca la vrajitoarele de la Mogo§oaia, in tarot, ceea ce 
§i prevazusem din momentul in care m-am autosesizat ca §iral §tiutorilor e convergent 
din 21 de motive spre un Cititor Unic. 

* Pe plaja insa, fiind mai multa Generatie Pupici la Varna Veche, Mircea o 
atrage conferentiind despre revolutia optzecista cea infutigabila silfida, de lirism 
caragialesc, care ar fi provocat o ruptura sociala §i literara in insu§i conceptul de 
scriitor, adresandu-se de la om la om, fara sa trebuiasca ni§te transcodari sau ni§te 
filtre culturale, cum se cite§te §i in globul de cristal al poetului Lefter. 

Generatia in blugi, cantata §i formata mai mult de Adrian Paunescu dupa o 
vizita-n SUA, fara faconda a terminat ea cu morga scriitorilor de odinioara, cu 
imaginea aia scortoasa. Generatia optzecista e apropiata de cititor, nu folose§te 
metafora sau cravata!!! (lar la Revolutie, nici programul, nici morga.) Poate papionul, 
ca e simbol al kitschului, ca fluturele, care face parte din mica fauna de pe flora, 
alaturi de alte insecte melifere. Scriitorul n-are nici un privilegiu, sa ramanem oameni 
normali! E §i el un meseria§ arghezian acolo, un carpaci care e fericit doar cand i§i 
face polimerii bine! De unde §i a se slabi cu atatea raspunderil 

Dar natiunea, poporul, eroii, chiar scriitorul insu§i sunt, deci, concepte 
„romantice", pe care modernitatea le-a spulberat, le-a trimis printr-un preludiu de 
mandola la tomberonul memoriei din Akasia, o data cu succesele de public de sala ale 
concurentilor optzeci§tilor, anume cantautorii cenaclului Flacara, de§i tocmai Adrian 
Paunescu, nu atitudinarul civic, va avea curajul sa mearga in Basarabia §i sa recite 
Doina Eminesciana, stand cu capul sub gloantele transnistrene! 

* Uneori ti se pare ca un staff uria§ anticipeaza cum trebuie sa se mi§te literar 
Cartarescu, zise Falstaff cu barba §i pletele-n briza, privind neguros la nudi§ti §i la 
Insula §erpilor, care ar fi putut fi un paradis turistic al acestora §i al Marii Negre. 

Lansarea 03 de la Vama Veche se baza intr-adevar pe iubirea aratata marelui 
poet, profesor, prozator, eseist, critic literar, conferentiar §i publicist de fanii 
dobrogeni, exact cu un an inaintea evenimentului de la Terasa Bibi prestigioasa 
revista Tomis, singura revista de cultura cu ie§ire la mare, consacrandu-i un numar 
special, gest de pretuire rarisim in Romania fata de scriitorii vii. 

Omagiul adus scriitorului cu alura de ve§nic tanar Eminescian infa§urat in 
pixelii lowei, ai civilizatiei americane consumiste, are valoare istorica, redactorii 
revistei reu§ind sa justifice pana §i de ce il iubesc ca ni§te nebune femeile pe Cel mai 
bine vandut scriitor roman, pornind metodologic de la clasica 22 Gabriela 
Adame§teanu, care se bazeaza pe prejudecata ca „femeile au intuitie" §i pe asumptia 
ca „Mircea Cartarescu, ca om, atrage natural afectiunea, prietenia". 

* Ascundeti pe Eminescu! Da, Generatie Pupici, i§i amintea deputata Coca 
Dospinoiu cat a priceput ea, scriitorii postmoderni sunt oameni, oameni care nu fac 
lucruri colosale, astfel incat celorlalti sa le ramana spatiu sa se manifeste, oameni 
care-§i fac meseria, sa va daruiasca voua lucruri bine facute. 

Ei nu zic ca losif Sava, Bach, domnilor!, ei se pot delecta cu femeia ta §i cu 
Loredana Groza sau cu Hallelujah de Leonard Cohen, iar un Michelangelo i-ar 
oripila. 

Foarte rari sunt, §i marginalizati, a§ spune, in randul scriitorilor §i al arti§tilor in 
general cei care au preluat ceva din morga celor de dinainte, cei care incearca sa iasa 
in evidenta ca fiind ni§te oameni deosebiti, ni§te oameni superiori, ni§te profi, ni§te 
oameni inaltati pe un piedestal. 



128 



Geniul - o nefericire! 

Eu nu cred ca exista vreun motiv ca un scriitor sa fie mandru ca este scriitor . El 
trebuie sa vorbeasca de la nivelul omului obi§nuit, cu cea mai iliesciana modestie, 
poate chiar una basesciana, care sa te induio§eze pana la lacrimi. 

Din nefericire, voi Generatia Pupici nu apartineti unui popor care sa merite sa-ti 
propui idealuri , voi incepeti reflectia totdeauna cu interogatia ce mi-a dat mie tara 
asta, ca sa-i dau §i eu ei? §i daca norii de§i se due §i va veti plimba pe la Constanta 
Capitanului, pe langa Cazino, amintiti-va ca postmodernismul nu recunoa§te geniul, 
care e un concept romantic ca natiunea, poporul, iar cartea aceasta datoreaza 
atmosferei de dupa Woodstock nu celei de dupa Pavilionul Cancero^ilor. este o carte 
intr-un fel New Age; gandire ancestrala §i moderna Timpuri Noi: istoria religiilor, dar 
nu a lui Mircea Eliade; mistica, dar nu rava§ita de Cioran, gandire sapientiala din toate 
epocile, dar care s-a nascut dupa 1968, pe strada Sapientei! A§a ca sa aveti pofta! 
Carnati de Ple§coi, sarmale neincalzite. Coca Cola, amintiti-va de demolatorul Razvan 
Radulescu, de valul de demitizari al modernitatii, de microunde, de cadavrul din 
debara, §i cand raza farului matura Cazinoul, se-a§aza roua peste dig, ascundeti pe 
Eminescu! 

* O replica abia voalata. La care reflectiuni - contrare imperativului trairii 
clipei - la mare, pe litoral, la Balcic, privind ganditor la cactu§ii Reginei Maria, 
Kotofei Ivanovici li lamuri Cocai Dospinoiu ca, de fapt, tipul de discurs cartarescian 
trebuie ca este o replica abia voalata la al unui teolog acuzat de nuante slavofile, 
format totu§i, pare-se, la Arad, Mihail Dohot, care pe site-ul Moldova Noastra 
marturisea polemic ca: 

„Este de mirare faptul cum, civilizatia occidental^ §i in mare parte cea 
europeana - modelul multor politicieni §i a§a zisei elite culturale nationale - a reu§it 
sa se distanteze, atat de mult, de idealurile creatine traditionale." (Cf. studiul 
„ Traie§te-ti clipa" - un memento mori in stil New Age, 22 martie 2006) 
Sau ca, in Epoca Mooye a galaxiei Marconi-Gates, pe acela§i site: 
„Cea mai mare influenta asupra tineretului azi il are mass-media. Avand aceasta 
arma, mass-media este sprijinita §i folosita exclusiv pentru un profit mai mare de 
unele centre obscure ale societatii. Dovada, la cele spuse mai inainte, este faptul ca 
idealul tanarului de azi este omul bogat in detrimentul celui cultivat - adevarata 
valoare. Nimeni din acei investitori nu dore§te o cre§tere calitativa cum ar fi, de pilda, 
a invatamantului, culturii sau §tiintei. Bineinteles, exista §i exceptii, nu toti pot sa se 
integreze in nolle „caste" sociale. Aceste exceptii din nefericire nu pot avea nici o 
influenta asupra celora care formeaza masa critica a noilor elite post-sovietice". (Cf. 
studiul Este pasibila Republica Moldova de o revolta a tinerilor?, 12 aprilie 2006) 

* In Bucure§tiul ce a cucerit pe loc demnitate mondiala, pe langa Oscar- 
multumirile Kitsch, constatam imagini percutante: cuvintele-s putine, pentru ca 
scriitorul nu mai are pe stoc, le-a folosit mai toate pervaziv in scris; n-a mai invitat 
critici, din „umanismul" de a nu-i sili sa citeasca pe nerasuflate o asemenea carte 
lunga grea (in realitate, promoterii, lectori pe diagonala, ar fi stricat sarbatoarea 
lustruindu-se pe ei, intr-un limbaj filolo de-ar ar fi speriat fanele, cele atrase cu orizont 
de a§teptare nu continuarea la 01-1-02, ci la De ce iubim femeilel); impresionantul 
Kitsch low al compararii facerii cartii cu cre§terea de la sine a fatului in burtica, pe 
cand mamica se ocupa cu diverse, poate §i cu cetitul sub cerul veiozei; exceptionale 
imagini didactice despre parteneriatul scriitor-cumparator, ca intre doi gameti egali 
metafizic, privind mangaietorul act de consum al textului: „eu am scris doar o 



129 



jumatate, cealalta jumatate e in mintea dumneavoastra", de unde imediata orbire 
Kitsch, manipuland gloata apropo de personalizarea produsului livrat: „nu va ofer o 
carte unica, ci pentru fiecare cate una"! 

In fond, exigenta lui Cartarescu fata de cititor este de origine lamaista, daca il 
luam in serios pe Culianu: „logica din Bardo thodol nu este de a inlatura 
reprezentarile populate ale lumii mortilor, ci de a le interpreta ca nefiind nimic altceva 
decat stari mentale, care creeaza iluzii puternice. In ultima instanta, tu insuti scrii 
scenariul pentru propria-ti moarte §i numai de tine depinde daca o transformi intr-un 
spectacol de groaza fara sfar§it, intr-o comedie divina sau in absolut nimic." 

Pentru segmentul de public cult, cu ochelari, adica inzestrat cu inalte 
competente filolo §i forensice, lata asigurarea unui bonus, despre cartea enigma de 
necitit, ca un nor, ca un pietroi, pe care doar o interpretezi, o talcuie§ti cum altii vad in 
broasca testoasa, in cochilii, in cohlee, in tarot, in calitatea erectiei, in depozitele 
seminale sau in pancreasul Eroului Necunoscut, de fapt avand a descoperi o oglinda 
§i-n ea, tatuat ca pe un cre§tet ras de fetita, propriul tau bot meditand la specularitatea 
speculii cu idei banoase; in fine, anticiparea maraiturilor cartitorilor §i ale frustratilor, 
ale demonilor de pe lumea cealalta, a anticartarescienilor: orice-mi doresc, frati 
bucure§teni, numai acceptarea/respingerea totala, nu! da, un nu hotarat lecturii pasive! 

* Frumoase cuvinte, democratica hipermodestie, numai ca putini dintre fanii 
chinuiti de canicula le vor fi patruns talcul profund postmodern. De ce cartea e ca un 
nor sau ca o piatra semnate Thomas Pynchon? Pentru ca a§a e discursul 
neoeuroatlantic! Un joe, o suspendare a logicii §i chiar a decentei, un meci intru a crea 
efectul de sinceritate, adica exact carligul ce conteaza in discursul democratic al unui 
bestseller sau in eel electoral de-a dreptul al unui pre§edinte inotand ca un rechin 
ple§uv prin marea de alegatori, Intre care distingem chipul cu nimb al lui Richard 
Rorty. 

Ceea ce habar n-au profele din invatamantul preuniversitar, spre deosebire de 
creatorii de literatura filolo pentru publicul filolo: anume adevarul obiectiv, adica 
euroatlantic, al egalitatii 69 a emitatorului cu receptorul, adevarul democratiei 
comunicative ca atunci cand, ca in actul oarecum sexual didactic, dresorul da ceva 
cimpanzeului (cuno§tinte §i abilitati) el nu e mai egal decat receptorul, va sa zica il 
educa §i cimpanzeul Feedback pe dresorul Bachelard, anyone can teach anything to 
anyone else, comportandu-se ca un membra activ, exact cum se face §i sexul corect 
politic, intre parteneri perfect egali metafizic chakra pe chakra, precedat obligatoriu in 
Epoca Mooye, a asasinarii permanente a Mitului Eminescian, de un 69, toata etica 
§uetei reducandu-se pana la urma la keep the conversation going, anume despre 
vinovatia §tiintei §i educatiei, a Intelectualului, pentra toate relele, Moarte 
Intelectualilor!, singurele iluminari neputand veni decat de la o anume literatura 
generoasa, egal toleranta fata de toate ideile, inclusiv interesata confiscare de catre 
desantisto-lunedi§ti a baricadei lui Dan losif §i a lui Dumitru Dinca, doar in baza re- 
compensarii narative a „ale§ilor" Revolutiei cu brevetul de-a se privatiza o noapte in 
ea, pana se va resemna inlacrimata peste tot: a§a e viata/texistenta! 

* Mdncau poezie pe pdine. Paginile despre Cenaclul Lunii, care adica se 
intrunea lunar, sunt de un Inspaimantator puerilism, evocate tocmai la baricada, unde 
va curge sange Romanesc, iar mortii no§tri vor ajunge la morga §i pe masa din 
sufragerie. Aflam nu numai versuri de ba§calie subversiva stupida, perfect publicabile 
cu voie de la §efii de promotie tot filologi in reviste inaccesibile gloatei, la care lume 
amarata patrandeau doar antiagramatismele ambiguului Adrian Paunescu, liderul 



130 



generatiei in blugi, ci §i bizareria ca optzeci§tii, care „mancau poezie pe paine", adica 
diaree postmodernista recenta, de unica folosinta, nepreocupati de Luminarea 
Poporului, de a asista in lupta lor clasa muncitoare §i taranimea cooperatista tot mai 
demolata, erau atat de imbecili sau de ipocriti ca nici nu gtiau de institutia 
informatorului §i ca printre ei scriu §i recita cu certitudine turnatori talentati, culti. 
Culmea e ca nici patitul Nicolae Manolescu nu i-a avertizat pe toti ca 
cenaclurile se inventeaza tocmai pentru a identifica §i monitoriza posibilii noi Goma, 
cum a fost celebrul lunedist Viorel Padina, un temperament Nica Leon despre al carui 
incendiar §i perfect est-etic Apel catre Europa din 1980 nu se relateaza in 03 absolut 
nimic. 

* Pierderi colaterale. Cum apocalipsul bucure§tean orbitor n-are nevoie nici de 
Cruce, nici de Christos, nici de Maica Domnului, nici de comentarii, ba chiar 
Catedrala Mantuirii Neamului zice editorialistul ca din parte-i poate fi durata fie §i pe 
Intercontinental, putand fi va sa zica hotelul insu§i, pentru a carui privatizare se 
scanda fictional la Baricada sub gloante, - devii extrem de sensibil la orice posibila 
polemica neortodoxa. De pilda, in exagerarea postmoderna a angoasei copilului 
pacalit de babele dornice de a se bine hodini, cu formula taie popa limba! ti se pare ca 
distingi o aliniere teologica langa fizicianul civic anti-BOR Gabriel Andreescu, eel 
neagreat recent de dl Patapievici. 

Cel mai suparator fiind efectul ca de§i nu-ti plac nici tie popii lacomi §i prea 
tere§tri, administratori de cimitire §i de ceremonii, ajungi sa simti pentru ei un soi de 
simpatie compensatorie, cum dealtfel §i pentru securi§ti, aceasta din urma performanta 
mai ales atunci cand li se atribuie un nationalism care nu era al lor , ci al unei sarcini 
politice fezabile - Recuperarea Basarabiei, dar neindeplinite de diplomatii no§tri de 
dupa Congresul pai§pe, prea Intelectuali angelici de elita ca sa se mai pateze in 
complicatii cu Matrio§ka. 

* Mai gre§e§te §i ATOT-§TIUTORUL §tiutorilor §tiutorilor Mircea Cartarescu 
cand o CREDE, din moment ce sugereaza asta, ca accesul la spiritualitate este facil, 
cum ai amesteca ni§te carti de poker intr-o combinatories fericita sau cam cum te-ai 
masturba psihedelic intru Oneness pana ai vedea sperma orbitoare a lui Dumnezeu 
cople§indu-te intr-o ejaculare de ingeri, ejaculatori la randul lor de roiuri de fluturi cu 
cap de om surazator (Acherontia atropos), ejaculand §i asta numai lapti de fluture 
solzos de Dunare, gata sa inece cu totul Cetatea Giurgiului, necajind pe autoritarul 
autocrat Soliman Magnificul, prealuminatul padi§ah, tocmai cand i§i trimisese ceau§ul 
sa o reabiliteze confortabil, incat sa poata acosta aici Amadeusul megaintelectualilor 
vienezi, la adevaratul Port Cultural Cetate! ! ! 

De aceea, conceptia Fluturelui postmodernismului romanesc despre Mantuire 
tine mai mult de imaginarul de la Politehnica decat de Teologie, Creatorul 
asemanandu-se mai degraba cu inginerii Ion Iliescu §i Cristian Tudor Popescu decat 
cu scriitorii no§tri recenti, fie ei §i antiEminescienii Razvan Radulescu §i T. O. Bobe. 

* Despre Sextaz. Nu de profesori de integrare in absolut avem nevoie in biata 
Tara, nu atat pentru ca oricine se poate documenta dupe web, ci pentru ca orice initiat 
cat de cat §tie ca sexul eel mai bun este sexul aga-zis murdar §i ca performanta sexuala 
de varf nu se obtine decat prin praxis, prin problematizare §i descoperire, cu deosebire 
prin multiplicarea la exces euristic a ocaziilor de invatare a eupareuniei standard . Ne 
trebuie, deci, altceva aici in RO, anume cateva mil de universitari tot atat de fascinanti 
ca Nae lonescu, democrati insa §i euroatlantici, care sa ne formeze, precum Nichi §i 



131 



Crohu pe optzeci§ti, un tineret cult, exigent, generos, cu mila de Neamul Romanesc §i 
de care insa patura superpusa §i cleptocratia sa tremure, sa stea in cea mai mare frica, 
amintindu-§i zi de zi, ca de cadavrul din debara, ca e o problema, Mantuirea asta. 

* Despre a merge la templu. Las la o parte bizareria ca gratiosul roman 
Travesti, prin descrierea sinistra a directorului care raspundea de junii excursioni§ti, 
atat dinaintea parintilor cat §i fata de Partid, este o instigare incon§tienta, intrucat 
utilele tabere de odinioara nu mai sunt, - ca liceenii sa faca sex in curtea unitatii 
§colare „frecventate", primejduind tot ce-au invatat pe la orele de religie, inclusiv 
Mantuirea! Constat doar ca ar fi foarte dureros ca unii beneficiari de ambe sexe ai 
efectelor de sinceritate din Orbitor sa se masturbeze §i... doar atat, fara a tine seama 
de avertismentul spiritual al antiEminescianului eminent critic Chivu, ca sa vaza bine 
pe ce pun mana, sa nu confunde adica extazul fiziologic sau insightul filologic cu 
adevaratele uniuni mistice, in care Fiinta Suprema are un cuvant foarte greu de spus, 
autolimitandu-§i din vina editorului, cu umerii curbati sub laba ei grea, pana §i 
tineretul Epocii Mooye comportamentul delabrat de sa nu mai simta chemare la 
frecventarea bisericilor §i nici macar a unor locuri de comuniune ca discotecile, 
stadioanele, salile de forta §i cluburile. 

* Aberatie calculata, blasfemie! 

Oricat de nebun, oricat de halucinat de extazul scrisului ai fi, iti este totu§i 
evident ca dac-ar veni vreun Dumnezeu cu-n ozeneu in RO, n-ar acosta nici de-al 
dracu la Palatul Parlamentului meu sau la Muzeul National de Arta Moderna ci, firesc, 
numai la Palatul Patriarhiei (candva, de Eminescu, zis Camerele), pentru a discuta cu 
Sfantul Sinod al BOR probleme specifice. 

Este o tehnica uzuala, de mult caramelizata, a Autoelitei atitudinare sa genereze 
prin provocari nu atee, dar contra lui Christos, reactii extremiste la tineretul idealist, 
pentru a se prezenta dincolo de Nadlac Nu §tiu Cine ca Martir Erou Civilizator, cu 
participarile stocate-n CV putand lesne cuceri sinecure unde se gestioneaza banii 
pastrati de popor pentru mai tarziu, adica pentru cultura, va sa zica pentru Epoca de 
Aur de dupa Marele Cutremur Catastrofal. 

* Aberatie calculata, blasfemie? 

Precum Ceau§escu era ancilla Domini, de nu §tia ca demoleaza cartierul Uranus 
intru a elibera teren §i a ridica fundal vanitas faraonic pentru Catedrala Mantuirii cu 
hram Izvorul Tamaduirii Neamului, aducandu-§i obolul cu frica cleptocratia prin 
virament sau in numerar intru spalarea fara de numar pacatelor, a§a §i Mircea 
Cartarescu, atunci cand alege tocmai Casa Poporului ca peron pentru a§teptarea lui D- 
zeu, Doaaamne, nu §tie ce face! 

El pledeaza, in numele Domnului nostru lisus Christos, pentru nevinovatia de sa 
inaltam cat de curand, pana nu ni se prabu§e§te sufletul Romanesc de greutatea 
pacatelor Autoelitei, Catedrala Mantuirii Neamului, ca pe o arhitectura cu talc, dand 
seama de ceea ce se putea construi sub totalitarism §i ce ne permitem acum in 
democratic. 

Mare e puterea lui Dumnezeu Atottiitorul §i Mircea, ca aia din filmul lui Steven 
Spielberg Intdlnire de gradul trei, care modelau in piureu muntele unde va cobori 
ozeneul, nu prea are §tire, ca Sibilele-n transa, ca chiciul sau textual, indumnezeindu- 
se spre finalul 03, remodeleaza Casa Poporului ca pe un sanctuar, ba chiar ne §i spune 
Autorul cu gurita lui ce capacitate s-ar cuveni sa aiba Catedrala Mantuirii Neamului , 
cand el are in Casa Poporului o sincopa ce il duce la macropsia de a vedea: „bazilica 



132 



de zece ori mai mare ca Sfanta Sofia" (03, 540). La care bunavestire adaugam ca 
acest Pantheon, unde sa omagiem optzeci§tii §i politicienii Epocii Mooye, e greu de 
crezut ca avem capacitatea artistica, bazata pe mi§tocari ca Gorzo §i Perjovschi, sau 
critica, bazata pe postromanism §i pe bogata Directie a Vll-a, sa-1 facem altceva decat 
un chici monstruos, de nearatat francezilor sau Reginei Maria. 

* Care pacate filologii §i filozofii bucure§teni nu le pot ispa§i in veac decat prin 
pelerinaj pe caldura mare peste binemirositoare groapa ecologica de la Glina §i 
Centura cea productiva, la sfanta gura de canal de la Pope§ti-Leordeni, unde s-au 
varsat cele patru tomberoane cu cenu§a eroilor timi§oreni, vizitandu-se §i Catedrala 
catolica din localitate, care explica de ce a fost aleasa ca loc sfant, de catre regimul 
totalitar ceau§ist, guvernat la randu-i de forte mai presus de fire, care au anticipat ca 
stema ora§ului suburban Pope§ti-Leordeni se va alcatui dintr-un scut albastru, cu 
Fecioara aureolata rugandu-se, adica amintind de celebra Marie a martiriului lui Doja 
de langa acel pastor Laszlo Tokes din strada Timotei Cipariu 1 ap.l, de-am gasit in 
vara lui 1991 placa memoriala manjita lui cu diavolesc catran bol§evic, pacura de la 
puitorul de mine marxiste Aurora. 

* E de prost gust, daca nu §i incremenire dogmatica in proiectul postmodernist 
safaci cu ochiul cum Amza Pellea lui Mircea Albulescu, pu§i de Sergiu Nicolaescu sa 
dea cu bata-n balta de sanctus cantat pe toate glasurile bizantine, facand pe placul 
anti-BOR al parthidului, cand cu Mihai Viteazul §i Popa Stoica la Sublima 
Incoronare, act avangardist sadea, de la Alba lulia, pe la 1600, kkt, deci nu se merita 
sa mori pentru Basarabia sau pentru Ardeal, §i ca e benefic ca ei se afla la Terasa Bibi 
in Vama Veche, iara nu in haine scortoase la Cazino la Chiustenge, unde ar da nas in 
nas cu co§marul Eminescu de pe faleza, inca nemanjindu-i-se cu mamaliga sau cu 
altceva statuia, pentru c-a zis imparo§atul asta, de BOR, ca e mama identitatii noastre, 
lata alt discurs decat la Kretzulescu: sunt doar unul de-al vostru, in blugi, fara limbaj 
academic, inebranlabil, fara metafore, fara morga, un scriitor nu trebuie sa fie trufa§ 
ca e scriitor, consumatorul fiind global, gandesc neortodox, sunt intelept sapiential, 
adevarata revolutie a fost nu la Inter ci la Woodstock, traie§te-ti nu numai clipa ci §i 
epoca, sinteza de gandire ancestrala §i de gandire moderna care se nume§te New Age, 
Achtung! concepte din astea romantice, ca natiunea, ca poporul, valul de demitizari al 
modernitatii, un nou concept de scriitor, prin nimic diferit de frizerul nea Gica, corect 
egali intru facerea trebii bine, §i, brusc, exproprierea Cenaclului Flacara de „generatia 
in blugi", rezultand ca ea a fost lunedist-desantista, iara nu doar un segment sub atenta 
monitorizare a „§efilor de promotie" preocupati de analiza sistemica §i de 
complementaritate intre atatea cenacluri de pe cuprinsul RSR, cu functia de a-i 
recenza/7e toti, veleitari §i ideali§ti, ca la o baricada! 

* Scris este sa-§i ieie infrico^ati labele. Nu se poate decat invata de la 
Cartarescu, acest Proust einer Kusturica-Welt. Zborul condorului nu-1 poti modifica 
tu, inarmat cu un fluier de trestle ganditoare. Ci toti Du§manii care se excita negativ la 
marele succes de piata §i de critica al Fluturelui postmodernismului romanesc scris 
este sa-§i ieie infrico§ati labele §i balele de pe aripile zborului sau catre Nobel, sa se 
ru§ineze §i sa treaca la greu canon de pocaire, fiindca el este farul Autoelitei care ne 
lumineaza orbitor calea spre Mantuire, este praxiologul ei §i guru-ul nostru prin 
imitatio, ghicindu-i viata , pe masura ce-i ghicim in carti texistenta ca intr-o bordura 
mereu reinnoita sau intr-un neon stradal ve§nic uitat aprins sapiential pe strada 
Sapientei. 



133 



De la el intelegem in primul rand ca Ozeneul lui Dumnezeu poate veni oricand 
pe Intercontinental §i ca singura calea spre Mantuire trebuie urmata de muritori, nu a 
Bisericii. De la el afla publicul cultivat, publicul fesenist §i publicul manelar, dar §i 
blazatul public euroatlantic, de ce iubim pre cat ne e cu putinta femeile §i de ce 
inclusiv cu ele simtim ca gustul Mantuirii este identic cu sextazul, procedeu literar 
prin care postmodernismul sau inghite oximoronic nu numai literatura optzecista, ci §i 
sexualismul emanat de ea, adica partea cea mai placuta a tinerelor curente §i trenduri 
din Mooye Age. 

* Hm! Chiar merita prapaditul de Ceau§escu sa li evoci caderea zugravind un 
Apocalips? 

* Doamne, de cate ori imi cufund capul in Evanghelie, ca in Jordan, am 
sentimentul cu Evangheli§tii ca Autoelita este vinovata §i de fatarnicie. Cand noi 
Golanii ingenuncheam cu Parintele Galeriu pe la Plata Universitatii §i ne rugam de 
Dumnezeu sa-1 trasneasca pe Hiescu dimpreuna cu toti terori§tii §i minerii lui calauziti 
de securi§ti §i gazduiti de armata, alti Intelectuali SE ORIENTASERA, i§i construiau 
lini§titi cariera, ba chiar scriau piese de teatru anticre§tine premiate, zadarnicindu-ne 
noua demersul ceresc! 

* Multi megaintelectuali nu se vor mdntui. In materie de Kitsch §i de prost-gust, 
Mircea Cartarescu, comite din motive de largirea targetului, de rating, de vanzari, 
excese abjecte pe care nu §i le-au permis Proust, Joyce, Borges, Goma, Musil, 
Blecher, Pynchon, Kafka sau braileanul Panait Istrati, ceea ce ii dilueaza grav nivelul 
de adevar §i de seriozitate, punand la grea cumpana imaginea protectorilor sai de 
cre§tini practicanti care il iau in serios pe Dumnezeu. 

Ideea de a-1 face pe posibilul ofiter filolog - cu ochi nesfdr^it de alba§tri 
(precum securi^tii...), observa criticul Paul Cernat - sau teolog acoperit Herman, 
deghizat gestant cu „legenda" c-ar fi fost futut in cap de o §efa de promotie in 
arahnologie, este dubioasa, dar are macar farmec SF sau de joace pe computer, pana §i 
elevelor de clasa a X-a A perceptia fiindu-le ca pentru un suspect: 

- Herman insa nu era un betiv ca ceilalti. Nu vorbea mult, nu se clatina §i era 
foarte civilizat. 

Scena insa in care fecala de Miron, fiul Badislavului Vasile, se confrunta cu 
manuscrisul pulsatil al Texistentei, adica o ia la laba in biserica, nu la Rila sau macar 
pe tarmul bulgar ci pe pamantul Romanesc, excitandu-se ca un mendebil de-al lui 
Gibson tocmai dinaintea icoanei Preacuratei Fecioare, chiar daca a auzit-o in casa, in 
apartament, Alergatorul de cursa lunga, de la ma-sa Marioara, sau §i mai rau, daca 
Necuratul, Doamne fere§te, i-a §optit-o negru vizionar, dandu-i intr-o debara gloria 
contra sufletului, in nici o lacomie de arginti el nu trebuia s-o cuprinda-n roman, 
pentru ca este insuportabila pentru cregtinii practicanti , §i pare inregimentare 
stipendiata in efortul mondial, banos orchestrat, de subminare a cre§tinismului in 
folosul altor producatori de material religios. 

Vina de a nu fi protestat vehement la aceasta blasfemie, ii va face sa se rada pe 
bot de o mantuire u§oara, §i chiar pe obraz, pre multi megaintelectuali astazi infatuati, 
nesmeriti la volan, oricata teologie vor dovedi ei ca §tiu la test la sala, ca sunt toba sau 
carnati de Ple§coi de carte, iar la subterfugiul cum ca ei numai au citit-ghicit 
randomizat, cum e §i cu infama pagina 420, incoruptibilul Scaraotchi le va rade in nas 
ca cu rata ratarii a logicianului Nae lonescu, pronuntand sentinta ca las-o jos ca 
macane! 



134 



* Retrospectiv, este limpede ca aga $i trebuia sa faca toti prozatorii romani 
contemporani, sa nu-§i bage condeiul in agora decat dupa ce destinul Romanesc se va 
lamuri la 11 decembrie 1999, prin declararea intentiei UE de a ingurgita §i Romani 
(dar nu basarabeni), noi sa ne vedem adica in lini§te de cariera universitara, 
institutionala §i literara, urmand ca legenda biografica sa ne-o construim ulterior, cum 
ar fi disidenta §i statul cu capul sub gloante in azUul psihiatric, ericient operand cu 
intoxicari ale cititoarelor Coca §i Suelin chiar in opera insa§i. 

Orice observator din Akasia al vietii noastre publice de dupa 1990, n-a remarcat 
aparitia solemna ca actor civic a numelui Mircea Cartarescu decdt incepdnd cu anul 
2004, cand era limpede deznodamantul euroatlantic, plus epuizarea posibilitatilor 
olteniteanului Ion Iliescu de a mai Candida, ca §i sfar§itul in general al dominatiei 
baronilor cleptocratiei asupra Intelectualilor, pe fondul propulsarii spre focarul puterii 
a primelor elemente ale burgheziei de merit. 

Nu aduci virtutea despletita intr-un bordel angajand fecioare. 

Misiunea Intelectualului este parte din Misia Culturala a Neamului. 

Restul e tacere, chiar daca urli ca maidanezul uitat de copii in liftul catarator. 

* Unii carcota§i, ca labe ale Epocii Mooye, contesta doctrina eminentului critic 
Mitchievici, ca tot ce publica Mircea se constituie intr-un sistem. Totu§i, eel mai bine 
vandut autor roman confirma aceasta importanta praxiologic apreciere, printr-o 
viziune sistemica: „Probabil ca se §i sprijina unele pe altele, riindca am, in riecare 
clipa, eel putin zece titluri in vanzare. §i atunci, cui i-a placut Nostalgia cumpara 
ulterior §i Levantul, cui i-a placut Orbitor cumpara §i Enciclopedia zmeilor etc." 

De altfel, se poate invata de la Mircea §i tehnica reclamei intr-o carte pentru alta 
carte, cum in Pourquoi nous aimons lesfemmes, pentru Orbitor §i pentru Nostalgia. 

* Da, ele fac sistem, fac ga§ca §i se sprijina nu numai vizavi de consumator ci §i 
fata de promoteri, du§mani sau carcota§i, deci in plan ideologic, perpendicular pe 
acest univers. Naivitatea, comparabila economic cu a coregrafului de talent Nijinski, 
care uitandu-se la tatele erecte de la Ateneu sustinea aberatia ca actul masturbator n- 
are memorie, cand de fapt e de-a dreptul invers, perla ca de bac din Perche amiamo le 
donne (= Dlaczego kochamy kobiety), ca noi iubim femeile, intre altele §i pentru ca nu 
se masturbeaza , este corectata, raspunzand vigurosului val de proteste al feministelor 
§i al bacantelor, in 03 la p. 45, printr-un model de univers al simultanelor dezmierdat 
cu ginga§ie, in care „lumile suprapuse ca ni§te lamele de microscop sau ca ni§te foite 
de hartie de calc difereau doar prin cate un amanunt: printr-o singura pata de pe labuta 
unei pisici, printr-un singur geamat al unei femei ce se masturbeaza..." 

* Profesionist in marketing, chiar daca editura bulgara Faber pare sa ri avut 
prima ideea Orbitorului strans intr-o singura carte, cu titlul in curmezi§ pe 8 cm, 
Nihilistul de la Humanitas praxiolog al Mantuirii - Nichts, nichts existiert! - a inteles 
ce tentant suna sloganul „Orbitor - un cadou de Craciun pentru publicul cultivat!". 

Sfat: inainte de a scrie primul cuvant al unei Biblii literare, pentru Gaudeamusul 
viitor, din anul bisect 2008, bine este sa ai in minte imaginea virtuala a produsului 
finit. Cati centimetri. 

* Loue pour son attitude civique, organisateur de rencontres litteraires 
hebdomadaires, soutenant les jeunes auteurs, Mircea Cartarescu tient egalement une 
rubrique dans Jurnalul National et signe un billet dans I'edition roumaine de Elle . 



135 



Recomandarea virtuala privind candidatura la pre§edintie a lui Mircea 
Cartarescu, pe urmele filologului Marian Munteanu §i ale peruvianului romancier 
Mario Vargas Llosa, transgreseaza succesul minim garantat: publicitatea interna §i 
mai ales externa. Geniul lui inaripat are finete diplomatic^, propensiune spre consens, 
flexibilitate leninista de a folosi tovara§i de drum uitandu-i apoi pe contrasens, 
neezitand a colabora ca liberal la conservatori, acolo unde golanii incremeniti in 
proiect s-ar feri, de teama asocierii cu §efii de promotie securi§ti sau cu presa prea 
populara. 

Plus capacitatea §ahista, deloc lirica sau poate ca dimpotriva, de a penetra in 
viitor, de a valorifica in folos propriu geniala teza a lui Nae lonescu, filozof al erei 
rebeliunii masselor: opinia publico, nu are memorie. 

Deci: nu te afi§ezi cu Golanii Punctului 8 cata vreme structurile nomenclaturiste 
§i securiste nu s-au disipat in societate, pentru ca sunt capabile sa-ti distruga cariera $i 
in interior, gi in exterior , sa nu te lase sa lucrezi prin amenintari ca cele culese pentru a 
ilustra imaginarul violent al romanilor de Domnita Ruxandra, sau prin alte lucraturi, 
demne de imaginara Doamna Chiajna, ba chiar sa te lichideze, cum poate Labi§ sau 
Freda sau Ursu sau Culianu sau inecatul Dan De§liu, ce va beneficia la Bellu chiar de 
fosta groapa a primului nostru poet postmodern §i ecologist. 

Dupa care te duci, dupa cum se desparte curentul public de bol§evism, prin 
exterminarea pensionarilor achitdndu-se datoriile cleptocratiei, nu prin carte ieftina, 
spre o presa mai compatibila cu Secta Cumana a Orbitorilor, unde s-au grupat prin 
senate gazetare§ti numero§i de-ai tai. 

Numai ca nu iti tai puntile nici acolo, gasind tu tertipuri sa „asiguri" voturi 
pentru Iliescu §i PRM, caci ai format deja elita postromanismului, creierele sexualiste 
cu care sa love§ti fara mila in Eminescu, in Voievozi §i in Romania insa§i, in 
atatatoarea facuta po§ta-n ceceu, maculandu-i acestei tari de amarati, printr-o tehnica 
magistrala a demitizarii, eel mai idealist dintre simboluri, pe al pagoptigtilor , ceea ce 
politic se traduce prin voturile castigate pentru fesenism de la cei ce nu pricep ce-ai, 
ma, cu Eroul Necunoscut, de ce trebuie disecat, pentru ce sa dam cu var? ! 

* lata, citat la intamplare dupa ZEIT online, 1 8 decembrie 2007 - data eroica, 
eu a§ fi amintit martirii Catedralei de la Temeschwar, a§ fi depus coroana la 
Crematoriul din Bucure§ti - un exemplu de geniu inaripat in tehnica de a plimba §i 
canaliza in folos propriu raspunsul. 

Rugat numai sa rezume 01, Fluturele postmodernismului romanesc divagheaza 
incolo §i incoace ca toate lepidopterele, indicandu-i insa promoterului occidental unde 
sa-1 incadreze in acea formula sintetizatoare de pe dosul cartilor sau de la baza 
recenziei, reprodusa apoi cu titluri de-o §chioapa in presa din RO: 

ZEIT online: Ihr Roman Die Wissenden ist nun auch in Deutschland 
erschienen. Es fdllt schwer, in wenigen Worten zu beschreiben, wovon er eigentlich 
handelt. Konnen Sie das ? 

Mircea Cartarescu: Jorge Luis Borges hat mai gesagt, es sei nutzlos, grofie 
Romane zu schreiben, da man sie eh auf wenigen Seiten zusammenfassen kann. Auf 
die meisten trifft das auch zu. Vielleicht nicht auf Robert Musils Mann ohne 
Eigenschaften, James Joyces Finnegans Wake oder Marcel Prousts Auf der Suche 
nach der verlorenen Zeit . 

Politicos dar ferm, interlocutorul insista, va avea un sinopsis sau nu. La care 
Fluturele amiral al postromanismului trage un zambet de 12 cm §i brusc prinde a se 



136 



jelui manelist ca, in fond, i-au trebuit pentru 30 mai multi ani de truda decat lui 
Soljenitin pentru trilogia Arhipelagul Gulag, bazata pe o vasta documentare, apoi 
baga gaselnita ca e o carte ilizibila, nerezumabila. 

ZEIT online: Wie steht es mit Ihrem? 

Cartarescu: Auf Die Wissenden trifft das auch nicht zu. Ich habe 14 Jahre und 
1500 Seiten gebraucht, um herauszufinden, worum es in dem Roman geht. Jetzt kann 
ich es sagen, jedoch nicht in wenigen Worten, sondern in genauso vielen, wie ich im 
Buch verwendet habe. Leider werden Sie hier sicher nicht so viel Platz haben. 

Neamtul revine tenace cu Epoca Cea drept material orbitor pentru ceva de scris, 
insa Candidatul Nobel eel mai bine plasat are ceva de vdndut, profita ca oportunist 
incorigibil, continuandu-§i tesatura discursului autopromotional §i jucandu-§i, cum 
juca Ulici poker, §ansa de a fi asociat pavlovian de publicul euroatlantic cu 
postmodernistul american canonic. 

ZEIT online: Es ist auch eine Auseinandersetzung mit der Ara Nicolae 
Ceau§escus. Hat diese Zeit Sie stark beeinflusst? 

Cartarescu: Thomas Pynchon war ein groBerer Einfluss. Warum zum Teufel 
erwahnt ihr standig diesen Ceau§escu? 

§i il mai §i da Raului pe intaiul nostru pre§edinte dat pe mana justitiei, 
condamnat §i ciuruit! 

Vasazica §i in spatiul cotrocenar - ingroparea predecesorilor, transferand unde 
se simte cea mai mare necesitate practicile demolatoare din monografia de geniu 
autopublicitar Postmodernismul romdnesc\ 

* Heteronimul Lulu Caldarescu . De invatat din variabilitatea titlurilor 
traducerilor, din adecvarea la publicul tinta local, indeosebi pentru Orbitor, devenit 
L'oeil en feu sau Die Wissenden. Pana §i un titlu latin, care parea universal, ca Travesti, 
a ajuns Lulu, putin lipsind sa se faca voia Sectei §tiutorilor convergente spre Cititorul 
Unic, anume sa se adopte heteronimul „Lulu Caldarescu" pentru operele cartaresciene 
minore, supuse modelor §i indulgentei prietenilor literari sau obligatiei de a fi prezent 
in cetate, ca sa nu se reduca-n RO §i DRO democratia la pluralism, cum §i vrea 
cleptocratia. 

* Cine §tie advertising §i e gata sa-1 puna pe Eminescu la produs, sa determine 
de ce brand e bun, cunoa§te rolul copilului, al pisoiului, al catelului sau al purcelu§ului 
in grafica publicitara, de a imblanzi §i a amorti cenzura naturala prin care ne aparam 
de sloganuri manipulatoare cum ca ce sa mai cumparam din mall-urile §i buticurile 
cleptocratiei ca sa ne asiguram Mantuirea sufletului la toate capitolele sau 
chakrasurile. 

Ceea ce s-a crezut a fi un surogat romanesc de Proust, amintirile neanalitice din 
copilarie duse pana-n scutece, generatoare de la un timp ale mirarii ca acest plod 
Mirci§or din TO nu mai create odata, cu toba lui de tinichea cu tot, spre rafinamentele 
dostoievskiene ale sufletului adolescent, tin de insolenta discursului autopromotional 
cartarescian. Toate acele scene de puerilism brut, inclusiv atitudinea civica de cre§tere 
a permisivitatii specifica Mendebilului exprimat prin „Vrei sa ne futem in cur?", ne 
populeaza incon§tientul cu ravna de a cumpara cat mai multe pagini din marele text 
cartarescian, eventual Totul. 



137 



* Mansarda lui Cioran. Neincetatul pauper sum. In toate cele texte 
cartaresciene, de la interviuri la cele mai inaltatoare pasaje ale operei, juramantul asta 
de castitate §i saracie. Necontenita dar eficienta dezinformare a spargatorilor de 
termopane, atra§i de feromonii aerului conditionat. 

Mircea ar trebui consiliat nu de critici sau promoteri ci de impresarii 
fotbali§tilor despre cum sa-§i gestioneze traducerile, daca editura publicului cultivat 
nu-1 umple de bani la ce tiraje vinde sau - e o ipoteza - li deturneaza veniturile spre 
un tsunami de promovabilitate de§antata, care ea mai mult, nu opera ca opera, te 
constrange la a combate derapajele antiromaniste in trei carti voluminoase cat 01, 02 
si 03 . 

Altminteri, cititorii §i mai ales miloasele cititoare, inclusiv profa Coca 
Dospinoiu, gata oricand sa se §mechereasca, sa se adapteze trendului adulmecat ca o 
capauca §i sa scrie o lucrare de grad §i grant Eminescu - poetul neimperecheat de pus 
la produs, i-ar darui §i dona cu bucurie lui Mirci§or pe blog vreun jipan Siegfried sau 
acel apartament de la Paris in care Milan Kundera 1-a primit pe Gabriel Liiceanu, 
desigur dupa cheta publica §i achizitionarea sa drept casa memoriala de vizitat cu 
microbuzul liceului, cum n-a avut parte mansarda lui Cioran. 

Totul conditionat eventual de sa nu uite de fanele sale din RO, lansand la 
Kretzulescu §i la Vama Veche minimum un Orbitor pe sezon, eveniment editorial al 
anului de regula pe canicula, nea§teptand zaiul de noiembrie al Gaudeamusului! 

* „Conjuratia §tiutorilor de pe orbita Divinitatii vegheaza ca Mircea sa duca la 
bun sfar§it manuscrisul §i prin asta sa-§i asume natura de Ales, pregatindu-1 pentru 
Mantuire. Acesta ar fi, rezumat brutal, plot-ul Orbitor-ului. (...) Intuitia predestinarii 
este insotita de indeterminarea identitara, de conflictul dintre alteritatea, fatalitatea 
existentei §i nostalgia Mantuirii." observa cu deplina indreptatire antiEminescianul 
critic Chivu, membru in juriul selector al traducerilor finantate de ICR-Patapievici, 
langa Mircea Martin (pre§edinte), Dan C. Mihailescu, Luminita Marcu, Alexandru 
Cistelecan, Liviu Ciocarlie, Daniel Cristea Enache, inconfundabil cu juriul invariabil 
care da Premiile Uniunii Scriitorilor, anume Gabriel Dimisianu (pre§edinte), Mircea 
A. Diaconu, Daniel Cristea Enache, Dan C. Mihailescu, care declara pe web ca 
fericirea lui cea mai mare este sotia, Tania Radu (vicepre§edinte ICR, zice webul) §i 
Cornel Ungureanu. 

La care nu mai trebuie adaugat decat ca cine urmare§te cu creionul in mana TO, 
acela §i numai acela va sfar§i inteleptit suficient incat sa aplice praxiologia Mantuirii 
asupra sufletului propriu, mantuindu-se el insu§i, mai ales daca e scriitor §i i§i are pe 
orbitele divine propria sa serie de §tiutori, mai mult sau mai putin bine informati decat 
ai lui Mircea §i oricum convergenta spre Cititorul Unic, Nemurirea. 

* Despre fortarea Mantuirii. Noi postmodernii din Romania nu ne apropriem 
sacrul de forma, de florile marului binecuvantate de Blaga, oricat de profani am fi. In 
explorarea §i imblanzirea proprietatii, fiecare dintre noi se comporta ca un membru 
activ. lata de ce nu suntem numai fiinte de forma ontodinamica, ci pur §i simplu fiinte 
care forteaza Mantuirea de forma, cum atacantul faultul in careu, adica fiinte 
ontodinamice in chiar esenta lor. §i poate ca tocmai aceasta graba este pagubitoare, 
multi dintre cei care tenteaza sa se mantuiasca indiferent de pret alegandu-se de fapt 
cu enervantul cartona§ galben, inventat de Ludovicii Frantei pentru temperarea 
geloziei - apasatoare §i mereu inventive ca repro? - a unora dintre concubinele lor. 



138 



care se incapatanau a nu trai clip a autonom, alegand ele existentialist doar sa 
contemple o viata fara de vreun fante prin fantele cenu§ii ale jaluzelelor. 

Dar cine abuzeaza Mantuirea trebuie sa §tie ca, la popoarele pe cale de 
disparitie deoarece produc nechezoli in loc de Intelectuali, nu orice kitsch este un 
Kitsch de calitate §i, chiar in comunitatile de public necultivat, nu orice chici se vinde 
bine, ci doar acela care calauze§te spre Mantuire, care este §i scopul oricarei biserici, 
fie ea §i din chirpici cu grafiti New Age. Vorba ceea: „imi imaginam uneori mantuirea 
ca pe o ejaculare de fluturi levitand cu miliardele intr-o sperma de aur". 

Culmea este ca a§a o sa §i fie! 

Caci se mantuiesc neamurile, nu indivizii §i atunci Catedrala Mantuirii 
Neamului este un edificiu bine gandit de teologii ortodoxiei noastre, oricat ar carti cei 
orbiti de aurul altora. 

A recomanda insa acestui necesar edificiu ca locatie terasa Intercontinentalului 
este o blasfemie utila autopublicitar §i ne invata arta cre§terii numelui prin agresarea 
tocmai a tovara§ilor de drum spre acela§i tel suprem al politicii Intelectualilor, care 
este Mantuirea astfel fortata , deoarece mai ales pe lumea cealalta e de scris §i de citit! 

* Despre cre§tinii practicanti. Daca, asemenea dlui Horia-Roman Patapievici, 
te declari „cre§tin practicant" §i ajungi la treapta con§tiintei ca „sunt un barbat ca 
oricare altul. Nivelul de hormoni androgeni din sangele meu este de zece ori mai 
ridicat decat in sangele unei femei. Creierul meu este scaldat in hormoni sexuali.", 
atunci nu poti ignora ca pe o dulce ispita „faimoasa manastire pe langa care se tot 
plimba umbra lui Mircea", deoarece uitarea ei iti poate periclita grav Mantuirea, 
nefiind de glumit cu ni§te ziduri intristate care 1-au putut opri dintr-un mar§ triumfal 
pana §i pe liderul minerilor, Miron Cozma, in ianuarie 1999, in plina Epoca Mooye, 
cand pentru prima oara ritualul cinstirii lui Eminescu §i deci a scriitorului Roman, nu 
a mai fost savar§it. 

* Iluzia colorata psihedelic ca treptele serioase ale spiritualitatii, §i Mantuirea 
insa§i, se obtin facil, doar cu o intepatura, cu un mp3, cu un pahar de energizant sau 
mai ales prin sex, care in realitate genereaza dependents, oboseala, tocana, sila de sine 
§i de celalalt, tendinte centrifuge, fesenism, instabilitate, paludism. 

* Nenascutii cdini. La urma urmei, mantuindu-se §i viermii, dupa ce ne rod pe 
noi. Ceea ce §i rezulta cand suntem profunzi, arhaici pana la amoniti, adica adanci ca 
marea basesciana, caci „a trai straniul, a simti o emotie, a ramane-mpietrit in fata unei 
imagini fantastice inseamna mereu unul §i acela§i lucru: a regresa, a te intoarce, a 
cobori in miezul arhaic al mintii tale (...), a gandi ceva ce nu e gandire cu un creier 
care nu e inca un creier, §i care contope§te intr-un miez de placere sfa§ietoare ceea ce 
noi, crescand, despartim" (01,219). 

* Ceea ce nu se poate intampla nici in cele mai teroriste vise de subterani. 

De unde §i rezulta ipoteza de lucru ca alambicatul §i adanc radacinosul text 
cartarescian, bazandu-se pe o iluzorie Akasie mantuitoare, genereaza pentru omul 
chinuit al tranzitiei §i al nepoeziei Epocii Mooye, a asasinarii neincetate a mitului 
Eminescian, o optimista §i cu totul nejustificata stare de spirit vecina kitschului moral , 
la randul sau copil de era noua, de New Age, de timp tamp al Mantuirii nemeritate, 
hiperdemocrate, neconditionate, feseniste, manelare! 

Trebuie atunci sa ni-1 inchipuim pe panza vremii pe batranul dascal ca pe o pata 
de lupus eritematos suflandu-§i cu un stranut zgomotos colbul de pe ochelari §i 



139 



inventand in lipsa de eros o noua oftalmologie , in contra orbirii generate de un eres, 
de un colos, de Akasia, de conceptul absurditatii temporale extreme, acela al unei 
postistorii totale, declan§ate nu la un sfar§it fractalic de Cold War in haos, ci chiar la 
inceputul autoreferential §i meta-termodinamic al catastrofei Big Bangului, pe care ar 
fi putut in plin Levant asimptotic sa o detecteze §i revolutionarul Manoil cautandu-se 
de floarea sufletului intr-un glob de cristal la Giurgiu, interogand in dirijabil Ursita 
daca e continua in acel punct §i cate capitale de judet exista sa n-aiba librarie §i la 
dansa-ntr-insa carti, nu pixuri §i valentine! 

* Stranie la un meseria§ modest ca Arghezi este privilegierea scriitorului fata de 
cizmar, care nu indrazne§te a vedea in ciubote ceva cu care sa deschizi Portile 
Paradisului: „o carte n-avea de ce sa fie un aparat de visat frumos, ea nu se justifica 
decat ca sageata-ndreptata spre mantuire" (02, 161). Daniil Sihastrul, ba chiar §i 
Deceneu, ar fi considerat puerila teologic o asemenea abordare a problemei 
fundamental a omului religios, mantuirea, spre care porne§ti abia smerindu-te §i 
intelegand ca seria §tiutorilor converge spre Atot§tiutor, spre Cititorul Unic. 

* Inginerie genetica §i sociala. In timp ce iluminatul Herman, cu H de la Ion 
Hobana, talcuie§te Biblia amintirilor din viitor intr-un sens totu§i ateu, daca e vorba 
de tehnologie §i nu de minuni, cu efuziuni totu§i memorabile, ca ale misticului Pascal: 

„Cred in epopeea poporului lui Israel, cred ca el este un popor ales, construit, 
am spune noi azi, prin inginerie genetica §i sociala de o colosala putere 
nepamanteasca, pentru o finalitate necunoscuta, straina poate eticii omene§ti." (03, 
369) 

O astfel de lectura a Bibliei este blasfematorie §i, la urma urmei, o jignire chiar 
pentru poporul ales, ale carui calitati apar ca pornind nu de la evreii in§i§i, dobandite 
prin munca, jertfa, cultul Cartii, solidaritate §i suferinte, ci gata injectate de 
extratere§tri cam cum te-ai dopa in sport. 

Ca sa nu mai adaugam ca expresia „pentru o finalitate necunoscuta, straina 
poate eticii omene§ti" vine de la Cel Rau, teleologand spre Himmler, Heydrich §i 
Holocaust. 

* Dupa cum jignitoare pentru enorma truda literara §i de management al carierei 
lui Mircea poate fi necugetata exprimare a dlui Liiceanu de prin 1997 in Rev 22 ca s-a 
intrebat „daca nu cumva este locuit de alta instanta atunci cand scrie" §i ca se mira 
mereu, impreuna cu tot publicul cultivat: „cuvintele acestei carti se vad §i se aud, dar 
cititorul onest i§i pune intrebarea: oare de unde vin?" 

Ceea ce-ntr-o tara unde cultura filozofica e concurata de o egala in democratia 
postmoderna a naturii cultura parapsihopupu, ca micii vindecatoare Petruta, poate 
trezi unele ipoteze ale anali§tilor national-comuni§ti ca Mircea insu§i va fi suferit de la 
ozeni§ti, in misterioasele sale absente sau la castelul de apa singuratic din conurbatia 
Colentina-Voluntari, manipulari genetice la maptex, la ma§inaria sa de dat text de 
pret, ca ni§te fluturi levitand intr-o sperma de aur. 

* In definitiv, lectura Bibliei prin monoclul ufologic justifica §i o lectura a ei ca 
pledoarie pentru rolul hotarator al serviciilor de informatii in istoria sacra! 

* Sa invatam de la acele lansari unde criticii nu mai sunt invitati iar exegetul 
este descurajat in favoarea promoterului prin sofismul ca in 03 nu e nimic de 



140 



decriptat, pentru ca acest text n-a suferit o incifrare, ci trebuie sa ghicim in el ca in 
broasca testoasa, in cafea, in palma. 

Ceea ce nu e bine dupa ce s-a tot ghicit in Das Kapital, in Mein Kampf, in Tien 
Anmen, in Pol Pot... 

§i daca tot recunoa§tem ca publicul nu mai cite§te cartile, ci ghice§te in ele, 
atunci sa folosim orice ocazie mediatica pentru a propovadui Misia Culturala, 
Luminarea Poporului sau Emanciparea Cadrelor Didactice! 

* Cand se produce Mdntuirea ca parturitie, largirea dementa a Casei Poporului 
din chirpici chici, ca sa fete Herman dinaintea poporului de statui baietelul de efect 
Kirlian cu ochi alba§tri, dezvoltat din sperma stelara nu din sperma de bagatori de 
seama, e de rasul polimerilor ca imediat se imbarca pe molie ca celebrul Bula! 

Slava Domnului de pe Intercontinental, eel cu 4 heruvimi cu catre 4 fete 
patrate! Cine §tie religie cunoa§te ca umila pe§tera a lui Daniil Sihastru sau ieslea de 
la Bethleem sunt cutii de chibrituri totu§i destul de incapator sala§ pentru rugaciune 
§i veghe, priveghere §i trezvie, adica pentru adapostirea pruncului unei Noi credinte. 

A§a face cu ochiul, riscand dumnezeiasca certare cu pareza, insu§i domnul 
Cartarescu ajuns la varsta cand zice paremiologul ca s-a calugarit motanul, in 
antologicul pasaj reprodus cu deplina competenta axiologica §i comerciala pe coverul 
cetire al 03: „Suntem omizi §i vom deveni fluturi (...). Suntem fiinte cu metamorfoza, 
deja construite pentru Mantuire. §tim ca maine soarele va rasari, §i asta-nseamna ca ni 
s-au deschis deja, inmugurite timid, organele de simt pentru viitor, caci altfel cum am 
indrazni sa credem asta? Cand frunza migdalului se frageze§te, intelegem ca 
primavara-i aproape. Cand vedem un nor la apus, ne spunem «Maine va ploua». Sunt 
primele marci ale naturii noastre vizionare. (...) Atunci vom tine-ntre degete universul 
nostru inflationar ca pe-un clopotel auriu, al carui sunet dulce il vom sorbi uneori, cu 
nesfar§ita nostalgic: cling!" 

Ce sens avea aici neologismul marci cu rezonanta in brand sau in BMW? (Era 
poate mai nimerit decat suabul marca bulgarul malci^, adica sa taci male.) Dar 
sintagma universul inflationarl Care provoaca erectia celor mai iritante asocieri cu 
politica liberala de limitare austera a puterii de cumparare de carti a publicului 
cultivat, pe motive ca trebuie stapanit fenomenul inflationar! 

* Nu conteaza in risipirea zilelor vietii noastre diferentele de vederi. Ceau§escu 
suferea de macropsie vazand apartamentele de bloc ca pe ni§te cutii de pantofi stivuite 
la Magazinul Cocor, pe cand beneficiarii carcota§i, in micropsia lor, le vedeau ca pe 
ni§te cutii de chibrituri, la tutungerie, cand se gaseau, adevaratul lor pret lamurindu-1 
abia economia de piata prin agentiile imobiliare, trecand insa peste o balta de sange 
spalata de gunoieri de pe carosabilul de la Dunarea, ca sa se oglindeasca virtualele 
luminite de cazinouri. Singura intrebare la Judecata de Apoi se refera la ce carti s-au 
citit acolo, ce muzica s-a ascultat, ce albume s-au rasfoit, ce saruturi fugare s-au dat pe 
palier sau in balcon sub luna atot§tiutoare. 

* Parodierea New Age a inaltatorului din insectar fior biblic rateaza emotii 
spirituale compatibile cu ceea ce a realizat panteist me§terul Arghezi, in sublima proza 
lirica din „Vantule, pamantule". lata cum ar fi sunat purificat de neologisme inspiratul 
extract de mai sus, la un credincios Regal: 

Dumnezeu nu este departe... L-ai simtit? Se clatina vi§inii, au tresarit foile de 
porumb, s-a culcat iarba ciulita §i s-a ridicat ca o blana de cdine pe care-l mdngdie 
cu o vorba ciobanul. 



141 



S-au dat florile indarat §i i-au facut loc, scuturdnd mdrgdritarele de roua, in 
drumul lui Jura poteca. Parca tamdia miresmelor grddinii acum imbdlsdme§te mai 
mult, §i pared desfacerea ei de pe garoafe a inceput sd se vadd induntrul aerului 
addnc. §i s-a despicat §i salcia in stoguri deplete, §i cozUe ei s-au intors. 

A§ternutul de umbra al pdmdntului printre boance s-a mi§cat, ca §i cum ar fi 
trecutpe deasupra florilor, impletite cu iglitd groasd, o stropitoare de lumind. Un stol 
de porumbiei a ie^it din loboda ro§ie. lezii s-au sculat din genunchi §i s-au uitat: au 
vdzut ceva ? 

* Ori de cate ori pui botul §i iti iese poanta cu Mantuirea, te gande§ti §i la cum 
concepe Fluturele amiral al postromanismului Bucuria, in calitatea sa de propietar §i 
principal beneficiar al demolarii Poetului National §i al ratarii Recuperarii Basarabiei. 

Raspuns: ca un drogat! El nu pune, ca Faust, Bucuria la capatul faptei bune, ci 
adera la egoismul societatilor atomizate, cum ca lumea tine cat e pielea ta, circumcis 
sau nu, din care motiv se §i bazeaza pe Shahasrara, furnizandu-§i-o chiar §i cand a 
facut numai fapte rele, de rau roman. 

In orice caz, Mi§carea New Age are §i curente care n-au treaba cu morala fie ea 
chiar minimalista, ele neaga principial posibilitatea vreunei etici, eventual bazandu-se 
foarte solid pe contestarea realitatii obiective, prin care de obicei ne validam, 
„corectitudinea" ideilor. In societatile postmoderne, indivizii i§i genereaza fiecare 
propria realitate §i propria morala minimalista, eventual cu mana pe joystick. 

§i sa adaugam ca vitalitatea asociata cu „Era Noua" sta in venerabilitatea ei: ca 
ocultism §i vrajitorie, ea este mult, mult mai veche §i mai privatizata decat marile 
religii ale lumii! 

* Para indoiala ca §i Mircea Cartarescu a simtit aidoma inca necunoscutului alt 
Mircea, imboldul de a vedea in loc de o uzina un crang, in loc de o securista o narcisa 
ca o icoana pe pervaz, dar a luat decizii artistice guvernat pervaziv de logica 
succesului , reprimandu-§i ce era Eminescian in sufletul lui, cum este naturala in 
fiecare dintre noi dragostea curata ale carei lacrimi nu pot seca, incalcandu-se legile 
de conservare ale materiel, eel mai abject fiind sa ajungi, daca ti-ai reprimat lirismul 
din motive de marketing, sa te ruinocerizezi de sa-1 iei la mi§to pe eel ce iube§te §i 
crede pur, in aplauzele tineretului descre§tinat, cum bol§evicii schingiuiau copiii 
cre§tinilor ca sa le dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu Scapatorul. 

* Maidanul fdrd dragoste. Oricum, performanta de a vinde excelent o trilogie 
Orbitor care are viata sexuala , de la statui pana la insecte, dar nu §i dragoste, dupa 
asasinarea Mitului Eminescian, e notabila. Bucure§tiul iubit apare in trilobata 
metafictiune cartaresciana ca un uria§ maidan fara dragoste. Cu toate ca „doar cu doua 
aripi fluturele i§i putea lua zborul perpendicular pe univers", Autoelita a indepartat pe 
Eu de Tu §i a generat o spiritualitate inferioara la tainele inimii celei a mahalalelor 
noastre Regale. 

* Castrarea Nihilistului de la Humanitas - „Nimic, nimic nu exista." - de 
dimensiunea sufleteasca ortodoxa a pocaintei §i smereniei, matra§irea tuturor 
categoriilor de ingeri, inclusiv a ingerului bodyguard - vine de la o copilarie spurcata, 
unde taticul activist in bloc de securi§ti interzicea primitul preotului cu botezul §i chiar 
ciocnitul oualor de Pa§ti, ceea ce desfigura dupa chipul §i asemanarea lui Morozov 
sufletul de copil: 



142 



§i cdnd venea popa cu botezul era cdteodata scandal. Cdnd era tata acasd, se 
ducea la u§a §i spunea din dosul ei: „Nu primim!" uneori adaugdnd grav: „Noi avem 
alte convingeri! " , ceea ce-i placea lui Mircea foarte mult, i separea cumva nobil. 

* Caterinca spirituala. Inaltarea pe molie la Dumnezeu, e inaltare de lift, la 
modul trafa§, nesmerit, necre§tin: lata ocazia sa va arat EU voua ce pot face in Textul 
meu, ce mai viziuni am Eu! §i viziunile astea policandre sunt tot ce conteaza, extaz 
Kitsch, adica sali de cristal §i postceau§ist desfrau de lumina. 

Cam ce se da §i pe la cluburi tari in lasere, mai ales daca adaugi §i ceva ierburi 
legale, furnizate de Vermeer, care era mare fara a fi gigantic de chirpici . 

Or, spiritualitatea este ceea ce simte o baba fosta comunista cand dupa canon §i 
post §i spovedanie se intoarce cu sufletul sprintar de la Catedrala Ca§in a euronuntilor 
la Vila nepotilor ei, din Zona Zoster sau eel mult Butterfly, niciodata Maha. 

Incon§tient, in culmea orgasmului spiritual, Satana i§i vara codoiul sau i§i baga 
picioarele. Exact acolo unde ar trebui sa simti in 02 Eminescian, ti se face cu ochiul a 
ba§calie caragialesca sau ateista: „Pe tron §edea Cel Batran de Zile, a carui fata 
stralucea atat de tare, incat nici sfintii arhangheli n-o puteau contempla. Era- 
nve§mantat in odajdii grele, albe cum nici un inalbitor de pe lume nu le-ar fi putut 
albi..:' 

* Erectia duhului §i ejacularea fierbinte a chiciului. Pentru partea mai 
meditativa a publicului cultivat, care §tie oriental de bine ca de§ertaciunea nu poate fi 
vatamata de de§ertaciune, termenii filozofici, adesea obscuri §i metaforici, se preteaza 
la abordari nechezolice inlocuitoare de sa excite imaginatia metafizica pe tema cum sa 
ne asiguram Mdntuirea in caz de cutremur neanuntat. 

Textul ORBITOR poate adesea tine loc de filozofie sau teologie sau smerenie 
prin savanta sa abundenta de termeni, care emana de la proiectarea TO cu gandul la 
un pretext apocaliptic de sa darami balconul de la Geologic, abundand vasazica 
lexicul mineralogic: 

„Alcatuit din substanta spirituala, cristal gazos circuland prin vene de diamant 
§i artere de jad, prin capilare de perla §i canalicule de porfir, prin interstitii de peruzea 
§i canale limfatice de opal, la rinichi de jasp §i piele de cuart §i inima de zirconiu §i 
creier de beriliu §i testicule de shafir, ingerul nostru interior, umbra noastra interioara, 
suprapusa identic peste noroiul imputit al carnii noastre, corpul nostru ceresc i§i are §i 
el anatomia lui paradoxals. Sunt §apte chakras de-a lungul §irei spinarii, §i §apte 
plexuri in viscere." 

Sau §i mai limpede, cu apel la un puritanism american onest, bazat pe vecerniile 
travestirii, cantate de Monteverdi: 

„Teasta profetului se umplu atunci de-o stralucire de diamant. Trebuia sa ucida 
timpul, sa scopeasca istoria, sa anuleze infernul, sa ramana doar cu polul spatial §i 
paradisiac al busolei corpului sau. Sa permita doar erectia duhului §i ejacularea 
fierbinte a rugaciunii. Avu revelatia vulvei materne §i iertatoare ce se deschidea, ca un 
ochi triunghiular, in ceruri, §i in care trebuia sa patrunzi ca sa te poti na§te a doua 
oara, din apa §i duh sfant. Doar facandu-te femeie pentru oameni puteai sa ajungi 
barbat pentru Dumnezeu, caci pentru El intelepciunea acestei lumi e nebunie §i §tiinta 
ei de§ertaciune." 

* Pregatiti doar pentru receptarea operei lui Vlahuta. Este opera de pana acum 
a Lepidopterei postromanismului frunza de dud pe care sa creasca un vierme exegetic 
din cea mai princiara matase, ca George Calinescu? Nu prea este! - in vis aparu Cocai 



143 



Dospinoiu Alexandra Vlahuta. Macinata de exegeza, dincolo de perdeaua 
ma§inariilor de fum ale regizoralui Sergiu Nicolaescu impramutate de promoteri, 
Trilogia Orbitor, luata la boabe marante, eel mai ambitios proiect din literatura 
romana, conceput in forma de fluture, trefla sau catedrala, se clatina ca o §andrama 
cand trece TIR-ul, in toate discursurile jocului polifonic: §tiintific, filozofic, teologic, 
istoric, politic, putandu-se cu duiumul selecta maiorescian argumentarea betiei de 
cuvinte. Nici nu merita sa-ti bati capul cu selectionarea „perlelor" §i n-ai starni decat 
ura. Ura Autoelitei! 

De pilda, sunt unii forami§ti care considera ca esenta gandirii teologice 
cartaresciene este sa dobandim nu Mantuirea de Apoi, care tine de har, ci aici- 
sextazul, the oneness, starea de confort tipica orgasmului interminabil, ca pe un 
exercitiu de admiratie pentra deliciile care-1 a§teapta pe Regele Beranger dincolo de 
u§a interzisa. 

Este o interpretare comoda, slaba, recenta, care pe mine §i pe Coca Dospinoiu 
nu ne poate satisface. 

In realitate, nu pot fi savurate paginile 30 fara o pregatire universitara filolo, 
completata cu un masterat in teologie. 

Publicul cultivat, fesenist, manelar sau global care vrea sa se mantuiasca 
intensiv, poate insa frecventa site-uri precum http://www.onenessuniversity.org sau 
http://www.universityofspirituality.com, iar dupa familiarizarea cu garnitura lor 
conceptuala, sa mearga mai departe pas cu pas, fiecare in ritmul propriu de ascensiune 
spre culmi, unde este intrarea-n marea biblioteca Akasia. 

* Mantuirea lui Mircea Cartarescu va fi un succes deplin. Nu numai ca pot 
prooroci ca finalul va fi acest orbitor deznodamant, dar pot sa il §i explic praxiologic 
de ce, in calitatea mea de Cititor Unic. Mircea s-a deosebit de ceilalti boieri ai mintii 
deoarece el a fost un lup singuratic, s-a ferit ca de dracu de mentori (exceptand 
vremurile cand ei iti asigurau supravietuirea), de tovara§i de dram, de lucral amestecat 
in ga§ca. Apoi, a folosit, fiind de§tept, fortele pietii pentru a se afirma. In fine, a fost 
global, curios sa inteleaga, pentra a se pozitiona, ce inseamna socialism, 
conservatorism, libertarianism, minimalism, existentialism, pragmatism, feminism, 
deconstructionism, §i, observand ca e loc de parcare pentru postromanism, i-a ie§it §i 
pozitionarea ca fiind Candidatul nostra Nobel eel mai bine plasat. 

* Fortele obscure ale postromdnismului. Felul oarecum precipitat in care se 
incheie Proiectul Orbitor, nevalorificand literar subiecte de senzatie, cum ar fi 
trimiterea la crematoriu a martirilor Timi§oarei, mineriadele, eroicul razboi 
basarabean din Transnistria §i la§itatea Intelectualilor cu exceptia lui Adrian 
Paunescu, greva cadrelor didactice din anul 2000, care a compromis pe termen lung 
Declaratia de la Pisa §i flexibilizarea curriculara Marga, insa§i reforma inceputa in 
anii ceau§i§ti prin inovatia Jinga a definirii obiectivelor operational pentru inspectia 
§colara, sau succesele tricolorilor, ambasadorii RO, cand s-au calificat la turnee finale 
de fotbal, ne determina sa credem insa ca marele scriitor va ocoli o vreme atat 
subiectele Romane§ti cat §i marile proiecte de roman, preferand carti mititele cam cat 
De ce iubim femeile, cu subiecte de interes global, u§or de inteles §i digerat oriunde pe 
mapamondul vanzarilor record, dar nu in ultimul rand §i in tot mai prospera Romanic. 

Orizontul nostru de a§teptare este insa mai vast, pentra ca a§teptam de la 
Fluturele Curcubeu al Postmodernismului, mai mult decat o epopee, cum a fost 
Levantul, a§teptam insa§i Epopeea Nationala... 



144 



§i n-ar strica putina smerenie, pentru ca Literatura unui Neam e un ce organic, 
cum s-a vazut in Romania Regala. 

De aceea, ce n-a continual Mircea, deprimat de grandoarea lui Eminescu, au 
indraznit altii, e drept ca departe de criticii bucure§teni regateni ai Autoelitei, anume 
in Europa Centrala, unde poetul epic Burebistan Orolea Scoriliu a abordat tema 
Romlagului quasi-absenta in Orbitor, daruindu-ne, de§i nu meritam, aceste versuri 
lungi: Paradisul aparthaidului ro§u. Din lagarele §i inchisorile comuniste, Editura 
Plurismul, Oradea, 1994. §i asta dupa ce in 1993, chiar in trena ecourilor 
demobilizantului ecou critic la mi§tocarul Levant cartarescian ne reamintise prin 
aceea§i Editura Plurismul, de Eroii Intregirii §i ai Rena§terii. 

Fortele obscure ale postromanismului, prin gigantescul lor complot al Tacerii 
Oarbe, 1-au facut insa tovara§ de neintampinare critica de mana cu basarabeanul 
Camelian Propinatiu, care avea §i are insomnii cu premonitia ca sufletul lui 
Burebistan Orolea Scoriliu se va mantui, pe cand al lui Mircea Cartarescu §i al 
adeptilor sai eretici, ba, Styxul umflandu-se pentru ei cum Prutul cand e pe cod ro§u. 

* Pitoresc §i apocalipsa. Fara de lirism, literatura occidentalizata azi, ca §i 
productia de scutere, are ceva industrios in ea, te infiora angrenajele de paralizezi §i 
te-ntrebi daca pana §i stilatul Orbitor nu e cumva opera colectiva, de echipa, in sensul 
inalt ca poti imagina un fel de vila de lux conspirativa, unde s-ar intruni ca intr-un 
co§mar editori, personaje, psihologi, sociologi, filozofi, oameni de §tiinta, cantautori, 
autori (care raporteaza din toate cele 7 chakre daca sunt in grafic cu scrisul la Castel 
sau citesc fragmente §i raspund la intrebari), samsari literari, §tiutori, traducatori, 
securi§ti, dieci, securiste §i mai ales tot neamul de publicitari, care convorbesc 
informal asupra potentarii efectului produsului literar finit asupra diferitelor segmente 
de public deocamdata neomogenizabil - cultivat, fesenist §i manelar. 

Se prea poate ca din astfel de §edinte mai mult de team building, caci procesul 
de creatie e doar solitudine, nostalgic §i chici, sa transpire cateva ceva §i pentru 
profani, mai ales cand ai de a face cu vreun ambitios pus pe a se da mare profet, cum 
facea §i profesorul Manzatu la Revolutie, anticipand ce promitea la ceceu Iliescu. 

Partea buna a ipotezei este insa ca astfel de practici n-au nimic comun cu 
delatiunea §i doar deschid porti hermeneutice fertile. 

De exemplu, cititorul cu minime lecturi teologale, adica sa fi avut in mana 
macar Ingerii lui Ple§u, daca nu lamuritoarea interpretare Sorin Dumitrescu a 
frescelor noastre celor de pret universal Chivotele lui Petru Rare§ §i modelul lor 
ceresc, se intreaba deziluzionat ce-are Targovi§tea cu Apocalipsul, nomenclatura cu 
sculptura sau Mantuirea Neamului cu circul ori emisiunea Surprize-Surprize cu 
lansarea de carte din finalul 03 ! 

* Tdlcuirea apocalipsei cartaresciene. Ba uite ca are! Fluturele 
postmodernismului romanesc din specia Ancilla domini, habar n-are, ca instrument 
divin, de semnificatia profunda a ceea ce a scris sub dicteul transei mistice pervazive. 

Dar este arhisuficient sa examinam coperta celui de al noualea numar din 
Dilematica, datat februarie 2007, exact cand Candidatul Nobel eel mai bine plasat 
ajunsese cu scrisul la 03, in solitudinea de la Castel, tocmai la Apocalipsul de 
Bucure§ti, care consta in atragerea prin semnale luminoase la lansare a tuturor 
bucure§tenilor, la Casa Poporului, de la care emana lumina ca de OZN a ceea ce 
Mircea nume§te „Slava lui Dumnezeu". Desigur, dogma nu permite o repetare-n 
megaceceul de pe Uranus a scenelor megascabroase de la Revolutia Fututa, din care 
demult n-a mai ramas decat o baba complet surda §i uscata, cum ar fi iluzia relativista 



145 




a autorului progresist ca „inainteaza §i el o data cu 
multimea, ca spemiatozoizii dintr-o ejaculare impetuoasa 
lunecand intre peretii musculo§i ai vaginului, catre ovulul 
inca nevazut care - doar noi §tim asta - le vine maiestuos 
in intampinare pe o colosala trompa a lui Eustachio." 
Acum, aici, cum prea bine cu ochii no§tri vedem alaturat, 
partea femeiasca este politicos dar ferm indrumata, ca §i- 
n Sfantul Laca§, spre stdnga, iar partea barbateasca spre 
dreapta, cum ne obliga §i insemnele de circulatie rutiera 
de pe pura coperta albastra cu ilustrarea, din 
PoruncaDomnului, a Apocalipsului de Bucure§ti. 

Recunoa§tem totodata culoarea albastra a visului 
cartarescian §i avem surpriza ca revista 
antiEminescianului Chivu ne deconspira, poate nu 
intamplator, ca ceea ce profanul i$i reprezinta in 03 pe Casa Poporului drept ozeneu 
oval, pesemne luandu-se dupa elucubratiile alcoolicului hermeneut Herman, e de fapt, 
cum gi vedem, celebrul portret astral al lui Eminescu , singurul nostru geniu 
natural, asupra intoarcerii caruia la Ziua de Apoi au facut profetii memorabile, intre 
altii, regretatii cantautori Ion §i Doina Aldea-Teodorovici, lansand pentru cine avea 
urechi sa auda memorabila sentinta „Eminescu sa ne judece!", tocmita pre versuri de 
Grigore Vieru, Candidatul Nobel eel mai bine plasat al romanilor de peste Prut, 
inegalabil in poezia universului matern, cartile pentru copii §i mai cu seama in poezia 
patriotica antibol§evica, de un lirism inconcevabil doar unde-s dogmele critice idioate 
prin Morbul lui Procust. 

* Orbitorul vine de la Rasarit. Da, domnilor, exista stranii asemanari intre 
poemul lui Grigore Vieru Eminescu §i Orbitorul cartarescian, a carui geneza 
interioara pare a pleca de la frumosul distih inaugural, ginga§ ca o hora de baieti: La 
zidirea soarelui, se §tie / Cerul a muncit o ve^nicie, rasarind din start o tonalitate 
intemeiata pe cosmogonic §i pe lexicul §tiintelor naturale, din care Mircea a rafinat ca 
un Bombix mori orbitorul lui chici intr-o cheie alarmist-rasculativa ca de Memento 
mori. 

Desigur, Trilogia Orbitor nu va accepta nici un megaintelectual ca descinde din 
poemul fratelui Grigore Vieru, dar conditia umana e aceea^i pentru toti , in sensul 
metafizic al lui Blaga ca nici Mircea Cartarescu, eel mai bine vandut scriitor roman, 
nu mu§ca din alta lava soteriologica decat maidanezul din Pompei. 

Ceea ce insa Mircea n-a putut suporta niciodata a fost geniul natural §i nobil al 
lui Eminescu, evocat de Grigore Vieru in solemna imagine Domnul eel de pasare 
maiastra / Domnul eel de nemurirea noastrd. Reactia a fost emotionala. Mai intai, a 
fost §irul de parodii corosive, Poema chiuvetei tintind Luceafarul, iar maculatorul 
Levantul tinzand a demonstra ca evolutia poeziei romane spre optzecism putea sari 
peste obstacolul Eminescu, de la Bolintineanu direct la Macedonski eel de la Vama 
Veche, eel vizionar din Thalassa. Cum Visul chimeric (subteranele poeziei 
Eminesciene), adeca vanitatea zavistiei de a demonta cu scule pariziene geniul natural, 
n-au facut decat sa descurajeze orice competitie, Lepidoptera postromanismului, de§i 
vituperata din ce in ce mai mult §i de mai multi, a trecut la atac cu §i mai nestapanita 
inver§unare, fie in periodice accentuand banalitatea omului paros Eminescu, fie in 
chiar TO, lansand de la Castel tot felul de Impunsaturi la adresa Poetului National, 
fara nici o mila pentru romanii expu§i deznationalizarii sub vremi §i imperii, pe care 
basarabenii nu vor s-o uite nici s-o ierte, deplangand-o impresionant: Ni-l furard, 



146 



Doamne, adineauri / Pe inaltul domn cu tot cu lauri. Sau, fara a-i cruta pe mankurtii 
din dreapta Prutului, de la Bucure§ti: Nu §tiam ca doina ne-o furara / Plus stravechea 
§i frumoasa fara. §i nici pe opresori, carora Grigore Vieru §i regretatii cantautori le 
spun in fata, Romane§te: 

Suntem in cuvdnt §i-n toate, 
Floare de latinitate 
Sub un cer cu stele sudice. 
De avem sau nu dreptate, 
De avem sau nu dreptate, 
Eminescu sa nejudece. 
Eminescu, Eminescu. 

* Da, o sa ne judece! Pogorarea lui Eminescu la Casa Poporului, in calitate de 
arhanghel emisar al Tatalui Ceresc (iar Cerul este Tatal meu), aga cum se vede in 
coperta dilematica de mai sus , in scop escatologic de sa-i judece apocaliptic, ca la un 
sfar§it de lume, cu impaturirea maramei Timpului, pe scriitorii bucure§teni care se 
cred nemuritori, de fapt pe toti Intelectualii romani, interogandu-i daca §i-au indeplinit 
au ba sarcinile elementare privind Luminarea Poporului §i Occidentalizarea 
Infrastructure Intelectuale, in scopul suprem al exaltarii Misiei Culturale §i al 
Ratrapagiului, este a§teptata cu frica §i cutremurare, de§i tac chitic in public, de marea 
majoritate a Autoelitei con§tiente, compuse majoritar din cre§tini ortodoc§i 
practicanti, care ignora de regula evolutiile de peste Prut, dar verifica in fiecare 
dimineata daca intr-adevar lumina mai vine de la Rasarit, tot astfel cum marele 
matematician Gauss masura zilnic pe Raraul lui daca suma unghiurilor unui triunghi 
chiar este de 180 de grade sexagesimale. 



147 



9. Cine nu respecta kitschul §1 maneaua este un elitist §i un caine 

* Panza parea, din departare, o scoica dulce la pipait, o unghiuta cu sideful roz 
inaintand prin cople§itorul gol al serii. O umfla unul dintre sanii amurgului, pe cand 
celalalt, neru§inat scapat din orice chinga, i§i vadea, foarte jos, peste ape, areola 
vi§inie: soarele ce se-ntingea in sclipirea efemera de dedesubt. Parea ca navigheaza pe 
sub o mare femeie goala, infa§urata intr-un val de plete ro§ii, hiperabundente, 
sprijinita pe cear§aful botit al Alpilor §i pe oglinda lacului Como, ce-o rasfrangea- 
ntunecat. (03, 296) 



k 



ik fin ['i |ii li 



^ 



^' Cum era §i de extrapolat 
asimptotic maltand antena telescopica 



'',^^Z^^^:'^^ ^ 11^ cautarea muzicii sferice a Mantuirii, 



iL II 



•k ^^•x'kftim4i'k 



pat r"*^^' r*^™ "^i h 




,"¥' 



'^'^^:^^. I w tiff COLT BE roTm«\ zona de turism sexual kitsch astfel 

descrisa nu putea fi intesata decat de 

femei matasoase „printre cele mai 

Sl^JI^IS^ i f ^I^M H dornice de impreunare din lume", 

^ L.^j»f: Vli^l amintind va sa zica de maidanezele de 

pe la noi. „Despre ele, despre toate §i 
despre fiecare-n parte avea sa scrie 
Witold in cartea pe care deja o visa, 
cartea In forma de Y amintind de Y-ul 
feminin din paranteza §oldurilor aurii, musculoase, §i de Y-ul lacului, unde Bellagio, 
catarat pe micul promontoriu, era lindicul dulce, ascuns in gluga sa trandafirie, al unei 
femeialpestre". (03, 310). 

Folosirea dulcelui cuvant de origine nobila, integratoare, evident cumana, daca 
metoda patriarhala de sondare Djuvara e corecta, cuvant pe care mi-e jena sa-1 indie, 
sta in text ca nuca-n perete dar presupui vreo replica voioasa adresata unui bun prieten 
§i tovara§ de voiaj francez, de§i catavencar, ce ar detine prioritatea absoluta a 
introducerii dupa Revolutia Fututa a unui cuvant chipurile urat, in fond fascinant, fara 
termen de admiratie in Literatura Romana, de origine paleoslava bulgara, pizda, in 
chiar saptamanalul Romania literara, organul Uniunii Scriitorilor care a publicat §i 
manifestul doric, ionic §i corintic lichidatorist Imposibila lustratie. 

De mentionat ca in oligoromanul lui Camelian Propinatiu, Oligopedagogia, 
invatatoarea tot de origine cumana, Centica, ce va reu§i sa se privatizeze-n localul 
propriei §coli din Cagiurzia, i§i cicale§te perpetuu reiterat sotul de biologie, pe 
Bonobo, care preda evolutionism de§i e amic cu Popa Panda, in cuvinte ce zboara 
cum ar fi ca Drumul nostru spre inalta societate, Bonobele, e doar unul §i cred ca nu 
mai e cazul sa reiterezpentru ca sa ti-l indie! 

* Originea moldoveneasca a cuvdntului cu originea in origine. A§ remarca 
inspirandu-ma de la varietatea somnoroasa de Kitsch subtilitatea unui titlu atribuit lui 
§tefan Agopian: Oglinzi, pizda §i azotat de argint, o punere in abisul dintre oglinzi 
paralele (oglinda §i azotat de argint fiind relativ sinonime) a infinitului de varietati ale 
binelui, ratate de umanitate la 1968, subtilitate decantata din metodologia critica 
americana propusa §i de banateanul Mircea Mihaie§ in studiul Scutul lui Perseu. 
Nicolae Manolescu intre oglinzi paralele, ceea ce imi aminte§te despre originea 



148 



moldoveneasca a cuvantului cu originea in origine, un calator german cu alura liberala 
ca a lui Dan Amedeo Lazarescu, dar cu tate deloc erecte ca ale coregrafilor 
antiEminescieni, vizitand pe vremuri bune Suceava, in scopul de a face lobby pentru 
ca§tigarea unei licitatii la Probota de catre o haita de lupi de stepa, ar fi auzit-o pe 
domnita Chiajna, care il iscodea staruitor prin darmonul maramei, exprimandu-se fata 
de doica ei ca frumosu-i, de chicil 

Vorba chici a placut europenilor ratacitori §i a intrat in limba, facand cariera 
pana azi cu semnificatii indefinibile §i uneori, cand devine chirpici orbitor, inavuabile. 

* Intre sex si aforism. Ceea ce nu inseamna ca decorul cu „lindicul dulce, 
ascuns in gluga sa trandafirie, al unei femei alpestre", asezonat cu aventurile 
galantului secol XVIII §i cu un ingredient spiritual cat incape intr-un mercenar al 
luminii lui Coelho, nu ar putea genera, intre metafizica §i clitoris, intre sex si aforism, 
un roman revolutionar istoric chici de interes orbitor pentru piata literara 
euroatlantica, obscena §i nu numai. 

* Inteleg prin chici o marfa care iti ia ochii §i apoi te cam dezamage§te pana-n 
icre §i in glomerulele sudoripare, mustind de subiectivitate ca un burete de apa plata. 
Dar nu cine §tie ce. E ca atunci cand te consideri eel mai iubit dintre pamanteni §i ceea 
ce ti se pare ca este, brusc nu mai este §i totul se transforms intr-o balta lavabila chiar 
§i cu mopul. 

Mai totdeauna la lectura paginilor de kitsch §tiintifico-teologic, cu finalitate 
spirituals sextazul, in care ghice§ti ca intr-un nor gustul Mantuirii, inghiti §i inghiti §i 
inghiti, dar nu poti digera, vin prea curand tulburarile viscerale, par de pisica-n 
faringe, iti ver§i matele ca tunse chilug, fa§ie cu fa§ie, in care ghice§ti. 

* Patapievici la Institutul Revolutiei Romdne. Chici este §i istoria de chirpici de 
dupa elicopterizarea Ceau§e§tilor §i volatilizarea E§alonului 1 de mari activi§ti. 
Rezumand, putem observa ca E§alonul 2 a folosit energia maselor pentru a transforma 
nomenclatura in cleptocratie, pe cand E§alonul 3, megaintelectual, a exploatat 
conduita atitudinar-civica in scop autopublicitar, de la 11 decembrie 2000, prin votul 
dat de Autoelita lui Ion Iliescu, deschizandu-se larg u§a pana atunci interzisa, spre 
succesul financiar la standarde cvasi-cleptocrate, §i Intelectualilor cooperanti: 
filologul Cartarescu va ajunge sa vanda in tiraje de 150 000 exemplare, iar fizicianul 
Patapievici, provenit de la CNSAS, sa aiba la ICR salariu aproape cat chiria§ul de la 
Cotroceni, numai morala minima de tip postmodern ingaduind a accepta o asemenea 
functie de exportator de Spirit dupa ce in genialele epistole Politice a demonstrat lui 
Kierkegarrrd ca la o istorie de kkd nu putem avea decat un prezent de fecala, inclusiv 
in cele spirituale , nul, deci n-ai ce exporta, singura solutie minimalista corecta etic 
fiind atunci a merge pe conjectura de dinapoi a argumentului ca Occidentul e 
omnipotent §i omnivor. 

O Zei, jur pe caine, pe maidanez: Patapievici de la Jilava era predestinat sa 
conduca Institutul Revolutiei Romane din Decembrie dupa timi§oreanul Claudiu 
lordache, nu sa exporte o cultura pe care o estimase ca indigerabila fie §i-n stocurile 
refuzate la export! 

Caci ce pretentii sa ai, fa, drapandu-ti nula, a patrunde jocul mintii lui 
Dumnezeu cand tu, Autoelita, nu poti descalci nici macar enigmele unei Revolutii 
Impu§cate? 



149 



* Molecule de calciu. Kitsch §tiintific nu este a intrebuinta in Literatura enormul 
stoc de produse ale investitiilor uria§e in Research and Development ale umanitatii, 
nici macar a te da mare fata de publicul fesenist sau manelar ca stapane§ti la perfectie 
armatura conceptuala §i spatiile de inchiriat ale §tiintei, ci in a le lua in serios ! 

A vorbi de „firul de praf in mi§care browniana, inteleasa ca zigzag in 
singuratatile vidului interstelar", nu ca Intelectualul ciocnindu-se neuniform cu 
felinarul de gloata §i strecurandu-se §erpuit spre biblioteca, spre butoiul de la British 
Museum, e induio§ator precum la o mare poeta gasit-am sintagma molecule de calciu ! 

Curios, principiul ba§caliei erga omnes adica nimica sfant! sau nici un 
Dumnezeu! este in ale relativitatii organicului $i congtiintei singurul incalcat de 
Mircea Cartarescu, altminteri intelectual roman de o rigoare de mecanic auto german 
fata de fiecare piesa a ma§inariei producatoare de text (maptex) postmoderniste, vorba 
ceea, de pared i-ar fi curs prin vene monopolii unui magnet taiat in doua §i aratdnd 
catre o singurd directie (03,539). 

Omenirea, deocamdata, ca o scroafa cu ratul in resursele globale ale viitorimii, 
e foarte departe de a fi investit in Cunoa§tere mai mult decat, nesuparata de Autoelita 
cu nimic, cleptocratia de la noi - in Luminarea Poporului sau in Emanciparea 
Cadrelor Didactice. 

* Ciocul mai mid Eu nu pot respecta nici chiciul, nici maneaua, nici curcanul 
de Thanksgiving Day, se plange lui Kotofei Ivanovici Coca Dospinoiu, avand a 
comenta la elevi un citat arghezian, in sensul ca sa nu tragem in patrupede: 

- Suntem animale nostalgice, abjectie organizata geometric, de parca genitorul 
nostru ar fi scuipat in cupa unui crin §i noi ne-am fi alcatuit acolo, din flegma §i 
parfum. 

- Nu prea e bine la voi, miorlaie Kotofei Ivanovici, sa tot atraga filologii atentia 
opiniei publice asupra privilegiilor lor, invidiate de alti universitari, insultand statui ca 
ni§te mi§ei, din toate pozitiile. Pentru ca universitarii filologi au §i manuale 
alternative, §i prezente la bac, §i deplasari ca invitati judeteni in jurii de concursuri 
literare, unde mai mult valideaza aranjamentele locale, dar beau §i mananca mult, 
petrec cu debutante, §i contribute publicistice, §i prezente tv, §i angajamente politice, 
mai toti fiind buni de gura-n Epoca Mooye. 

* Publicului cultivat, care tace male, ii par a fi concesii kitsch facute cu 
generozitate calculata publicului global §i, mai degraba, publicului fesenisto-manelar 
urmatoarele optiuni retorice §i narative, lista nefiind completa: 

- a prefera retoric mitul bulgar al Badislavilor, mitologiei clasice Romane§ti, 
care inca nu §i-a gasit Wagnerul ei deoarece am pierdut Razboiul Sfant in contra 
Bol§evismului §i Fascismului (1941-1945); 

- relntregirea familiei, a Desantistului cu Lunedistul, cele doua jumatati de 
fotografie, ca in lacrimogena emisiune contemporana Surprize Surprize; 

- in economia textului §i a timpului meu, firul narativ al §tiutorilor intrupari 
textualiste virtuale, era mai bine sa fie dedicat influentei informatorilor §i securi§tilor 
in viata omului din Rasarit sau, cum a§ fi facut eu, ln§iruirii experientelor estetice, nu 
pedofile, fundamentale, care 1-au facut pe Mirci§or scriitor de mare succes, Incepand 
cu contemplarea tatalui gazetar, ceea ce probabil n-ar fi permis agentii literari, fiind pe 
lista §i unii autori interzi§i, ca Eminescu, Co§buc, Goga, Mircea Eliade, Cioran, 
Steinhardt, Noica, dar §i Cervantes, Shakespeare §i Voltaire... 

- de remarcat ca DAMELE, numeroasele promoterite din critica de Intampinare, 
se arata jenate §i dau de ru§ine intreg feminismul, necomentand deloc, in adancime. 



150 



zonele balos de erogene ale textului, gesturile inaugurale, multe de coloratura excitant 
pedofila, dealtfel tipice Epocii Mooye, cand publicul cultivat trece dincolo de 
travestiri, atingand un rafinament senzual de nedescris, mai aproape de trufandaua 
oprita; 

- insa§i reteta de roman cocktail, scoasa ca din manualele de alimentatie publica 
§i de turism de pe la SAM-uri sau din recomandarile de la tembeliziuni: real §i 
imaginar, cult §i incult, civic dar cu securi§ti de omenie, propagandi§ti care chiar au 
crezut in ateism §i activiste fute§e, Romanesc §i exotic, mantuitor, hm, dar prin sextaz 
nu prin pocaire, cu lexic imbogatit artificial cum bagi vitamine in margarina; 

- TO are de regula un mare grad de ambiguitate, cum §i cere publicul cultivat, 
amator de enigme abstracte, de forumuri, criptografie, taclale §i polemici. Numai 
denigrarea istoriei Neamului Romanesc §i a sufletului Romanesc e lipsita de orice 
ambiguitate! 

- dar poate ca atacarea voievozilor, in scopul diminuarii pibului alocat salvarii 
patrimoniului, vine a§a, la nervi, pentru a scuza cu autoritate de scriitor bine vandut 
nemernicia pre§edintilor slujiti de Intelectualitate dupa al 13-lea Ceau§escu; 

- romanele textualiste ar trebui obligate prin ordonanta de urgenta sa i§i 
mentioneze pe coperta ca pe o dioxina antifictionalitatea care iti taie placerea lecturii, 
cum §i cele porno sa mentioneze ca sextazul orbitor iti poate afecta grav Mantuirea 
sufletului . 

* Poezii sau Kitsch dezgustator? Ca prin iubire Epoca Mooye nu intelege 
Amor, ca recitatorii dlui Ple§u, ci acceptul pentru desfranare, sa i-o tragi, rezulta 
orbitor din aceasta pozitie de pe webul lansarilor, a Celui mai bine vandut scriitor 
roman: „Eu n-am recitat nici propriei mele sotii din poeziile mele. Nu-mi sta in fire, 
nu mi le recit nici mie insumi. Nu §tiu nici un vers de-al meu pe de rost. Acest kitsch 
dezgustator de a-mi cuceri femeile cu poezii, cu aforisme, cu povestiri, cu romane sau 
cu altceva, nu m-a atins niciodata, spre lini§tea mea". E dezgustator ca nici macar la o 
varsta venerabila, la care presa catavencara te ia de expirat , sa nu pricepi tu cauza 
insucceselor de dupa Petruta §i Irina, care contrabalanseaza pe gloria literara: 
despartirea de Eminescu! 

* E la moda tatuajul? Se face! Cu lecturi cabalistice in semnele de pe teasta, 
numai ca e de prost gust tunderea unei femei: fie ca are paduchi, fie ca schema aceasta 
este deja perceputa incongtient ca tinand de universul concentrationar! De unde §i un 
fel de greata. 

Sarmana Anca, tunsa, rasa, tatuata de Herman cu portretul scriitorului: „tatuase 
Totul, §i totul avea chipul meu. Privind chiar in miezul fontanelei, mi-am vazut fata ca 
reflectata de o oglinda convexa." Iti face greata gustul de trupe Totenkopf al autorului 
de a tunde §i a rade-n cap o adolescenta, pentru a citi mai bine un tatuaj (chiar daca 
am intelegere deplina pentru dreptul oricui de a se tatua §i a se strapunge, dand un loc 
de munca atator semeni ai sai!). 

Dar gusturile nu se discuta! (De pilda, dramoleta Puiul de loan Alexandra 
Bratescu-Voine§ti, ctitorul §colii literare postmoderniste de la Targovi§te, a inlacrimat 
pre multi, dar nu §i pe istoricul literar antiEminescian Zigu Ornea!) 

* Fara vreun drept de preemineta. Tocmai pentru ca vine de la un evadat din 
Arhipelagul §colar, cartea cartaresciana este una a urii fata de §coala. Invatatoarea 
pretinde marti§oare scumpe §i taie craci cu foarfeca-n par, obligandu-te sa te tunzi 
chiar daca nu e§ti paduchios. §i nici macar nu-ti face tatuaj cu formulele de calcul 



151 



prescurtat! Ea favorizeaza copiii de Intelectuali perver§i, ca Oreste §i Pilade, 
nedreptatind pe ai muncitorilor cinstiti, fara nici un simt de conservare la odraslele de 
gazetari, care pot s-o dea in gat. Directorul de tabara nu-i lasa pe liceeni sa se futa 
nicidecum in tabara la Budila privandu-i expre de implinirea spirituals, de gustul 
paradisului, interzicandu-le ca un demon caraghios the oneness with the Divinity. 

Din monografia despre postmodernism, aflam cu bucurie ca maneaua §i sonetul 
Eminescian sunt ontologic §i axiologic acela§i kkt in forma de balta plata: ,,Arta inalta 
nu mai define§te azi intreaga cultura, ci ramane doar unul dintre aspectele acesteia, 
Sra vreun drept de preeminenta, in cadrul unui pluralism cultural la care au deja acces 
prin mass-media toate comunitatile umane ce i§i impart azi satul planetar". 

Satul planetar din care lipse§te tocmai Hie Moromete! 

* De vina pentru diminuarea muzicii simfonice sunt preotii BOR, care ar fi 
trebuit sa nu cunune la nunti decat solicitand na§ilor, sub prestare de juramant §i sub 
amenintare de greu blestem, promisiunea ca nu vor instrumentaliza manele, exceptand 
secventa de dedicatii a ceremoniei de dupa folosirea monstruoaselor lumanari. 

* Tot despre vis, haraciu §i kitsch. Halucinatie. Da, lui §tefan eel Mare i se 
luase hlamida, sabia, crucea. Se efeminase complet. Plangea peste o sabie in batjocura 
conturata din slanina, sa nu poata pali cu ea detractorii. 

Antiarta, contestatia de scandal, falsul experimentalism fac mult rau artei, 
trucurile ieftine trezind neincrederea publicului in Intelectuali, in toti, ca tagma de 
oameni serio§i. Contribuabilul tinde sa fie mai retractil cu pibul. 

Dar pentru raul eel mai mare, Romanul are un cuvant dispretuitor: chirpicil 

Vai de grecii care §i-ar fi facut Atena din chirpici! 

Achtung Schweinehund! Pentru publicul Kitsch, arta de consum gi arta eterna nu 
pot fi receptate decat ca Kitsch , a§a ca avem mai mult Kitsch pe lume decat ne 
putem inchipui fie $i ca minimali^ti excrementiali! 

Traim insa in postistorie, prin Kitsch nu mai intelegem subcultura de masa, 
fiindca nu e voie de la postmoderni§tii profesioni§ti cu putere. Prin Kitsch intelegem 
azi chiar cultura de masa §i a da o nota peiorativa acestui gen de arta inseamna a avea 
o atitudine elitista fata de gloata! 

Gloata, fiind facuta din odLvacm-kitsch, nu poate intelege decat arta kitsch. De 
aceea, fatalitate! Intelectualii nu au nici o obligatie privind Luminarea Poporului, incat 
pluralismul sa devina democratie, pentru ca el necitind tot handicapat ramane, facut la 
betie, cum zice Coca Dospinoiu de mai toti elevii, chiar §i de olimpici. Nu in 
Infrastructura Intelectuala trebuie sa investim, in biblioteci, muzee, televiziuni 
didactice, internet cultural, ci pe proiect pe baza de concurs, adica in vipurile, coteriile 
§i mafiile literar-sapientiale cele mai puternice. 

Intelectual inteligent nu este eel care ar zapaci gloata cu scandalul cartilor bune, 
ca Nicolae lorga. E de§tept carturarul kitsch care li ia Gloatei nu numai voturile, ci §i 
banii! Pe ce? Pe chirpicil Fiindca ea, troretic-teoretic, n-ar suporta marmora ca la 
Atena. 

* Kitsch publicistic. Exista §i a§a ceva. Corectitudinea politica, mila de 
minoritar, duio§ia, generozitatea fatarnica, foarte kitsch. Sa tot bati campii, sa vorbe§ti 
in pustiu, ocrotind minoritati pentru care factorul politic, ba chiar propria lor 



152 



nomenclatura obeza §tie mai bine ce e de facut §i nu se face. Doar folosul propriu e 
cert: imaginea exportabila de erou civilizator, eventual martir. 

* Gandirea postmoderna nu mai admite nici geniu, nici nobili, nici morometi in 
satul mondial. De aceea, enuntul «Kitsch orbitor §i geniu inaripat de postromanism la 
Nobelul Mircea Cartarescu» este bine „citit" ca referindu-se la nobilul Mircea 
Cartarescu, a carui noblete, mai ales dupa De ce iubim femeile nu mai poate fi 
contestata nici de nobilii polonezi validati genealogic. 

* Spre deosebire de grecii de la Histria, geto-dacii din stanga Dunavului vad pe 
chirpici fluturele ca pe un simbol mai mult al kitschului decat al sufletului uman, 
deoarece nu toti am fost informatori, nu toate femeile e curve §i atunci metamorfoza 
nu e totdeauna completa, ca §i-n natura, vasazica stadiul larvar, labarii nu-1 pot atribui 
la toti. 

* Cum spunea §i Nichifor Crainic, care ne trimite salutari din Paradis, Mistica 
moderna fiind nostalgia iar kitschul fiind singurul limbaj pe care omul modern mai e 
capabil sa-1 inteleaga atunci e firesc sa lamurim ca timpul fiind infernul, exista o 
nostalgic care edulcoreaza, cum ar fi la noi ca idealizeaza unii tineri scriitori de chici 
bol§evismul copilariei lor, dar exista §i o nostalgic in legatura cu spatiul, care este 
paradisul, cum ar fi ce numea Milan Kundera kitschul exilului ca indulcire a cacatului, 
dorul de ce ai lasat in urma creand o fictiune in locul realitatii parasite din motive cat 
se poate de serioase §i de urat mirositoare. 

* Biruinta optzeci§tilor, rod al talentului, al solidaritatii §i al muncii necurmate 
se vede din cat au progresat, sunand ca de pe alta planeta sau din Jurassic Park 
perceptia negativa initiala a placerilor estetice ale Gloatei. 

De exemplu, o carte din prestigioasa colectie Curente §i sinteze a Editurii 
Meridiane, cum ar fi Psihologia Kitschului de celebrul sociolog Abraham Moles, avea 
la 1980 pe coperta IV inscriptionat drept pret doar 12 lei, cat 3 paini, fata de toata 
painea unci familii pe o luna cat ar costa astazi, cover indraznet pe care se cita din 
Dictionarul de estetica generala, 1972, pesemne al lui V. E. Ma§ek, ca: „Kitsch, 
cuvant german intraductibil, intrat ca atare in fondul de termeni internationali ai 
esteticii §i utilizat pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta, ca §i prostul gust in 
general. Kitschul semnifica arta-surogat, precum §i toate acele produse artistice 
concepute in spiritul exploatarii doar a unuia sau unora dintre grupurile de stimuli ce 
intra in compunerea artei: stimuli de ordin biologic (indeosebi cei erotici), de ordin 
etic (sentimentalismul), de ordin magic, ori ludic. Kitschul se refera, prin urmare, la 
un univers lipsit de profunzime §i de semnificatii social umane superioare. Datorita 
alterarii gustului estetic in conditiile industrializarii serializarii §i comercializarii 
productiei de arta sau a celei artizanale, apare §i un public Kitsch cu gusturi estetice 
Kitsch, predispus a fi receptiv la vulgaritate, la gregar sau melodramatic" 

* Ex nihilo nihil. Cu alte cuvinte, Epoca Mooye §i alegerile de la 20 mai 1990 
n-ar fi fost posibile fara cancerarea valorilor Romane§ti clasice de catre chiciul 
occidental. A§a ca are toata dreptatea eminentul critic Paul Cernat sa deplanga 
impotmolirea Orbitorului intr-un realism dur §i apter, pe care noi il percepem ca pe un 
strigoi cu ochii alba§tri de pe cand Nicolae Labi§, Paul Cornea, Ovid Crohmalniceanu, 
Zigu Ornea §i Marin Preda erau tineri cincizeci§ti: 



153 



- Rezultatul? O valorificare kitsch a kitsch-ului istoriei recente, in pofida 
transparentelor trucuri „postmodeme": istoria comunismului autohton este rezumata 
naiv-caricatural, cu picanterii „mizerabiliste", pe intelesul cititorilor de tabloid. 

* Un scriitor e raspunzator de toate semnificatiile textului sau odata lansat, 
dupa cum §i conducatorul auto de ce face basculanta lui in trafic §i cu traficul, oricat 
ar declara el ca i se rape-n pai§pe. De aceea, nu poti decat sa te miri de cum se duce la 
vale neinfranat textul 03 in grandiosul final, acea coda apocaliptica parodiind pe-aia 
de celebrare a Genezei din Creatiunea divinului Haydn. 

Oricat de fan i-ai fi dlui Cartarescu, nu se vede in adunarea statuilor la Casa 
Poporului decat Kitsch cu pisici, exhibitioniste. §i, cum doi pitici, anume 
SECURISTUL §i ACTIVISTA sunt singurii observatori la momentul cand na§te sau 
fata Herman, slobozind un pisoi in pseudomorfoza ca fiinta umana din craniu, sub 
privirile inchipuind un cere ale gigantilor apocaliptici, e clar ca ai aici gandire 
sapientiala: celui ce are i se va mai da, iar amaratului i se va lua §i cenu§a din 
scrumiera, dupa ce i s-au tiparit tumori pe pachet, care libertate de a-ti alege modul de 
a muri consoneaza cu principiile liberalismului natural al omului din Neanderthal, ca 
cine are trei case va avea zece, iar cine are doar o grota sau un bordei se va teme §i 
pentru acelea. 

* Permisul pentru Kitsch. Domnilor, chiciul e permis doar in dialogul cu 
gloatele, evident in eel politic , nu in eel menit imbogatirii fabricand bestselleruri §i 
convenind cu promoterii ca sa le laude pe la radiouri §i televiziuni culturale, pe banii 
poporului ne§tiutor, sub pretext conversational. Geografic, Kitschul e ingaduit doar in 
Basarabia cea instrainata §i infa§ata-n sarma ghimpata §i pe unde mai sunt romani 
impra§tieti de la patria muma. CNA-ul §i alte institutii de cenzura ar trebui sa-1 
izgoneasca din RO, sau sa-1 permita doar pe baza de permis, ca pe portul de arme 
periculoase, precizandu-se taxe enervante §i numeroase reglementari birocratice. 

* Cea mai inalta pupincurire a kitschului, mai grava decat proslavirea lui 
Ceau§escu al Xlll-lea, este a demitiza letal simbolurile unioniste ale Romanilor de 
peste Prut , cand tu Autoelita, superficiala postmodern ca o fluturita, nu ai pregatit nici 
macar dincoace, in fief, precum in pluralismul carturaresc Regal tineretul idealist 
samanatorist, o Recuperare a Basarabiei prin sensibilizarea electoratului sa apeleze la 
burghezia de merit. 

Dimpotriva, ai demonstrat autoritar ca avem o istorie cu radiografie de fecala, 
deteriorand ireparabil imaginarul patriotic al Generatiei Pupici, a§ezandu-te langa 
marii profanatori, atat de numero§i de la Nistru pan' la Tisa, cum nota Nicolae lorga in 
Inscriptii din bisericile Romdniei (1905): „Cine a vrut, a fost lasat sa preschimbe, sa 
prefaca §i sa schilodeasca" (apud Gheorghe Postica, Nicolae Constantinescu - 
Cdpriana, Ed. §tiinta, Chi§inau, 1996) 

* Oftalmologia kitschului . Dupa ce il cite§ti pe Mircea Cartarescu, nu te mai 
consideri critic ci promoter sau glosator al kitschului sau §tiintifico-teologic, u§or de 
contrafacut cand ai internet sau macar soft-enciclopedii. Pentru ca actul ru§inos al 
lecturii purcede cu vazul §i accede la viziune cu vazul, cu acela§i simt pe care trebuie 
sa il ai bun. Iar la impactul cu ceea ce fiinteaza ca orbitor, e§ti naucit complet, 
emetropia, starea perfecta a ochiului falimenteaza, ti-e mai bine aproape orb sau mai 
bine zis, ametit pur §i simplu ca de aurolac, pus in situatia pervaziva de a intreba §i pe 
altii, ca dinaintea unui miraj, daca §i ei vdd acela§i lucru ca tine. De pilda, pureci cat 



154 



oile, molii cat codul zburator al lui da Vinci, cafarzi cat pitbullii sau, de foame pe la 
Canalul filobulgarului Petru Dumitriu, fluturi uria§i congelati in Dunare ca salata sau 
ca tritonii Kolimei lui §alamov, cum incepe Soljenitin Arhipelagul Gulag. 

lata de ce aceasta carte imprescriptibila, Kitsch orbitor §i geniu inaripat: Nobel- 
ul romdnului Cartarescu, nedorita de nimeni, ca un copil dintr-un viol, nu este o 
abordare critica introlocata a unor aspecte ale operei cartaresciene, ci mai degraba un 
mod de a lamuri cum vedem universul cartarescian. 

De aceea, sintagma analiza oftalmologica este aici cu mult mai indrituita decat 
aceea, perimata, de analiza literara, care i§i are sensul scufundat odata cu naufragiul 
titanic al modernitatii obsoloscente, somnoroase ca fluturele originar eel de frumusete 
maxima. 

* Ca marxist disident euroatlantic, cum au fost Panait Istrati §i mai ales Nicolae 
Labi§, deci ca postmodernist, nu poti sa nu meditezi la nenumaratele teze continute in 
cartea Kitschul - fenomen al pseudoartei, a esteticianului marxist Hermann Istvan, 
scoasa in 1973 la Editura Politica, adica la editura publicului cultivat de dinainte de 
Revolutie. 

De§i aceste teze iti sar in ochi inca de la primele pagini, totu§i, ca nechezol de 
speta I format pe apucate mai mult pe unde scurte in RO sau de speta II instruit in UE 
sa-§i dispretuiasca originea tribala, fredonand ditirambi pentru Occident, cea mai 
importanta teza din punct de vedere al Prioritatii Nationale, care e Luminarea 
Poporului, o descoperi abia la p. 104, unde afli ca „de fapt, Kitschul este un mecanism 
de stavilire a fluxului culturii autentice catre mase" 

§i intr-adevar, traseul de lectura prin TO, inflorit, roz, dulceag, lejer, dragala§, 
gale§, idilic, insorit, mi§to, ieftin, zgonhen, superficial, sexualist, surprinzator- 
surprinzator, tuns chilug, tatuat §i cu fata comerciala, nu te indeamna la lecturi 
suplimentare de fitze cum ar fi Proust, Joyce, Musil, Mann, Kafka, Broch, Orwell, 
Soljenitin, §alamov, Eminescu, Eliade, Goma, Marin Preda, Bulgakov, Woolf, 
Camus, Borges, deoarece Mircea asta, in 3 tomuri nu citegte mai nimic , nu se 
documenteaza deloc despre Revolutia de la Timi§oara fututa la Bucure§ti, care i§i are 
de mult cronicarii ei de demult (Milin, Suciu, Balint, lancu, neobositul Mioc §i 
numero§i altii, nu mai putin importanti decat Ureche, Costin sau Neculce) nu face 
decat sa-§i scrie cartea, productia, productia sa nu stea, incurajat de ni§te §tiutori, 
indeosebi de un om simplu, Herman, suspect a fi gef de promotie acoperit , un securist 
ca toti ceilalti din blocul dinamovist Banalitatea Raului de pe aleea circului din §tefan 
eel Mare, fiind greu de crezut ca un alcoolic se poate intretine doar din pensia lu' ma- 
sa, bucure§tean erudit, care il calauze§te pe mai micul colocatar, in lungi plimbari pe 
patriarhala strada Kepler, nu numai prin gandirea sapientiala a Bibliei ca kitsch 
§tiintific sacru ozenist, ci §i spre Cenaclul de Luni, incat daca el are ceva din marele 
personaj formator de scriitori filolo Crohu, atunci hm! pruncul cu p mare eclozat la 
Casa Poporului din craniul cat un ou de strut al Omului Durerii, ar putea fi insu§i 
autorul Orbitorului in autoapoteoza inaltandu-se la Domnul preevanghelic §i 
binecuvantand exterminarea literara intru Judecata de Apoi a populatiei creatine a 
Capitalei, avandu-se in vedere, desigur, §i perspectivele conurbatiei Giurgiu-Russe de 
a prinde din urma §i depa§i Belgradul, Budapesta, Bratislava §i Viena, daca nechezolii 
de ambe spete vor avea luciditatea minima necesara sa idealizeze Misia Culturala 
inainte de tranzitia de la Mooye Age la Epoca Wash a spalarii memoriei, bagand in 
Constitutie ca RO este un Stat National Unitar §i Cultural, ceea ce ar permite 
finantarea de la buget a Luminarii Poporului in hale pentru citit nu numai intretinerea 
Autoelitei expirate! 



155 



* Din putul gdndirii lui Gaga. Prin urmare, traim pe-o bucatica de calcar din 
scleroza in placi a cosmosului. Spatiul e paradisul, timpul este infernul. Ceea ce 
sexualice§te este absolut exact. Era gandire care se gandea pe ea insa§i a§a cum o 
sabie ar fi atat de ascutita meat s-ar taia pe ea insa§i. (Sau un penis, care s-ar fute pe 
sine insu§i in urechi.) Memoria, timpul regatului fara timp dupa ce Antonescu in loc 
sa treaca Prutul, a trecut pe nea§teptate Dunarea, calugarindu-se la Rila. Dragostea, 
spatiul domeniului fara spatiu de indata ce au aparut cu vacarmul lor produsele ei 
fire§ti biologic. Semintele opuse §i totu§i atat de asemanatoare ale existentei noastre, 
unite peste marea simetrie, §i anuland-o, intr-un singur mare sentiment al Paradisului, 
descoperit de sublimul martir Nichifor Crainic: nostalgia de la Sfanta Vinere, cand au 
bombardat americanii mormintele. Atunci §i chinuitoarea noastra nostalgic va fi 
intreaga, ca la Tarkovsky, timpul nu va mai exista, memoria §i dragostea vor fi una, 
creierul §i sexul vor fi una (pentru unii §i mai ales unele treaba e de mult aranjata), §i 
noi vom fi asemenea ingerilor readu§i in actualitate de Andrei Ple§u scotocind in 
Arhivele Securitatii CNSAS-ului. Ca suntem larve ale unci fiinte astrale ne-o arata 
trunchiul nostru cerebro-spinal. lar in afara acestei simetrii, in afara spatiului-timp, al 
creierului-sex, totu§i in partea dinspre spatiu §i creier, diadema §i ochi sferic in cre§tet, 
Alef al Alefurilor, straluce Sahasrara, diamant al unci lumi de diamant despre care nu 
vedem prin termopanul omenesc decat vaga mi§care a cifrelor contorului coital. Ar 
trebui sa ne amintim cu testiculele §i sa iubim cu creierul, dar nu e a§a. Nu ne amintim 
decat cu ovarele, iar de iubit, lipsind lectia Eminesciana, au ajuns mai sentimentali 
cainii plopilor fara sot. Memoria este o boieroaica in miezul mintii, iar dragostea se 
afla intre coapse, de parca sufletul pervers s-ar fi a§ezat invers in co§ciugul sau de 
substanta organica, a§a cum a §i anticipat laureatul Nobel Ivan Turbinka. 

Caci toti suntem femei, suntem utere ce se vor sfa§ia §i vor putrezi. 

Iar noutatea e stabilitatea ca totul nu e decat extrapolare la ce-ar fi comis altul in 
spatiul consternantei filozofii de care muste§te TO ca un burete de spermii metafizice 
scoase din putul gandirii lui Gaga, pentru Saptamdna lucratorilor Akasiei. 

* Fenomenologia compromisului. Totu§i, Mircea eel Batran adica Expirat este 
luat in serios. De ce? Pentru ca in al doilea deceniu Mooye noi avem cu totul alt 
public decat eel din anii '90, care s-ar fi prapadit de ras la asemenea filozofie lactee de 
laptarie! Pe cei ce parcursesera in bezna ceau§ista fara tembelizor cele 1001 lecturi 
obligatorii sa fii cat de cat cult, iar dupa Revolutia Impu§cata se hraneau cu Eliade, 
Cioran, Noica, Heidegger, Kierkegaard, Nietzsche, i-au fizic zburatacit minerii pana-n 
Canada sau in Australia, iar noului public insa§i inregimentarea Autoelitei in 
demolarea miturilor Neamului Romanesc, cum a platit-o sau nu Stapanul eel Nou, ii e 
indiferenta, a§a ca ce rost are sa-i strici placerea de a avea un text pe care nu-1 citegte ? 

Acestui nou public, cumparator de carte scumpa in scopul tezaurizarii ei ca pe 
imobiliare, provenit din cleptocratia nomenclaturista sau interlopa §i din primele 
elemente ale burgheziei de merit, dupa ce au ajuns in cimitire atat gloatele feseniste 
pensionare cat §i urma§ii victimelor Romlagului, i se adreseaza proiectul Orbitor §i 
bestsellerul De ce iubim femeile, cu ni§te noutati ideologice de neconceput in anii '90: 
elogiul securi^itilor ^lefi de promotie din 8 ianuarie 2003 §i umanizarea micului 
nomenclaturist la 1 1 iulie 2007 - demisii morale absolut previzibile la nechezoli inca 
din 5 martie 1998, de la asasinarea Mitului Eminescian, conceputa ca joe la 
intimidare pentru cine ar fi repro§at megaintelectualilor coltul de cotitura care a fost 
Tratatul cu Ucraina din 2 iunie 1997 de la Neptun, adica despartirea ireparabila §i fara 



156 



vreo lacrima sau mu§catura resentimentara de Romania Mare Regala, cu depunere de 
coroane la cenotaful Ribbentrop-Molotov de la Miorcani. 

* Fiindca nu recunoa^terea granitilor republicilor sovietice era problema - 
indiscutabil tran§ata pentru comozii occidentali, melomani ai Turcului generos 
Rameau-Mozart - ci mankurtizarea megaintelectualilor no§tri, educatia lor bol§evica 
de sub glazura lui Heidegger §i a lui Guenon, necunoa§terea istoriei romane§ti decat la 
nivelul anecdotic de show tv. 

Chestiunea corectarii inventiei Hru§ciov-Stalin cu a lua teritorii din Moldova §i 
a lipi la Ucraina sau invers nici nu a fost adusa in discutie, degi industrializata 
Transnistrie de atunci putea fi tentanta , pentru un troc de la cleptocratie la 
cleptocratie, mai presus decat Nordul Bucovinei §i smarcurile Bugeacului. Dar ce 
conta inca §i mai mult era afirmarea internationala a drepturilor noastre prin aceasta 
propunere §i nu s-a facut! 

Mu§catura, coltul de cotitura, oligopedagogia aduse de acest blestemat reper 2 
iunie 1997 ce i-a inspirat mazilului din Codrii Bacului, Camelian Propinatiu sihastrul, 
Trilogia Oligointelectuala, despre arti§ti, cercetatori §i profe, se vede eel mai bine la 
retrospectiva abia dupa zece ani, cand se lanseaza §i 03. 

Ca §i cum am fi avut o anexa secreta la acest Tratat, s-a urmat parca punct cu 
punct o politica nu numai de abandonare a Romanilor de peste Prut ci §i de inrautatire 
a situatiei acestora, nu doar prin reducerea burselor, a facilitatilor culturale §i a altor 
facilitati, cum ar fi Inaltarea unei clone a Bibliotecii Nationale §i la Chi§inau, ci chiar 
prin subminarea, ca c-un jungher ideologic in spate (Dolchstoss), a simbolurilor luptei 
lor pentru salvarea identitatii. Nu s-a plinit ani§orul de traur §i cele mai alese 
personalitati din 3-4 generatii au dat Mitului Eminescu lovitura de baltag a Dilemei 
265, literati §i plasticieni batandu-§i apoi capul cu macularea imaginii celuilalt simbol 
identitar al Romanilor de la Rasarit, pitici, peltici §i degraba varsatori de sdnge 
nevinovat, Voievodul §tefan eel Mare §i Sfant. 

Tema pentru o acasa libera . Sa se compare politica megaintelectualilor romani 
fata de Romanii de peste Prut in Epoca Mooye, cu politica omologilor lor de la 
Budapesta fata de fratii lor din RO. 

* Eficientul discurs autopromotional e parca mai tare in teorie. §mecher este 
conferentiarul §i atunci cand face apologia kitschului, promovand decadentismul 
popular bazat pe ni§te premise neaprobate de nimeni, cum ar fi ca mistica 
postmodernd este nostalgia, cand de fapt nostalgia postmodernd este mistica prin 
chiar secretiile ei, in sensul ca ne plac de nu mai putem formele poeziei vechi 
incremenite la Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, adica la nivelul de 
evolutie naiv preEminescian, unde sa servim excelente levantine la mana a doua la 
Cofetaria Garofita, ca pe stridii proaspete de la Viena, aduse cu Orient-Expresul, 
apetisante §i pentru Muladhara, §i pentru cotarla, fiindca „un Kitsch superior le 
insuflete§te, iar Kitsch-\x\ este singurul limbaj pe care omul modern mai este capabil 
sa-1 inteleaga!", ceea ce ar fi validarea biruintei complete a Stapanului asupra 
Scribului. 

* Papitoii Autoelitei. Nu orice manea, adica variatiunile manelare pe tema ca o 
iei in mana daca nu e§ti §mecher in Bucure§ti, e de gust discutabil, ca de sperma de 
ingeri, §i nu orice chici este dezonorant §i in nici un caz coborator spre Gloata. Exista 
§i un kitsch superior, de calitate chiar muzeala, iar deputatul partidului domnului 



157 



Iliescu PSD, §tefan Cazimir, intr-o memorabila contributie din Romania literara a 
dlui Manolescu, a relief at orbitor cat kitsch a putut genera in scurta sa existenta 
istorica Monarhia Romaneasca. 

Poti, deci, sa trimiti pe piata de carte oricat kitsch, cantitati industriale, cu o 
singura conditie: s-o faci cu eleganta §i fara a recunoa§te nimic, iar ce bursuc estet ar 
carti, apoi acel fraier sa §tie bine dinainte ca va fi atacat instantaneu, ca o hiena 
ratacita, de haite mari de §acali cu canini mai incisivi §i decat ai pitbullilor de stepa. 

Adunate, astfel de carti compun vitrina chici. Toata iluziile mi s-au naruit ca un 
Pele§ din chirpici la o lansare de album, la Kretzulescu, Majestatea Sa Regele meu 
Mihai fiind a§teptat cu diferite carti cu tematica Regala, intre care §i ca tac-su a fost 
Rege Playboy, cand acest mare Roman, Regele Carol al Il-lea, ar merita monument in 
ovalul din fata Casei Parlamentarilor, ca Voievod Al Culturii, ecvestru, cu mantle, §i 
Nicolae lorga dintr-o decapotabila oferindu-i Istoria Romanilor, in zece volume, cea 
necitita de papitoii Autoelitei §i ascunsa Generatiei Pupici. 

* Terori§ti de speta a Ill-a, nationali§ti. Nici pana in prezent nu mi s-au uscat 
lacrimile de empatie §i nici balele ce m-au inundat ca o duhoare de pucioasa cand 
micul nomenclaturist Costel Goanga §i-a dat foe la carnetul de partid §i nici nu 
incepusera terori§tii de speta I, ai lui Ceau§escu Nicolae, nu de speta II, atribuibili pe 
baza de raspundere lui Iliescu Ion, canonada uciga§a, de care mic crematoriu aproape 
ca nu m-a consolat vier-manoasa partida de sex polonezo-evreu din reteta 
bestsellerului, servita cu atata intarziere la orizontala mortilor Revolutiei Futute! 

Realitatea pietii de carte este ca tocmai textele mustind de geniu inaripat de 
postromanism, ca TO, sau bogate in kitsch orbitor, ca De ce iubim femeile, zboara de 
pe rafturi, iara nu Inchisoarea noastra cea de toate zHele a lui Ion loanid, pe care 
multi il cred, auzind §i de Europa Libera, c-ar fi ala care atribuie lui Mihai Viteazul 
primul pogrom de pe teritoriul Romaniei, asupra creditorilor carora li se da foe la 
hanul din filmul senatorului fesenist Sergiu Nicolaescu. 

§i poate ca e bine a§a, deoarece megaintelectualii pot inventa la rasfat §i 
terori§ti de speta a Ill-a, cum ar fi, la istoriografa deconstructiva Ruxandra Cesereanu 
„securi§ti, reprezentanti ai unor factiuni nationaliste, fideli lui Ceau§escu", ceea ce 
este o mare sfidare, e drept placuta Stapanului celui Nou, care va fi fiind acela, sa te 
iei de nationalism , cand tu, intelectualitate cu creier spalat in cenu§a ca o vrabiuta, ai 
ratat recuperarea Basarabiei, aducand o pata de dezonoare in istoria Neamului 
Romanesc, pentru care vei fi blestemata pe veci, cu Epoca Mooye cu tot! 

Suntem satuli de universul concentrationar livresc, vrem sa traim, sa ne 
bucuram de viata, de sex, sa ne cumparam cea mai inalta spiritualitate, nu ne 
intereseaza Basarabia, nedesavar§irea momentului de dezvoltare monarhic, Romlagul, 
nici macar Reeducarea de la Pite§ti in care romanii au fost atat de creativi! Vrem sa ne 
distram, sa traim clipa, sa ne simtim §i noi bine! 

* In Mooye Age, ce-i ala kitsch este mereu mai greu de definit §i decat ce este 
arta, pentru ca ti se solicita de catre interlocutor cam acela§i efort, sa emiti o judecatd 
de valoare, evident la un mod nitel mai mi§tocar, in sincronism cu neseriozitatea 
posts tructuralista/postmoderna. 

Din capul locului trebuie insa precizat poporului ca democratia valorilor in 
postistorie nu mai permite a vedea in kitsch o vorba de ocara, nascuta din 
insensibilitatea elitei la estetica populara. 



158 



Dimpotriva, googland Kitsch, gase§ti pe net o puzderie de shopuri §i galerii care 
i§i fac o mandrie din a scoate profit tocmai din opere de arta §i de design ostentativ 
afirmate ca kitsch. 

§i cum artistul trebuie sa fie in primul rand omul epocii sale, nu clopotarul 
lumii vechi sau tobo§arul veacurilor noi, uite ca a ajuns sa fie extrem de instructiv sa 
urmare§ti la mae§trii postmodernismului cum, lucrand cu materialul clientului, ei 
reu§esc pe deplin sa faca din kitsch bid, daca e sa parafrazam o zicala contemporana 
folosita §i pentru Emanciparea Cadrelor Didactice in contextul managementului 
strategiei pe educatie. 

* Cuvinte grele pentru o realitate kitsch, in care nu poti citi lini§tit, folose§te §i 
marele stilist Louis -Ferdinand Celine in celebrul Voyage au bout de la nuit, dar spre 
deosebire de TO, cartea este perfect integrata in standardele de bun gust ale literaturii 
franceze, traducatorul negasind momente de prost gust sau de bajbaiala, care in 
epopeea Romana abunda, poate §i pentru ca se integreaza de fapt in realismul magic 
de chirpici tropical al cubanezului Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez, care 
a vazut foarte bine ce urmeaza: 

Dupa realismul socialist nu poate urma decat realismul magic. 

* Kitschul nu mai e un pacat, daca scriitorul se democratizeaza ca epoca sa, 
Epoca Mooye, §i atunci recunoa§te din convingere ca el nu difera, ca pozitie in 
Univers, de o batrana §i grasa palariera, croindu-§i §i cusandu-§i opera majora nu in 
scopul de exprima ceva in istoria Omului §i a Societatii, ci ca sa vanda, sa ca§tige, sa 
ia Nobelul, fiind nu numai el insu§i fericit, ci capabil sa molipseasca §i pe altii. 

Daca googlezi Kitsch n-o sa fii directionat instantaneu la concept, ci la buticul 
Kitsch, unde in mod declarat se vand obiecte Kitsch, fie ca-ti place roz-bombonul lor 
Kitsch, fie ca vrei sa epatezi cu el vreo Intelectualita Kitsch, ca sa faci cu ea Kitsch. 

* Tin de Kitsch: 

• epigonismul sau imitatia, sub pretext parodic pana la realism magic 

• castrarea katharsisului prin marcile neroade, militiene§ti sa nu dormi in 
Ci§migiu, ca acolo unde te-ai ambalat cu simtirea §i reprezentarile e vorba de 
un simplu text, nu de o realitate 

• onirism, cosmopolitism, epatari, surogate, exotism gnomon §i pervers 

• bestseller §i prostituarea culturii tocmai cand sfdr^itul lumii precede finalul ei 

• solitudinea monopersonajului fara prieteni §i intr-un vaitat continuu despre cat 
a suferit el §i ca e §i in prezent un saratonc, un nerealizat, un micrococalar 

• sentimentalism, idilism, inutilitatea luptei de clasa, introlocarea foitelor 
embrionare, unitatea primordiala a fiintei §i demnitatea ei cosmica 

• innobilarea parintilor fara a cumpara titlul, cum ai pirata, sau justificarea 
bol§evismului lor, interesat de putere §i de un trai bun, prin Credinta in 
marxismul Stalinist 

• prostul-gust, schimbarea de paradigma In gandirea §i in literatura europeana 

• Kitschul §tiintific: reducerea §tiintei la temele de senzatie, abordate pe cai 
regale, pe principiul democratic nivelator ca se poate intelege orice, de catre 
oricine la orice varsta §i cu oricata substanta pineala P, intre oglinzi in somn 



159 



• doze de sex: un continut pornografic mergand de la orgii psihedelice cu mac 
de la tigani pana la sexul intre statui, conceput insa restrictiv, hetero, barbati 
de bronz pe nimfe de marmura, cand statistica personalitatilor noastre fiind 
excesiv de masculina, ca in internate, cazarmi §i pu§carii, firescul cerea scene 
de pederastie filozofica spre a gasi raspunsuri pertinente la marile intrebari ale 
omului rece, lucid 

• simbolul universal pentru Kitsch este astazi fluturele curcubeu din Africa 
Centrala, inlocuind treptat inelul din par de mamut al femelei 

• happy-end-ul obligatoriu, bazat pe serotonina, fluturi cu aripi asimptotice §i 
futelnita cu pat furnicator, in care simti enorm, miro§i urat §i vezi monstruos, 
adica ai revelatia ca eel mai fractal dintre fractali e tocmai Kitsch-\x\. 

* EU, nu voi ba! „Sa ridice mana cine-a fost spitalizat vreodata pentru jalnica 
lui stare, cine-a primit carucior cu rotile (dumneata, Eminescu? Cum, nici macar 
dumneata, poetul national?)..." cuvanteaza Lenin in Plata Universitatii statuilor, ceea 
ce abordat prin metodele de suprainterpretare aplicate de Matei Calinescu lui Mircea 
Eliade in revista 22, se poate citi ca o tifla de bronz aratata de fesenistul Mircea 
Cartarescu Intelectualilor Golani, batuti de mineri in 13-15 iunie 1990: ia priviti, eu cu 
tot postmodernismul romanesc pe care-1 epitomizam, 1-am sprijinit prin tacere pe 
Iliescu §i uite ca, EU, nu voi, am sa am bust la Filologie aici la Universitate in holul 
alb §i statuie la Ateneu in locul celei cu tate erecte a lui Eminescu! 

* Ura statomicd. Revolta kitsch a statuilor, fara semnificatie limpede alta decat 
demascarea involuntara a elitismului incorigibil al Autoelitei, prilej insolit doar spre a 
mai trimite cate o flegma de nuanta tipic bucure§teana dinamovist vreunuia de pe lista 
neagra a Stapanului (amintitul carucior pe rotile pentru paraliticul Eminescu, Poetul 
National - ceea ce nu poate isca decat ura statornica, deoarece nu faci nepedepsit 
postmodernism infam, ca grecul Macedonski, sau ca vreun bulgaroi cu ceafa groasa, 
caterinca de o persoana bolnava, aflata in imposibilitate de a se apara - sau titulatura 
„arhitect al Independentei" in context iara§i batjocoritor pentru Kogalniceanu, 
pedepsit cu multa competenta in alegerea tintei, nu pentru programul Daciei literare, 
ci pentru inflacaratul Cuvdnt pentru deschiderea cursului de istorie nationaldl). In 
final, statuile, transfigurate de Apocalips, explodeaza ca GIST-urile Lacrimiadei din 
septembrie 1991, eliberand sange menstrual §i fluturi de prost gust, de nu-i mananca 
nici pisicile de la groapa ecologica Glina, ceea ce poate nu dadea mai rau ca chici 
daca se opera lasciv c-un fel de rebeliune anatomica numai a sexelor din Bucure§ti, 
marite dimensional de o suta de ori, invadand strazile §i batjocorind balaurul cu o suta 
de cozi al Revolutiei din 22 decembrie, cand s-au strans coloanele muncitore§ti la 
ceceu, dupa 03 §i Imposibila lustratie, din meritul nepieritor al Securitatii. 

* Intrucat Nobelul romanului Cartarescu ne prive§te pe toti, a§ mentiona ca cele 
doua capitole incorecte Romane^te, anume Revolutia Romdna, o fata de zece metri 
indltime care incepe la p 225 §i Soldatul cu ochi halucinati, pornit de la pagina 418 
din 03, ar trebui omise de ICR la traducere, deoarece nici macar in alternativa 
Laurentiu Ulici, inca nu s-a acordat acest premiu pentru denigrarea istoriei propriului 
popor , ci dimpotriva, pentru sublinierea spiritualitatii unde nici nu te gande§ti, ca in 
cazul Pamuk al rafinatilor miniaturi§ti, de la care ne-au ramas atatea portrete de-ale lui 
Mihai Bravul. 

Mai mult inca, apropiatii intru antiEminescianism, ca Bobe, Radulescu ori 
Chivu, sau promoterii grupati pe alte criterii, e de dorit sa citeasca atent 30 din 



160 



perspectiva publicurilor tinta de pe piata de carte internationala. Pentru ca fiecare sa-§i 
aiba nu numai la nivelul perceptiei personalizate a aceluia§i text receptii diferite, ci 
chiar obiectiv texte u§or diferite, prin manipularile la nuanta ale traducerilor, 
totdeauna tradatoare daca interesele nobile o cer. 

De exemplu semnificativ, pentru piata franceza, nu e bine a se face migto de 
mutilatii de razboi cum i§i permite Mircea in 03, la p. 193 cand relateaza, facand 
orbitor cu ochiul, cam a§a: „revolutionarii nu-i mai aveau ca spectatori decat pe 
scutieri, tanchetele §i vreo trei-patru colegi de-ai lui lonel, deghizati in curve, 
cer§etori, mutilati de razboi §i te miri ce, filmand la greu...." 

A-i pune pe mutilatii de razboi langa curve §i cer§etori este, extrapoland 
asimptota carjelor perpendicular pe universul concentrationar, o demascare §i pentru 
perspectiva §mechereasca din care vede in general Autoelita victimele Revolutiei 
Impu§cate. Megaintelectualii, bazati pe experienta neasistarii Clasei Muncitoare §i 
taranimii sub totalitarism, era §i normal sa nu se bage in incle§tarea tineretului idealist 
cu celor doua spete de terori§ti intrupate de batalia dintre armata securitatii §i 
securitatea armatei. De ziua Monarhiei, evaluand realist raportul de forte ei aveau 
pregatita in contra lichelelor celebra declaratie boiereasca de teritorialitate. 

* Nu numai Humanitasul trebuie sa cenzureze amintitele doua capitole, paginile 
viermuind de o abjectie straina omeniei romane§ti, daca nu §i deontologiei vietii 
megaintelectuale. Dac-a§ fi Patapievici, eu n-a§ mi§ca un deget pentru a traduce 03 in 
cincizeci de limbi §i a detona un tsunami de reactii ditirambice de-ale promoterilor in 
fiecare dintre acestea. 

Mai ales este o infamie descrierea acelei decisive dimineti din 22 decembrie 
1989, cand Clasa Muncitoare, neasistata de Intelectuali, parasita ca de obicei in bezna 
ne-Luminarii, a bagat totu§i groaza in §obolanii ro§ii din CC, a§a reiese din matinala 
stenograma, precum la Timi§oara in 20 decembrie COLOANELE DE MUNCITORI, 
mar§aluind spre Biblioteca Fundatiilor Regale nu indrumate de §efii de promotie ai 
dlui Nicolae Manolescu, ci din turbarea ca despre colegii lor de munca arestati, in 
Nacht und Nebel-ul securist, nu exista decat ipoteza impuscarii la masacrele din 21 
decembrie de la Inter . 

Este o mare deziluzie sa constati ca megaintelectualii i§i scriu traditional cartile, 
pentru a face rau cu scopul de a face bine, doar ca sa ni le bage noua pe gat, insa intre 
ei nu se citesc. Alta explicatie nu-i pentru bizareria ca Mircea ignora aceasta teribila 
apreciere din Politice a lui Horia-Roman asupra importantei cruciale a ocuparii 
Centrului de catre diviziile Clasei Muncitoare: 

- Am certitudinea ca, daca in ziua de 22 decembrie 1989, regimul comunist din 
Romania nu ar fi cazut, majoritatea celor care au fost arestati cu o zi inainte ar fi fost 
impu§cati. Evenimentele ar fi avut cursul deja exersat de criminali la Timi§oara: 
bataie, arest, tortura, impu§care - distrugerea cadavrului. Din acest motiv, 
pentru ca §tiu cui ii datorez viata, pentru mine, din 22 incepand, oamenii se impart in 
doua categorii: cei care au ie§it in dimineata zilei de 22 sa demonstreze §tiind 
ca risca sa fie impu§cati, - §i care mi-au salvat viata; §i sunt cei care au refuzat sa 
protesteze, §i care, in conceptia mea, au consimtit la §tergerea mea dintre vii. 

Rudele mele de sange, spre pilda, nu au demonstrat in ziua de 22: a§teptau, cu 
pusilanima prudenta, sa vada ce se mai intampla. Ca mare parte din poporul caruia li 
apartin prin na§tere, a§teptau §i ei ca lucrurile sa se hotarasca prin altii, iar ei doar sa 
profite, intr-un sens sau in altul. 



161 



* Achtung! Eminescu in scaunul rulant! Ca Lenin eel nou la Gorki. Manipularea 
gloatei impunandu-i o noua imagine. Revolta, dezgustul la asemenea manipulate n-are 
nimic de a face cu infailibilitatea Poetului National, ci cu omul lovit. 

Perceptia cnutului nu e nationalista, e o ura preventiva ca fata de un potential 
fascist, un nazist dintre aceia care inainte de a gaza copii evrei pentru ca erau evrei, i-a 
lichidat, sub pretexte umanitare de esenta recenta, postmodernists, pe infirmii 
germani. 

* Care intoleranta in anul Eliade 2007? Ce fundatie serioasa ar mai gasi 
intoleranta aici la noi, in spatiul euro-carpato-danubiano-pontic-nelevantin? Cand 
Romanii Romani, nu UDMR-ul, il trimit, sa-i reprezinte in Parlamentul European, pe 
dl Laszlo Tokes, din respect revolutionar pentru Timi§oara, chiar daca e maghiar §i 
nici nu se inchina la fel ca ortodoc§ii; cand sunt in toi repetitiile pentru 
Telerevelioanele de o estetica bogat manelara, fara ingrijorari ca ratingul ar avea ceva 
de repro§at etniei rrome pentru napasta concetatenilor nerromi bruscati la munca in 
Italia, sustinandu-se-ntr-o anumita parte a presei ca s-a derulat §i un banner cu 
Redeschideti Auschwitz-ul pentru Romani! in Plata Romana din Venezia §i cand 
televedeta Mihaela Radulescu, de§i a renuntat, maritandu-se pe vecie, la cre§tinism, 
adoptand iudaismul, a reu§it prin Despre lucrurile simple un indemn la normalitate, la 
lectura mai orizontala a culmilor Paltini§ului mathesisului noichist, dovedind ca 
publicul de carte Roman o simpatizeaza la fel ca eel de tv sau de advertising §i 
aducand un bestseller cat De ce iubim femeile Poliromului, editura din municipiul 
teiului lui Eminescu §i al statuii lui §tefan eel Mare, - cui ii convine sa mai fie atunci 
intolerant aici? 

lata de ce mi-e a§a de urat eel mai kitsch dintre kitschuri, Kitsch-\x\ civic al 
temelor artificial avansate. 

* Chakra narativa chici ca statuile Capitalei merg la Casa Poporului are o 
semnificatie mai profunda, neexplicitata din motive de corectitudine: firesc era ca ele, 
mon§tri dinozaurieni ai unei epoci apuse, sa se stranga la Biblioteca Nationala §i sa 
citeasca in cele carti, inghetand in atitudini bronzate sau marmoreene. Atunci fluturii 
nu ar mai fi ie§it fizic prin cupola in natura, ci li s-ar fi ridicat la cap cititorilor, 
devenind gargauni spirituals Multi fani cartarecieni bogati §i-ar fi impartit averea la 
saraci §i s-ar fi pustnicit, in jurul damboviteanului Lac al Morii, sau pe tarmul 
amenajarii hidrotehnice in care se oglinde§te cu mahnire Capriana, caci a§a cum arata 
Heidegger, fiintarea este numai un mod de a pierde timpul, singura intelepciune 
posibila nefiind atunci, ca §i acum aici-§a, prea mult departata, in metrica 11- 
dimensionala, de rezultatul profund al investigarii semnificatiilor metafizice ale crucii 
guenonine, anume ghinionul paremiologic al francmasonilor de tranzitie ca nici 
saracii, nici bogatii nu traiesc de doua ori. 

* Kitsch orbitor. Marfa ce se vinde in peste 150 mil exemplare, este kitsch 
orbitor , nu mai este Kitsch Kitsch §i nu e bine sa dispretuie§ti Intelectualist modul cum 
se bucura poporul. Pentru ca ar insemna sa te comporti ca un caine elitist, care meriti 
sa te omoare des Clasa Muncitoare cu cozile de lopeti staliniste. 

* Kitschul e fulminant in 03. lata de ce nici nu mai necesita efort promotional : 
coperta nu mai e o pata abstracts, ci pe acela§i fond negru de tricou de June filozof 
sunt puse un inger §i o ingereasa, gen bibelou, gaini cum le numesc cu ironie 



162 



adevaratii barbati, ca activistul gazetar Costel, cand nevestele lor, femei de casa, le 
stocheaza cu nemiluita prin vitrine, ca pe bestselleruri. 

* Un slogan publicitar pentru la^itate. In 03, la Casa Poporului extinsa pe 
verticala, se efectueaza recensamantul final al personajelor, Poporul Cartii, cumva ca- 
n Caragiale - O scrisoare pierduta! §i Levantul, pe la 1991, face recapitularea in 
Cantul XII, incheind muzical, apoteotic, truditul Kitsch. Revolutionarii-Golanii au 
intalnire de gradul trei cu autoritatea locala, nascuta din cine §tie ce pestilentiale 
emanatii. Chir Auctorele poet al Levantului declina, odios dar sanatos, invitatia 
minima moral de a se baga in zavera - ceea ce pa§opti§tii n-au comis (§i tocmai de-aia 
sunt batjocoriti simbolic inghesuiti in Romania Revolutionary girafa futacioasa!). De 
ce? Cum argumenteaza el, intr-un context cdnd incd mai exista respect pentru 
opozanti, ba chiar te cutremura teama ca a nufi fost ti-ar fi putut stanjeni cariera sub 
Stapanul eel Nou! 

DA, in 1990, exista nelini§tea ca Gloata are memorie §i ca neparticiparea la 
Revo §i la MPU va avea consecinte in marketing. A§a ca Levantul pur §i simplu ataca, 
precum dulaul inghesuit in teritoriul sau: Mircea lauda lagitatea Intelectuala! ! ! 

Pledeaza pentru rezistenta prin cultura: De e§ti un la§/ Poti in schimb a ta 
gdndire omenirii sd o la§i, slogan de-a dreptul publicitar, care nu §i-a gasit inca 
brandul, nici a intrat in repertoriul Sarmalelor Neterminate. 

* Exhumarea lui Eminescu. De gust indoielnic sunt in general macularile 
senzationale: „Papu§ile copilelor dintr-o casa de raport de pe malul fluviului ar fi 
capatat, toate, pe sub rochiile de panza ordinara, vulve paroase, vii, de carne §i pielite, 
anus §i buric." 

Numai astfel de excitatie, prin prost gust ca de freza de sculer-matriter vopsita 
mov, indemn la pedofilie §i dezvelire in somn, ne mai poate consola pentru Revolutia 
Fututa de Ion Iliescu in timp ce Intelectualii se masturbau dinaintea micului ecran. 

Chiar daca sintagma dezgustatoare pentru publicul cultivat epilat „vulve 
paroase" are in incon§tientul pragmatic al Fluturelui Tricolor aceea§i radacina cu 
mi§carea de stilet prin care a fost definitiv rasa din lirismul romanesc ca cu §biltul 
imaginea cu portretul astral al poetului, despre care o alta profa §i ziarista filolo 
nevasta de critic profesionist agita ca nici n-ar purta-o pe tricou tineretul roman, daca 
ea ar fi lansata pe tarabele din piete, de catre ASPRO, pentru ajutorarea scriitorilor 
neperformanti... 

O va purta, vezi bine, atuncea cand burghezia de merit care se va degaja din 
cleptocratie va avea nevoie de solidaritate contra imperialismului transnationalelor §i 
va plati universitarii sa-i invete pe tineri cum sa invete. Sa-§i gaseasca un Lorenz, de 
la rate, sa nu-§i rateze destinul. 

Pana atunci, nimic sa nu ne mire! 

Kitschul e mai putemic decat arta fiindca nu are scrupule, reguli, canoane. 

Va veni ziua cand cei mai fini Intelectuali romani, pe un sol bucure§tean de 
culoarea uterului in putrefactie, se vor grupa §i vor scoate un numar de senzatie din 
vreunul din cele doua-trei hebdomadare culturale, solicitand cu intoarceri la argument 
din diferite perspective, exhumarea lui Eminescu §i expunerea osemintelor sale, pe 
vecie, intr-o canoe la Muzeul Antipa, care va fi astfel, cu stilul sau mai mult doric 
decat ionic sau corintic, nu numai al zoologiei, ci §i al literaturii chici. 

* Revolutia Kitsch. Ce descrie 03 nu e o revolutie postmoderna ci o revolutie 
Kitsch, adica implacabil o Revolutie Fututa, fie §i de impotentii bolnavi §i batrani ai 



163 



lui Octavian Paler din romanul optzecist Un om norocos, incapabili sa violeze-n azil 
pe asistenta aia... medicala care era cat p' aci sa salveze viata dlui Lazarescu! 

Kitsch era mobilierul aristocratic pasti§at de burgheji in sec XIX. Parodicul 
postmodernist, un fel de a viola printre randuri drepturile de autor, te invata sa faci 
numai Kitsch. Kitsch este §i un orgasm mimat, cum observa Jurnalul National, unde 
colabora odinioara Cartarescu, deci §i sextazul mistic care te rape§te de la BOR. 
Pagode, manele, show-ri, meniuri, publicitate, lanturi de aur, site-uri nasoale, lansari, 
promoteri ditirambici, caterinca, Aleea Circului. 

„Kitschul e caracterizat prin sentimentalism ieftin, pretiozitate, prost-gust, 
superficialitate, lipsa de substanta, dar e definit §i ca produs special conceput pentru a 
fi popular, comercial." - toata toamna lui 2006, JN se ocupa de fenomenul Kitsch. §i 
tot aici i§i publica romancierul postmodern Alex Mihai Stoenescu fanteziile istorice 
despre Revo, cum ar fi §i aia de la Timi^oara, ca s-ar fi facut cu agenti straini , numai 
a§a putandu-se explica depa§irea competentei §efilor no§tri de promotie securi§ti, 
platiti de popor pentru a apara marxismul, in care credeau cinovnicii din presa 
agricola chici. 

* MegaKitsch adica prost gust. Precum scena in care un nenorocit, fara teama 
de legionari sau de tineretul idealist, se masturbeaza intr-un laca§ BOR, excitandu-se 
dinaintea Preacuratei Fecioare, pare conceputa a fi scrisa de vreun Intelectual angajat 
sistematic in polemici neortodoxe cu cea mai importanta institutie din cele 4 ale 
statului, ca eminentul fizician Gabriel Andreescu, tot a§a prostul gust, cutaridic, apare 
intr-o fantasma cartaresciana onirica §i onanista imaginata parca de primii barbari care 
trecand Nistrul, nu Dunavul, au dat in castrele §i cetatile noastre de primele femei 
marmoreene, epilate artistic, expresiv: „Da, departe in noapte, cand troleibuzele se 
retrageau, barbatii ilu§tri coborau de pe soclurile lor, le-apucau de par pe muze §i le 
tranteau in boschetele din parculet. Patrundeau cu penisurile lor de metal lustruit intre 
labiile de piatra umectate de roua noptii." 

Daca e sa bagi aici sonda cu structurile antropologice ale imaginarului in visul 
chimeric umectat de stele umezi sub bolta senina, dai peste cine §tie ce stramo§ 
migrator descalecat la Histria, la Tomis, la Callatis sau in anticul Balcic dionisiac. 

* Hota ^alelor. Altminteri, e un kitsch cu chiloti scumpi, superfini, totdeauna 
negri, perforati sa decoleze feromonii, sublim, sau prevazuti cu taietura circulara pe 
§ale, sugerand prozaic o hota. Se prea poate ca anumite cititoare cartaresciene, mai 
degraba cultivate decat feseniste, trecand cu firobuzul pe langa monumentalii 
Kogalniceanu, Mihai Viteazul cu armasar cu tot sau deja a§ezatul in jilt CA. Rosetti 
pentru a primi ca yoghinii femeia fluture, sa aiba perceptia esteticii urbane viciata 
iremediabil chimeric de fantasme erotice tepene, de bronz, cand pe colegii de munca, 
dimpotriva, ii trateaza de pe pozitii marmoreene, ca pe ni§te inculti, cu exceptia 
patronului, a Stapanului, furnizor unic a doze mici din „placerea ametitoare a vederii 
testiculelor" (03, 339), care te da pe spate mai ales retrospectiv, cand te benoclezi ca 
bucure§teanca de la tara sus, sus, sus, la ale pilotului de bombardier american, celebrul 
Charlie Klosowsky, neprihanita liftiera mignona care inca n-ai facut sex in lift! 

* Cand nimic nu ai de spus. Viitorul Nobel Mircea Cartarescu e pacat de 
Dumnezeul New Age ca-n ambitia lui de a avea succes facil a apucat calea 
postromanismului, creand in TO o paradigma de scriitor monstruos care scrie, scrie §i 
iar scrie la nesfar§it, evident onirizand din copilarie la a-§i imita §i depa§i prin geniu 



164 



simulant tatal personaj opresor, mic nomenclaturist periculos, gazetar agricol sa bage 
lumea la kafkianul colhoz. 

O asemenea dizgratioasa paradigma de scriitor generator de text pentru piata 
nu putea fi conceput inainte de 5 martie 1998, adica de obsedantul numar Dilema 265, 
care doborand Mitul Eminescian, a spulberat §i regula est-etica de a avea intai Ceva 
de spus §i abia mai pe urma a cauta cuvantul/sintagma ce exprima Adevarul pe 
intelesul contribuabilului, al poporului §i al criticilor mei. (In treacat fie vorba, nici nu 
mai ramanea mare branza de spus dupa - fara nici o mu§catura de con§tiinta - 
achiezarea mioritica a Autoelitei, in 2 iunie 1997, la Pactul Ribbentrop-Molotov, RO 
exprimandu-§i atunci dezinteresul pentru Romanii dintre Prut §i Amur, cu exceptia 
celor de pe Insula §erpilor.) 

Productia, productia textuala sa nu stea! in sensul pictorului comunist Picasso, 
care se lauda ca el nu cauta, el gase§te! §i e pernicios sa ia model de succes tanarul 
scriitor de la comoditatea ca nu mai exista framantari stimulate de amintita obiectie, 
ca din Cioran, a Poetului nostru National Mihai Eminescu daca ai ceva de spus. 

§i aici se poate aprecia ca Editorul este principalul vinovat, deoarece a§a pute 
feromonic a infinit §i a infinitate doar emanatia de la poietica ceea cand ai contract ca 
ti se publica orice livrare de sine ca personaj de pe o supernova narativa mirifica. 

* Tema pe vacanta de Sfintele Pa§ti.. Sa se extraga apoftegme, sentinte 
maxime, adagii, precum §i un dicton despre unionismul inconcevabil, din ecourile de 
dupa 17 decembrie timi§orean 2002, in periodicele de avangarda culturala §i 
civilizatorie euroatlantica 22, Romania literara, Dilema, Observatorul Cultural, 
Romania libera, Evenimentul zHei, Cotidianul, iar daca e la vreuna colectia 
incomplete, substituind cu Sfera Politicii, ale Adresarii poetului Grigore Vieru catre 
pre§edintele George W. Bush, din Los Angeles: 

- Romanii au un proverb care suna astfel: «Lupul i§i schimba parul, iar 
naravul ba». 

lata ca, de§i vor sa para democrati, comuni§tii din R. Moldova nu-§i prea 
schimba naravul. Teroarea politica §i suprimarea libertatii de exprimare continua dupa 
un program bine pus la punct. A fost oprita (stinsa, ca sa zicem a§a) retransmiterea pe 
teritoriul R. Moldova a emisiunilor postului national de televiziune din Romania. 

Chiar in aceste zile, in preajma sosirii in SUA a pre§edintelui R. Moldova, 
Vladimir Voronin, a fost inchis oficial postul de radio Vocea Basarabiei. Este 
urmarita Mitropolia Basarabiei, unii preoti care o slujesc sunt batuti bestial. Este inca 
urmarita §i atacata in presa guvernamentala Limba Romana §i studierea in §coala a 
Istoriei Romanilor. A fost arestat §i bagat in pu§carie redactorul-§ef al saptamanalului 
Accente, Sergiu Afanasiu. Numai solidaritatea activa a ziari§tilor democrati a reu§it 
sa-1 scoata de-acolo. Impu§cat scriitorul Mihail Garaz. Omorat regizorul Ion Mija. Nu 
se §tie in ce imprejurari au murit intr-un accident rutier marii arti§ti Ion §i Doina 
Teodorovici §i stralucitul politician, fost detinut politic, Gheorghe Ghimpu. Strivit cu 
autocamionul pe trotuar poetul Dumitru Matcovschi. Batut fara mila, noaptea, in fata 
casei sale redactorul-§ef al saptamanalului national Literatura §i arta care e §i un mare 
poet §i publicist, Nicolae Dabija. In emisiunile de la a§a zisul post national 
moldovenesc de televiziune nu este voie sa se pronunte cuvantul «roman», necum sa 
se admire Tara stramo§ilor. Acasa la el, in R. Moldova, nu este a§teptat (ca sa nu 
zicem altfel) de catre oficialitati marele luptator Hie Ila§cu, eel care a facut 9 ani de 
pu§carie politica, actualmente stabilit in Romania. Sunt urmariti sau izgoniti din post 
prefectii, §efii consiliilor judetene, primarii, directorii de §coli care nu convin politicii 
de deznationalizare a regimului comunist. 



165 



* Fatalitate! Pseudolupta cu securitatea partidului, pseudomizeria, 
pseudopersecutia = Kitschul cartarescian. Toti am facut a§a! Toate femeile e curve! 

lar kitschul cartarescian este parte din kitschul Autoelitei! In sensul ca dupa 
Apelul catre lichele din abia 30 decembrie 1989 s-a implementat la noi un fel de 
contract Intelectual tacit ca exista ni§te vipuri culturale care fac totul , se bat cu 
cleptocratia bol§evica §i pregatesc Reintregirea Neamului, iar noi sa aplaudam 
lansarile §i sa le cumparam cartile, sa incremenim in proiectul lor cer§ind autografe §i 
eventual chiar sa iubim fara sa citim ilizibilele materiale , declarate a§a din start, in 
sensul ca nu vor consona deloc cu ce calitati le atribuie promoterii §i, in schimb, vor 
cuprinde fara vreun preaviz obscenitati dezgustatoare cu ghiotura sau pagini de 
antiromanism abominabil, de un stralucit geniu inaripat, ca celebra pagina 420. 

* Labele. O explorare cu acribie de mouse de biblioteca a webului conduce la 
concluzia ca se difuzeaza repede nu numai interventii de Cartarescu ci §i interventii 
despre Cartarescu!. 

Pateticul apel Jos labele de pe Mircea Cartarescu! publicat in Cotidianul de 
omul care vinde laudabil cartea contemporana de import ieftina, avand in spoturile tv 
un facies convingator, loan T. Morar, la 28 Februarie 2006, 11 gasim reprodus tocmai 
la adresa: 

http://www.romania-israel.com/modules.php?name=News&file=article&sid=629 
logica fiind probabil aceasta referinta la Poetul National, de care oricum se leapada tot 
mai multi Intelectuali din RO in progresie geometrical 

„Modelul Eminescu lansat de propaganda ceau§ista, potrivit caruia scriitorul 
trebuie sa traiasca in mizerie pentru ca nu-1 intelege societatea burgheza, functioneaza 
§i acum in mintea unora." 

Nu intamplator, deoarece tineretul prea idealist judeca Autoelita ca pe o ceata 
de briganzi antiEminescieni, care au tradat spiritul ebionit al simplitatii austere a lui 
Noica de la Paltini§ - tradare §i a cre§tinismului originar, care e radical critic apropo 
de cleptocratie, mergand la sigur in Rai cu logica austeritatii fara de criza reflectata la 
Bursa: numai saracii sunt fara pacat §i numai ei merita mantuiti. 

Altminteri, sunt intimidate cutaridar, postmodernizand parodic o lozinca 
antiamericana, labele (textual: o serie de neispraviti, de frustrati, de anonimi, critici 
fara opera, autobagati in seama, pdrliti de profesora^i pe la catedre prafuite) care 
cartesc ca bestsellerul „De ce iubim femeile" e promovat ca cadou prezidential pentru 
angajatele de la Cotroceni §i pentru ziaristele acreditate §i ca de ce §eful executivului 
nostra 1-a decorat pe eel mai bine vandut autor roman cu Meritul Cultural in rang de 
Mare Cavaler! 

Oricum, a aparat o jena ca de porno-animal in a se mai lua cineva de 
cartarescianism. Vorba lui Sartre batran, in balconul cu mate, motanus mutantus: un 
anticartarescian este o laba de caine! 



166 



10. Doar cand nu e de prost gust devine kitschul arta 

* Exercitiu . Pentru final sex-spiritualist din TO, bine este a se consulta site-urile 
kitschului §tiintific. De pilda: http://www.aquariusage.com 

Un site in engleza §i olandeza, matasos §i multicolor curcubeic, ca un fluture 
amazonian. Citez la intamplare, dintr-un raport semnat Grazyna Fosar and Franz 
Bludorf, autori ai unei splendide carti combinatorii, „Vemetzte Intelligenz" 
(Networked Intelligence): 




V 



CmmtmmWwi^Mi 



ii rfwiiriL Ufa -^ mMi^ 

^Vi-inl M^fv film k VI 
Ul'N ^a^b. |W« h-iiLn Hi 
■ dtaaniB I liHV,UiaU lata-d 

!■■>' I F^v nw ■# h Mn 



!il,icj<ifit;iM<J<:H:i.\ 



Jri I k jr n-iiri ill! 



5 




r/je human DNA is a 
biological Internet and superior 
in many aspects to the artificial 
one. The latest Russian scientific 
research directly or indirectly 
explains phenomena such as 
clairvoyance, intuition, 

spontaneous and remote acts of 
healing, self healing, affirmation 
techniques, unusual light, auras 
around people, namely spiritual 
masters, the minds influence on 
weather patterns and much more. 
In addition, there is evidence for a whole new type of medicine in which DNA 
can be influenced and reprogrammed by words and frequencies WITHOUT cutting 
out and replacing single genes. 

Only 10% of our DNA is being used for building proteins. It is this subset of 
DNA that is of interest to western researchers and is being examined and categorized. 
The other 90% are considered „junk DNA". The Russian researchers, however, 
convinced that nature was not dumb, joined linguists and geneticists in a venture to 
explore those 90% of „junk DNA ". Their results, findings and conclusions are simply 
revolutionary! 

Esoteric and spiritual teachers have known for ages that our body is 
programmable by language, words and thought. This has now been scientifically 
proven and explained 

The Russian scientists also found out that our DNA can cause disturbing 
patterns in the vacuum, thus producing magnetized wormholes! Wormholes are the 
microscopic equivalents of the so-called Einstein-Rosen bridges in the vicinity of 
black holes (left by burned-out stars). 

These are tunnel connections between entirely different areas in the universe 
through which information can be transmitted outside of space and time. The DNA 
attracts these bits of information and passes them on to our consciousness. This 
process of hypercommunication is most effective in a state of relaxation. 
It could take another 300 years for conditions on Earth to be ready for supramental 
beings to incarnate. However, it seems to be clear to many observers that a 
transitional species is already here. Are these the ones that are being variously called 
the Indigo children, the Crystal Children, or the Children of Oz? Are these the ones 



167 



who will launch humanity into a new era of consciousness, laying the groundwork for 
the emergence of the new species? 

Noi am mai auzit de minunata genetica a lui Lisenko, dar amsterdanezii se pare 
ca nu. §i nu e treaba noastra sa-i trezim, mai ales ca, precum in 01+02+03, autorul 
este in text autoritatea locala , adica asemeni primarilor de pe la noi, dispune pe vecie 
de o putere nelimitata in spatiu-timp pana-n Universul indepartat: 

Important este a sublinia doar ca, Mircea Cartarescu fiind un scriitor umblat §i 
calatorit, inclusiv ca internaut, e de presupus ca nu ii este chiar comod sa comunice cu 
noi, despre astfel de universuri ale biologiei virtuale, ale superfizicii §i ale noilor 
abordari ale misterului biblic. 

* Nu-mi iese din cap fatul pe care trebuia sa-1 fete Herman nu la Fundeni ci in 
Casa Poporului, amenajata corespunzator. Googlez cu ochii in gol „children" §i-mi 
iese cam a§a ceva, intre altele: 

Crystalline Children 

Channeling from the Ascended Masters June 4th, 2002 

Anshallah, antui nahadre entu ansham. And so we come to you with great 

illumination of Light. 

It is that on this occasion we wish to speak to you of the children. It is that for 
many years of your earth time, your children have been arriving with the gifts as it 
was in the Beginning. These children inherently carry that which is the crystalline 
energies. Not only are these energetics crystalline in nature, they are also carrying 
the harmonics of the pyramids, those which are tetrahedronal in form. These 
pyramids carrying an entirety of the spectrum of light. The Sacred Spiral. This 
meaning a fullness of the spectrum of light and frequencies. A complete set of 
energies. Perfection in existence. 

This combination of light energies is perfection Universal. These children are 
able to function as pure energy within their consciousness. These little Beings are 
coming with the abilities to see past the illusions. The abilities to travel within their 
consciousnesses throughout the dimensional realms. They are able to see past the 
illusions that are created within your third dimensional realities. 

It is that these children are able to communicate telepathic ally, and are 
speaking to others in other dimensions as a normal event in the course of their play. It 
is that these children understand that which you do not. That reality is not limited to 
that which is what you see, hear, feel, taste and smell, but a much greater reality that 
is beyond your physical manifestations. 

Ma opresc aici. Am obosit. Ma dor ochii §i ii inchid. Declar Kitsch §tiintific 
acest fir al discursului §i mai adaug marturisirea ca-mi place. §i ingrijorarea ca pentru 
societatile informatizate nu e mare noutate ceea ce ma uime§te pe mine. Completeze 
fiecine ce vrea! 

* Internautul e internaut, revin googland „child +Bulgaria" §i. Kitsch Kitsch, dar 
prejudecatile raman. lata peste ce am dat: 

Over the last six years I have traveled to war torn countries and meditated with 
reclusive Emissaries of Light. But nothing can quite compare to my recent 
experiences with the psychic children I met in Bulgaria, or the sudden revelation I 
received from one of them not more than ten minutes ago (...). Most of us have heard 



168 



about the Indigo and Psychic Children that are emerging to assist us in an 
evolutionary leap in consciousness. It is a very real phenomenon, perhaps more real 
than most of us realize. I realized that for myself in January, 2001 when I was giving 
a talk in San Francisco and met a ten year old Bulgarian boy named Marco who 
exhibited the most amazing psychic powers I have ever witnessed. (...) 

Months later, after seeing Marco in a series of dreams, I traveled to Bulgaria to 
learn more, only to discover a monastery in the mountains devoted to training these 
amazing children before they can be perverted by a government program designed to 
„ harvest " their powers for political purposes. 

Aha! Deci violarea in somn a Revolutiei rosenthaliene are pe ce orizont de 
a§teptare balcanica sa pice. 

* Kitschul §tiintific cartarescian este enervant pentru speciali§ti, pentru ca ei §tiu 
ca adevarul lor se exprima cu o fanatica rigoare in ecuatii §i tabele, cu lexic univoc, 
fara ambiguitati §i fara transcendenta. 

Trebuie sa scrii in versuri lirice nu filologice, ca sa poti gusta legenda 
copilareasca, plina de fantezie, ca glanda pituitara a fost un al treilea ochi indie, din 
frunte, dar a vazut „ceva nebunesc, un foe nea§teptat §i obseen, un vant orbitor, un 
peisaj eelest intolerabil" §i s-a retras sub teasta, in mla§tinile eneefalului! 

Ba ehiar raman siderati savantii la ere§terea eunoa§terii prin analogii 
surprinzatoare, eum ar fi ea „intromisiunea eterna a penisului in vagin §i eliberarea de 
samanta-n micul spatiu dintre gland §i uter nu era decat repetarea-n grotesc a copularii 
dintre sinapse, cu ejaculare extatica de serotonina", cu adevarat transferul de sperma 
nefiind decat transmitere de informatie ca jocul dischetei in floapa, adica tine mai 
mult de tehnologia comunicatiilor, prelucrarea tehnologica de informatie, - 
combinarea a doua ADN-uri §i condamnarea la viata realizandu-se intr-o alta instanta. 

* Pruncul fatat de Herman pare a fi §i a§a ceva! Jocul ametitor cu notiunile 
§tiintifice folose§te din plin retorica §i stilistica lui Mircea, doar momentul Analelor 
Romano-sovietice cincizeciste lipse§te, cu minunile miciurinilor sovietici din cine §tie 
ce §ara§ka. 

In schimb, exista pericolul ca Fluturele postmodernismului romanesc sa ocupe 
nu numai vidul aparut prin dinamitarea statuilor lui Eminescu, ci sa-§i intinda aripile 
protectoare §i peste vaduvele lasate in RO de exilul acelui Herman care a fost 
Gregorian Bivolaru pentru nostalgia integrarii in absolut. 

* Nu se va putea dovedi nici macar fictional ca, sistematica, batjocorirea 
moldovenilor din dreapta sau din stanga Prutului este o comanda pervaziva pe bani 
nespalati de la spionul transnistrean Kotofei Ivanovici, dar daca exploram 
subcon§tientul Autoelitei la nivelul pilonilor ei institutionali, gasim ca demonul din 
adanc cam are boala veche pe moldoveni , fie ca o reminiscenta dureroasa a chinului 
inconcevabil indurat pervaziv de gazda Dilemei 265, ministrul Andrei Ple§u, in exil la 
Tescani, la conacul de mobila §i durere al Marucai Cantacuzino, unde George Enescu 
se face vinovat de a nu-§i fi re-compus parodic in maniera postmodernului 
Toparceanu Rapsodiile incorecte politic, - fie ca ura nesecata pe disidentul de la Ia§i 
Dan Petrescu, adica incomodul cumnat al lui loan Petru Culianu, fiindca s-a luat in 
raspar de mafiile literare, adica §i de Autoelita, care ca §i la Mafie nici nu i se poate 
dovedi existenta. 

Autoelita e doar un construct epistemologic care ne ajuta sa nu ne risipim 
resursele ontodinamice pe piste false, un construct necesar dar nu §i suficient, util. 



169 



insa nu §i obligatoriu, cam la fel cum stau lucrurile intr-o garsoniera de artist 
moldovean §i cu futelnita parafina. 

* Tratatul despre Securitate. §i, vai, cum asistasem la §coala 42 la excluderea 
cincizecista din invatamant, cu mare tam-tam, a unci transcendentale careia i se 
promitea drept pedeapsa pentru ofrandele aduse unuia cu barba - nu vedeai, fa, ca era 
strain? - un post de mulgatoare la un IAS, nu o data sufletul meu foarte u§or calator 
in acei ani de delir optzecist 1-a vizitat pe Andrei Ple§u in exilul de la Tescani, 
intrebandu-ma daca amestecul de exotic, pitoresc §i duioasa melancolie din uitatul 
Poet National Vasile Alecsandri de peste §osea nu fu pricina reala a acestor 
transmutatii neobi§nuite pentru ni§te bucure§teni. 

Dupa cum §i cu Gabriel Liiceanu am petrecut ceasuri lungi de sfiala §i de 
contemplatie reciproca, neputand nici azi sa-mi explic cum o personalitate de un 
urbanism paradigmatic a putut trimite unei doamne o scrisoare deschisa, cum §i unui 
prieten, Horia-Roman Patapievici, probozit in 22 ca nu pricepea importanta plasarii 
dlor Ple§u §i Dinescu in Colegiul CNSAS, chiar fortand bariera legala a dlui 
Constantin Ticu Dumitrescu cum ca sa nu fi avut carnete de partid ca al lui Costel 
Goanga. 

Ce a§teptam toti erau cele 1400-1500 de pagini din Tratatul despre Securitate, 
semnat de cei trei megaintelectuali, un bestseller universal, sau daca n-a fost voie sa 
fie, ca urmare a falimentului Mi§carii Atitudinare, macar o dare de seama despre ce- 
am aflat noi mai interesant, reprezentand Poporul in aceste functii bine platite §i cu 
mare potential autopromotional. 

* Praxiolog al Mantuirii, Mircea nu putea sa nu se inspire din sexualismul care 
a devenit labageala materie prima de baza a unei literaturi care a capitulat dinaintea 
postmodernismului romanesc acceptandu-1 ca postromanism al Epocii Mooye §i 
totu§i, a§a numitul „material de laba eficient", pare extrem de putin, deoarece din 
familia sa muncitoreasca, de zona Butterfly, unde pica o singura data patul, Mircea 
invatase bunul simt, bunul gust §i oroarea de indecenta. Pudicitatea, pruderia §i 
pudrarea biologicului tin insa de o caracteristica definitorie a kitschului, care, departe 
de a favoriza onania spirituals ca trend vizand the oneness with all things, mizeaza 
intotdeauna pe seriozitate, pe familism, adesea pe bigoterie. In cazul Proiectului 
Orbitor, credem insa ca se mai intampla ceva. Este vorba de lipsa de documentare, de 
pacatul capital, tipic bucuregtean, al operei cartaresciene. Cat s-a documentat 
predecesorul sau levantin §i bucure§tean Eugen Barbu pentru Principele nu suporta 
comparatie. In De ce iubim, din lipsa unei informari sistematice, dar §i pentru ca nu 
avem destule institute de sondarea segmentului feminin al opiniei publice, Mirci§or 
ajunge sa creada §i sa scrie negru pe alba ca ele „nu se masturbeaza", ceea ce este o 
enormitate in sensul ca trei sferturi dintre beneficiarii industriei de carte fiind cititoare 
nu cititori, cele mai tari scene de sex din opera cartaresciana i§i pierd valentele de 
rafinat supermaterial catoptromant, paradoxal, rezultand §i de aici o inrudire cu 
kitschul in imensul spatiu intertextual akasian, ceea ce incon§tientul scriitorului 
sesizeaza perfect propunand un feti§ism de transfer de genul ca 03, ca obiect 
multifoliar, ar fi o carte facuta pentru a fi mangaiata, e o carte senzuala intr-un anumit 
fel- 

* Ori de cate ori textul cartarescian opereaza minimalist, ne confruntam ca in 
filozofiile zen cu indrumarea spirituals. Sentinta care nu are nimic de a face cu 
misoginismul lui Schopenhauer, cum ca „patrunzand in femeia pe care-o iube§ti. 



170 



ratezi de fapt Marea Patrandere", poate izbi pe unii in ceafa ca un pumn §i li poate 
determina la abstinenta definitiva, adica sa patrunda pe cealalta cale care aduce the 
oneness with the Divinity, luand in serios kitschul §tiintific al Orbitorului ca testiculele 
la om i§i trag vigoarea din spiritul in care gandim, facand un joe de suma nula cu 
emisferele cerebrale simetric fata de u§a interzisa a diafragmei. 

* Pliul §i ciucurelul. In 03, plictisul de izvor secat la redundanta anamnezei 
rafinat pedofile a fragedei copilarii Kitsch, aproape imposibila literar pentru un 
bestseller din moment ce erotismul se reduce la deosebirea minima dintre un pliu §i un 
ciucurel. 

* Indiferent cefurori Kitsch va face la nemti la Paris 03 tradus adecvat de ICR, 
teama imi este ca documentarea pentru acest spurcat cli§eu, al Romdnilor incapabili 
rasial de o Revolutie, deja injectat in imaginarul publicului euroatlantic de minciuna 
mare cat secolul a lui Castex, a fost singura documentare aleasa con^tient de geniul 
inaripat al postromanismului, existand accesibile la Castel, pe web macar, destule 
pagini sa-ti faci o idee despre eroismul Neamului Romanesc, al carui tineret idealist n- 
a avut in Decembrie 1989 mamica sa-i spuna pe §tefan eel Mare, nu ca a lui §tefan 
eel Mare ca du-te, pentru Tara mori, ci stai la un loc acasa §1 scrie, ca se vede §i la 
televizor! Ba chiar daca s-a-ntamplat presimtire sa aiba, acel irepetabil tineret a pornit 
transfigurat sa se jertfeasca pentru Libertate §i nimic nu 1-ar fi oprit, caci era ALES de 
aceea§i Ursita care i-a manat la lupta §i pe ceilalti eroi pentru care voia Regele 
Ferdinand sa inalte la cer Catedrala Mantuirii Neamului. 

§i fiindca Neamul Romanesc inca este despartit de Prut, ba se mai §i risipe§te 
fara masura pribegind prin lume, lata ratiunea pentru care Corect Romane^te 
valoarea spiritualitatii romane^ti se judeca deocamdata in Romania, iara nu la cei 
care ne-au dat prada totalitarismului bol§evic fara nici o remu§care, luandu-ne drept 
Levant, drept ponto-balcanici, iara nu components a Galitiei Mari - insa§i Galia 
Rasariteana a Gintei Latine. 

Pentru ca se vede §i cu ochiul liber ca deocamdata tot ce e romanesc §i se 
premiaza, tot ce are succes euroatlantic, nu prin calitatea artistica $i mai ales prin 
valoarea de adevar se impune , ci prin potrivirea in calapodul inferioritatii rasiale a 
rasariteanului fata de apusean. 

§i Moartea domnului Lazarescu §i 4 luni, 3 saptamdni §i 2 zHe par documentare 
de lung metraj despre barbaria medicului roman, artefacte, vorba lui Herman, ca 
bataliile lui Alexandru Macedon de pe telecanalele istorice, care transmit doua 
documentare cu stalinismul §i doua sute cu nazismul, iara nu filme artistice , adica 
acea alta imparatie, pe-asta lume de noroi, ca in cele inchipuite de nostalgicul Andrei 
Tarkovsky, nobilul Andrzej Wajda §i ciobanul mioritic din Poienile ro^ii, Emil 
Loteanu, eel fara de §ansa in fata cripto-rasismului euroatlantic. 

* Impresionant pana la superemotii chici chiar §i pentru §efii de promotie este 
finalul TO de la Casa Poporului de chirpici, pandant romanesc literar la apoteotica 
prabu§ire a Zidului Berlinului: oricum, nefiind teolog, e greu sa-ti explici de ce 
trebuie nimicit Bucure§tiul, cu cetateni cu tot, doar pentru ca §i-a terminat un oarecare 
Mircea Cartarescu 03 la Castel §i trebuie vestit un eveniment editorial de exceptie 
printr-o lansare apoteotica! 

Statuile sunt atrase mistic intai sa darame istoricul Balcon de la Geologic, ca 
fiind incorect politic deoarece Golanii tineau icoana BOR, plus doua postere cu mutra 
indezirabilului Eminescu, apoi merg la Casa Poporului, unde Herman fata prin craniu 



171 



un prune, sub OZN-ul biblic, de fapt, §tiutor teleologic gandind, pe insu§i candidatul 
roman la Premiul Nobel eel mai bine plasat. Urmeaza ceva ce pare a fi Ziua de Apoi, 
Capitala aratand in final cam ca decorul cu hartii maturate de vant, de unde incepe 
superproductia Terminator Doi. 

In realitate, este hiperbolizat semnificativ unul din beneficiile de la Revolutie, 
comun Romanilor §i Germanilor, ca marii invin§i ai Cruciadei impotriva 
Bol§evismului daramator de Biserici, intregirea ca intregire, redusa insa la noi doar 
la reunificarea de gust fesenist §i chiar manelar a... familiei, Victora§ gasindu-1 pe 
Mirci§or §i invers, in eel mai potrivit studio pentru emisiunea Surprize-Surprize pe 
eare-1 putea imagina John Lennon sau alti beatniei, nu insa §i melomanul Nieolae 
Labi§, intaiul nostra poet postmodern eu eon§tiinta eeologista, eare ar fi preferat lojii 
Ateneului eodrul Romanese, neeunoseator pe atunei de drujba. 

Se justifiea totodata prin motivul universal al dublului, al multipliearii 
speculative in oglinda fractalica, deplasarea spatiului narativ dinspre Voluntari spre 
polul opus al Municipiului, cam de unde a pornit Dan losif la Revolutie, de la 
Domne§ti. E o contractare puternica a Capitalei, care se reduce treptat-treptat la 
dimensiunea comunei Chiajna, comuna cu un respectabil procent de populatie 
bulgara, comuna deosebit de mediatizata pentru nenumaratii ei gemeni, inclusiv cadre 
didactice sau autoritati locale. 

* Bunavestire a terminarii TO. §tiutorii care vegheaza asupra scrierii 
Manuscrisului TO in folosul Unicului Cititor, adica Eu, se pot exprima pro- 
cartarescian Kitsch prin chiar viata vizual artistica a municipiului Bucure§ti, mai ales 
cand ninge cu fluturi, lerai ler. Astfel, in decembrie 2006, la 17 ani de la Revolutia 
Fututa, fluturi, megafluturi §i flutura§i, roiuri de fluturi din Africa Centrala erau 
expu§i intr-un cadru expozitional nu departe de Inter, in foaieral salii Amfiteatru de la 
Teatral National din Bucure§ti, sub forma de tablouri infiripate din fascinantele lor 
aripi colorate, tu insuti putandu-ti comanda pe internet la Laptaria lui Enache portretul 
din a§a material Kitsch, pe baza de fotografie emailata. 

La un an dupa, editia definitiva, pe care scrie Orbitor de-a curmezi§ul, fiind 
foarte citet titlul in biblioteca parlamentaralui om de afaceri colectionar, ne miram ca 
nu a inspirat consumatorilor rafinati editii de lux, in cromatica psihedelica de dupa 
decernarea virtuala a Premiului Nobel pentra Literatura, a caror coperta ar merita sa 
fie confectionata dupa aceea§i tehnologie cu fluturi, fixarea delicatului material 
realizandu-se prin laminare, ca la tezele de doctorat §i la proiectele cu finantare din 
fonduri europene. 

* Tara lui Pe^te. Putine din tiradele cartaresciene au vreun problem la care sa 
mai meditezi §i dupa ce pui ca Hamlet obiectul pe borcanul de muraturi, cum visa 
Luceafarul sa ajunga cu timpul teatral Shakespearian al Daciei lui Odin §i al 
Mu§atinilor. 

Comparatia cu Petre Tutea e demolatoare. 

Timi§oreanul Daniel Vighi, care n-a lovit in Eminescu ca Cartarescu sau T. O, 
Bobe, de§i a trecut §i el pe la Schloss Solitude daca Arpentoral nu minte pe blog, e 
infinit mai pervaziv. V-ati gandit vreodata ca Romania ar putea fi condusa dintr-o 
casa conspirativa? 

Nelini§tea asta a timi§oreanului era cat pe-aci sa ma faca sa nu mai lupt pentra 
Luminarea Poporalui, dar e mai plauzibil ca dintr-o cabana de vanatoare de lux - unde 
adevaratul proprietar al tarii, caruia Tara cu frica de Dumnezeu li zice Pe§te, 



172 



convoaca pe conti §i pe baroni - vine decizia ca sa se schimbe guvernul §i ce procente 
sa votam noi cu ajutorul presei scrise §i electronice. 

* Nescrise dar prescrise. Scena mult gustata a deflorarii voluptoasei evreice pe 
frunze de dud de catre nobilul polonez Witold Csartarowski, stramo§ lui Costel 
Goanga, I'ouvrier meritant, care §i-a ars carnetul ro§u de partid, dezamagit nu atat de 
marxism cat de a§a-zisul national-comunism purpuriu, este halucinanta prin cat de 
mult erotism poate sa practice din start mireasa, rivalizand cu amanta Indiana din 
prima noapte eliadesca, Maitreyi . Ambelor le lipse§te insa insa§i esenta kitschului la 
orice mireasa de profesie, anume instinctul oricarei femei de a-§i pazi cu ferocitate de 
leoaica, ce puii mei, virginitatea, macar cat Mirci§or cand li propune Mendebilul acel 
antiEminescian „Vrei sa ne futem in cur?" §i declara ca a fugit, dar pamfletarul 
Tricolorului nu-1 crede, instinct care costa foarte mult pe bogatul Y implicat, mijloace 
bane§ti, timp, nervi, energia tuturor chakrelor, adica pagini nemuritoare ale Misiei 
Culturale care raman pe vecie nescrise §i nu mai are tineretul ne§tiutor coborand 
ciutura-n kolodet, de departe cumpana aplecandu-se-n Y-ul ei de sprijin cu jale, 
amintind de un cocostarc insetat dar §i de eminesciana exacta erotica notatie ca pe 
rand §i-astupa gura cdnd cu gura se adapd. 

Scris, prescris precis, a fost insa doar sa fie perceptie intertextuala 
premodernista pentru Monsieur Monsu, eel cu sex erect, ihtifalic §i mai ales curb, cu 
bataie lunga-n gravitatia lui Einstein in sensul Decameronic ca pe cand cele 20 de 
lucratoare nubile cu limba scoasa adastau curbate cataleptic peste ghizdul marii 
cristelnite in care se innobila ca o duda viitorul activist de la Steagul Ro§u, veterinarul 
cu inseminator curb le fdcea rand pe rand pe la spate preotese pagane, ca pe iepele 
cele mafiote, amintite de Boccaccio convorbind in jurul celebrei buti fiorentine de 
racait. 

* Autoreferentialitatea §i sprijinirea ei. Lucrurile se petrec ca §i cum, intr- 
adevar, intreg textul cartarescian este o fantastica relatare, inspirata de realitate, 
despre Mirci§or, Mirciulica, Mircea, Mircione, Nea Mircea, Herr Mircea... Asemenea 
monopol se intampla de obicei in muzica: Bach vorbe§te despre Bach, Beethoven 
aproape ca tine un jurnal in sonate, nocturnul Chopin a§ijderea. 

Stranietatea acestei abordari ma dirijeaza insa la optimismul leninist ca 
electronul este tot atat de inepuizabil precat atomul sau aproape cat fluturele cu aripile 
lipite somnoros, cu scoci, de Krupskaia. O fi! Problema imi pare totu§i pusa cu 
insolenta vanzatorului cooperatist bol§evic, iti place de mine Mircea, iei, hara§o; nu, 
- niet! Valea! De aceea, cum unora le pute orice e Romanesc, inclusiv feromonii, nu 
mai credem a fi chiar a§a de sigura puterea de autodifuzare a Orbitorului §i atunci ICR 
Patapievici nu gre§e§te cu a promova prioritar modernismul, iard nu specificul 
national - cum sustine ca fac toate natiunile, verticalizand ele jocul pe specificul 
personal , pe cultul autoreflexiv Kitsch al personalitatii - sa stimuleze pana §i 
traducerea bestsellerului nenobelizabil De ce iubim femeile in limba ebraica, sa apara 
la editura Nymrod din Israel, chiar daca in aparenta acest tuturor accesibil opus are §i 
insu§irea de a se traduce singur prin profitabilitatea sa universal probata. 

* Testul Rorschach la pilozitate. A observa ca opera lui Cartarescu nu a fost 
influentata de Revo, propune o teza interesanta §i prin reversibilitatea ei, va sa zica 
genereaza automat ipoteza de lucru ca eel mai bine vandut autor roman scrie dupd, ca 
inainte. §i intr-adevar, dupa, fara spaima de vreo cenzura, imaginea din Orbitor a 
activistei Estera apare compatibila cu ironiile din Orgolii asupra unui paduche de 



173 



turnator sanitar, aprobate prin 1977 lui Augustin Buzura: Estera se scula lini§tita §i se 
a^eza iar la birou, ca sd studieze articolele lui Engels, goala cum o fdcuse maicd-sa, 
cu pieptul pistruiat pdnd la sfdrcuri §i cu pdrul de pe pubis ro§u asemeni copertelor 
operelor lui Lenin. 

Ce e rau in a studia la pielea goala? Dubioasa e doar metoda critica a 
Cartarescului ca filolog original, care §i pe Eminescu, §i pe Estera incearcd sd-i 
pdtrundd pornind de la cefel de pilozitate au. 

Plus ca Lenin avea de regula coperte albastre! 

Nivelul Goma, Marin Preda sau Ion loanid de critica in profunzime a 
bol§evismului impus noua fiindca am pierdut Razboiul ala Sfant, pare de neatins 
pentru prozatorul crescut in blocul securi§tilor dintre Dinamo §i Circ Banalitatea 
Raului, intr-o familie mic-nomenclaturista, din e§alonul 3, eel mai periculos. 

* Unu pe unu. Se §tie ca motivul principal pentru care internetul §i calculatorul 
in general nu pot substitui muzeul este expresivitatea semnificativa a dimensiunilor 
operei de arta. 

Gioconda nu poate cuceri prin suras decat la dimensiunile pe care le are la 
Luvru. 

Intinsa pe calcane pana la mansarda lui Cioran, ea ar deveni un monstru 
publicitar consumabil instantaneu §i uitat instantaneu. 

Este de prost gust atunci sa labartezi la scara fluturii, sa ajunga cu trupuri mai 
mari de un stat de om §i cu aripi de metri intregi, deoarece o asemenea hahalera este 
tot atat de urata precat Archeopterixul §i ar speria cititoarea eel putin tot atat de rau 
precat zmeul stomatolog din Enciclopedie. 

lata de ce la noi municipiile centre de judet vor trebui sa se intreaca nu numai in 
gigantismul filialelor Bibliotecii Nationale dotate cu acces la internet prin fibra optica, 
ci §i in al replicilor la Marile Muzee ale Lumii, reproducand de pilda, la scara unu pe 
unu, Capela Sixtina de la Vatican sau Geneza de la Orsay. 

* Un film de Oscar. Copilaria cartaresciana proletara din Orbitor are tot atata 
credibilitate precat capodopera sa in proza scurta, nuvela canonica pentru manualele 
§colii primare, Petruta, unde cand in clasa a IV-a Tovara§a le tragea ca o bestie 
cataloage-n cap la copii §i avand el pata ro§ie de la test ca tebecist batjocorit de colegii 
romani ca de ni§te Hitlerjugenzi pe un handicapat destinat eutanasierii, nu a gasit 
alinare decat la colega minoritara cu stramo§ii tinuti de Neamul Romanesc in robie, 
care 1-a vindecat definitiv doar punand mana terapeutica pe IDR, fara a face insa ea 
cariera ca vrajitoarele din RO, cele mai tari din uie, pentru care textul poate fi 
aplaudat ca publicitar influentandu-se maximum femei, ci ajungand doar vanzatoare 
la raionul de ceasuri al magazinului Cocor, ceea ce nu scute§te bestsellerul de 
intrebari mai pretentioase din partea cititoarelor cu noptiere romantice, cum ca de ce 
n-a cautat-o Chir Auctorele peste ani, dand un sfar§it cu pirostrii §i manele 
multiculturale, perfect ecranizabil de catre antiEminescianul scenarist Razvan 
Radulescu, rapitoarei pove§ti. 

* Altminteri, nu se exista sub bol§evism sa fie persecutat de invatatoare tocmai 
elevul cu tata mic nomenclaturist periculos, ziaristul Costel Goanga de la Steagul 
ro^u, trecut prin Academia de activi§ti (doar pentru ca a fost respins medical la 
securitate!), §i inregimentat in presa transformarii revolutionare a agriculturii, cand? 
In anii 1956-1962, ani de fortare a colectivizarii, cand lupta de clasa atinge apogeul, 
neexistand pentru uria§ul aparat de represiune §i propaganda al PMR decat un ultim 



174 



adversar de nimicit prin orice mijloace, inclusiv deportarea sau detentia politica, 
taranul mijloca§ Moromete. 

* Orbitor are ca tinta publicul cultivat euroalantic global, este o carte de export 
§i cititoarea romana carcota§a, inspectoare, Coca Dospinoiu, s-ar cuveni sa zica §i 
mersi ca nu o cite§te in alte limbi, sau macar tradusa cu inadecvari in singura pe care o 
cunoa§te eel mai bine §i lectureaza in ea cu placere. 

* Proiectul Orbitor a gasit o solutie stralucita riscului de a plictisi monocord, 
anume a evitat exclusivismul erotic, sentimentalist, magic sau ludic al textului, prin 
suprapunerea simultana §i polifonica a acestor patru discursuri in acela§i fuior, mult 
mai apropiat de reflectarea corecta a „texistentei" decat orice alta formula narativa, 
inclusiv cea olomorfa futelnitei. 

Paradoxul cartarescian este in consecinta uimirea ca ceea ce era safie Kitsch nu 
mai este Kitsch, tot astfel cum la tibetanii lamai§ti se aplica uneori politica orientala a 
vindecarii otravii cu ajutorul otravii. 

lar aceasta echilibristica unica in felul ei s-a implementat recunoscandu-se cu 
amara luciditate artistica realitatea existentei masive, in RO §i in UE, a unui „public 
Kitsch cu gusturi estetice Kitsch, predispus a fi receptiv la vulgaritate, la gregar sau 
melodramatic", public tinta care i§i are atunci ratiunea sa de a fi in lume, §i rostul sau, 
comunicarea cu el fiind posibila, evident, numai prin lectura monocorda de catre 
acesta a tetra-orbitorului palimpsest cartarescian. 

* Kitschul e in primul rand artificiu, exces de flori din polimeri sau de flori prea 
asemanatoare celor de plastic, cum a observat Gabriel Jose de la Concordia Garcia 
Marquez la buchetul adus domnitei Chiajna de insu§i galantul eseist aristocrat 
Alexandru Odobescu, de§i n-a prea §tiut cum s-o termine. 03 este mai aproape de 
Kitsch decat oricare din celelalte volume tocmai pentru ca aici autorul mai degraba se 
inventeaza pe sine, ca opozant §i ca luptator contra bol§evismului precum Paul Goma 
sau Gheorghe Ursu §i ca revolutionar langa Patapievici, laru §i Dan losif, pe cand in 
celelalte credibilitatea arheologiei eului este relativ acceptabila pentru cititor, mai ales 
pentru eel euroatlantic global, batrana Suelin aratandu-se totdeauna indiferenta la o 
eventuala necomplementaritate cu rozul Kitsch a culorilor de pe coperta §i deloc 
contrariata de contradictia dintre a fi gazetar agricol §i a nu avea ce pune pe masa din 
portbagaj la o intoarcere dupa anchete! 

* Ei, ce zici? Este sau nu este Kitsch romanul Orbitor, daca-ti pui ochelarii 
oftalmologici? Adica vezi in el doar un lucru destinat placerii, prin urmare vanzarii? 

In care mesajul/adevarul e atat cat e cuprins in reteta? 

Probabil, DA! Cert este ca pentru esenta cartii, pentru evocarea Revolutiei, 
documentarea a fost nula. Lectia lui Eminescu de a te pregati pentru polemica nu a 
fost invatata. Trecutul este nu reconstituit ci reconstruit dupa plauzibilul momentului 
comercial, c-a§a vor mu§chii fesieri ai postmoderni§tilor, indiferent de prejudicii. 

Orice timi§orean se poate simti jignit de descrierea cartaresciana a Revolutiei, 
care va fi diseminata in Occident cum NU vor fi criticele timi§oreanului Marius Mioc, 
poate singurul ei istoric bun, §i aceasta imagine de ba§calie se va fixa pe vecie in 
imaginarul criptorasist euroatlantic, care nu a§teapta de la triburile Galiei de Rasarit 
decat cap§unarese postmoderne, avorturi-viol, neacordarea asistentei medicale 
batranilor, la§itate §i mai ales minciuna... 



175 



* Axa energetica axiologica. Oligopedagogia de la noi face ca Liceanul 
Neascultator, tragand cu urechea la ce se vorbe§te prin cancelarii, sa nu-§i poata 
deocamdata intocmi lista celor 1001 carti obligatorii, trepte, trepte §i iar trepte spre 
absolutul integrator, pe care sa le citeasca in mansarda call spirituale spre Dumnezeu. 

Cu toate acestea, Providenta, ingerii lui Ple§u sau un fel de axa energetica il 
orienteaza pe nesimtite pe tanarul idealist care ar mai citi, spre Christ, Michelangelo, 
Beethoven §i Eminescu. Cel mai bine, intruparea ei pe pamant se vede in Capitala, 
unde in gradinita Ateneului, hulitul Eminescu al sculptorului Gheorghe Anghel de la 
Cernica tine in mana, nevazuta de bol§evici, Sfanta Cruce a Domnului Nostru lisus 
Hristos, pe Ateneu colo sus „chie" Michelangelo, iar Beethoven de regula e performat 
inauntru. 

Dar §i mai bine e sa ai indrumator fie §i sporadic, cum in ceas greu §i de deruta 
- sa public? sa nu public? - mi-a fost mie tanti Hulda, universitara mare pedagog ce 
mi-a semnalat in 1975 abia tradusul Hermann Broch - Moartea lui Virgiliu, 
impunandu-mi un etalon dur pentru ce inseamna Literatura, §i facandu-ma fara sa vrea 
sa mai aman, pe cand unchiul Mircea, logicianul, mare haz facea de pletele mele total 
nepotrivite unui June biofizician: 

- la uita-te la el! Parca-i Gogol. 

* Kitschul reductionist. Mai rau este ca necunoscand ca filologul Marian 
Munteanu cum e cu rezistenta poeziei in circuitul inchisorilor lui Zahu Pana §i cu 
perenitatea metafizicii exersate de filozofii conversationali, Mircea Cartarescu face 
Kitsch §i acolo unde e inadmisibil sa nu fii serios . De pilda, folosind abuziv sintagma 
reductionists „un poet national antisemit" fara o analiza personala cu pixeli ro§ii pe 
text, sau chemandu-ne sa ne asumam vina istorica fata de evrei nu oricum, ci la 
standardul Hannah Arendt , ca „cel mai antisemit popor din Europa", lipsa de 
documentare nejustificand a impune o Autoritate ca pe noul Marx, fiindca se ajunge la 
consecinta devastatoare ca Mircea ori ii face antisemiti pe toti ai no§tri, ori ii reduce 
doar la atdt, incat cititoarea occidental^ Suelin, multiplicata exponential dupa 
nobelizarea TO, i§i imagineaza ca o multime de personalitati §i de grupari Romane 
erau doar atdt, ni§te entitati antisemite! 

Or, nu e nevoie sa le strabati toate cartile §i toate site-urile ca sa-ti dai seama ca 
legionarii nici nu s-ar fi putut afirma politic in Romania Regala a lui Carol al Il-lea §i 
a Elenei Lupescu, daca ar fi fost numai ni§te antisemiti! 

Tineretul tarii, pandite atunci, in primul rand §i fatig asumat prin amenintari cu 
invazia , de Supraputerea Sovietica totalitara, i§i punea, inainte de a fi antisemit, 
problema Rezistentei in paduri sau in munti in caz ca navale§te blindata Armata Ro§ie 
a lui Stalin peste noi, sa spurce altarele Neamului. Sau, mai ales, era chinuit, ca §i 
atitudinarii civici contemporani de la 22, Dilema §i Observatorul Cultural, de 
problematica exasperanta a coruptiei, a relei functionari a statului de drept. Iar la 
falimentul nostru moral datand de pe atunci, acest tineret credea ca gasise alinare intr- 
o intensa viata bisericeasca de cre§tini postmoderni practicanti, solutie valabila §i 
astazi, singurul raspuns spiritual realist fiind a-i inalta cu grabire Catedrala Mantuirii 
Neamului, cu biblioteci asociate, fie §i in Parcul Carol, alternativele experimentaliste 
sau sapientiale New Age, cu rugaciuni, fluturi §i molie in diferite case, inclusiv in a 
Casa Poporului, aratand deocamdata doar a chici foarte reductionist. 

* Efectul castrator al bd^cdliei postmoderniste. Oricat ar plimba statuile 
bucure§tene ca pe oaia capiata prin spatiul mioritic chici dat la colhoz, de-atata ludic 
§i parodic ceea ce-i lipse§te cu desavar§ire lui Mircea e tocmai tragicul european 



176 



greco-iudaic, e acel fior rece ca a intrat Diavolul in contrabas, cand oficiezi sacerdotal 
ca Vasile Parvan de cele funebre ale unei istorii zbuciumate, sub vremi, cu eroi, §i ai 
ca pa§opti§tii simtamantul ca te transformi in statuie §i ca in pieptul tau de arama bate- 
n trafic o inima de erou §i ca prin pixul tau se exprima in fie§tecare pixel, vorovind 
colorat, insa§i Vocea de coloratura a Poporului! 

* Cata vreme Autoelita a tinut mai mult un discurs autopublicitar §i nu s-a 
preocupat serios de Luminarea Poporului, Reintregirea fie §i pe net a Neamului intre 
RO §i DRO, Monarhia bipartida liberalo-taranista originara, Preeminenta TVR asupra 
televiziunilor comerciale, Reprimarea Bol§evismului, Wikipedia Romaneasca, 
Valorificarea Diasporei Romane, Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea 
Basarabiei prin demascarea mistificarilor istorice §i lingvistice, Transformarea 
Muzeelor din depozite in Centre educative §i de documentare, Occidentalizarea 
Infrastructurii Intelectuale §i mai ales Fisiunea Monopolului Ideologic §i lerarhizator 
al Autoelitei, asumarea istoriei cum a fast e mai dificila, discursul istoricilor romani 
nu poate fi decat unul slab argumentat cu arhivele noastre de dupa u§i interzise, iar 
Mircea insu§i da un rau exemplu, pentru ca nici macar pe problema de un enorm 
tragism, a Legislatiei antisemite, a Pogromurilor, a Transnistriei §i a Razboiului Sfant 
in general, el da dovada de aceea§i lipsa de documentare ca §i la Revolutia Impu§cata, 
nu scrie el insugi Cartea despre Vina Istorica , ci doar ne trimite la ultimele aparitii, 
fara ca macar sa le enumere §i pe acelea. 

* In momentul de Kitsch agresiv in care autorul ti-o prezinta pe activista Estera 
Hirsch, in 01, dealtfel ein expressionistisches Weltgemdlde, ein balkanesischer Blues, 
ein farioser Ritt durch Zeit und Raum, ti se cam face parul maciuca, apropo de ideea 
incorecta politic, nesustinuta nici macar de Paul Goma, ca bolgevismul a fost adus la 
noi de evrei . Dar megaediturile i§i pot permite a exploata prejudecatile unor segmente 
ale publicului. Ulterior, Mircea ii construie§te apetisantului personaj o imagine 
savuroasa - memorabila Emilia Stanila (nume nou datorat casatoriei cu securistul Ion 
Stanila §i, chipurile, antisemitismului atribuit tocmai lui Ceau§escu, care a recunoscut 
statul Israel, a intermediat pentru acesta, 1-a respectat pe rabinul Moses Rosen §i a 
permis emigrari masive), §efa de BOB pe Universitate, fiind prin nimfomania ei 
creativa, adica prin muzicalitatea erotica §i prin scenarii, una dintre cele mai 
atragatoare femei dintr-o Literatura Romana misogina, in care nici Mara, nici Victoria 
Lipan, nici majoritatea atitudinarelor nu au apetit sexual douamiist. 

* „Teasta profetului se umplu atunci de-o stralucire de diamant. Trebuia sa 
ucida timpul, sa scopeasca istoria, sa anuleze infernul, sa ramana doar cu polul spatial 
§i paradisiac al busolei corpului sau. Sa permita doar erectia duhului §i ejacularea 
fierbinte a rugaciunii. Avu revelatia vulvei materne §i iertatoare ce se deschidea, ca un 
ochi triunghiular, in ceruri, §i in care trebuia sa patrunzi ca sa te poti na§te a doua 
oara, din apa §i duh sfant." 

Cam a§a ar fi scris postmodernul Engels, daca termina Dialectica naturii §i, 
palit de revelatia Gulagului §i a Holocaustului, in timp ce regula o femeie-violoncel la 
Capri, s-ar fi pocait, calugarindu-se la batranete nu intr-un ordin catolic ci in cine §tie 
ce ingalat schit Kitsch administrat de §ahi§tii din BOR. 

* Revolutia Romana, perfect intrupata de Mary Grant in nemuritorul portret, 
adevarata Gioconda a Neamului Romanesc semnata Rosenthal, poate fi privita, poate, 
dinspre publicul cultivat spre publicul fesenist ca o Revolutie Fututa in paguba 



177 



publicului manelar §i spre deliciul publicului euroatlantic criptorasist, Scuta po§ta 
insa nu in somn, nici la ceceu, ci-n Zona Maha, le§inata departe spre Prerie, la Morga 
Vitan-Barze§ti, in celeb rul decor al cadavrelor in curs de ridicare, langa stiva de 
co§ciuge din placaj ea fiind o Revolutie Impu^cata, cum cu simtul exact al Limbii 
Romane §i cu o cunoa§tere a PCR-ului superioara aristocratului Tismaneanu, pe vecie 
a botezat-o a§a istoricul Victor Frunza. 

Este poate cazul eel mai fericit in care kitschul, nefiind de prost gust, a devenit 
printr-un viol nici voievodal §i nici bucure§tean arta, arta onest vandabila in Epoca 
Mooye, ca o doza de sperma cu destinatie didactica. 

* Eminescu insu§i trebuie ca a trecut pe la Bellagio in 1873, descinzand de la 
Berlin, cu Veronica §i Schopenhauerul, pe banii junimi§tilor, poate presimtind ca ei il 
vor asasina cu zile, a§a cum a acceptat Autoelita elucubratiile antimaiorescienilor 
republicani de azi. Saloanele Villei Serbelloni, candelabrele, transperantele, marmura, 
mascaroanele de sub acoperi§, ti§laifarele, tapiseriile, caviarul §i caracuda, 
promontoriul (ca insula a lui Euthanasius), clarul apelor, lini§tea de spatiu departat de 
orice divizie blindata T-34 cu desant postmodern de cominterni§ti, totul, dar absolut 
totul are un profund caracter oniric Eminescian, pare scos din Cezara cu zale 
gasteropodale cu tot, sau este insu§i salonul ideal pentru aur, marire, amor §i 
intrunirile Junimii. Nu este exclus ca Eminescu in persoana sa fi dat pana §i unele 
indicatii de salon privind decoratiunile interioare §i, aproape sigur, a lasat traditia 
celor 40 de pogoane de gradini fara statui §i fara banci, spre a sili bursierul 
Rockefeller la preumblare, neingaduindu-i peripatetic decat eel mult popasuri de tip 
belvedere, gazebo sau fontana. 

Oglinzile, pernitele cu §ervetele umede, azotatul de argint, baldachinele, sofaua, 
salata de fructe matinala printre vipuri, dejunul englezesc, aur, marire, amor. 

Inubliabil suvenir §erbetul de la Villa Serbelloni, specialitatea casei, o 
delicatesa a gastronomiei moleculare, preparat din dude albe, negre §i liliachii, 
cristalizate in azot lichid spre a-§i conserva intacte toate aromele simtului vomero- 
nazal, ceea ce-ti declan§eaza hipotalamic un comportament zavaidoc de copil 
libidinos, de parca s-ar bate vandalii cu gotii la gurita ta. 

Vegetatia mediteraneana cu agrume, azalee, caprifoi, camelii, rozmarin, cefalee, 
forsithya, verbina, clinceni §i cactu§i impresioneaza nu prin palmierii hotelieri de 
hardau, tot atat de neverosimil strajuind piscina precum cei ai cazinourilor §i bancilor 
de pe lacul Lucerna, ci prin funeralitatea chiparo§ilor, acompaniata de murmurul peste 
masura de batran al maslinilor, ceea ce nu te poate impiedica sa te gande§ti ca 
aspiratia sufletului cre§tin spre verticalitatea divina e mai bine ilustrata totu§i de plopii 
drumurilor noastre de Tara, iar salcioara satelor noastre Regale are aceea§i frunza 
albastru-argintie ca a maslinului, numai ca prin feminitatea pletelor §i a blondului 
inmiresmat al ghirlandelor florale este infinit mai romantica in acest tarziu de 
nanocivilizatie, cand daca n-ai avut la Bellagio, pe lungul de maluri al lacului care 
cutremura o barca, revelatia geniului Eminescian, n-o vei avea niciodata! 

* Un club Bellagio . II Lago di Como fiind glaciar, deci foarte adanc, vantul bate 
aici ca la Petersburg, din toate partile odata. 

Ninge peste Lucerna, peste Podul de Flori pictat public ca Suceava pe vremea 
lui §tefan eel Mare, ninge peste Alpi §i peste polata neagra a imensului mall cultural, 
ninge ecologic peste darjaua ciobanului cat catargele largelor vase de lemn, vezi totul 
in alb-negru §i ai vise colorate cu congresi§ti recitand din Eminescu §i aplaudand pe 
Alifantis eel bacovian §i intim din Decembre. 



178 



Deschizi u§ile, ca pe o carte cu zmei zmeindu-se-n alb-negru, impulsionat de 
imboldul de a ghici. In stanga, cafeneaua debutantilor, in dreapta restaurantul 
scriitorilor, criticilor, publicitarilor, editorilor §i finantatorilor, inchipuind proiecte 
europene din cutite §i pahare. Clubul Belaggio - clubul High Life-ul nocturn 
bucure§tean, in stil Art Nouveau alb-negru pe §tefan eel Mare colt cu Lizeanu, nu 
prea departe de gradina fiorentina unde 1-au inmormantat pe profesorul cu ochi mult 
alba§tri. 

Canapele confortabile in jurul meselor cu alcooluri §i delicatese. Limbi de 
pisici. Franele gipanelor scartaie trist, traverseaza nu Eminescu nebun cu toiag ci 
Badea Cartan, dar nu intra, e trist, merge cu un buchetel de brandu§e alpine la cimitir, 
la graficianul §tefan lacobescu, ostenitorul din strada Sperantei. Aplaudate prezentari 
de design vestimentar, de la tricou, sarafan trist, jean§i, la superflua lenjerie intima, un 
DJ ca un dervi§ intre iataganele laserelor, tu inconjurat de vedete §i vipuri, armonii §i 
balsamuri, te tot inchini. Inteleptit. Uite cum textul cartarescian, cum §tiutorii lui, care 
fojgaie peste tot ca ni§te harnici pitici Swift, genereaza iluzoria noastra realitate , un 
club Bellagio, unde sa-ti savurezi cu partenera ta emo-emotiile de dupa vizitarea 
apartamentului muzeu din lungul Bloc al Securi§tilor lipit de Militia Militiilor 
dinamoviste, sub privegherea de ozeneu albastru al Circului romanesc! 

§i te apuca batul cand te gande§ti ca pocalul spumegand din Ce-ti doresc eu tie 
n-a revarsat pe rostogol macar Recuperarea Basarabiei sau Luminarea Poporului, sa 
ne bucuram aproape toti! 

* Luceafarul are §i azi dreptate. Cel mai bine se vede forta maestrului 
Cartarescu daca te uiti contemplativ la Bellagio, peste Lago di Como, de la o masa din 
Menaggio, cu partenera ta de-acum, careia mistralul ii adance§te tatuajele secrete. 

Romanul a creat totul. Pescuie§ti in apele de un verde intens §i glaciar cam 
cum se vede-n retrovizorul istoric doar verdele legionar, te mai uiti incolo §i incoace 
§i constati deziluzionat ca nimic nu seamana cu feeria baroca din 03 . Incapacitatea lui 
Mircea de a reda obiectiv oftalmologic, ca un Canon, fara sa te orbeasca de la obraz, 
un obiectiv turistic canonic, este consternanta §i ca notist de drum nu numai ca 
cronicar de evenimente. In primul rand, fata de Luzern §i de Lacul celor Patru 
Cantoane Impadurite din Elvetia cea ca un Ardeal de-al domnitei Ruxandra, lipse§te 
tocmai Podul de Flori §i, pe la vecernie, insa§i cre§tinatatea, adica impresionantul 
dialog al clopotelor Lucernei, al caror kolokol staruitor iti aminte§te de Suceava, de 
dulcea Bucovina, de Basarabia natala, de Matcovschi §i Esinencu, de iubirea de Tara, 
de FUCK YOU. Eu.ro. pa! §i te face sa evaluezi cu ura cam ce se pierde atunci cand 
ca§tigi, la Bingo Melodia, modernitatea, in locul frecventatului cinematograf al 
Clasei Muncitoare de pe §tefan eel Mare colt cu Lizeanu, unde e imprimata pe ecran 
umbra celor §apte magnifici: §i ne topeam in purpura asfintitului. 

Plus vocatia hranitoare culturala de Alma Mater care da §i numele Lucernei, 
anume Luminarea Poporului printr-un mall cultural cam ca Beaubourgul, doar ca are 
adaugata de marele arhitect Jean Nuvel o imensa polata neagra, o „aplecatoare" cum 
se zice pe meleaguri ilfovene, protejand simfoniile in aer liber, care la elvetieni se da 
public pe gratis cum la noi maneaua obscena la nunti, ascultata de vecini cu tot cu 
informatiile bursiere, doaaamne, ocrote§te-i pe romani! 

Dar nu arta, nu arta! Pe lacul Como, parca plute§te in aer ca un gol egalizator 
insu§i Capitalismul. Dincolo de initiatic baloasa, dar fina §i delicata postludic 
Industrie a viermilor de matase §i a dudelor albe, negre §i purpurii culese de vreo lele 
de-a lui Zavaidoc, totul in juru-va pare amenajat gigantic pentru turism, ca fantanile 
arteziene de la Las Vegas, de pe esplanada norocosului hotel unde te poti uita dintr-un 



179 



turn Eiffel la sovietica lor maretie. Pare ca un geoarhitect peisagist american, ce va fi 
lucrat §i Marile Lacuri §i Marele Canion, a fost acel Demiurgos care a potrivit Y-ul 
feminist al apelor, eternele zapezi ale Alpilor origamici §i gluga trandafirie adapostind 
insu§i kitschul postmodern, lindicul, in toata dulceata veninului sau scump, potentat 
pana §i prin practicile de bun gust ale gastronomiei moleculare. 

* Cu o asemenea curba descendent progresista am avut un bun comert 
Intelectual ambiguu eu insumi, intr-un vis erotic cu Enrico Bellagio, un desavar§it 
actor care ma inspira abundent de cand am descoperit delicioasa proza din Travesti. 

Dar nu era el, ci Plinio il Giovane, pe urmele lui Mircea §i ale amicului 
Volodea, ca Mendebilul pe o pasarela pentru fluturi survoland Lago di Como, spre a 
gusta din Hrana Zeilor sub Zodia Fluturelui, dupa ce-am pus ritualic botul in fantanile 
arteziene de la Bellagio din Piazza Mazzini langa romanca amirosind a japoneza calda 
de paninoteca. 

Facusem plinul la Milano, aveam din ce conditiona aerul, cand, jucandu-ma cu 
zoomul de la Nikon, 1-am reperat pe Plinio il Giovane, care ma putea caza in doua 
vile, una la Lenno, zisa Commedia, iar alta chiar in Bellagio, botezata simetric 
Tragedia, deoarece in liceu nu visase sa devina nici metafizician, nici deontolog, ci i§i 
descoperise acele calitati actorice§ti care il faceau sa joace cu u§urinta roluri de filozof 
seducator, de primar de importanta comunala sau de teolog cercetator privat, pe micul 
ecran ca §i in salonul Eminescian de la Villa Serbelloni, unde papillonul era 
obligatoriu. 

L-am a§teptat in parcare, langa bisericuta care-mi parea din chirpici, lipita cu lut 
§i de lut, §i, prego, 1-am intrebat §i pe el unde trebuie sa-mi implant trepiedul ca sa 
fotografiez Y-ul lacului, astfel incat Bellagio, epilat pe micul promontoriu, sa apara ca 
fiind „lindicul dulce, ascuns in gluga sa trandafirie, al unei femei alpestre". 

§i n-a descris cu mana §i cu umerii fara aripi decat o curba ambigua, unind 
Bellagio cu Menaggio, lasandu-ma sa inteleg ca decat sa ma semnez Camelian 
Propinatiu din SUA, unde nu ma cunoa§te nimeni, mai ghini si mi tree in cartea de 
imobil Camelian Propinatiu din Romania, unde ma cunoa§te toti! 

* A§adar, cercetatorul privat Plinio il Giovane mai fusese pe lacul Como in 
scopuri hermeneutice de tot Kitschul §i nu percepuse nici un lindic geologic decat 
poate acel Punto Spartivento, boltit ca un ghizd de larga fantana gospodareasca 
bucovineana, de unde poti vedea, sub cerul totdeauna ro§u porno, ca oblice ale Y-ului 
feminist, spre apus tot Lacul Como §i spre rasarit, ingust ca un canal, Lacul Lecco, 
bicicleta nautica fiindu-ne ancorata in golf la Pescallo, precum §i cum tree un fel de 
lostrite fitofage dintr-un areal in altul, innebunite de imbietorul miros de frigarui §i de 
mici din carne de led la gratar, adus la Bellagio de mistralul dinspre Menaggio. A§a ca 
am innoptat la Grand Hotel zis Villa Serbelloni , adica Taverna Sarbilor , poate tot 
bulgari ca la noi, interesandu-ne pe la ghizi, care ne-au permis cu amabilitate de 
bagatori de seama sa scanam mai vechiul Manifesto della Cucina Molecolare Italiana 
§i ne-au sugerat sa traversam la Menaggio care se vedea ca o oglinda a lui Bellagio, §i 
unde am constatat apoi uimiti ca ne-a escortat, peste apele limpezi ca azotatul de 
argint, izul de pappardelle cu branzeturi locale §i ciuperci salbatice dinspre gluga 
trandafirie adapostind piscina de azur a Villei Serbellone, cum ar trebui sapata una ca 
la mama acasa §i in preajma clubului Caligula din Chi§inau. 

* Menu degustazione di cucina molecolare (molecular gastronomy = alternative 
cooking method and unusual combinations to create new flavours, in ambito 



180 



applicativo, i principi propugnati dalla gastronomia molecolare hanno portato 
all'invenzione e sperimentazione di nuove modalita di preparazione, cottura, 
abbinamento e presentazione dei cibi: il congelamento attraverso I'azoto liquido, I'uso 
alimentare del tabacco, la frittura nello zucchero, I'uso del sloboso per la preparazione 
di mousse e meringhe, ecc. Ghiftuiti, ebrietati, am contemplat din mirador soarele, 
dincolo de chiparo§ii negri, de releele alb-negre §i de cear§aful alpin, apunand ro§u- 
ro§u de nostalgie, parca pentru totdeauna, ceea ce ne-a facut profund responsabili, 
gravi §i meditativi asupra starii de fapt din diferitele domenii ale spiritului, aplecandu- 
ne asupra directiilor strategice de maxima fertilitate cu efect global, cum ar fi 
cabinetul biblioterapeutic al maladiilor sufletului contemporan. 

Parca ne temeam ca din taina nourilor vizitati de Atot§tiutoarea sa nu se 
iveasca, precum cocorii sovietici, vreo formatie de bombardiere grele, care sa 
maculeze in cateva minute grandoarea de nedescris a peisagiului, desfigurandu-1 
complet, ca la Nagasaki. 

Gigantismul de un pitoresc hoUywoodian, deci rational, ce guvema site-ul 
turistic avea un pronuntat caracter pro-american, iar eu tocmai citeam ca un perdant - 
era in 1997 - carti de-ale Diasporei, cum ar fi Yalta lui Nicolae Baciu, bro§uri 
patima§e, etaland incon§tienta exilatului de a se lua in gura cu infailibilitatea politicii 
Supraputerii invingatoare nu numai asupra Razboiului Rece, ci, ce mai, asupra Istoriei 
inse§i, ramase cracanate cand i s-a spus ca totul s-a sfar§it, perpendicular pe univers, 
intr-o balta de sperma. 

Brusc, pipaind la fluturele somnoros romanca amirosind a japoneza calda de 
paninoteca, m-am dumirit, pe la sfar§itul lazii de bere blonda ca sfar§itul istoriei, de ce 
ne bombardasera Bucure§tiul americanii incepand din aprilie 1944. 

Nu fusese un bombardament terorist, asupra populatiei civile, cum s-a 
interpretat abuziv, ci se produsese ceva uluitor de simplu §i de natural: pe supraomul 
american pilot 1-au excitat feromonii unor croitorese pripa§ite in Capitala, care 1-au 
luat drept fluture abtibild de lipit in loc de tatuaj pe partile moi! 

Ay, binecuvantate aerian cada dm mas, ca contrabanda cu embargoul de pe 
Dunav, fie Taverna Sarbilor §i cucina ei moleculara de la Bellagio pentru aceasta 
revelatie tatoasa §i fute§a, ca feromonii romane§ti totu§i au existat! 

* La bachicoltura, sfdr^itul bahic. Eram cu totii beti, eram veseli §i impacati cu 
toate concluziile, inclusiv cu aceea ca, ipocrita sau nu, este bine de aproximat ce va 
subcomenta cititoarea Suelin ca in finalul TO se efectueaza, oarecum premonitoriu ca 
la Betleemul Christosului, recensamantul populatiei trilogiei prin prezenta obligatorie , 
ceea ce altadata dovedea ca stapanirea romana in Palestina facea economie de 
birocrati. Nu ca stapanirea ceau§ista la Recensamantul Animalelor, cand eu recenzor 
de la §coala 42 am dat nas in nas cu Mircea, recenzor la §coala 41, in proaspat 
promoroaca padurii Andronache, la ni§te stane ale caror oi necolectivizate bine 
ingrijite de machidoni, pareau a prooroci ca nice in Colentina postmodernismului, 
nice la Voluntarii flexibilizarii curriculare nu se pritoce§te viitorul nostru 
kiekegaardian neingradit, ci la Pipera, acolo din randurile cleptocratiei desprinzandu- 
se ca seul eel bun burghezia de merit, care-n filantropia ei ca a cre§tin-democratului 
Gigi Becali, urma§ul omului durerii, Corneliu Coposu, va contribui decisiv la 
occidentalizarea Infrastructure Intelectuale §i deci la Luminarea Popooorului. 

§i cred ca tocmai gandindu-se la analiza noastra de nevoi de filantropi 
americanca beata suradea incantator la atata slugarnicie contra-est-etica, sa pui pe 
seama feromonilor actele teroriste comise in dauna populatiei civile de catre un 
sinistru criminal de razboi: 



181 



„Venea, purtandu-§i inca echipamentul de zbor, pilotul Charlie Klosowsky, eel 
care, excitat de feromonii ucenicelor de la croitorie, azvarlise peste atelierul din inima 
Bucuregtiului (s.n.) o bomba care-1 prefacuse-n ruine." (03, p 558) 

* Emanciparea Cadrelor Didactice nefacdndu-se pentru ca e in interesul 
Cleptocratiei §i chiar al Autoelitei a nu-§i complica situatia existentiala cu un tineret 
idealist, vedem ca la o istorie de kkt in viziune postmodernista avem §i un invatamant 
istoric necorespunzator, deoarece eleva din clasa a X-a A, in Referatul ei dupe web, e 
oripilata la re-descriere de carnagiul cartarescian, dar nu percepe nicidecum caracterul 
banditesc pre-yaltez al bombardamentului terorist american din 4 aprilie 1944 asupra 
unei populatii civile care nu putea replica decat prin feromonii din fluturii ei 
somnoro§i: 

- In acea noapte fusesera bombardamentele, iar cele doua surori, dupa ce 
tremurara ore intregi, ie§ira din adapost. Totul era daramat, iar inaintand pe strada lor, 
dezastrul parca era §i mai mare. Nici o casa nu mai era intreaga, iar peste tot in jurul 
lor vedeau rama§ite ale corpurilor umane. Ramasese in picioare doar casa liftului a 
cladirii Societatii petroliere romano-germane, iar in lift era prinsa liftiera, care se 
resemnase §i se bucura ca scapase cu viata. (...) In spatele ruinelor croitoriei statea in 
picioare, in costumul lui popular, tatal lor, Badislav Dumitru, care, cand auzise de 
bombardament se repezise la Bucure§ti. 

* La capodopere, ponderea experimentalismului §i a kitschului este minora §i 
deci infutigabila. Ragaiam retrospectiv, el dupa un Fourree au caviar avec gelee 
d'huitres et crevettes rouges sicilienne avec Crabes d'Alaska dans tartare de thon 
postmodern de notre lac avec graines de sesame, soja, gelatine de Sake et tempura en 
deux versions, iar eu, evitand excesul de sare, zahar §i grasimi, am gustat doar ni§te 
Gnocchi d'amidon a la menthe fourree de fruits de hois avec puree de pommes de 
terre dans sauce textualiste au thon de notre lac a la lecithine de soja aromatisee a la 
moutarde et cerises au Porto rouge, asezonate cu Glace a la creme refroidie a l' azote 
liquide avec fruits des bois chauds. In concluzie, i-am dat sughitand dreptate lui 
George Calinescu, uitatul critic Roman care credea in paradigma Regala a epocii cu 
Poet National §i observa percutant ca, la capodopere, ponderea experimentalismului 
este minora, mult probatele reguli clasice fiind de baza. 

Tot a§a fiind cu experimentalismul scandalos autopublicitar §i-n gastronomic, 
§i-n erotica harda, dar gusturile nu se discuta totdeauna. 

De unde §i rezultatul final ca, Intelectualice§te, eel mai bine, de cand mananc, 
am mancat tot la Eastwill Manor, in Kent, simtindu-ma extraordinar de satisfacut pe 
urmele Reginei Maria, nascute pe acel meleag, despre care se palavragea ca tot apare 
pe terenul de golf in goana unui roib §i aveam a face fotografii, macar pentru reactiile 
emo-amatorilor de chici texan, dintre care nici unul nu sustinea ca RAF-ul avea piloti 
cu simt vomero-nazal profilat pe fluturele somnoros al croitoreselor bucure§tene. 

* Ca Roman ce s-ar calugari grece§te dupa Mineriada, ca cre§tin ortodox prin 
definitie, adica neincrezator in placerile extreme, poate ca a§ fi preferat ca §oseaua tot 
atat de ingusta ca la Bellagio sa atace aici in Sud un relief mai arid §i mai josnic, mai 
putin umilitor pentru scarita umana chice. 

Cu alte cuvinte, aveam ca personajele biblice influentate de extratere§tri viziune 
la distanta, spiritul meu se teleporta, ca al Sarmanului Dionis, acolo unde ca cre§tin 
practicant a§ fi dobandit, de-atata daruire la aperceptia reliefului peisagistic american, 
departe de Bucure§tiul lui Gelu Voican Voiculescu, ca centru metafizic al unei vieti 



182 



halucinate, adevarata senzatie de strabism fierbinte, nu alpestru, strajuind vasazica nu 
apele glaciare montane de un verde respingator cvasi-legionar, ci ni§te ape turcoaz 
mediteraneene, sarate §i dulci §i uleioase metafizic, cum nu puteau fi decat la Elounda 
in Creta, unde poti dormi cre§tine§te in ieslea Minotaurului, la bungalowul King 
Minos, peste adevarata senzatie de semnificatie metafizica a simbolului crucii absente 
de la Apocalips in 03 din pricina acumularii de cartona§e galbene. 

§i ce frumos facuse el in luna! Elounda Beach Hotel, vazut ca o oaza 
prietenoasa, a concordiei depline dintre trapul somnoros §i sufletul visator, dintre 
Apel §i Lichele, dupa scufundari in apele de cle§tar ale golfului Mirabello. 

Daca la Belaggio am avut revelatia nanogastronomiei, aici ne-a uimit ortodoxia 
profunda a filozofiei check-in-ului, clientul fiind primit cu §ampanie fumans §i cu 
panere sau fructiere de intregul personal, aliniat in front la receptie, de la bucatar §i 
somelier pana la animatori de team building, nutritioni§ti, maseuri, cosmeticiene, 
fitnessi§ti, psihosomaticieni, peruchieri, plimbatori de caini, publicitari, lenjerese, 
biblioterapeuti, baby-sitterite, astrologi §i informaticiene, dupa care urma uluiala 
diversitatii de facilitati acvatice §i terestre, ba chiar aeriene comandand elicopterul, 
prezenta celor mai alese branduri mondiale de edituri in spatiul de shopping, dominate 
de celebrul H de la Hachette, in fine existenta unui amfiteatru in aer liber, menit 
activitatilor culturale, tragediilor Daciei Eminesciene, publicul recrutandu-se dintre 
clericii culti, deoarece ospatariile se cheama Artemis, Dionyssos, Metanoia, Argonaut 
sau Kafenion, dar servind nu numai bucatarie greceasca ci §i orice, de oriunde, fie §i 
sud-est asiatica, lacuste in aspic sau fluture glasat cu aripile lipite somnoros. 

Era oarecum ca a face muzica danubiana in mijlocul marii - pe luna, Triourile 
99 §i 100 de Schubert, §i sa nu-ti pese cum li intuneca tipsia de aur bombardierele 
transmediteraneene cu destinatia RO, ca test al echivalentei dintre antiEminescianism 
§i postromanism cand sfar§itul lumii precede finalul ei §i §tiutorii silabisesc: 
KONIET. 



183 




11. Intelectualitatea nu se f... mai bine, ci mai profund decat Clasa Muncitoare 



* Am intalnit nu numai la Mircea ci §i la alti 
bucure§teni din preafericita Autoelita, mai ales c-ai zice 
ca e alcatuita din familii pe functii, grandomania gandirii 
ca numai Intelectualitatea §tie sa se futa, nu §i Clasa 
Muncitoare, careia i se atribuie injuries, sub pretextul 
descrierii Bucure§tiului ca municipiu de impotenti dupa 
demolari, o ne§tiinta totala in obtinerea sextazului 
sexualist, deci a Mantuirii soteriologice, nici macar 
practica sado-maso de a da muie nu in ghetaria 
dormitorului ceau§ist, ci-n bucatarie, ca era mai cald, 
nefiind concesionata contribuabililor, claselor pozitive: 
„barbatul abia sosit de la fabrica, cu parul de la subtiori 
imputit de sudoare, mananca grabit §i se baga-n pat langa femeia lui, o ia dupa mijloc, 
i§i infunda fata nerasa-n parul ei, aspira obi§nuita duhoare-a ranta§ului, li lipe§te 
pupoaie solemne pe gura §i gat, i§i infunda palma in coama ei dintre picioare §i-i ga- 
se§te buzele nepregatite, uscate §i rele. «Desfa picioarele, moa§-ta-n cur de muiere», 
iar ea, cu obi§nuinta silei §i-a milei, gandindu-se deja cum o sa doarma cand o s-o lase 
in fine in pace, ii apuca viermele moale §i gros ca o tata de vaca §i-ncearca sa §i-l 
indese acolo, sa scape mai repede. Se freaca burta pe burta, inceti§or, sa nu-i auda aia 
mici, i§i ling gaturile cu gust acri§or, buzele sarate la colturi, dar sula sotului, altadata 
brutala §i tare ca uneltele lui din atelier, atarna acum dezumflata-ntre pulpele paroase 
ale nevestei, §i nu se-ntampla nimic, §i el se da jos de pe ea injurand-o etc. etc." 
Ramanand a ne lamuri atunci cum? De unde va veni Pruncul? §tiutorii de pe Rarau 
proorocind de-atata amar de vreme ca din femeile acestui Neam blagoslovit, se va 
intrupa candva un Capitan ce va condamna crunt bol§evismul daramator de biserici §i 
va redresa definitiv corabia Tarii, lerusalimul ceresc, aplecata-n viraj de impu§catul 
Carmaci pe-o copastie ca pe-o femeie-n livrare de sine pe cant, ca personaj potential 
multiplu cu cerul instelat deasupra sa. 

* Dar uite ca vine teologul New Age in Mooye Age §i contesta viziunea 
marxista ca Clasa Muncitoare merge in Paradis! Totul intr-un adorabil stil nou, tinator 
de curajosul postarghezianism biblic labi§ian, de un idiom in sine: „Semanatorul a 
ie§it sa-§i semene aria, dar samanta a cazut pe beton prefabricat, caci nimic altceva nu 
era in preajma. Cum sa iasa din ea o floarea-soarelui sau o orhidee? Ce-aveau sa 
recolteze ingerii la sfar§itul timpurilor, din milioanele de seminte azvarlite In camine 
muncitore§ti §i-n garsoniere confort IV? Va veni Mantuirea In mijlocul gandacilor de 
bucatarie? Va sta Ingerul pe hoi, langa gheena, manjindu-§i aripile In resturi de tocana 
§i graind cu voce de trianglu §i carillon: tu da, tu nu, tu da, tu nu...?" (03, 233) La 
care mantuitul Radu Gyr, raspunde ca, da, ca Vestitor, Vazator §i Martor, el confirma 
din Akasia ca au venit Ingerii dlui Ple§u chiar In locuri groaznice, underground de 
confort XIV, cum ar fi Fortul 13 sau Zarca Aiudului! La care Victor desantistul 
adauga §i mai de sus ca da' bine, bai, Mircione, da' tu Poema chiuvetei n-ai scris-o 
sfintind o bucatarie? 



184 



* De unde §i concluzia finala a acestui Raport, cu recomandarea catre §eful 
executivului ca solutia pragmatica pentru diminuarea deficitului nostra de expertiza in 
practicile sexuale §i, mai ales, in Infrastractura erotica, ale carei carente sar in ochii 
oricui viziteaza un apartament ceau§ist reconditionat numai cu gresie §i termopan in 
Epoca Mooye, lipsind mobilieral, documentatia, simbolistica §i ustensilele occidentale 
sau asiatice, tine evident de initiativa particulars in realizarea de proiecte fezabile, 
practic de infiintarea de fundatii care sa le implementeze corect, poate §i pe baza de 
fonduri comunitare, un rol determinant avandu-1 monitorizarea predarii educatiei 
sexuale postmoderne in invatamantul preuniversitar §i formarea de formatori prin 
cursuri finantate de la bugetul central §i de autoritatea locala. 

* „Fabuloasa scena de sex a «stramo§ului» Witold Csartarowski cu evreica 
Miriam, poate cea mai impresionanta scena de sex din intreaga noastra literatura", 
cum se exprima un promoter, ma pune ca §tiutor intr-o excitanta incurcatura. Putinul 
ambitus tehnic aratat de nobilul polonez, §i de Mircea insu§i, dovedesc o 
condamnabila neglijenta in documentare, cum a fost §i cu Revolutia Fututa. A se 
compara macar cu marturia unei profesioniste pana §i despre un Intelectual foarte 
ocupat, ca Hitler, pre§edintele Partidului National-Socialist al Muncitorilor din 
Germania, uitandu-se ea cu nostalgic §i jind spre plan: „§tii, umbla numai pe clapele 
negre..." 

* Chiciul ca vid dialectic. Apropo de sexul bine facut, adica metafizico-isihast, 
filozofii §i teologii no§tri, nepracticand Luminarea Poporului prin Biblioteca 
Nationals, §i nici macar tratarisind Partidul Cadrelor Didactice ca pe o curea de 
transmisie intre reflectia Autoelitei asupra Patericului §i tropismele Gloatei, se simt ca 
ni§te para§ute-n vid dialectic la paradoxuri precum „poetul e precedat §i format de 
forma fara vorbe a poemelor sale, Dumnezeu insu§i se na§te din miezul creatiei lui ca 
s-o poata crea" (01, 328). 

* Cetind cu respect Pourquoi nous aimons les femmes, sa invatam din grija lui 
Mircea de a acoperi to ate segmentele de public feminin, cu deosebire dupa 11 
septembrie 2001 atragerea in reteaua de librarii Humanitas nu numai a publicului 
cultivat ci §i a celui fesenist, momit cu tehnici madrigaliste demne de Monsti 
Desiderio, dar care ne amintesc §i de sustinatoarele lui Petre Roman, din guvernul 
caraia facea parte, in plin progres al teoriei supercorzilor, §i Andrei Ple§u: „imi plac 
mult de tot femeile mature, cele ce par mereu atat de grave, de intangibile, atat de 
incrastate in tiparele propriei vieti §i care totu§i, cand se hotarasc sa se elibereze de 
ele, devin cele mai dulci §i mai senzuale iubite cu putinta." Aici Mircea 
impresionandu-ne tocmai prin coloratura afectiva narodnicista, ne indeamna la o mai 
profunda aplecare spre durerile poporului, cum o descoperim exemplar la precursori 
ai postmodernismului ca §alom Alehem, umorist galitian de o duio§ie inegalabila in 
prozele realiste, aproape romane§ti, din Catastrofa care nu a mai avut loc. 

* Daca, sa zicem, 70 000 consumatori au cumparat in 2007 bestselleral 
Mihaelei Radulescu §i numai 25 000 pe-al lui Mircea, atunci sunt in Tara eel putin 45 
000 de biblioteci particulare, §colare, parohiale sau de stat care nu cuprind ambele 
carti. §i e pacat! Anul lor 2007 le va fi un an sarac, fiindca nu le au pe amandoua. §i 
sa nu uitam ca picantul 03 contine §i o components Why do we love children?, 
adresandu-se, pe larg §i cu cele mai perverse efecte de sinceritate, exigentelor 



185 



segmentului celui mai rafinat al publicului cultivat, publicul pedofil , care lectureaza 
eel mai mult, nefiind vina lui ca are asemenea tendinte! 

Te exciti instantaneu la optzeci de ani cand Dan Nebunul, la numai opt ani§ori, 
il abordeaza abrupt pe Mirci§or cu un mai mult decat par§iv „Vrei sa ne futem in 
cur?", cu nuanta ca iti ghice§te ca un batran §i experimentat psihanalist dorinta 
nemarturisita nici tie, mai §i adaugand cu mi§catoare generozitate: „Uite, te las pe tine 
intai". 

§i parca iti vine sa-njuri, chinuit de o mare frustrare, cand eel din urma cuvant il 
are la baietel instinctul Kitsch al apararii virginitatii, care le chinuie§te §i pe fete, a§a 
ca micul hartuit o ia la goana, prin u§i dupa u§i de bloc, spre ma-sa fluture, salvandu- 
§i mica rozeta neintinata , spre deosebire de tatal mic nomenclaturist cu idealurile 
muncitorilor §i taranilor pentru care s-au jertfit atatia eroi ai bol§evismului. 

* „Unghia aratatorului ei e rupta §i innegrita, unghie de muncitoare." (03, 496) 
O fi fost! A§a le va fi avut §i Savanta, candva, in gara Titu. Ce importa este ca 30 
genereaza o literatura care nu este nici muncitoare, nici Intelectualal 

Nu simti intelegerea pentru muncitor §i pentru proletar, compasiunea din 
Alexandra Sahia sau Geo Bogza sau Camus. Cat despre abordarea psihologiei 
tarane§ti, temelia Neamului, dupa un Rebreanu sau un Preda, postmodernismul nu 
gande§te mai mult decat o videocamera. 

* Abia prin 03 se realizeaza pe deplin in Literatura Romana, de mult pusa cu 
botul pe labe in Epoca Mooye de sexualismul dezvoltat in parteneriat cu 
postromanismul steril, schimbarea de paradigma in materie de scene de sex: ca sa 
savurezi o gagica in jeep pe Centura nu mai e cazul sa te-ndragoste§ti mai intai de ea. 

Vedem adica, la impreunarea maiastra a nobilului polonez Witold Csartarowski 
cu cetateana evreica Miriam, imperativul ca integrarea Romaniei postbol§evice in UE 
trebuie sa recupereze neabatut Revolutia Sexuala, care a zguduit Occidentul dupa 
inventarea pilulei §i dupa violentele adrenalinice ale tineretului din 1968, ajungandu- 
se actualmente la viagra („substanta energetica P"), la sex-parazi de milioane, la 
identitatea sexuala reversibila dupa cheful parteneralui-partenera §i la ingrijorarile 
speciali§tilor in misse privind exportul nostra masiv de tineret frumos de prasila, 
uratindu-se Romania de maine. 

Sexul in UE, cand conceptul inalt de cultura adica lirismul s-a prabu§it, in 
ziulica de azi postEminesciana, este prozaic ca cum ai consuma o pizza, cu pofta dar 
fara sentimente, fara complicatii, fiecare barbat putand avea o de sine imagine de tip 
Ma iube^te femeile §i e moarte dupe mine, implinindu-se cumva masochista pretentie 
a lui Sade sa se bage in Drepturile Omului §i dreptul tau de a regula din toate pozitiile 
orice alta fiinta umana: 

„... toate femeile il iubeau, pe cand el le culegea cum ai lua neatent de pe o 
fructiera o piersica sau o para. Ca sa savurezi o piersica nu era nevoie sa te- 
ndragoste§ti mai intai de ea. La fel de ciudat i s-ar fi parat printului sa te tope§ti de dor 
dupa ni§te fese rotunde sau dupa gustul proaspat al unei guri ce abia mestecase o 
fmnza de menta." (03, 337) 

* Comparand modul de se catelari orbitor al acestor personaje dominate mitic 
de acel Bombix mori din care se trage eroul colectivizator Costel, Vater des Ich- 
Erzdhlers, cu ru§inoasele simtiri §i candori ce ne uimesc in eel mai nebunesc §i mai de 
bac text Eminescian, Intdia sarutare, trebuie sa recunoa§tem ca imbogatirea literaturii 
noastre cu aceste nemuritoare pagini de sex din 03 nici n-ar fi fost cu putinta a fi 



186 



visate Sra oficializarea divortului de orice fel de idealisme consfintit prin Dilema 265 
la 5 martie 1998, cand Eminescu, in cama§a de forta, a fost dus de la noi cu 
elicopterul, in folosul mitului cartarescian, mit postmodern ce ar trebui facut grabnic 
tema de simpozion la Colegiul Noua Europa, nu intamplator amplasat de §tiutori chiar 
pe strada Plantelor, unde a patimit Eminescu nebunia §i moartea. 

* „Dupa aia am dus-o §i noi mai bine. Pe tata 1-au luat la ziaristica, la «§tefan 
Gheorghiu». Scria la gazeta de perete, aia din atelierul lui (...)• §i le-o fi placut la §efi 
ce scria acolo, au zis ca e un baiat tanar, promitator, fiu de tarani saraci, cum scria pe- 
atunci in dosare. §i-a facut tata doi ani la ziaristica §i-a intrat la «Steagu' Ro§u», pe 
leafa buna, cu Volga pentru terenuri... I-au dat §i casa de la ziar..." (03,21) 

Pana la coltul de cotitura din 2 iunie 1997, Humanitasul n-ar fi gustat asemenea 
biografie de pui de bol§evic pentru scriitorii ce-i promova, decat daca romanul ar fi 
continuat cu rasfoirea intr-o biblioteca judeteana a colectiei organului PMR al fostei 
regiuni Bucure§ti, Steagul Ro§u, din perioada colectivizarii fortate a agriculturii prin 
infometare, strangerea mainii in u§a, bataia legat de roata carutei, impungerea cu sula 
iliesciana in coaste, fiul avand a compara, de pilda pe Siret, la Vadu Ro§ca puterea de 
inventie a tatalui la acoperirea rascoalei tarane§ti §i a reprimarii ei in 2 decembrie 
1957, Arcan Ion (14 ani), Craciun Dumitru (28 de ani), Craciun Toader (49 de ani, 
tata a 8 copii), Craciun Stroe (31 de ani), Marin Dumitru (49 de ani), Radu Dana a lui 
Chilichi (28 de ani, mama a 4 copii) §i Mihai Marin zis Ro§u (42 de ani) sustinand ca 
eel ce conducea din jeep masacrul era insu§i Ceau§escu, personaj important in 03. 

* Dar de suprema utilitate este a sublinia ireversibilitatea acestor mutatii. 
Mirabilul text cartarescian zugrave§te realitati sociologice indubitabile: a iubi 

nu mai insemneaza astazi la tineret Eminescianisme batrane§ti de romanta, adica stari 
suflete^ti subtile, de co§mar, ci naturala dorinta barbateasca de a poseda toate 
orificiile partenerei, satisfactia completa, adica pentru amandoi, parteneriatul, fiind 
desigur a-i da muie, de unde §i sintagma Epoca Mooye dupe internet, ce urmeaza 
dovedind doar ca Mirci§or nu cunoa§te realitatile din teren, scotand din burta pentru 
un 69 din care masculul impune doar jumatate o dezvoltare in oglinda a fractalului: 

„Caci sfant era sa lingi cu devotiune scrotul iubitului tau, sfant sa saruti buzele 
sexuale ale femeii tale, cum ai saruta o floare sau o manuta de copii. Pe cand zaceau 
invers, imbrati§ati, cu gurile afundate intre pulpele barbatului §i-ale femeii iubite, o 
fericire fluida §i luminoasa ii inconjura ca un cocon de mosc §i hipnoza adanca. 
Barbatul desfacea cu gura sa aspra singura poarta spre paradis care-i era data-n 
aceasta viata (...). La randul ei, femeia primea-n gura calda, rujata, tumefiata de 
dorinta, capul umed al penisului, pe care-1 sugea amintindu-§i sfarcul matern, din care 
supsese odata certitudine §i ocrotire. Binecuvantate preludii, fericite gesturi ale 
dragostei!" 

Draci! Ce preludii? Ce gesturi ale dragostei? Aproape ca §i in randurile 
publicului cultivat, extrem de rari au fost pana in prezent adevaratii barbati din 
Romania cu adevarat con§tienti metanoic anti-gay §i isihastic de care anume este 
„singura poarta spre paradis care-i era data-n aceasta viata". 

Intervievati de tembeliziuni, multi ar indica u§a carciumii, ca Intelectuali 
alcoolici, altii poarta stadionului, desigur ca poarta a adversarului cand ii dai muie ca 
microbist, daca au ajuns din cronicari literari rafinati editoriali§ti sportivi, in fine 
ultimii, masculii uzati, s-ar referi la u§a interzisa a intelepciunii! 

Ce departe suntem in RO, in anul Eliade 2007, de Bethel-Bethleemul acelui 15 
august 1969! Cand singura poarta spre paradis, Brandenburger Tor, se inchisese §i 



187 



aia, pe ro§u etem, dar Woodstockul a descoperit §i a propagat prin porturile Boston, 
Norfolk §i New York, in intreaga lume, armonia de mandola, mandala §i mandorla 
minulesciana a acelui perfect divin 69, imortalizand anul libertatii supreme §i al 
egalitatii pozitionale depline ontic pentru counter-culture §i pentru subculture, intr-o 
adevarata democratie, care a depa§it de mult stadiul exprimarii prin monovocea 
opresoare de sus in jos a Autoelitei, §i chiar pluralismul, care nu inseamna initial, 
oriunde in societatile liberale, decat mai multe Autoelite. 

* Limbile lor nea§teptat de ro§ii scoase pdna la refuz. De aici pana la secvente 
de angelic filmulet porno nu e decat un prag §i la pagina 315 eel mai bine vandut autor 
roman il trece fara a se poticni, reu§ind inca o imagine paradisiaca pentru publicul 
cultivat, in aplauze §i ovatii care scot limbile pana la refuz: „Ingenuncheata in fata lui, 
femeia i§i glisa buzele pline in susul §i-n josul coloanei sale de carne, mangaindu-i 
scrotul cu degete experte, pe cand cele douazeci de fecioare, adunate in jurul lor, 
priveau cu aviditate, umflandu-§i narile ca sa simta mai bine mireasma de samanta 
cruda ce se raspandea in jurul celor doi amanti. Cand simtise ca zeama fierbinte urea 
irepresibil, Witold se smulse brusc din gura femeii. Lucratoarele a§teptau cu ochii larg 
deschi§i, cu limbile lor nea§teptat de ro§ii scoase pana la refuz, roua ce urma sa 
ta§neasca din tija verticala (...)"• 

* Realismul selectiv. Pena Cornelia, premianta, fata profei de franceza Pena 
Corcodu§a, §tiind de Oreste §i Pilade starne§te mania puiului de nomenclaturist 
crescut in ura proletara a Clasei Muncitoare fata de Intelectual, dar §i, curios, 
indignarea publicului cultivat infratit cu publicul fesenist. In schimb, bombardarea 
Capitalei noastre levantine de catre supraomul american nu ne revolta deloc, atentia 
cititorului fiind atrasa de maiestria scriitorului de a descrie ruine §i hecatombe, mai 
ales carne de om pentru antropofagii cozilor, ca casnicele neveste ale lui care i§i 
permitea sa le tina. Ba chiar se §i rade copios la ticaloasa legenda, disipata de 
propaganda antiromaneasca a BBC-ului §i a Vocii Americii, precum §i de 
cominterni§tii de la Radio Moscova, ca Miticii lui Caragiale se rugau la BOR sub 
fortaretele zburatoare ce vanau civilii: „Du-i, Doamne, la Ploie§ti!" 

* Pentru realitatea sociologies a inechitatii antropologice ca barbatul la noi, nu 
atat muncitorul cat Intelectualul, e cam labagiu deontologic-gigologic §i de regula el 
retine din procedura 69 doar partea defelatio §i trage chiulul ca mai §mecher la partea 
de cunnilingus, declarand-o cu fatarnicie de polemica neortodoxa drept o practica 
periculoasa, datorita florei mov a carei pululatie in singura poarta spre paradis e cauza 
prefacatoriei, §i asigurandu-§i astfel dominanta in cadrul familiei, pe abjecta baza de a 
da muie, trebuie ca principalul vinovat este numai BOR-ul, impotriva Catedralei 
Mantuirii Neamului a caruia publicistul civic atitudinar Mircea Cartarescu a 
manifestat atata indarjire, propunandu-i ca amplasament terasa acoperi§ a 
Intercontinentalului, iar printr-un joe diavolesc al incon§tientului exact acolo §i-a 
parcat Tatal eel Ceresc angelicul vehicul, descinzand la Bucure§ti cu ocazia 
Apocalipsei eveniment editorial la Casa Poporului din 03, cum am mai spus. 

Nimic serios neputand fi a§teptat de la BOR in domeniu, din moment ce, de-o 
pilda la intamplare, Indreptarul pentru spovedanie al protosinghelului Nicodim 
Mandruta, tiparit in 2001 de Editura Agapis (Strada Mentiunii nr. 7) cu 
binecuvantarea Prea Sfintitului Calinic Episcop de Arge§ §i Muscel, care a avut 
necazuri cu institutia arhivelor turnatorilor, mentioneaza la capitolul Pacate impotriva 
celor zece porunci, rubrica Porunca a Vll-a, aliniatul 236 banalul pacat de pozitie 



188 



ontodinamica, descoperit intamplator dupa ce o blonda 1-a oripilat pe duhovnic 
sondandu-1 daca o sa nasca ied, „Am pacatuit cu sotia mea (cu alte persoane) pe 
dinapoi ca dobitoacele", neexistand a§adar, prin extrapolare, farama de nadejde sa se 
predice vreodata in aceasta demodata institutie levantina democratizarea reala a cu 
mult mai complicatului cuplaj 69, practical de nobilul polonez Witold Csartarowski §i 
ginga§a evreica Miriam, implicita fiind mai degraba interdictia completa a acestei 
practici decat sa renunte barbatii no§tri, cei atat de prozaici §i calculati, la avantajul lor 
pozitional. 

* Mare §mecher §i vulpoi este Mircea, ca teolog al sextazului daunator 
tineretului nostru credincios, ortodox practicant ca dl Patapievici, cand ne da-nvataturi 
euroatlantice ca frecventarea la curve §i desfranarea ar furniza orbitor lumina mistica, 
Shahasrara biblica din Muladhara: „Niciodata Vasili n-avea sa mai simta, oricat de 
pricepute muieri avea sa mai incalece - §i, slava Domnului, frantuzoaicele de prin 
oteluri nu erau de colo - lumina aceea de foe, limbile de foe §i de pucioasa topita, de 
argint viu §i de har, de smirna §i de tamaie, niciodata n-avea sa se mai simta 
Arhanghelul despicandu-1 pe diavol cu palo§ul. Hie traznindu-1 unde-1 vedea, 
Gheorghe impungandu-1 cu sulita in pieptul acoperit de solzi." 

Draci! In realitate, ar avea dreptate Schopenhauer daca ar spune ca sexul este 
doar o cale spre o autentica oboseala, un surmenaj, un mare consum de nervi §i de 
pixeli, adesea, in cazul suprasolicitarilor venite din viclenia femeii de a i te face egal, 
o adevarata pacoste pentru Intelectualii ce au de scris. 

Insa §i daca spune, dimpotriva, ca priceputul Luceafar, „o fut dumnezeie§te!", 
fara simt de conservare, el nu scapa de infierarea cu fierul ars in foe al unor invective 
cartaresciene ce vor ramane clasice §i deci exemplare, cum ar fi „un mare poet 
national intraductibil" sau „Eminescu - Goethe §i Schiller ai Romdniei intr-un singur 
poet". 

* Silogisme ale orgasmului violatorului . Exista in Fragmentarium, in caietele 
Eminesciene, pasaje de speculatie care te pun pe ganduri in nebunia lor, non-meritul 
Alergatorului de cursa lunga, medaliat atat pentru poezie de Nichi, cat §i pentru proza 
de Crohu, fiind dimpotriva ca realizeaza, in sanatate §i pe luciditate, silogisme ale 
orgasmului care iti excita violator mintea, ca actiunea virila a celui mai rautacios 
demiurg: „Iar undeva, in succesiunea aceasta nesfar§ita, in stratificarile geologice de 
spatiu §i timp, creier §i sex, emisfere cerebrale §i testicule, paradis §i infern, undeva in 
apexul tot mai limpezit al lumilor suprapuse trebuie sa fie o minte ce nu mai poate fi 
sex pentru nimeni, caci e-n acela§i timp gandire §i procreare, iar gandurile ei sunt 
sperma de lumina in care inoata ingeri. §i undeva, in adancul adancului, va fi un sex 
absolut, testicule cu cortex cerebral, hipotalamus §i amigdala, sperma sa groasa, de 
plumb topit purtand demoni inaripati care gandesc §i, gandind, distrug carnea frageda 
a fiintei. Suntem o succesiune de gandire §i procreare, gandirea noastra fiind zamislita 
de cea de deasupra §i zamislind-o pe cea de dedesubt. Permanent, ca o suveica, mintea 
noastra ne na§te sexul, avand in ea modelul sexului nostru, pe cand sexul, ce are-n 
substanta lui o farama de creier, incearca mereu, disperat §i nostalgic, sa plamadeasca 
o alta minte care sa-1 poata na§te, §i tot astfel la nesfar§it..." 

De notat ca publicarea unor astfel de speculatii sexo-cerebrale de catre o 
prestigioasa editura heideggeriana presupune, de asemenea, o succesiune de gandire §i 
procreare, testicule cu cortex cerebral, hipotalamus, sos de sola §i amigdala, spre 
deosebire de ce se intampla la mallurile de scule periferice frecventate de muncitori, 
unde nu avem decat primire-distribuire. 



189 



* Cu cine sunteti voi, maestri ai culturii? Ca unul care a jucat §ah cu Lenin 
cascand de plictiseala la vila de pe malul cu duzi al lacului Como, Maxim Gorki nu se 
imbata cu apa rece §i chiar daca aprecia paginile proletariene din casa de raport in 
forma de U de pe strada Silistra, anii de saracie pentru toti cauzata de Sovromuri cat 
inca nu fusese recrutat pentru Securitate Costel Goanga, Vater des Ich-Erzdhlers, 
facut din §ofer banatean pana la urma nu general de Securitate ca Ple§ita al lui Goma, 
ci doar gazetar agricol la Academia Jdanov Gheorghiu - fatalitate, numai §i numai din 
motive medicale! - mustaciosul agent al Cominternului sfar§ea prin a intreba din 
dacea lui scriitorii lumii ca cu cine sunteti voi, maestri ai culturii? 

Or, pozitia afectiva a nechezolilor publicului cultivat fata de poporul de rand, 
caruia azi i se adreseaza ca discurs indragostit doar arta manelar-televizionara, se 
confunda cu scarba resimtita de nevestele baronilor publicului fesenist, dar §i de 
unele cadre didactice patima§ manelare, fata de a§a-zi§ii NesimtitH , care in 
oligopedagogia noastra n-au putut beneficia de carte ieftina, de ghiduri sau de 
televiziuni educative ca sa se mai spele la subsuori dupa colapsul Arhipelagului 
gcolar , Autoelitei fiindu-i frica de aparitia unui nou tineret idealist ca al Revolutiei, ca 
sa nu fie deconstruita. 

O lectura aprobatoare dand §i profa navetista Coca Dospinoiu la a se exprima 
chiar §i pentru vremuri ceau§iste, ca in ultima treime din 02 sila elitei de la noi din 
mezelclas nadajduinde spre upercutclas ca din Zona Maha spre Zona Zoster, fata de 
personajele din vidanjclas ratacite in tramvaiul 21 pe Galea Mo§ilor, unde „un 
mitocan i§i face brutal loc cu coatele, altul iti pune-n brate papornita lui cu gaini vii, 
pline de gainat, un al treilea-ti sufla-n fata damf de tuica §i de carnati cu usturoi. (...) 
«Mamaie, da-o dracului, te cauta moartea pe-acasa §i tu incurci lumea-n tramvai?» se 
raste§te o toapa cu par vopsit portocaliu la o babuta care-i tu§ise in fata..." 

Invatatura praxiologica ce se trage din aceasta viziune prin monoclu fiind ca 
proiectezi, scrii §i vinzi cartile nu pentru morometii-larve de jos, ci pentru boierii- 
fluturi de sus, care le cumpara, le citesc §i le apreciaza, deci n-au cum sa mai fie 
nesimtiti, deoarece te servesc. 

* Ti se va intdmpla §i tie. Cum sexul e o loterie genetica, i se putea intampla 
oricui sa aiba tatic securist sau macar activist §i care sa nu fi facut nimic de care sa 
ro§e§ti, ci doar sa contemple cu ochi de fecioara propria contributie de ideologic §i 
violenta la bol§evism, iar tie sa li iei apararea §i sa-1 innobilezi prin cea mai pura 
literatura - bestsellerul! 

* Dublu CD. Inca inainte de a-1 fila pe Fluturele Postmodernismului in 109 
aveam obsesia eminesciana a dublului §i a dedublarii, de care muste§te ca un burete 
didactic Sfanta Scriptura.. Dumnezeu nu apare in Biblie qua intelectual, ci ca worker. 

lata de ce carturarii il inteleg eel mai putin, pentru ca nu toti i§i pun mu§chii la 
contributie. Gandeam pironind expresia celor masticatori ai dlui Patapievici, la barul 
nealcoolic de la Facultatea de Fizica, mu§cand dintr-un sandvi§ §i laudand orbitor 
optica neliniara a momentului, pre cand cand eu, chiromant de succes, tocmai 
ghiceam in palma domni§oarei D.I. ca va avea doua casatorii, dupa prima ramanand 
vaduva cu trei copii, ceea ce a§a a §i fost, cum mi-a confirmat ea, de fata cu orfanii, 
acuzandu-ma peste ani la capul lui 226, la Foi§or, tocmai ie§isem de la Junior 
Achievment, se insera urat peste clarviziunea universale. 



190 



* Spiritul e tot ce ramdne dupd. Umorul cartarescian e neglijabil §i uneori sta in 
a-§i bate joe de cititor, inclusiv de referatele Generatiei Pupici, sustinand din cand in 
cand in comunicarea umana cu clientii enormitati provocatoare, de un tupeu 
inimaginabil pana la el in literatura Levantului. A declara, de pilda, de pe pozitia de 
postmodernist fanatic, drept cea mai frumoasa poveste de amor din RO tocmai 
lacrimogena povestire didactica samanatorista de mahala Haia Sanis a lui Sadoveanu 
e tot atat de plin de haz precat derutarea cititoarei occidentale Suelin, fata pilotului 
criminal de razboi Charlie Klosowsky, cum ca el in persoana a locuit in blocul cu 
securi§ti Banalitatea Raului, dintre Dinamo §i Aleea Circului, intr-o saracie lucie, de- 
1 cainezi din toate pozitiile pe noul Gorki sau Hamsun, care plod la p. 143 observa ca 
singurul lux pe care §i-l permitea taticul, gazetar §tefanghiorghist participant activ la 
colectivizarea agriculturii §i aducerea taranimii la bloc, peste bucure§teni, fumator de 
Carpati, era sa se destrabaleze din cand in cand cu cate un pachet de Snagov, pe furi§ 
de ma-sa, ca §i cum pentru ea Salem nu se gasea peste tot, la negru, sa o corupa! 

* Filozofia §i chiar literatura, despre sterilizarea cdinilor liberi. Nu prea exista 
protest civic la o optiune politica a carei filozofie stradala, gandita de primarii no§tri 
ale§i §i reale§i, ca §i de intelectualitatea atitudinara, latratoare, mai lasa de dorit 
axiologic: a steriliza sau a eutanasia , dumnealor ce-ar prefera? 

Caci manifestam zgomotos, demascdndu-ne fata de sincerii no§tri maidanezi, o 
mentalitate de eunuc, care este insa§i, la acest sfdr^it levantin al Istoooriei - POST- 
TURCIREA noastra. Devirilizare metafizica, alegand in deplina luciditate, e-u-n-u-c-i! 

Cdt caracter, atdta tara! dzice Grigore Vieru. 

§i totu§i, chiar a§a? La un caz limita, insular, de talc-§ou cu Patapievici in 
mobilierul Cabinetului Doi, ar prefera EI, Barbatii Neamului, ca terminare - sa zicem 
dnii Manolescu, Ple§u, Cartarescu sau Liiceanu - scopirea, deci tihna, unei terminari 
bru§te, ca postmodernii Labi§ sau Preda a Operei? Eu cred ca nu! 

Cum e atunci posibila o a§a castrare a spiritului public, ca uitarea umanismului 
rezervat dulailor? §i tot maidanezii, care sunt intelepti, mi-o spun. Astea sunt, in 
ultima instanta metafizica, taine ale Duhului unei femei alpestre, paradoxuri ale Marii 
Patrunderi, sau poate ale prejudecatii §i incarligarii in proiect cum ca Clasa 
Muncitoare NU s-ar fute mai bine decat Intelectualitatea noastra sensibila sau macar 
informata. 

§i ma intorc la argument privind cu melancolie in jos, parca putin ru§inat de 
atata contra-curent: eu, sa fiu dulau, a§ prefera de milioane de ori eutanasierea. §i sa- 
mi las opera neterminata - ca o pedeapsa pentru cititoarea mea. 

* Copilaria lui Mirci§or in Floreasca §i in blocul dinamovist Orbitor din 
Ci§migiul Circului este o copilarie atipica, de pui de mic nomenclaturist , asumarea 
saraciei fiind artefact, efect literar de lipsa de ocrotirea copilului adresat publicului 
milos, social-democrat, fesenist, neexistand nici o asemanare cu amaratii adevarati, 
marea majoritate, insu§i poporul, care tocmai spre a nu mai fi mintit de 
megaintelectuali prefera azi sinceritatile manelare, uneori brutale dar de o logica 
impecabila, cum ar fi ca miro§i urat fiindca ai calcat intr-un kkt. 

* Privighetoarea lui Macedonski din gradinitd. Precat de adevarat este 
scepticismul filologic ca burghiul interogatiei metafizice nu poate patrunde, individual 
sau meditand in grup, pe problematica Mantuirii - din pricina cenzurii transcendente 
inventate de Veturia Goga la Beirut - , niciodata mai prejos nu de kolodet, ci de panza 
freatica a aforismului fiscal ca nici bogatii, nici saracii nu traiesc de doua ori , tot a§a 



191 



la fel stam §i cu bizareria ca in TO mai ca nu-i loc, ca-n Proust, de gelozie §i atunci e 
o grandomanie patetica a explica pe luna plina de ce iubim femeile, cand n-ai trecut 
prin ce zice poetul poporan de la Anonimul ca of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta 
dumitale: Foaie verde lamdita, Md dusei in grddinitd, Vdzui iarba pitulatd, §i 
mdndruta rdstumatd! 

* Laudd muncitorului Romdn. Incon§tienta dlui Mircea Cartarescu de a muta 
zvonul diversionist cu zecile de mil de morti, din momentul Brucan-Brate§ de Craciun 
al Revolutiei in momentul descoperirii mormantului Luminitei Botoc (eleva 
timi§oreana ucisa in Galea Lipovei la 17 decembrie 1989 §i inhumata pe ascuns, 
posibila patroana BOR a invatamantului Romanesc) sau a pozelor din Cimitirul 
Saracilor ale Romdniei libere iara§i mai devreme de 21 decembrie, este 
impardonabila. 

Nu faptul ca armata a tras in timigoreni a declangat explozia demonstratiilor in 
toata Tara, ci uluitoarea intoarcere in strada a marilor concentrari muncitore^ti 
timigorene din 20 decembrie, dezastru care 1-a silit pe Ceaugescu SA VORBEASCA, 
ceea ce a permis simultaneitatea exprimarii revoltei pe care o pregateam toti! 

Timi§oara lui 20 decembrie 1989 - un document al evolutiei omului social, 
capabil sa se jertfeasca pentru Libertate, trecerea trupelor cu tancuri cu tot de partea 
populatiei, spre nelini§tea generalilor, moment ce se va observa doar de catre anali§tii 
profesioni§ti din Akasia, in istorie nelucrand transnational decat promoterii cu 
butaforia Caderii Zidului Berlinului fara a strivi pe nimeni. 

* Revolutia Impu^catd este o uriaga schimbare de paradigma : daca Ceau§escu a 
tras cum a tras, iar Iliescu de vreo treizeci de ori mai mult, scapand nu numai neretinut 
pentru cercetari, ci fiind $i supralegitimat ca inocent $i european de insagi Autoelita 
inregimentata electoral in decembrie 2000 de Noul Stapan, atunci modelul mdmdligii 
care nu explodeazd probeaza nu la§itatea, ci intelepciunea muncitorilor §i taranilor, 
care au dus sub alte forme lupta necurmata cu securistul de obiectiv §i cu puzderia de 
paraziti activi§ti ai partidului, fiind vina Intelectualilor comoditatea sau rautatea de a 
nu o fi evidentiat ca „plauzibila" in scrierile istorice postmoderne de dupa 1989. 

* Fesenismul Cdpitanului §i al Autoelitei. In concluzie, teoretic Intelectualitatea 
nu se fute mai bine decat Clasa Muncitoare, nici macar in peisajul Intelectual chici 
fara chiloti binemirositor de la Bellagio, iar ceea ce i-a revoltat pe mineri in 
profunzimea Intelectuala, socratica, a incon§tientului lor trudit, facandu-i vulnerabili 
la manipularile mono-televiziunii de atunci, a fost practic urmatoarea evolutie: ca 
FSN-ul s-a spart nu monocolor, neseparandu-se Brucan - pre§edinte RO, iar Iliescu - 
lider partidului dominant FUS-FSN cum se va fi complotat, ci doar un FSN reformist 
de un FSN retrograd . FSN-ul reformist §i evident mult mai mic 1-a luat Petru Roman, 
dar a fost deposedat de el, cu Intelectuali barbo§i sau nu cu tot, de viitorul pre§edinte, 
capitanul Basescu, inventatorul propagandei perpetue, suportate de beneficiar, ca aici 
sunt ingropati banii dumneavoastra! Spre sfar§itul mileniului §i putin dupa, datorita 
eforturilor depuse de FSN-ul retrograd in interesul integrarii euroatlantice a 
cleptocratiei s-a ajuns la o coloratura social-democrata de ocupatie deplina a acestui 
culoar spre Parlamentul European, pamfletul Baroane! - de neseriozitate argheziana - 
neslujind decat la imaginea comerciala de atitudinar civic a foiletonistului, nu la 
alterarea acestei evolutii social-democrate a baronilor spre normalitate europeana. 

Anormal §i umorul minerului fiind paradoxul ca, nepreocupandu-se de 
Luminarea Poporului - sarcina uria§a, ca de neom, ce ar fi insemnat aderare la 



192 



Academia de Geniu Obligat - , nici de a pune in valoare Partidul Cadrelor Didactice 
ca curea de transmisie, nici de a occidentaliza Biblioteca Nationala „Neterminata" - s- 
a ajuns ca Autoelita, azvarlita-n bejenii de invazia minerilor, nu numai ca n-a mai dat 
la popor ce trebuia, monarhia bipartida liberalo-taranista, ci neavand de ales, s-a 
fesenit §i ea, fie §i in jural personalitatii navale a Capitanului de la Cotroceni! 

* Cea mai importanta iradiatie 03. Este ca Autoelita s-a fesenit, o duce la fel 
de bine ca baronii in feuda ei, a ajuns ultima citadela a fesenismului, adica lectura 03, 
pe langa reflectia la interogatia zinovieviana daca Intelectualitatea se fute sau nu mai 
bine decat Clasa Muncitoare, in democratia care face egale dinaintea conceptului 
postmodern de arta al Generatiei Pupici Variatiunile Goldberg patapieviciene cu 
maneaua lindicului tricolor prostituat pe la Bellagio-Ibansk, genereaza tot felul de 
iradiatii de care geniul simulant nu are nevoie, pentru ca el nu iese din proiectul avizat 
de agenti, de agentii literari, dar pe care cine necesita transfuzie de geniu obligat §i le 
noteaza sistematic pe foi volante, cum ar fi caracterizarea finala a Autoelitei dupa 
spaima Mineriadei, din punct de vedere al geniului politic, ca fiind fesenist reformista 
in sens Bracan-Roman basescian, adica langa Stolo §i Mona, nu langa Corneliu 
Coposu §i Doina Cornea, cum au lasat geniile tutelare sa se inteleaga candva! 

Aceasta clasica a§ezare Intelectuala pe temeiul posibilului §i al avantajelor 
concrete extinde cercul adresantilor Apelului catre lichele de la national-comuni§ti la 
toti nostalgicii , inclusiv regali§tii, reducand Nostalgia ca atare la literatura, la 
macondianul dor de a sexui, generator de colaborationism castrist §i de bestselleruri, 
in prealabilul consecintei eliminandu-se de tot problema fundamental^ a reinnodarii 
firului istoric de unde ni 1-a forfecat la 26 iunie 1940 alianta totalitara fascist- 
bol§evica, ceea ce ar fi permis continuarea indeplinirii Misiei Culturale, a§a ca se 
cimenteaza crantul verdict ca Revolutia Fututa nu a adus Libertatea, unei 
megaintelectualitati care se descurca voiajand §i fara, ci doar Schimbarea de Stapan 
intern §i extern, cele mai mari avantaje avand cine s-a orientat mai repede, inauntra 
sau in afara, iar pretul fiind a se compara bilantul in generarea de personalitati al celor 
22 ani ai Epocii Reginei Maria cu ce-o da la popor, fie §i in 33 de ani, Generatia 
Pupici a Epocii Mooye. 

* Norocul lui. Mircea Cartarescu nu a facut filologie degeaba, este un scriitor 
profesionist, un valoros profesor de literatura cu P mare, capabil a manui numeroase 
procedee de constructie narativa §i detine o paleta bogata de tehnici ornamentale ale 
discursului. Nu orice publicist roman poate jongla cu textul a§a. 

In plus, spre exasperarea la toti, Mircea a citit mult mai mult decat a scris, iar 
din bursa-n bursa §i prin alte facilitati, cum ar fi lectoratele sau conferintele, lansarile 
§i lecturile publice, cunoa§te cum merge literatura §i la altii, e con§tient de ni§te 
chestii §i tot ce uime§te regretabil ramane atunci doar paradoxul ca progresul ca§tigat 
artistice§te de Literatura Romana prin contemporanul nostru Mircea Cartarescu este 
uneori compensat negativ prin gravele sale optiuni politice, simpatii, dependente, 
confuzii sau ambiguitati ideologice emotionale, de care sufera uneori pana §i orbitoral 
sau text, unele fiind chiar scartaitoare asurzitor derapaje, cum ar fi nedocumentarea 
privind intimitatile Clasei Muncitoare sau sinuciderea matricii stilistice a taranimii §i 
contributia anti-eminesciana §i anti-mu§atina la ne-Recuperarea Basarabiei. 

Norocul lui e ca, Literatura Romana nefiind functionala, multa vreme de-aci 
incolo, pana la occidentalizarea Bibliotecii Nationale §i tarnosirea Catedralei 
Mantuirii Neamului, nici un critic influent nu se va strica monografic cu Autoelita. 



193 



* Sd-l dublu injure . Coca Dospinoiu le dadea timizilor exemplu de cum sa te 
descurci la bac fara lecturi, pe criticul cartarescian de la Contrafort, marele 
basarabean Vitalie Ciobanu, care nu a luat atitudine contra Omului-cu-doua-mame, 
sa-1 dublu injure ca in 03, p. 420 de marele §tefan eel Mare el zice smirnovi§tilor 
moscoviti ca nu-i de mirare ca toti moldovenii de azi li seamana ca doua picdturi de 
apd: pitici, peltici §i degrabd vdrsdtori de sdnge nevinovat, deoarece criticul, ca §i 
candidatul la examenul de maturitatea comunicarii, a citit pe diagonala sau n-a citit, 
dar el poate ghici oricand valoarea, ca intr-un nor de piatra peste o imensa livada de 
meri sovhoznici, acordand nota dorita de nacialnici. 

* Autoelita este expirata deoarece publicul cultivat se cam descompune sau 
scade calitativ, naucit ca a§a de mult din stocul ce-a tezaurizat dupa Revolutia Fututa, 
adica Eliade, Cioran, lonescu, Noica, Steinhardt, ba chiar topitul Goma, sau tot mai 
uitatul cuplu Monica Lovinescu §i Virgil lerunca, e tot atat de ru§inos a etala in raftul 
1 precat a te afi§a cu xeroxurile costisitoare ale manuscriselor Eminesciene, care au 
ruinat Academia Romana in favoarea antievanghelistei Societati Academice a dnei 
Mungiu-Pippidi, §i din care trudnice pagini pre-noichiste, protolegionare, nu e de 
invatat nimic de catre Generatia Pupici, decat ca mai bine papitoi promoter-pamfletar, 
bursier pe banii minerilor contribuabili, decat golan §i anticomunist! 

* Omul durerii. Un mare scriitor postmodern de succes, dependent de disciplina 
contractuala a meseriei, de termenele de predare, trebuie respectat in exces daca 
ajunge vizibil celebru, invidiindu-i-se-n primul rand capacitatea de a-§i impune tuturor 
aceastd disciplina, in epoca telefonului mobil §i a chatului, pana §i fanelor sale. 

E de crezut ca, in acest sens perpetuu giratoriu, adica girat de ni§te §tiutori, 
experienta inauguratoare cu securista §i calculata Irina, are §i caracter intemeietor al 
unui mod de existenta riguros producator de text, tipic geniului inaripat, daca se 
adauga §ocarea publicului prin excesul de maculari ale miturilor cons aerate sau ale 
riturilor de initiere in trecerea dincolo de masura. 

Starea de nemultumire §i chiar fiorul de ingratitudine ce inca mai razbate din 
cea mai buna proza scurta a bestsellerului De ce iubim femeile/Miert szeretjiik a noket, 
se datoreaza mai degraba vocatiei de cadru didactic a autorului, irepresibilei nevoi de 
a invata pe altul care caracterizeaza inca din Antichitate Partidul Cadrelor Didactice, 
nefiind frustrare mai castratoare decat a nu fi nevoie de competenta ta , mai ales ca 
tipul de contact descris, nediscutandu-se-ntre tigara §i tocana nimic revolutionar de 
metafizica ce inconjoara ca un zid protector simbolul simbolurilor, era ca un demers 
depresurizant tipic proletarian sau chiar muncitoresc frunta§, stahanovist pe baza de 
„substanta energetica P" administrate ei. 

Oricum, e dureros §i pentru tine, sa ti se spuna la plecare ca Intelectualitatea nu 
se fute mai bine, ci doar mai profund decat Clasa Muncitoare. 

* Neputinta, jenantd ^i pentru Autoelita, a dlui Mircea Cartarescu de a cuprinde 
in Trilogia Orbitor eroismul Clasei Muncitoare din decembrie 1989, neasistate de 
Intelectuali, ne pune pe ganduri in directia contestarii coerentei §i soliditatii ideologiei 
literare textualiste presupuse de insu§i trilobatul edificiu pe covora§. O fi acolo, ca in 
papu§ile ruse§ti Matrio^ka - denumire prin care, in genere, prietenii mei din CNSAS 
am observat ca inteleg secularele noastre servicii de la Rasarit, nu neaparat de stat 
toate, controlabile, pot fi §i de racheti sau de recuperatori - introlocate mai multe carti 
quasi-biblice, respectiv Mircea, Capitala, Romania, Herman, Antipa, Eminescu, 
Universul, Moldovenii, Mendebilul §i mai ales Cartea qua Carte, or, aici e aici. 



194 



experimentum crucis ca nu a fost suficient de incapatoare Cartea asta pentru eroismul 
Neamului Romanesc, vointa de jertfire imposibila fara persistenta valorilor creatine 
altoite pe un viguros portaltoi inca dacic: Vom muri §i vom fi liberi! Nici tunatorul 
Exista Dumnezeu! de la Timi§oara nu e amintit, nici cre§tinismul practicant de grota la 
Crucea Timi§orenilor din Pasajul de la Universitate, chiar la intrarea dinspre 
Geologie, altar nimicit la contrarevolutia explicita din 29 ianuarie 1990. 

Caz de insuficienta Intelectuala tipica, retii din complexitatea unei rasturnari 
istorice doar cat iti convine pentru SUCCES: aspectele de senzatie pe baza carora sa 
faci un text banos, respectiv Libertatea pe care ti-a daruit-o tie tocmai Clasa 
Muncitoare, pozitiva Eminescian, a banateanului lui Ion Marcu, fie §i coalizata cu 
interlopii lui Dan losif, ca s-o iei la mi§to §i, sugandu-i pibul prin ICR, sa §i difuzezi 
pe plan international viziuni profund subiective §i denigratoare asupra tribulatiilor la 
care o supune refuzul Intelectualitatii relativ parazite de a-i acorda asistenta §i 
consultants civica, in ampla complicitate cu cleptocratia §i nucleul ei dur, burghezia 
de §paga, care se demasca tot aranjamentul in lipsa de preocupari privind Luminarea 
Poporului, Emanciparea Cadrelor Didactice, occidentalizarea Infrastructure 
Intelectuale de care sa se bucure toti care ar mai citi. 

* Pacatul istoric al Epocii Mooye. Culmea este ca pana §i legionarii Delirului, 
care erau 90% anticoruptie §i sub 10% antisemiti in programul lor de guvernare, au 
§tiut sa evite uria§a spartura dintre megaintelectuali §i Clasa Muncitoare, numai pe 
baza acestui uria§ potential evitand ei a face nationalism de caricatura, ca al partidelor 
ex-centrice ale pluralismului de dupa 1989, care 1-au dat insa §i la popor, ca pe un 
sifilis neserios, de s-a ajuns de sa se cante dadaist pe la nunti, in Epoca Mooye, sub o 
puternica impresie estetica chici, cum ca Suie lancu pe statute §i le da la unguri muie, 
la care ca glosator eminent nu poti adauga decat mesagiul ecvestru unionist echivalent 
Pai daca voi vreti Ardealu, sa vd dea la muie calu, toate apele Dunarii neputand spala 
insa pacatul acestor generatiuni, indiferent cum s-au futat ele-n intimitate, 
intelectualice§te, tarane§te sau muncitore§te, de a nu fi recuperat Basarabia. 

* Ce ne invatd Biruinta singuraticului, atomizatului Mircea Cdrtdrescu. Ca pe 
acest transatlantic carpato-danubiano-pontic Wilhelm Gustloff, care este RO in 
vidanja globalizarii, dupa masacrarea idealurilor tineretului idealist de la Baricada 
Pietii Universitatii, nu exista salvare colectiva, ci numai supravietuire individuala . 

Geniul inaripat al Candidatului nostru Nobel eel mai bine plasat i-a permis sa 
adopte strategia corecta inca de pe cand noi mai zbieram Jos comunismul! sau cantam 
frenetic Mai bine golan, decat activist, din punct de vedere al postmodernitatii recente 
jignind prin incorectitudine, poate chiar prin ingratitudine, generatiile de alta parere, 
cu deosebire pe activi§tii care AU CREZUT sau pe securi§tii de omenie, recuperatori 
ai Manuscrisului sau care au impiedicat pe cate un disident adevarat a scrie carti 
pentru a face rau cu scopul de a face bine. 



195 



12. Autoritatea lui Mircea Cartarescu, candidatul Nobel 

* Autoritatea dlui Mircea Cartarescu a devenit orbitoare. §i, cum cariera sa 
romaneasca este din ce in ce mai mult un palid ecou al celei euroatlantice, bazate pe 
cateva tari cu literaturi functionale, a§a lansarile dumisale cu imbulzeala apocaliptica, 
de la Libraria Kretzulescu, arata pitorescul uman, precum ar figura Toulouse-Lautrec 
Schilodul populatia de la concertele eveniment din RO ale sopranei Angela 
Gheorghiu, care de asemenea e celebra. Nu i se poate intampla lui Mircea sa treaca 
publicul pe langa poza sa fara sa-1 recunoasca, a§a cum Generatia Pupici i-a facut-o 
lui Labi§ in noiembrie 2006, nerecunoscandu-i portretul la standul Edago. Ba chiar 
ni§te pensionari s-au uitat chiora§, prepuielnic, sa nu fie cumva Capitanul! 




Epopeea metatextual-parodica Orbitor a rava§it canoanele, unitatea de masura, 
termenii de comparatie sau admiratie. Acum, nume sonore de universitari, ca 
Liiceanu, Andrei Ple§u, Oi§teanu, Mungiu-Pippidi, Djuvara, Boia, George Voicu sau 
Manolescu pot desemna, pentru unii fani, doar personalitati stimabile, mari activi§ti §i 
ambasadori culturali, uria§i fiecare in domeniul sau de activitate, mari profesori, dar 
creatori cam fara opera, daca e sa compari obligatiile de catedra cu Creatia mereu 
inovativa, de dimensiuni faraonice, a lui Mircea, singura validata occidental. Te apuca 
§i ameteala sau mila de ace§ti carturari amabili, risipiti balcanic in nimicuri mondene, 
sau administrative pe la treburile dinafara, cum odinioara alti levantini ilu§tri, Mateiu 
Caragiale, conu Alecu Paleologu sau uitatul Petre Tutea! 

Chiar eruditia directorului ICR, Horia-Roman Patapievici, este pusa de TO in 
corzi, supercorzi §i blocaj standard, ducandu-1 spre o imagine de cinovnic §i de 
aparatcik, ritmul traducerilor netinandu-i pasul cu al Alergatorului de cursa lunga, 
de§i eseistica sa cu papion, inaccesibila poporului, ar trebui sa se propage 
international ca holograma unui fluture de forma ontodinamica, nestanjenita de 
barierele de limba §i de gradul de poluare. 

* Influenta d-lui Cartarescu in RO este, s-a spus, una catalitica. Eminentul critic 
Paul Cernat pare ca s-a lasat de scris proza dupa ce a cunoscut paradisul din 
Nostalgia, dar multi glosatori cred ca i se datoreaza cumva lui Mircea cinci opere 
sinecvanone ale Epocii Mooye: „U§a interzisa", „Despre ingeri", „Jiquidi", „Cruciada 
Copiilor" §i „Omul recent". Contemporanii, indiferent de varsta sau de pozitia sociala 
in spiritualitatea Romaneasca, la rasaritul geniului inaripat de postromanism 
cartarescian, au simtit diferite nevoi introlocate in aceea§i pizma chici, sa se masoare 
cu acest etalon de super-exceptie. Au intrat pe mo§ia lui memorialistica, onirica. 



196 



fantastica §i ateist-§tiintifica, rezultand astazi ca a dat fiecare ce §i cat a putut: o carte 
sincera (dar nu pana la a descrie proteza §i partile moi ale mamicii), o carte despre 
ingeri (dar nu §i despre demoni , fara de care nu poti explica dependenta Autoelitei de 
cleptocratie), o certare a lui Caragiale fara insa a vedea in darul Provinciei, Eminescu, 
pe supraomul Neamului Romanesc, o poveste despre necesitatea Partidului Cadrelor 
Didactice care sa se preocupe nu cu oligopedagogia mizeriei ci cu educatia prin 
activitati extra-§colare sa ne cunoa§tem Tara, adica UE, respectiv o critica absolut 
nedreapta a omului recent, gandita Stalinist ca $i cum noi efectiv am putea modela 
dupa planuri cincinale postmodernitatea , ignorand ca nu eruditia, §i in nici un caz 
luciditatea minima necesara (care te incremene§te adesea in proiect), ci numai 
dereglarea tuturor simturilor poate surprinde conceptele in mi§care, cum e §i acela de 
homosap sinucis moral recent, in lupta cu inertia, aproape ca eel mai iubit dintre 
pamanteni, autor totu§i a doua crime, care slabesc caracterul pur intelectual al gnozei 
ticalo§ilor. 

lata de ce, merita studiata universitar, printr-un val de licente masterate §i 
doctorate, influenta lui Mircea in toate segmentele de public ale populatiei, ce anume 
s-a produs in spirite la contactul intim cu opera sa, cum a revelat ea pacatele pe 
jumatate marturisite de anumiti primari, cu avertisment catre cercetator ca se cere 
seriozitate metodologica, deoarece pre-Eminescianismul s-a fumat §i „arta inalta nu 
mai define§te azi intreaga cultura, ci ramane doar unul dintre aspectele acesteia, fara 
vreun drept de preeminenta, in cadrul unui pluralism cultural la care au deja acces prin 
mass-media toate comunitatile umane ce i§i impart azi satul planetar" al lui 
Moromete, a carui Primarie i§i va muta pe motive de posteminenta cenu§ie contopi§tii 
de la Davos in conurbatia Giurgiu-Russe. 

* Ceva de spus, de scris §i de vdndut. Veleitarii au imbulinat-o. Mircea 
Cartarescu face parte dintre principalii Mari Romani ai Tranzitiei, Epoca Mooye 
sfar§ind abia cu occidentalizarea dotarilor Bibliotecii Nationale. La lansarile 
Humanitas participa mil de oameni, incat se justifica mutarea lor de la Kretzulescu la 
Casa Poporului, ca sa poata fi bine vazuti toti §tiutorii. lar entuziasmul pentru 
ilizibilul Orbitor 3 s-a manifestat chiar inainte ca anuntata carte sa fie citita. 

Pe chat-mi gase§ti formula „Sunt fan Cartarescu!", iar pensionarimea a invatat 
sa descarce de pe net, piratat, ceea ce e prea scump in marile lanturi de librarii. 

Paparazzii viseaza a fura fotografii cu fluturele de pe laterala mamei fictionale a 
autorului, iar colectionarii - celebra ei proteza, s-o vanda cat mai scump Muzeului 
Literaturii Romane, §i unii §i altii folosind codat pentru a denumi obiectivul sintagma 
Madam Butterfly... 

Tinerii cititori, sensibilizati de atacurile civice la adresa BOR, nu prea se mai 
due la biserica, i§i ascund icoanele de musafiri, iar cei foarte atei se declara jigniti 
pana §i cand bat clopotele-n Suceava ca in Lucerna vecerniilor lacustre, cand junii 
corupti de acolo bat podul, dar sunt aici-§a tot mai interesati de New Age, de gandirea 
sapientiala §i de creative writing, fiind cu totii de acord ca nu se merita pentru ca sa 
mai scriem literatura cu L mare decat pentru a vinde, pentru succes, fiind na§pa sa 
ajungi cadavru in debara sau in urna paradisiaca a Zarazei, adica sa produci doar pe 
stoc, ca unele testicule fara creier, fara chei, fara cifru, fara supersimetrie, fara ratiune. 

* Du§manii directorului Humanitas ii atribuie pe web numele conspirativ Lulu, 
mizand pe a baga strambe apropo de sub ce titlu e tradus best-sellerul cartarescian 
Travesti. 



197 



Pentru unii carcota§i stam insa chiar mai rau, mult premiatul eseu U.^a interzisa 
fiind citit intr-o cheie deschizand orizont cum ar veni la o replica lirica sparta, 
inspirata diaristului cu nostalgii de romancier, de un pasaj cartarescian despre o 
camera interzisa: „Dupa ce-am coborat alte zeci de paliere, m-am pomenit pe-un 
culoar ca toate celelalte, in fata unei u§i identice cu oricare alta, dar care a refuzat sa 
cedeze chiar §i dupa smulgerea molu§tei baloase care-i servea drept lacat. (...) Am 
§tiut deodata ca gasisem camera interzisa, ca eram la cativa centimetri de enigma, de 
revelatie, de Mantuire, §i ca, totu§i, poate n-aveam sa ajung la ele niciodata." 

De semnalat ca un alt celebru titlu, de-al directorului ICR, pare a dialoga cu un 
alt celebru pasaj orbitor, tipic cartarescian: „cerul scdnteia ca vdzut printr-o lentild cu 
un punct de aur in adancul ei - soarele cu neputinta de privit." 

* §i, sexuali§ti, douamii§ti, serafimi, teribili§ti, arhangheli, nu mai intreb opera 
cui o pun in umbra, orbindu-ne, ingerii, heruvimii, mezonii, stranietatile, ejacularile 
de fluturi mantuitoare, pitorescul New Orleans §i melancolia din peisajele de brand 
Monsti Desiderio, toleranta §i intolerabilul in Cartierul Ro§u din Amsterdam, 
obscenitatea publica a scenei de monta textualista dintre nobilul polonez Witold §i 
evreica Miriam, inconjurati de tarantule lucratoare §i asistati de tehnicianul zootehnist 
intervievat de gazetarul agricol de la Steagul Ro§u, oroarea auctoriala de a continua 
ilizibilul 03 cu oribilele chipuri §i ma§ti ale tranzitiei, §tiutorii preferand, in 
concluzie, apocaliptica eutanasiere a celor doua milioane de bucure§teni de pe 
maidanul Casei Poporului, aproape imediat dupa elicopterizarea intaiului nostru 
pre§edinte judecat, neexistand speranta ca vor duce 03 pana la pagina 420. 

* Vdndtoarea de recitatori. Dat fiind ca pe vecie Capitala este epuizata liric de 
cand s-au copt la 5 martie 1998 premizele Intelectuale pentru topirea bronzului 
Eminescului cu tate erecte din gradina Ateneului §i pentru expedierea la origine, la 
Ipote§ti, a mormantului de la Bellu, argumentandu-se occidental ca se face pelerinaj 
ca-n Ghencea la Ceau§e§ti, dar nu marxist ci legionar, se prea poate ca Autoritatea lui 
Mircea sa fie totu§i mai mare la Breban in provincie, unde vanatoarea de recitatori 
continua. 

In cochetele cafenele create de fiziologia provintialului poti adese constata cat 
de invidiata este totu§i Capitala pentru norocul literar de a fi luminata orbitor de un 
megastar, de un scriitor postmodern, un anume profesionist Mircea carele, de§i pornit 
spre mit dintre Mitici, prin munca, munca §i iar munca, fara a-§i asuma vini istorice 
sau alte grave concesii ideologice, uite ca a ajuns la un asemenea succes aici §i in 
afara cum doara oamenii de cultura fizica, sportivii mentorului liberal Manolescu au 
mai beneficiat! 

Mai ales gloria externa, perspectiva de a fi simultan un Dan Brown §i un Orhan 
Pamuk, treze§te luciri de fascinatie in ochii stralucitori de tarie. Ti se spune de la 
obraz, in caz ca te iei de 03: „Bucure§tiul nu a capatat niciodata demnitate literara. 
Citind cartea aceasta, ne-am dumirit ca Bucure§tiul a capatat demnitate mondiala". 

I se gasesc megastarului Mircea §i defecte, dar a-1 critica e un gest pus sub 
teroare sau macar sub ghilotina suspiciunii, o poti face numai din invidie! §i din 
incon§tienta, ca nici nu §tii cu cine te pui! Dai intr-unul, tipa toata Autoelita! 

§i totul se discuta pe ghicite, a§a cum §i recomanda reteta: in nori, in pietre, in 
carapace. Cu deosebire discursul §tiintifico-teologic din 30 este absolut inhibant 
departe de Kretzulescu, pentru ca librariile sunt rare, iar bibliotecile se bazeaza pe 
cartea ceau§ista, cele §colare chiar pe Cartea Rusa dejista, iar pasajele de 
postromanism cartarescian sunt acceptate cu bonomie, pentru ca toti ne blestemam 



198 



Tara, toti suntem romani one§ti. Nici macar in Moldova §i in Basarabia nu se ajunge 
la infama pagina 420! lar daca e§ti universitar, nu unul de Piatra Neamt ci chiar de 
Ia§i, ti se zice ca ce te bagi tu? E treaba ta? Respecta prioritatea! Sa se pronunte 
criticii de specialitate, cum ar fi antlEminescianul Chivu, Angelo Mitchievici, 
megaistoricii literari postcalinescieni §tefanescu §i Manolescu, sau alti apropiati ai lui 
Mircea, care cunoscandu-1 se pot exprima la obiect nu la imagine! 

* Zeroul famelic . Cartarescu este: dragut, pletos, cu dintii cariati la Bellagio de 
dulciurile gastronomiei moleculare, foarte inteligent, informal, calatorit, sensibil, 
carismos, muncitor, indraznet, comunicativ, sarac, fre§, cremos, modest §i talentat. 

El are in fata sa §i in ariergarda trupe comandate de generali straluciti: Liiceanu, 
Manolescu, Crohii, Edgarii, plus amazoanele feseniste sau manelare. 

Detractorul sau nu poate fi decat singuratic, urat, batran, demodat, incult, 
ortodox, antioccidental, nesimtit, abraziv, legionaroid §i incremenit in proiect. 

Certarea Celui mai bine vandut scriitor roman de catre zeroul famelic pentru 
pagina rasista 420 este nu numai ridicola, din moment ce in arena, din punctul de 
vedere al publicului, se bate tantarul cu armasarul; este §i o gre§eala in absolut! 

Zeroul famelic deschide calea spre Academic §i ICR uzurpatorului Jean Laturi§, 
mar§rutizat poate, prin Kotofei Ivanovici, de eterna Matrio§ka, §tiindu-l ros de invidie 
meschina §i de ura. 

* Dar a nu cenzura la Humanitas aceasta infama pagina 420 e ingratitudine in 
contextul de pana-n Nistru al primaverii lui 2007, cand intelectualitatea basarabeana 
apara cu atata curaj Romania, abia fofilata-n UE, de unele ma§inatiuni mankurte: 

- Atacurile conducerii de varf a Republicii Moldova impotriva Romaniei, stat 
membra al NATO §i al UE, dar mai ales termenii impardonabili pe care ii folose§te 
pre§edintele R.M., Vladimir Voronin, in atacurile sale absolut nefondate contra 
Romaniei au dat pe fata toate cartile politicianiste ale guvernantilor de la Chi§inau §i 
ale sustinatorilor acestora din umbra. Tacerea sinistra a aliatilor lui Voronin, 
diversiunile „comunisto-cre§tine" necontenite impotriva Mitropoliei Basarabiei, 
anihilarea complexului mediatic radio §i TV, lichidarea cursului de istorie a romanilor 
§i a institutiilor academice corespunzatoare, revendicarea Moldovei lui §tefan eel 
Mare de catre un aventurier politic §i un necredincios care provoaca un razboi intern 
in ortodoxie, dar mai ales atacurile nera§inate ale Rusiei impotriva Uniunii Europene 
in problema cererilor de redobandire a cetateniei romane§ti ale basarabenilor 
demonstreaza ca altele decat grijile pentra bunastarea sociala §i spirituals a cetatenilor 
R. M. constituie fundamentul acestei diversiuni. Ura comuni§tilor fata de poporul 
roman §i idealul european, dorinta patima§a a guvernantilor de a nimici tot ce este 
romanesc §i proeuropean pe stravechiul pamant romanesc al Basarabiei, decimarea 
prin mankurtizare a populatiei romane§ti de dincolo Nistru, rebol§evizarea societatii 
prin reinstalarea monumentelor criminalului Lenin §i ale ocupantilor sovietici, 
incapacitatea de a democratiza §i de a aduce prosperare cetatenilor R.M., fenomenul 
periculos al depopularii R.M., unitatea criminala dintre economia subterana §i politica 
guvernantilor actuali, toate astea la un loc arata ca atacurile conducerii de varf a R.M. 
impotriva Romaniei reprezinta acela§i vector criminal procomunist, slujitor al 
uraciunii antidemocratice §i anticre§tine a urma§ilor regimului totalitar de ocupatie, 
dar §i al intereselor geopolitice ruse§ti. {Declaratia Forului Democrat al Romanilor 
din Republica Moldova (FDRM) privind ostilitatile guvernantilor comuni§ti 
declan§ate contra Romaniei §i Uniunii Europene, Chi§inau, 12 martie 2007) 



199 



* Cam de prin 2004, cu autoritate Mircea Cartarescu exprima pe deplin im Stil 
des spdten Postmodernismus viziunea §i misiunea Autoelitei, care daca s-ar promova 
Partidul Cadrelor Didactice curea de transmisie, ar fi o vedenie fesenizata recent §i a 
Neamului, altminteri deficitiv imagologic fara canal tv Didactic. De aceea, in tara lui, 
nu se merita a se citi §i alti autori, pentru ca orice intrebare i-ar fi dat sa §i-o puna cu 
perechea lui vreun oxiur, vreun fluture sau vreun vrednic virgula om, ea i§i gase§te in 
TO un raspuns la standarde euroatlantice de autoritate, care sa satisfaca toate 
gusturile, cum rezulta §i din coral criticilor marturisiti glosatori (de§i nu se inhama la 
o investigatie migaloasa separand ce e radiografic fecala nedocumentata, de ce e 
sperma de aur), de unde §i lamentatia sfintilor parinti ca Literatura Romana este atat 
de demolata dupa batalia canonica incat toate variantele de subiecte de bac scris sau 
oral se pot intocmi, de catre filologii bucure§teni, care stapanesc discret educatia 
provinciei, ca un puzzle metanoichist numai pe baza de texte din opera paranoichista a 
lui Mircea Cartarescu, dar numai din politete evita. 

* Sa ne scopeasca istoria. Pe la seminariile de filozofie §i istoria religiilor, se 
intarzie ore intregi de catre Autoelita, cum zabovea Heidegger cate o saptamana pe o 
pagina din Heraclit, explorandu-se simbolistica metafizica a unor pasaje ermetice 
cartaresciene care li complexeaza §i li face simpli glosatori chiar pe cei mai ilu§tri 
dintre putinii no§tri megaintelectualii creati pe o infrastractura Intelectuala inca 
precara: 

„Teasta profetului se umplu atunci de-o stralucire de diamant. Trebuia sa ucida 
timpul, sa scopeasca istoria, sa anuleze infernul, sa ramana doar cu polul spatial §i 
paradisiac al busolei corpului sau. Sa permita doar erectia duhului §i ejacularea 
fierbinte a ragaciunii. Avu revelatia vulvei materne §i iertatoare ce se deschidea, ca un 
ochi triunghiular, in ceruri, §i in care trebuia sa patrunzi ca sa te poti na§te a doua 
oara, din apa §i duh sfant. Doar facandu-te femeie pentru oameni puteai sa ajungi 
barbat pentru Dumnezeu, caci pentru El intelepciunea acestei lumi e nebunie §i §tiinta 
ei de§ertaciune." 

Pe mine, ce m-a abatut de la trebi, de la Marea Patrandere, nefiind Biblia Gay ci 
enervarea ca revelatia vulvei materne §i iertatoare a unora, ce se deschide, ca un ochi 
triunghiular, in cerari, §i in care trebuie sa patranzi ca sa te poti na§te a doua oara, li 
determina aici pe pamant, sa ne scopeasca noua istoria, fara frica de Dumnezeu, nici 
de tineretul idealist care vine, vine, vine, vine - Maran atha! 

* Salvati Mausoleul Bol§evic! Fesenizarea s-a cronicizat cu sechele manelare 
incepand cu echinoctiul de primavara al anului 2004, cand Solidaritatea pentru 
libertatea de con^tiinta s-a ridicat in contra Catedralei Mantuirii Neamului, parandu-i 
rau de Parcul Carol ^i de posibilitatea disparitiei Mausoleului Bol§evic cu celebrele 
arcuri sovietice leningradene din granit ro§u de Trinidad, declarat brusc podoaba a 
Capitalei, arcurile fiind ca ni§te turle de strigoi ale bisericilor demolate, monument de 
arhitectura de valoare inestimabila, Mircea Cartarescu gi cregtinul ortodox practicant 
Horia-Roman Patapievici aparand in Observatorul cultural pe lista de semnaturi langa 
Gabriel Andreescu, Smaranda Enache, Andrei Oi§teanu, Razvan Radulescu §i 
profesorul Emil Moise, un nume care se va afirma prin 2006 cerand izgonirea 
icoanelor din §coli, pe lista semnaturilor figurandu-i nu numai flexibilizatorul de 
curriculum §i autor de manuale alternative Alexandra Cri§an, mai alternative poate 
decat ale celuilalt autor, postclasicul Marin lancu, de la aceea§i providentiala §coala 
42, supersimetrica dincolo de corzi §coalei 41 a Cartarescului, ci §i, avizata de 
Monica Lovinescu, o experta in pu§cariile bol§evice ca Doina Jela - inspirata 



200 



demitizare ca violator a lui §tefan Voda al Moldovei, A pus de mamaliga, aparand in 
Jurnalul National , la 13 iulie 2004, acest an 2004 fiind o cotitura strategica a 
megaintelectualilor, in sensul intelegerii realitatii sociologice obiective ca nu se poate 
create publicul cumparator al cartilor lor decat adaugand europene§te la publicul 
cultivat publicul fesenist §i chiar manelar. 

* Este extrem de greu sa indrepti ceva in instaurarea postromanismului ca 
avangarda a Epocii Wash, deoarece privit prin videocamera, Mircea, ca trandafir 
fesenist portocaliu reformist, te inhiba cu aerul ala de a avea totdeauna dreptate cu 
care te-a paralizat §i domnul Ion Iliescu, a§ezandu-se tot a§a deasupra oricarei critici, 
epuizandu-§i mandatele fara a baga gaze la Oltenita §i favorizand tot conurbatia 
Giurgiu-Russe ca viitoare Capitala culturala definitiva a UE. 

* Bizareria ca Fluturele amiral al postromanismului, neprotestand, a asumat 
integral manifestul Imposibila lustratie, care ingroapa Proclamatia de la Timi§oara 
langa eterna eleva Luminita Botoc, o sfanta de canonizat §i de facut patroana 
invatamantului Romanesc, cum nu a fost aleasa micuta bulgaroaica, Sfanta Filofteia 
de la Manastirea Arge§ului, - pune sub semnul intrebarii daca fostul profesor de 
Limba Romana Mircea Cartarescu mai este solidar cu Partidul Cadrelor Didactice §i 
viziunea acestuia despre propria misiune privind a se privi Educatia drept Prioritatea 
Nationals suprema, deci necesitand canal TV Didactic, pe baza de filme documentare 
care costa mult, fiindca nu se fura cultura ca meseria, cum a reie§it §i de la cine i-a 
supravegheat pe Intelectuali inainte, adica sa palavrage§ti cu invitatii promovandu-le 
ultimul produs nu e tocmai Luminarea Poporului, al carei sens durabil e transformarea 
pluralismului in democratic. 

* Geniul inaripat inseamna a anticipa directia fertila. Prin rezerva sa 
nouazecista ambigua intern §i extern vizavi de Revolutie, de Plata Universitatii §i de 
Reprimarea Bol§evismului, adica de insa§i Fezabila Lustratie - din recunogtinta nici 
securigtii interni ca Ion Stanila gi nici externii ca Herman nestricandu-i cariera, ba 
poate dimpotriva! - , Fluturele Curcubeu al optezeci§tilor pare sa fi favorizat 
feromonic metamorfozarea larvelor E^alonului 2 al Nomenclaturii in cleptocratie 
penetrand membrana fiintei interlope vreme de doua cincinale decisive, ramanand ca 
abia in Akasia Epocii Wash sa se afle de catre inspectorii fractali daca a anticipat sau 
nu Cel mai bine vandut scriitor roman profilul viitorului sau cititor de dupa ce 
consensul iliescian de la Snagov va duce-n 2007 in UE, ca fiind nu atat publicul 
cultivat, cat publicul fesenist de ce iubim femeile, ba chiar manelar. 

* Diviziunea muncii. Coca Dospinoiu avea initial, pe la lectiile „de§chise", cea 
mai proasta parere despre dl Mircea Cartarescu, gasind ca acest Badislav „bulgaroi cu 
ceafa groasa" incarneaza cea mai inalta forma de coruptiune a sufletului mioritic, 
dupa ce dl Patapievici i-a radiografiat la IFA Magurele in celebrele Politice fecala 
spatiului! 

- Auzi draga, sa-i denigrezi tu pe Romani ca au false mituri §i sa voiajezi, drept 
rasplata, pe tot mapamondul, jumatate din viata! Cu ce scop ascuns? Ca sa ne atribuie 
aia, noua, contribuabililor cinstiti, vini istorice, care ne pot costa la o adica miliarde de 
euro, cand s-o mai intrema tara! 

De indata ce a inteles trendurile §i a auzit c-ar numi o profa incepatoare Orbitor, 
ca-n Tricolorul de vara, in deradere Ciorditor, brusc s-a rotit complet, probozind-o: 



201 



- Cum de-ti permiti sa te iei, domni§oara, de eel mai mare scriitor roman 
postbelic, care a devenit candidatul nostru Nobel prin eforturi proprii? Da' nu ti-e 
ru§ine a§a un pic? De-o fi scriind Alergatorul nostru nepereche o capodopera compusa 
numai din citate sau de-o fi el un increzut, sa se pronunte cronicarii literari consacrati, 
Nicolae Manolescu, Alex. §tefanescu, Dan C. Mihailescu, antiEminescianul Chivu, 
Angelo Mitchievici §i atatia alti universitari, conform diviziunii muncii rolul dumitale 
fiind preuniversitar, adica sa extragi ideile principale §i citate semnificative pe care sa 
le memoreze elevii. . . 

* Autoritatea mediatica intr-adevar uria§a a lui Mircea Cartarescu explica 
propagarea pe net a unui indemn la boicotarea CNSAS-ului atribuit Lepidopterei 
postromanismului, de§i reproduce argumente de factura pur iliesciana, dragi puilor de 
nomenclaturi§ti mari §i mici: 

„Nu ma intereseaza, n-am de gand sa-mi cer dosarul, prefer sa dorm lini§tit §i sa 
am incredere in prieteni. Realmente ma tem de ce a§ putea descoperi. Din partea mea, 
«baietii cu ochi alba§tri» pot sa stea lini§titi". 

Puiutului de persecutat politic, o asemenea atitudine i se pare insa a nu fi de fapt 
decat anexa practica, instructiunile de aplicare desantand in viata cotidiana, ale 
doctrinei Imposibilei Lustratiil 

* Aceste atacuri antiromdne§ti. lar asasinarea Mitului Eminescian, barbierirea 
voievozilor §i despodobirea sufletului Romanesc, ba chiar scoaterea icoanelor BOR 
din §coli, cum in perspectiva §i a pozelor voievozilor, va invit sa retineti §i sa 
transmiteti mai departe ca aceste atacuri antiromdne^ti nu se produc din vreo 
conspiratie a transnationalelor, cu scopul, de pilda, cum se mai spune prin cancelarii 
despre viata sanatoasa, de catre colegii marxi§ti, ca sa ne intre bine in cap ca socata 
noastra din flori de soc naturale e cancerigena §i sa bem atunci gua§e §i euri de import 
aduse cu sacaua, iar in loc de prune afumate mocdne^te sa ne hranim pruncii cu 
pulberi de fructe exotice deshidratate! Sa nu uitam ca de la 1 ianuarie 2007 incoace, 
noi avem doua patrii, poate chiar trei, iar a carti e conspirationism, scenarita §i 
sinistroza! 

A da cu hu! §i chiar cu heideggerul e un drept ca§tigat prin grele sacrificii, cu 
jertfele chiar de sange ale poporului, la Revolutia din Decembrie, a§a cum a fost ea, 
organizata de partid §i de securitate, intra un suras vertical in futelnita ceceului, iar a 
lua partea Poetului National inseamna tocmai repudierea acestui drept! 

* Folosul publicitar antecalculat. Daca inchizi ochii §i te gande§ti ca, oricate 
tipuri de ambiguitate ar exista, acest text inginerit pana la ultima virgula §i ultima 
semnificatie este destinat, in perspectiva decernarii Nobelului, unui public nu Roman 
ci strain , iar traducatorii tradeaza, nu te poti decat inveseli de cum va cadea chiar pe 
orizontul de a§teptare incarcat de presa cu prejudecati, aceasta descriere plina de 
superioritate §i ura a istoriei Neamului Romanesc. Cat despre a protesta ca un naiv ca 
nu e chiar a§a u§or sa te incumeti a te lasa rupt de camilele paganului pentra libertate 
§i pentru credinta, ba chiar pentra ca intregi sate creatine oropsite de la sudul Dunarii 
sa poata migra, hamesite §i hranindu-se cu fluturi congelati ca cu mamutul lui 
Soljenitin din lentila de gheata siberiana, spre sloboziile, daca nu §i spre slobozul 
carpato-danubiano-pontic, cu fibre nobile polono-evreo-banatene, apoi asta face parte 
din procentul de scandal cu folos publicitar antecalculat, a§a ca nu e altceva de facut 
decat sa te §tergi la ochi §i sa multume§ti cerului ca ti-a dat oftalmologia nu numai 



202 



pentru a vedea pacatele altuia, ci pentru a privi in tine sa-ti masori neputintele de 
Roman. 

* Gdndul ascuns. Mircea insu§i este con§tient de autoritatea sa, chiar daca nu 
intelege totdeauna ca protectorii sau prietenii sai din Autoelita il pregatesc parca 
pentru functia prezidentiala, pentru care il indreptatesc §i talentul managerial, §i 
abilitatile de PR, §i experienta de analist politic in capacitatea de a se orienta. Mai 
ales, el are carisma, numai Ion Iliescu bucurandu-se zambitor de o asemenea credinta 
a publicului in tot ce exprima el. In plus, Mircione cunoa§te cu asupra de masura 
trendurile euroatlantice chiar la fata cremoasa a locului §i ar §ti calauzi Romania spre 
sincronizarea Infrastructure ei Intelectuale cu a prietenilor no§tri mai avansati in 
Luminarea Poporului, cum ar fi parcuri didactice unde copilul are facilitati de a 
experimenta a trai in cort sau in izba ca §i cum ar apartine la toate etniile 
planiglobului, biblioteci parohiale sau §coli deschise spre societate sa li se vada pe 
ferestre icoanele §i portretele voievozilor. 

De aceea, instinctiv, in finalul 03, Fluturele postmodernismului roman ridica 
manu§a provocarii ceau§iste daca ghice§te cineva dintre Intelectualii progresi§ti care a 
fost gandul ascuns al Impu§catului Revolutiei Impu§cate despre cum avea sa termine 
ca aspect Casa Poporului - secretomanie tipic michelangiolesca. Raspunsul fiind 
ceva numit „bazilica de zece ori mai mare ca Sfanta Sofia" (03, 540) 

Este evident ca privind dinspre Epoca Mooye spre Epoca Cea, Mircea nu poate 
face abstractie de nolle tehnologii §i atunci tropismul sau creativ spatial spre pereti 
transparenti §i glasvanduri cutremurate de roiurile de flutura§i publicitari cu prilejul 
Apocalipsei fara cruce, nu se explica daca te intorci la argument decat prin 
implementarea intre timp a termopanelor. 

Oricum, a§a cum in finalul apoteotic al 03 - cdnd moare toti bucure^tenii! - 
Casa Poporului se transfigureaza diamantin exact ca Briliantu, cam a§a ar fi §i daca 
Mircea insu§i, in loc sa-1 ghideze editorial din umbra pe anticomunistul visceral 
Traian Basescu, ar deveni el lnsu§i un carmaci al navei de la Cotroceni, pentru ca 
atunci §i Romania §i-ar atinge piscurile de civilizatie ale Implinirii §i achitarii tuturor 
arieratelor ei culturale ca fiinta istorica, nemaiaplecandu-se niciodata pe o copastie 
cand partenerii euroatlantici ii vor cere sa se pozitioneze pe cant odihnindu-se ca-n 
Fortul 13 jilav. 

* Institutul pentru Semnalarea §i Monitorizarea Antiromdnismului (ISMAR). 
Mircea este un geniu inaripat voios, ferice, adesea §ugubat. Farsa cu Zaraza facuta 
ness a provocat Romdniei literare posedate de bucure§teni indignati reactii penibile 
chici de corectie istorica. Poate ca insuportabila abjectie a paginii antimoldovene§ti 
420 este iara§i o practica deconstructiva curenta, supunerea cititorului la testul critic 
privind compatimirea natanga cu patriotismul strabun §i desuet. 

§i rezultatul pare catastrofal: e ca §i cum ar sustrage cineva moa§tele lui 
Eminescu de la Bellu sa le expuna la Muzeul Antipa §i istorica §tirista Andreea Esca 
n-ar reactiona! 

Se justifica atunci o data mai mult infiintarea in procedura de urgenta a 
Institutului pentru Semnalarea §i Monitorizarea Antiromanismului (ISMAR), fondat 
virtual de Camelian Propinatiu la Gaudeamus 2007 cand a auzit de un banner cu 
Redeschideti Auschwitz-ul pentru Romdni! expus vremelnic, la o expozitie de cactu§i 
cu vanzare, in Plata Romana din Venezia. 

Acest ISMAR deplin functional real, condus - evident - chiar de Mircea 
Cartarescu, Candidatul nostru Nobel eel mai bine plasat ca autoritate morala, poate 



203 



dubla cu finete complementara ICR-ul dlui Patapievici, corectand eventualele 
derapaje, inevitabile dealtfel, §tiut fiind ca atragi intotdeauna multa ura prin 
procesarea culturii, mai ales cand echipa iti este impusa. 

In definitiv, maestrul Cartarescu prezinta deja acreala aceea de om de institutie, 
care-ti ajuta sa dirijezi autoritar poate nu un echivalent al ICR, ci chiar Academia 
academicienilor expirati, unde de pe pozitia noichistului Eugen Simion poate ca 
desantistul Crohului ar mai recupera ceva din investitiile aberante ce s-au facut in 
ultimii ani in manuscrisele Eminesciene, necajind pe dilematicul Chivu. 

* Mitul Cartarescian. In massele de fani §i de fane adunate la marile 
evenimente editoriale nu poti citi decat constatarea ca nu mai exista nici un dubiu, la 
doua cincinale dupa Dilema 265, ca in golul creat prin Asasinarea Mitului Eminescian 
s-a incuibat, cu premeditare sau natural, Mitul celui mai bine vdndut scriitor romdn, 
Mitul Cartarescian , ca dovada celesta §i universale ca nu se poate fiinta ca public 
cultivat fara asemenea luceferi calauzitori ai gratuitatii de a cumpara §i a frunzari 
carti. 

Mai mult inca: este vorba aici §i de o schimbare de paradigma privind 
dependenta liniara a valorii geniului de cdta marfa vinde. Nenorocitul de Eminescu 
apare §i din aceasta perspective ca o persoana incapabila sa-§i cultive relatiile §i ca un 
cascaund, care nu trebuie imitat de nimeni, mai ales ca nu §tim, a§a cum s-a pus 
problema la nivel universitar de seminar, daca inainte de a-§i folosi manuscrisele se 
spala sau nu pe maini la closet la doamna Slavici cea compatimita de Horia Garbea. 

Ne place nu ne place, Mitul Cartarescian poate conduce la innobelarea Limbii 
noastre cea Romana, a§a ca aparatorii specificului national se pun in contradictie cu ei 
in§i§i daca nu sprijina prin toate mijloacele obtinerea acestei performante moderniste, 
care pentru imaginea RO ar conta ca §i cand unul din cluburile fotbalului particular 
modern ar aduce in Bucure§ti o cupa continentala §i fiesta s-ar derula tot la Plata 
Universitatii. 

* Metodologia meditatiei transcendentale. Dar eu cred ca n-are nici un rost sa 
delimitezi sociologic Autoelita, cum §i cat se suprapune ea peste grupul de prestigiu 
suprem. Ca §i in cazul cuvantului mafie, toata lumea opereaza cu un concept ce s-ar 
putea numi Autoelita, dar e §i greu, e §i superfluu a individualiza tintele, oricum in 
perpetua difuzie §i recoalizare. Lasa-i ca se simt ei! 

In definitiv, o carte perfect tehnica, in limbaj §i metoda sociologies, a scris 
Sorin Adam Matei. Adresandu-se doar speciali§tilor §i ramanand fara rezistenta de 
strada sau de blog, cu o singura mu§catura de pitbull, care nu se obose§te sa citeasca, 
boierii mintii 1-au facut oier, sa pastoreasca oile din Pipera daca-i convine alt Stapan. 

* Dinamica fara egal a Autoelitei. Este adevarat ca Fluturele 
postmodernismului romanesc a beneficiat in eel mai frumos an al gloriei sale, 2004, 
cand practic a redebutat cu De ce iubim femeile, de suprema consacrare pentru 
scriitorul roman, sa fie intrebat insu§i candidatul la Pre§edintie eel mai bine plasat 
(desigur nu eel pamfletat urat in Baroane!), la moment de maxima audienta TV, eel 
mai ravnit de publicitari, ca ce parere are de ce scrie Cartarescu, 1-a citit? - dar o prea 
mare dependenta de cariera altui muritor nu e buna, in contextul in care, daca ne 
bazam pe studiul lui Valerian Stan, Lolek, Bolek §i „elitele", din New York Magazin, 
constam cu uimire ca inca din mai 2006, cand Mircea se strofoca sa progreseze cu 03 
In solitudinea de la Castel, s-au §i produs unele redirectionari Intelectuale dinspre a lui 
Basescu spre alte flamuri: 



204 



- Mircea Dinescu este de mai mult timp partenerul de „afaceri" al lui Patriciu, 
liberalul inculpat finantand substantial revistele „Dilema veche" §i „Romania 
literara". Cele doua publicatii, alaturi de altele cateva, au fost achizitionate de curand 
de catre Dinescu (Trastul „Satyricon"). Pe statul lor de plata - foarte generos §i el, 
dupa toate informatiile - se afla nume sonore ale Intelectualitatii de la Bucure§ti: 
Nicolae Manolescu, Alex §tefanescu, Gabriel Dimisianu, Cristian Teodorescu, Mircea 
Mihaie§, Adrian Cioroianu, Robert Turcescu, Sever Voinescu, Lucian Mandruta, 
Cristian Ghinea §i altii. Tot aici, pe statul de plata al lui Patriciu, il gasim §i pe Andrei 
Ple§u - fost consilier prezidential (dar §i autor al „Minimei moralia"), despre care 
avem tot mai multe semne ca 1-a parasit pe prezident din fix acelea§i „dezamagiri" ca 
§i bunul sau prieten Dinescu. 

* Anticoruptia ca discurs autopublicitar. Ti s-a parut tie de foame ca poti da 
Celui mai bine vandut scriitor roman lectii de praxiologia coalizarii. la cite§te mai 
adanc acest 03, scris tocmai in acest 2006 de inclinare pe-o copastie a portavionului 
Capitanului de la Cotroceni, tot atat de pus in rolul decorativ precat predecesorul Emil 
Constantinescu! Oare nu sunt atatea marci ale independentei de gandire presarate din 
loc in loc, anume in perpetua ve§tejire a cruzimii anticoruptie a fascinantului conte 
antibaron Dracula §i a invocatiei Eminesciene cu Tepe§ Doamne? 

Ce sunt toate acestea decat, bine incopciat la dosar, firescul icnet de oroare al 
unui megaintelectual european la auzul barbarei chemari basesciene: La tepe baieti, in 
Plata Victoriei dupa 28 noiembrie! 

* Cearta cu Autoritatea. Odata cu inaltarea peste discul solar a acestui colos, 
Mitul cartarescian fundat solid pe Trilogia Orbitor, care ca blocul de pe §tefan eel 
Mare stanjene§te perspectiva, o sama de autori, ba chiar de megaintelectuali de-ai 
Autoelitei cu care ne-am obi§nuit, se simt de-amu cam fara opera, suspendati de 
coarda elastica, balanganindu-se chinuiti de un gol in colon §i de o bula-n alcoolul din 
ficat, cum simte doar pacatoasa acrobata-n trapeza, sub cupola Circului unde-§i avea 
mai de mult Kepler antenele parabolice §i telescopice precum §i astrolabele, venind de 
pe strada cu acela§i nume, retinand pudelul lui Faust in lesa de lux Calabi-Yau. 

E §i normal! Nimic mai na§pa: in raport cu monumentalitatea de catedrala de 
cristal inceto§ata de fluturi a TO, ce pot oferi pietii de carte contemporanii cei mai 
bine plasati in topurile publicului cultivat? 

Spre a nu fi surclasati de Alergatorul de cursa lunga, Nicolae Manolescu trebuie 
sa-§i publice de urgenta, terminata-neterminata, Istoria critica in toata masivitatea ei 
anticipat insipida fata de istorica Istorie de la 1941 a nationalistului patriot George 
Calinescu, domnii Ple§u §i Liiceanu trebuie sa-§i adune operele de pana acum in 
megacarti cu titlul de-a curmezi§ul cotorului, precum tine editia definitiva Orbitor, iar 
dl Patapievici trebuie cu orice pret sa mai scrie cat de cat ceva pur eseistic, printre 
picaturile obligatiilor manageriale de la ICR, abordand alt analizator al celebrei 
Beatrice dupa eel vizual, poate pe eel mai feminin §i mai lung, Nasul. 

* Contextul ca un condom placerii. Cel mai grav este ca nu pe buna dreptate 
publicul cool, cultivat, vorbe§te ditirambic despre succesele interne §i externe ale 
candidatului Nobel eel mai bine plasat, dl Mircea Cartarescu, ca $i cum am mai avea o 
mare gi stralucita Literatura , tot astfel cum publicul fotbalistic cultivat comenteaza 
despre succesele echipei lui Gigi Recall, filantropul care §i-a luat consilier politic un 
romancier postmodernist, Alex Mihai Stoenescu, specializat ca istorie in loviturile de 
stat, ca §i cum ar fi ale fotbalului romanesc ca atare, un fotbal totu§i relativ 



205 



incalificabil la marile competitii ale echipelor nationale de pe continent §i de pe 
mapamond. 

Or, contextul este esential in hermeneutica. 

Punerea problemei evenimentului cultural al anului trebuie sa fie confectionata 
cu totul altfel, reformulata cu alte ingrediente. 

* Sublinierea in Orbitor §i in De ce iubim femeile a adevarului obiectiv ca §i 
securi§tii sunt oameni este un gand bun catre „imposibila lustratie" a ambasadorului 
N. Manolescu, iar centrarea acelora§i doua carti pe micul nomenclaturism care a 
crezut, de§i torturat asimptotic spre apostatic de Ceau§e§ti, este o remarcabila 
reconciliere a Autoelitei cu publicul fesenist ceruta de spiritul euroatlantic de la 
Snagov §i prognozata de clasa politica dupa constatarea, in tragicul an democratic 
2000, ca seniorul Coposu n-a prea lasat urma§i. 

Se mai vede flexibilitatea diplomatica a lui Mircea §i din bizareria asta: coperta 
Levantului gazduie§te aprecierea ditirambica nu de la liberalul pa§optist Nicolae 
Manolescu, expert in ba§calia poeziei postmoderne, ci de la Ovid S. Crohmalniceanu, 
al carui cenaclu desantist nu era de poezie metaparodica, ci de proza desantista! 

Ceea ce nu inseamna ca Mircea nu poate fi §i rigid. Teza lui Zigu Ornea din 
Dilema 265 ca „poetul eel mai important al Romanilor din acest veac este Tudor 
Arghezi" - adica nici Eminescu, nici Nichita! - este o axa ideologica dura a 
monografiei Postmodernismul, unde s-a pazit cu acribie §i rigoarea academica impusa 
de profesorul coordonator, romanticul decan Paul Cornea, in ochii caruia uitandu-se 
cu inteligenta egipteanului Scrib, „Alergatorul de cursa lunga" §i-a amintit nu de 
Nichita, carele in ai lui Arghezi privind vedea pe ai lui Eminescu, ci va fi vazut pe ai 
dramaturgului §i diaristului Mihail Sebastian, §i el cadru didactic candva, profesor la 
liceul evreiesc de baieti Cultura din Romania Regala inclusiv eminentului critic Paul 
Cornea. 

* Prietenul meu Mircea Cartarescu, calatorind mai mult, ajungand la proportia 
poietica ideala de a haladui eel putin jumatate din timp peste hotarele romane§ti, a 
inteles eel mai bine dintre megaintelectuali sarcina ce le revine de la popor §i de la 
Partidul Cadrelor Didactice: obligatia de a se genializa §i de a publica afara. 

Or, geniu inseamna sa-i faci ceva inauntru la paradigma. 

Iar Mircea a ales intra a ne contraria strategia bazata pe postromanism, pe 
abjectul pariu istoric ca romanul e epuizat, e pe cale de disparitie din Univers, de 
dizolvare in oceanul global inainte de a-§i indeplini Misia Culturala. 

Fara frica, dezertoral din Arhipelagul §colar ne dascale§te §i combate zi de vara 
pana-n seara voievozii §i mitul Eminescian, adica tocmai baza de pe care ne lansam 
pretentiile la universalitate, la un loc in Istorie, intr-un spatiu cu 1 1 dimensiuni. 

Colegii lui, fara sprijin euroatlantic, nu-§i permit deocamdata acela§i elan sau 
curaj, de pilda sa maculezi memorabil Gdnditorul de la Hamangia, punand pe el 
abtibildul ca se gandea sa umple cu samanta lui spatiul carpato-pontic-danubian sau 
ca sa-ti infa§ori kitschul in pixeli tipator colorati, ceea ce - de§i iti da certitudinea 
morala ca te prinde - contamineaza tocmai albul marmorean al Odei in metru antic. 

In consecinta, ei nu pot tine ritmul cu alergatorul de cursa lunga decat fie 
adunandu-se in haita §i agregand cate o carte mai multi, fie opteaza iconic §i publicitar 
pentra ma§ti ale tranzitiei inghetate, cum ar fi sa te bazezi in vitrine §i la standuri pe 
principiul lui Kierkegaard ca sexul e seducator §i ti se vinde, lipindu-ti atunci pe 
coperte poze alese de cand erai mai tanar. 



206 



13. Pasti§ele dupa marii prozatori canonici ai secolului XX 




* Daca vreunul din volumele Orbitor este prima ta 
carte, nu e bine sa te pronunti decat asupra derapajelor 
postromaniste. 

Pentru ca sa-ti poti face insa o idee despre calitatea 
scriiturii din TO, spre a fixa corect locul acestei 
capodopere in Literatura Romana §i-n universal, inainte de 
a te apuca de ea §i ca sa n-o abandonezi ca un epuizat, este 
de dorit a parcurge minimum urmatoarele 50 de carti, care 
o preced cat tine Gaudeamusul 2007 §i din care vei invata 
cum s-o cite§ti incat sa te desfete. 

In ce prive§te insa aparatul §tiintific, medical, 
teologic §i metafizic din TO, este o sarcina a filologilor de 
la universitate sa-1 realizeze pe internet cum are Pynchon. 



1. Dante Alighieri: Divina Comedie 

2. George Calinescu: Opera lui Mihai Eminescu 

3. Marcel Proust: In cautarea timpului pierdut 

4. Eugen lonescu: Rinocerii 

5. Mihai Eminescu: Prozci literara 

6. Lucian Blaga: Spatiul mioritic 

I . Lev Nikolaevici Tolstoi: Anna Karenina 

8. Feodor Mihailovici Dostoievski: Crima §i pedeapsa 

9. Aleksandr Soljenitin: Stejarul §i vitelul 

10. Sorin Dumitrescu: Chivotele lui Petru Rare§ §i modelul lor ceresc 

II. Feodor Mihailovici Dostoievski: Eternal sot 

12. Cervantes: Don Quijote de la Mancha 

13. Shakespeare: Hamlet 

14. Nicolae lorga: Istoria Romdnilor (10 vol) 

15. Franz Kafka: Metamorfoza 

16. Mihail Sebastian: Jurnal 

17. George Orwell: Ferma animalelor 

18. Ana Blandiana: Octombrie, noiembrie, decembrie 

19. Hermann Broch: Moartea lui Vergiliu 

20. Samuel Beckett: A§teptdndu-l pe Godot 

21. Virginia Woolf: Orlando 

22. A. E. Baconsky: Biserica Neagra 

23. Albert Camus: Mitul lui Sisif 

24. Louis -Ferdinand Celine: Calatorie la capatul noptii 

25. Yasunari Kawabata: Sembazuru 

26. Nicolae Labi§: Balada 

27. Nichita Stanescu: Antimetafizica 

28. loan Alexandra: Imnele bucuriei 

29. Marin Sorescu: La lilieci 

30. Aleksandr Soljenitin: Roata ro^ie 

31. Marcel Proust: In cautarea timpului pierdut 



207 



32. Horia-Roman Patapievici: Politice 

33. Max Blecher: Vizuina luminata 

34. Marin Preda: Ana Ro:^culet 

35. James Joyce: Ulysses 

36. Norman Manea: Intoarcerea huliganului 

37. Mircea Eliade: Memorii 

38. Ernesto Sabato: Despre eroi §i morminte 

39. Ernesto Sabato: Abaddon Exterminatorul 

40. Andrei Ple§u: Despre ingeri 

41. Gabriel Liiceanu: U§a interzisd 

42. Dan Petrescu: In raspar 

43. Gabriel Garcia Marquez: Un veac de singuratate 

44. Gabriel Garcia Marquez: Toamna patriarhului 

45. Jorge Luis Borges: Cartea de nisip 

46. Thomas Mann: Muntele vrajit 

47. Thomas Mann: Doctor Faustus 

48. Erico Lopes Verissimo: Incident laAntares 

49. Varlam §alamov: Povestiri din Kolima 

50. Radu Mare§: Caii salbatici 

* Tocmai cand, in plina Revolutie, e de jelit tineretul chemat de escroci la 
Marea Jertfa, depinzand numai de noi sa decidem prin fapta noastra, prin implinirea 
Misiei Culturale, daca au fost eroi sau n-au fost eroi impu§catii tineri ideali§ti, lui 
Mircea li arde a-1 pasti§a pe Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez, eel din El 
otono del patriarca: „Tata e la televizor, acoperit de alge §i madrepori, cu parul lui 
odata albastru de negru, acum complet carunt, fluturandu-i in curentii din camera. 
Pe§ti cenu§ii, translucizi, inoata lent in apa tulbure, tragand dupa ei o dara de 
excremente. Mileuri §i ti§laifere plutesc rasucite deasupra mesei, scaunele se clatina, 
incrustate cu cuiburi de scoici." 

Desigur, publicul anilor '80, inca neoptzecist, ar fi pufnit in ras la atata 
nepotrivire intre subiectul funerar §i clovneria autorului care i§i arata mu§chii ca la 
circ cum ca uite ce-§i permite ca registru stilistic Fluturele postmodernismului 
romanesc in Tara/Acvariul lui Pe§te! 

Dar intre acel public §i ziulica de azi s-a interpus nimicirea etalonului Marin 
Preda §i exilarea lui Nichita Stanescu in interbelic, fiindca nu scria tot atat de 
americane§te ca tandemul postmodernist antiEminescian Razvan Radulescu - T. O. 
Robe. 

* Liceeni Neascultdtori. Discipolii Cocai Dospinoiu, cocalarii, limitandu-se la 
literatura ei de bac, nu pot savura Orbitor-ul. Dar 
Liceanul Neascultator, cetind in patru ani §colari 
circa o mie una de carti validate universal, el poate 
pricepe ce anume parodiaza Fluturele 
Postmodernismului extinzand practicile din 
Levantul, pleo§tit pana la nihilism de revelatia 
infutigabilului geniu Eminescian §i de spaima ca o 
ucenicie prea lunga, sau acribia unei documentari 
asupra Revolutiei Impu§cate, ar impinge spre 
senectute savurarea lirica a succesului absolut. 

Acum aplaudam celebritatea, cer§im bisuri. 



208 




dar virtuozitatea asta nu miroase a bine, caci istoria artei ne invata ca al de are prea 
multe stiluri sfar§e§te prin a nu avea nici unul! A§a cum personajul Mirci§or nu mai 
create odata, sa-i vedem arpegiile suflete§ti cu adevarat proustiene ale adolescentei, ci 
incremene§te in proiect ca nobilul galitian pitic Oskar Matzerath din al lui Gunter 
Grass patriotic §i nobelizat roman Die Blechtrommel, a§a §i cu stilul din TO, care 
tocmai in 03, unde te-ai a§tepta sa urce vertigines pe piscurile stapanirii Limbii 
Romane ca cand moare Vergiliu al lui Broch, a§! pica taman aci in cea mai obscena 
vulgaritate, gen Bellagio, catarat pe micul promontoriu, era lindicul dulce, ascuns in 
gluga sa trandafirie, al uneifemei alpestre, rezultatul lamentabil fiind ca nu numai ca 
nu se diferentiaza erectil aceasta scriitura, in istoria marii noastre literaturi 
cartografiate de eminentul critic Alex §tefanescu, la nivelul de individualizare al 
academicianului Fanu§ Neagu, ci ramane la standardul de onorabilitate plata al 
Intelectualilor culti, abstracti, terni, ca la academicienii meditativi Breban §i Buzura. 

* La Proust, eroul nu e Marcel, eroul e aristocratia! 

* Scena protezei. Cum nu conteaza pentru turistul australian ca noi n-am avut 
norocul Elvetiei §i, de aceea, nu detinem ora§e de vis ca Lucerna sau Berna, a§a §i cu 
neimplinirea Misiei Culturale prin nepotrivirea ceasurilor dupa gara. 

Dar aceasta baza §ubreda ne obliga la fundarea suplimentara a fiecarei carti. Ne 
ridicam pagodele pe piloti. Logic inductiv era ca Mircea Cartarescu sa-§i duca la 
inceputul 01, in scena protezei mamei, senzatiile §i anamneza pana la capat, pana la 
orgasmul livresc. Spre deosebire de Proust, el se simte insa dator, ca roman al unei 
literaturi mici, a supralicita recuperator §i atunci aluneca in grotesc cu proteza cu tot. 

Regula filologica a parodicului, a re-scrierii postmoderniste a madlenei, este 
formal respectata, cum face la balciul de la Titu §i Marin Sorescu in trilobatul roman 
stomatologic Trei dinti din fata, dar rezultatul tratamentului fabulatoriu este in 01 ca 
ti-e greata. 

§i din start se infiripa, de la sine parca, mecanismul generator al TO: banalul 
vietii bucure§tene - din care nu e nimic de scos, de invatat - pretinde condimente 
livregti (literare sau de Kitsch gtiintific), fantastice sau onirice , ca sa mixeze un produs 
competitiv, cat de cat digerabil, penru piata de destinatie, euroatlantica. 

* Erectia unui nou canon. A gandi §i a rasgandi in sens filozofic inseamna a 
detecta instantaneu ca cu antivirusul reminiscentele de bestialitate marxista din 
domeniul ideologic, cum ar fi insolenta ca postmodernismul, care in sauna sa se pupa- 
ntre ele toate valorile §i nonvalorile dezbracate, ar stimula erectia unui nou canon, 
cand postistoria tocmai a tras fermoarul blugilor ei originali peste orice canon! 

* La Musil, faptul ca un gazetar sportiv a declarat el genial un cal de curse, nu 
inseamna reper pentru demararea modernitatii sau postmodernitatii, ci pre-fascism, 
desconsiderarea prin banalizare a unei valori din patrimoniul umanitatii - Geniul. Pe 
principiul dominoului, suprademocratizarea asta populista va duce la arderea de carti, 
tablouri §i oameni. 

Inca §i mai straniu e cand promoterii, adica emitatorii de text care in Era 
Banuielii e suspectat ca e platit, ba chiar prin editura solicitat ca idei principale 
scriitorului beneficiar, ajung de compara pe Fluturele postmodernismului cu Musil, 
Kafka, Blecher, Joyce, Goma, oameni care n-au beneficiat de atata gloria unanima 
suspecta, platind dur pretul independentei gandirii lor. 



209 



* Nu trebuie sa uiti ca ti se face o favoare ca cite§ti 03 in Romane§te, deoarece 
aceasta este o carte de export §i e bine sa iti inchipui ca ghice§ti in ea ca §i cum ai fi la 
munca in Germania sau in Italia §i ti-a cazut in mana o traducere. Atunci, diferitele 
inadvertente nu mai conteaza, iar denigrarea istoriei nationale trebuie sa te lase 
indiferent, ca venita de la un strain. 

* Autodotarea prin pasti§are. Joyce intr-un fel de teni§i putrezi, Kafka singur, 
Borges inchis in surzenie cum Proust in astm sau Blecher in permanenta durere, mai 
ales Musil in exil §i bolnav, scriind ca la masa de brad Eminesciana din chilia unde-1 
adapostea Pascali. Adica pretul refuzului unui Stapan, poezie = saracie! De aceea, e §i 
dubios succesul TO, mai mult al efectului investitiei in publicitate decat o interjectie 
de cititor satisfacut. 

Inspirandu-se de la directiva tovara§ului Nicolae Ceau§escu indicandu-ne sa 
piratam creativitatea capitali§tilor in scopul autodotarii socialiste, orientandu-ne atat 
in cercetarea §tiintifica, in universitate, cat §i in industrii, au parazitat §i alti membri ai 
USR cuceririle naratologice occidentale, pasti§ele dupa marii prozatori ai altora, 
culmea fiind ca pentru cititorul avizat, mai ales pentru Cititorul Unic, scriitura lui 
Mircea pare adesea fie traducere , fie re-scriere a acelor romancieri magici romani din 
Epoca Cea a caror opera a fost laudata cu sportivitate de Nicolae Manolescu in cele 
trei registre sau reprize din Area lui Noe. 

* Autoelitei, dupa ce a nimicit nepedepsita cultul Eminescian §i a optat pentru 
me§te§ugari care i§i fac treaba bine, precum Arghezi sau Caragiale, ca scriitori 
exemplari, conceptul de geniu ii pute de s-a ajuns pe la talc§ouri sa influenteze negativ 
populatia precum ca e vorba de un construct cultural fara suport, de un mit romantic 
(adica idealism incompatibil cu Epoca Mooye a sexului extatic al Generatiei Pupici), 
in fine de o monstruozitate care nici nu mai poate exista in ziulica de azi, ceea ce il 
diminueaza, egalizandu-1 cu Gorzo de la Dilema, pe divinul Michelangelo, 
inegalabilul contemporan al voievodului sfant §tefan eel Mare, care ii asigura lini§tea 
dinspre pagani a fulminantului debut ca sculptor. 

* Ochelari §i grile. Netagaduit, textul cartarescian iti acorda cele mai mi§to 
delicii la o lectura de tip erotic. Dar nici lectura de tip hermeneutic nu e de lepadat, 
fiindca te impinge la coada la Mantuire, sa simti iz de carturar de pe celalalt taram. Iar 
cea de tip ideologic este obligatorie in conditiile in care nu detinem date de analiza- 
sinteza care sa ne confirme ca intr-adevar chiar toate regiunile europene §i, global, 
toate semintiile se deznationalizeaza din initiativa Intelectualitatii lor. 

Oricum, universitarul de rand §i chiar preuniversitarul trebuie sa iasa din 
paraliticul somn al fricii timidului de a nu parea prost §i sa spuna exact ce intelesuri da 
unui text care, canonizat prin definitivare, a pierdut deja cateva pariuri importante. 

In primul rand fata de Primele iubiri, Delirul §i Cel mai iubit dintre pamdnteni. 

lata de ce, cred ca o pasti§a dupa Marin Preda ar fi fost de mai mare folos 
Fluturelui postmodernismului romanesc, decat a ne orbi cu una dupa Borges, ce ne-ar 
facilita mult mai putin Recuperarea Basarabiei, in zodia cararilor care se bifurca. 

* Deodata dirijabilul trece peste Dunav. Be§ica ce s-au ivit deasupra raialei 
Giurgiului intra in istoria Levantului, sa se constate e§ecul tentativelor unui geniu 
simulant de a parodia sfanta simtire Eminesciana. Auctorele ingana inceti§or salutul 
catre localul La Dolce Vita, comandand ciuperci fripte-n sue propriu la cuptorul lui 



210 



Gianni, peste valuri-valuri, solzi de aur ce ca roiuri de fluturi te orbesc in soarele 
slobozeniei: „raia dulce, Giurgiu, Tu, ciupercarie care cre§ti pa balegar". 

Totul este vazut in alb obscen cu ochi feciorelnici de eel ce a renuntat la poezie 
§i, autosondandu-se prozaic americane§te, i§i gase§te inca in 1990 radacini, in 
principal ca Badislav, revolta fondului nostru nelatin fiind privita nu apolinic tracic ci 
pitoresc levantin, neruse§te, ca numai „turci, bulgari, tatari in mine vars vartute §i 
narav". 

* Tabula tranzitiei la Economia de piata. „Eu, Mircea Cartarescu, am scris 
Levantul intr-un moment greu al vietii mele, la varsta de treizeci §i unu de ani, cand, 
nemaicrezand in poezie (toata viata mea de pana atunci) §i in realitatea lumii §i in 
destinul meu in aceasta lume, m-am hotarat sa imi ocup timpul clocind o iluzie." 

Aceasta tabula badislava in forma de fluture e pusa-n raiaua amintita a 
Giurgiului, pe Galea Bucure§ti, la intersectia cu Strada lerusalim, la timpul 
primavaratic al vazduhului plin de cantece ciripitoare §i al oualor din cuiburi §i al 
ciupercutelor, pe blocul iluziilor care adaposte§te Filiala Bibliotecii Judetene I. A. 
Bassarabescu, din perspectiva viziunii conurbatiei capitalei Americii Dunarene 
Giurgiu-Russe, ca cea mai iubitoare mama a tuturor poetilor euroatlantici cu adevarat 
lirici la inima, iara nu la cap filolo. 

* Cand s-au ba^itu Mihai Viteazul. Daca a gustat din paradisiacul dud de 
Bellagio savoarea dispretului pentru istoria nationala, nu e Mircea Cartarescu ala care 
sa moara-n exil la Palermo, ofticat de dorul de Patrie. Dimpotriva, pentru confortul 
sau moral, dupa ce duce la futelnita Romania Revolutionara a pa§opti§tilor, are grija a 
trimite o sageata §i spre idealismul ba§inos al lui Nicolae Balcescu, ale carui excesiv 
de numeroase statui vor fi demolate de vreun Razvan Radulescu, T. O. Bobe sau 
dilematicul Chivu imediat dupa ce se va sfar§i treaba cu ale lui Eminescu: „Despre 
Mihai Viteazul §i statuia sa din centru, unde era aratat pe cal, cu barda ridicata, era un 
fel de poveste pe care o spunea Jean. Cica statuile de-acolo, care erau patru, trei 
oameni obi§nuiti §i Mihai Viteazul, spuneau a§a: prima zicea «Cine s-a ba§it?» A 
doua: «Sa-l cautam!» A treia (care era Mihai Viteazul): «Sa-i taiem capul!» §i a patra: 
«Nu m-am ba§it eu!»" 

Este nenatural de subtil umorul acestui cartarescian Jean, un elev-problema, un 
ne§colarizat, un maidanez, carele totu§i ar putea indruma tineretul unui cere de logica 
cenaclu de prozatori de extractie postmoderna, demonstrandu-le pagina cu pagina ca 
TO este ^i o crestomatie de astfel de tampenii, iar Jean mai spunea Mendebilului §i ca 
„Anything goes, totul e bun pentru a pune stapanire pe versatila §i multicodificata 
minte umana. Nici un gen de literatura, nici o scriitura nu este complet compromisa, 
nici una nu este din principiu superioara alteia. Literatura, ca §i limbajul, nu pot fi 
cuprinse intr-un singur joe, ci in nenumarate jocuri fictionale." 

* La Coada Calului, mult inainte de a-1 vitriola Lepidoptera postmodernismului 
pe Mihai Viteazul, spre a masca lipsa de preocupari unioniste a Autoelitei, se chemau 
a§a la Bucure§ti pravaliile de oarecare comert exterior de lux bun pentru cadouri, fiind 
instructiv a se compara bunul gust al femeilor, in familiarizarea calda cu Voievodul, §i 
brutalitatea conferentiarului. Dar cei ce vor decide vor fi, ca intotdeauna, copiii, dupa 
ce pasajul incriminat se va insera langa sadoveniana, deja ajunsa in manualele §colare, 
lapa lui Voda, de la Universitatea de peste drum, substituind Scrisoarea III, sa ne 
intre bine in cap rasismul ca radiografia de fecala a spatiului mioritic nu ne vine de la 
istoria sub vremi, ci de la ADN. 



211 



* Filmari din unghiuri alese de Lena Riefenstahl. Fluturele, spemiia, sinapsele, 
telomeraza... Derutanta trimiterea la lecturi in biologic. Dupa bol§evism, dupa uitarea 
kok-sagazului tetraploid, ti se face parca dor, in strafundurile bestiale, de ceva 
fascism, unul mistic, psihedelic spre bran, ca al lui Himmler in relaxare. Ca al 
Reichului cu nomenclatura drogata evocat de Ion Gheorghe, generalul diplomat, nu 
poetul noptilor cu luna pe Oceanul Atlantic peste epave de U-boot. 

In esenta, excesul de referinte biologice ne duce cu gandul la un fel de 
protocronism New Age, anume „ariozofia" sapientiala a lui Heinrich Himmler, la 
cultul intunecat al arianului superior rasial, incercat de nazi§ti in grote, in vechi hale 
de castel nibelung, precum §i in marile arhitecturi, inca virtuale, imaginate de Albert 
Speer, un fel de geniu negra, arhitectul Fuhrerului, totul vazut din unghiuri ceau§iste 
care sa-1 striveasca pe bietul homosap, mai cu seama pe barbaral adus special la 
Berlin sa se sperie de maretia noului Reich §i sa nu mai carteasca nici in co§mar 
impotriva Stapanirii. 

La Mircea Cartarescu, deformarile aduse Casei Poporului pentru a o face decor 
pentra evenimentul editorial ca §i-a terminat la Schloss Solitude Manuscrisul, prilej cu 
care jertfe§te Puterii Supreme cosmice 2 milioane de capete de bucure§teni, 
hecatomba nemaivazuta in literatura textualista §i argumentata doar sub pretextul slab 
al Apocalipsei §i sub pretextul tare, dar ascuns, ca e vorba de un popor de hoti §i de 
alti pacato^i, sunt deformari de prost gust. Pe de o parte, vedem cristalizarea peretilor, 
fara insa a introduce catolice mesaje de vitraliu, deci avem ceva sec, de otel §i 
termopan, ca un bloc de birouri pentru inchiriat. Pe de alta parte, se adauga o turla, o 
cupola, ce Casa Poporalui nu avea, fiind probabil, incon§tient sau nu, batjocorita 
alaturata virtual Catedrala a Mantuirii Neamului, bazata pe conceptia ortodoxa a 
transcendentului care coboara, cupola sprijinita de atlanti cu obscene malformatii de 
mare interes SS - circumci§i sau necircumci§i. In fine, se mai umple aceasta porcarie 
sinistra arhitectonic cu Kitschul Kitschurilor, cu roiuri de fluturi emanati din statui §i, 
dupa ce fata Herman, mai vine §i o molie, pesemne sufletul lui Bula, unul dintre 
primii impu§cati ai Revolutiei, pe care Mircea Cartarescu, le fondateur du post- 
modernisme roumain, in mod evident bine gandit il ignora, fiind o creatie anonima 
nemuritoare a aceluia§i popor genial care a dat Akasiei Miorita §i Me§terul Manole. 

Pentru toate aceste involuntare omagii intarziate cu vagonul po§ta al trenului 
retardat al istoriei Romane§ti, Alergatoralui de cursa lunga, oprit din gafait in fata ei, 
Lena sau Leana Riefenstahl i-ar fi scos din po§eta alburie cu care i§i acoperea ostinato 
§tiinta suprema, adica «fluturele cu aripi lipite somnoros», cu adevarat eel mai frumos 
lucru pe care l-a§ putea vedea §i atinge vreodata, niscaiva cercelu§i din cei mai ro§ii 
polimeri, stocati „puntra mai ta'ziu!" baietelului infometat. 

* Despre activista de omenie. Descrierea caricaturala a insatiabilei erotic 
securiste sau macar activiste Estera-Emilia Hirsch este produsul suprem al realismului 
magic optzecist §i vine probabil din trauma psihica rezultata din intaiul orgasm 
nemasturbant realizat de autor cu un asemenea specimen, cu Irina, in De ce iubim 
femeile. 

Nu este insa de lepadat ca explicatie nici imaginarul violent al Romanilor, eel 
antifeminist al scriitorilor in particular, manifestat inclusiv prin exclusivismul 
„discriminarii femeii ca autor (mereu suportand prezumtia de minoritate)", ceea ce 
este mult mai grav decat se vede la prima vedere oftalmologica, deoarece Jacques Le 
Rider a demonstrat in Modernitatea vieneza ^i crizele identitatii ca „atitudinea 
antifeminista §i cea antisemita sunt produse ale aceleia§i intolerante", ceea ce a §i 



212 



permis autorului Postmodernismului romdnesc sa se ia de Ion Barbu, care dispretuia 
femeile deoarece nu §tiau matematica, de ce radical din minus unu este un simbol 
pentru perpendicularitate pe acest univers buclat inflationar, acuzandu-1 ca 1-a declasat 
pe adevaratul nostra poet national dupa Liviu Russu, Tudor Arghezi, drept „poet 
modernist pentra uzul micilor reporteri israeliti"! 

* la uitati-va §i aplaudati cum jonglez eu! Cartarescu este civilizat §i foarte 
chirargical, nerezultand de la el morala. Sub influenta formativa a circului de Stat, 
Discursul lui - observa cu invidie uzurpatoral Laturi§ - e centrat pe demonstratie in 
focarul arenei: lATA CE MARE SCRIITOR SUNT EU! 

Sunt pagini de text care nu spun nimic decat virtuozitate fara virtute, pagini de 
acrobat pentru Reader, ia uitati-va §i aplaudati cum jonglez eu! 

Ceea ce smeritul Deceneu nu-1 consilia pe Decebal sa se expuna romanilor cu 
tot ce poate, ca nepedagogul catre cei mai nefericiti elevi, cand preda tot ce §tie. 

* Riscul romanului nerealist (oniric, fantastic, fantasy sau jerk) este lipsa de 
adevar liric a textului, chiar §i in ilustrarea practicilor muiste. Intelegi mai multe 
despre epoca Dej din opera de tinerete presarata prin reviste §i edituri de Petru 
Dumitriu, Dan De§liu, Nina Cassian, Ovid Crohmalniceanu, Paul Georgescu, §i sa nu 
mai vorbim de acum intruvabilul Omagiu pro-Cea, decat in foarte particularele 
suveniruri ale lui Mirci§or, care nu nareaza copilaria copilului universal, locuitor in 
Zona Butterfly, aspirant spre Zona Zoster, tipica kitschului fiind individualizarea 
netransferabila a problematicii, macar cat la Ion Creanga. 

Nu ma satisface a o lovi pe Ester pentru erotica ei, cum nu m-ar satisface sa mi 
se nareze in vreun tabloid literar ca un mare scriitor roman bogat n-ajungea la orgasm 
decat pe palieral unei monumentale scari hoUywoodiene, sub ochii a zece+zece 
pioniere, holbandu-se cum in lumina oranj a scoicii de la intrare se perinda in ploaia 
deasa cortegiul istoriei Neamului Romanesc, in timp ce de la etaj, ca asupra unor 
trupe in retragere, se varsa oale de noapte, tintind cu deosebire pe §tefan, eel mai 
Mare Roman conform sondajelor de dupa asasinarea mitului Eminescian, vina fiindu-i 
ca a inaltat cele mai multe laca§uri BOR! 

* Chiar §i acest mod de a §lefui din stilul propriu un foietaj delicios introlocand 
stilurile altora, atinge mai multe tinte. Prima se refera la cititor, care i§i aduce aminte 
cu placere de scriitori mari: Proust (rememorarea, analiza, pana §i travestirea), Joyce 
(redus doar la parodierea distractiva a poeziei levantine nimicite dej a de geniul 
Eminescian), Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez (mitul chiejnean al 
gemenilor, bulgarii incestuo§i mutati de samanta tiganului in Romania neturcita peste 
Podul de Fluturi de la Giurgiu-Russe, apoi Bula pe molie la Casa Poporalui, in fine 
arta de a se invarti castrist), Ernesto Sabato (subteranele spirituale ale dramurilor fara 
pulbere, plus tonul apocaliptic exterminator, cu inovatia totu§i de a lichida 
bucure§tenii). Discovery Channel (calatoria in corpul uman ca §i in Universul 
ecranizabil, dezlegand misterele sexului). Animal Planet (despre fluturii din Africa §i 
Amazonia §i mutatiile lor cromatice in sera globala), Jorge Luis Borges (livrescul 
pana la mitul cartii totale in gradina Ghetsemani a fractalilor care se bifurca) §i mai 
ales Paulo Coelho, al carui acces comod la extaze preluat de Orbitor ne face pe toti 
ni§te osta§i ai luminii gata a-1 slavi orbitor pe Cel care vine de sus pe Intercontinental 
in scopul de a ne inalta §i pe noi spre Marea Orbire. 

A doua tinta atinsa prin aceasta stratagema este scoaterea Literaturii Romane 
din jocul de temporizare de-a latul terenului, obligand-o a se masura cu universalitatea 



213 



pe la marile targuri de carte, pe baza de joe piramidal implieand varfurile din 
nomenelatura Inteleetuala, adiea bueure§teana. 

lar a treia este u§urarea muneii promoterului roman sau oeeidental, eare i§i vede 
din eapul loeului rezolvata problema prineipala a oriearui eritie, adiea pe unde sa 
elasifiee textul, cu ce seamana el, dupa eare sa adauge eli§eul promotional, eu miei 
variatiuni, eum ea Literatura Romana, eare a dat pe Cioran, pe Eliade, pe loneseu §i pe 
Eminescu, este cam de multi§or in a§teptarea unui Nobel, iar Mircea este eel mai bine 
plasat §i eel mai indreptatit sa-1 apuce intrucat seamana cu marii prozatori canonici ai 
secolului XX pe care li pasti§eaza. 

* Totu§i, nu prea indrazne§te nimeni sa observe ca in 03, Ultimul Mare 
Prozator Postmodern euroatlantic se inalta atat de sus pe plan spiritual incat i§i 
permite sa exploreze nivelul icaric de unde s-a prabu§it Sarmanul Dionis, ajungand a 
re-scrie §i a parodia insagi Biblia , spre marele necaz al tuturor cre§tinilor, Sfanta 
Cruce fiind cea mai mare absenta din apocalipsul bucure§tean cand se termina cu o 
lansare in sus Cartea Cartilor cartaresciene, pe esplanada de la Casa Poporului, 
reamenajata infinit mai gigantic pe baza de metempsihoza, termopan §i cristal liberal, 
de arhitectul FUhrerului, Herr Albert Speer. 

* Asculti prelungul, necontenitul vaitat cartarescian centrat pe un manelar 
pauper sum, insultator pentru rentabilitatea Humanitas, §i te lasa visator sintagma 
hysterical realism prin care James Wood catalogheaza pe Thomas Pynchon §i pe 
Salman Rushdie, sau macar pui printre „§tiutori" pe amaratul de Maxim Gorki, 
doctrinarul amar al realismului bol§evic. 

Copilaria, La stapdni, Universitatile mele, Mama... - un precursor cartarescian 
de baza, precum Marin Preda din Ana Ro§culet, neamintit de micii no§tri exegeti, de§i 
fluviu-romanul Viata lui Klim Samghin, scris nu in ceturile Rusiei ci la Sorrento, nu e 
mai putin consistent decat viata Homosapului fara insu^iri vienez, fluviuroman 
sovietic marxist rescris in 30 de Alergatorul de cursa lunga, medaliat atat pentru 
poezie de Nichi, cat §i pentru proza de Crohu, mai degraba in Travesti, ca un 
concentrat, motivul singuratatii, al instrainarii in a§a-zisa „colectivitate fericita" fiind 
destul de frecvent, cum observa Plamen Totev, §i in literatura fratilor no§tri de peste 
Dunav, posibili candidati Nobel din conurbatia Giurgiu-Russe, capitala in ordinea 
Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, pe masura ce Bucure§tiul se va pustii de tot, 
inca de pe vremea primarului cartarescian Basescu el devenind impropriu pentru 
poezie, fara temple ale cartii, fara cafenele ale luziilor, fara boema §i mai ales fara 
centra, poate §i pentru a zapaci drumul intoarcerii lui Mircea Eliade in anul 
Centenarului 2007. 

* Parodierea miraculosului latino -american. L-au mai incercat §i altii! Toata 
proza Epocii Cea este scrisa cu ochii pe ce se intampla literar dincolo de Cortina, in 
Occidentul de la sud de Cuba. De ce reu§e§te atat de bine Cartarescu in a scrie 03 
aproape ca Gabriel Jose de la Concordia Garcia Marquez Toamna Patriarhului §i pe 
ici, pe colo cum Sabato, Borges, Llosa, Verissimo sau Coelho? 

Deoarece el a invatat sa invete literatura de la un contemporan al lui Nietzsche, 
cu destin asemanator, de la insu§i Mihai Eminescu, Poetul nostra National! 

Intre mediocra scriitura din Visul-Nostalgia, fara nadejde la Nobel nici cat 
provinciala Bunavestire a antibucure§teanului Nicolae Breban, §i orbitoml 01 stau doi 
avortoni viguro§i care nu seamana cu nimic, nici in literatura noastra, nici in cea 
austriaca: Levantul §i Visul chimeric, adiea maculatorul de exercitii de pasti§e dupa 



214 



netemperatul clavir al literelor Romane §i maculatorul explorarii laboratorului oniric 
Eminescian! 

De la a parodia poeme bolintinene, odata cu formarea economiei de piata §i mai 
ales cu pulverizarea granitelor intru a publica afara , s-a trecut cam abrapt, prin acea 
strunga a confrantarii cu geniul natural al Luceafarului, la a parodia proze nu dupa 
Brebanii no§tri, ci direct de la sursele realismului magic sud-american, care din urma 
marfa se da eel mai bine, caci Suelin, ca §i Coca, descopera u§or, aici-^a parc-arfi din 
Mdrquez, aid din Sdbato, colo din Borges, acolo-§a din Verissimo, ceea ce - alarmant 
- la un Orhan Pamuk nu prea ti se intampla, care e §i ramane turc peste tot, de la 
prima la ultima pagina, netorturat de imboldul de a se turci. 

laca dar de ce Mircea i§i amana serios Nobelul daca nu diferentiaza mai 
limpede un brand Cartarescu care sa se preteze la randul lui la a fi contrafacut! 

* Teoretic, postmodernismul ne permite sa-1 parodiem pe Mircea insu§i! De§i 
practic nu ne va publica nimeni §i nici nu va plati editura promoteri pentru asemenea 
produse periculoase. 

^tiutoriil De ce nu Veghetorii, daca Mircea i§i declara public dezinteresul 
pentru dosarul sau de la Securitate, motivand ca ar crede-n prietenie? (Cum sa crezi in 
prietenie printre homosapi? §i de ce nu observi ca numai detinutii politici hartuiti, nu 
gi carierigtii, aveau dreptul sa toarne ? Din moment ce societatea li uitase in coloniile 
de munca §i in temnite!) De ce n-ar fi nu §tiutorii ci tocmai Veghetorii cei ce fac 
posibila Cartea Totala? Caci, in perspectiva ultima a Mantuirii, Veghetorii ies din 
umbra, scrie romancierul nostru eel mai postmodern, negativand complet Orbitorul, 
semn antemergator ca nimeni nu-§i poate lungi, vorba ceea, „curva de viata ce ni s-a 
dat", daca e sa lansam printre tineri o expresie cancerigena pentru un vers Eminescian 
cert nemuritor, spre deosebire de lirismul filolo, cert de consum. Or, acest lirism nici 
a§a, nici a§a ramane o tinta a nostalgiei atunci Cdnd mor uitarile din noi, cum se 
exprima acela§i bine informat §ef de promotie despre necesitatea duplicarii copiei din 
Akasia a ADN-lui nostru avariat de radiatia ultravioleta emisa de stele-n tot cerul! 

De altfel, cum Providenta cu P mare a generat telomeraza nemuririi ca pe un 
mediator octogonal al durerii Fratiei Creatorilor concomitent cu un alt titlu 
supersimetric, Expeditia Cap Univers, care nu poate sa-§i propuna altceva decat 
a§ezarea capului de citire in Akasia pe documente secrete, se prea poate atunci ca „cel 
mai bine vandut autor roman" sa fie nu candidatul la Nobel eel mai bine plasat in 
supersimetriile standului antropic, adica Mircea insu§i, ci tocmai eel mai prolific 
dintre romancierii §i poetii momentului postmodernist actual, omul de informatii 
generic, care tocmai prin contactul profesional cu Akasia, are pentru eficientizarea 
postmoderna a bazelor de date nenumarate solutii creative similare arhitecturilor 
narative cartaresciene. 

* Iara§i despre dublu CD. Ci aproape Totul e redundant. De departe, numai 
Nimicul e exact cat trebuie. OZN-ul cu heruvimi de pe Intercontinental §i de pe Lido? 
Dar Extratere§trii coboara intre oameni, cartea despre Mantuire a contemporanului 
nostru postmodern Pavel Corut, nu e cam tot aia? Leacuri de suflet pentru fete §ifemei 
au oare nu au tinta ce-au pohtit §i carticica de pe vibratorul Cocai de pe noptiera, cu 
titlu incitant De ce iubim femeilel 

Ca sa nu mai amintim de alte sintagme mantuitoare New Age, cum ar fi de 
domeniul fantasticului Secretul exploratorilor astrali, Arta creatiei, Viata oamenilor 
creatori, care intaresc convingerea ca celebrul autor postmodern Pavel Corut nu 
numai „rezista prin cultura" retrospectiv, ci §i submineaza national-comunismul 



215 



ceau§ist din prezentul etern, cu cifre semnificative de domeniul oniricului , ca Vise de 
viata omeneasca (Octogon 68) + Noi vom rena^te dintr-un vis (Octogon 80). 

§i nu este exclus, deoarece nu este improbabil, ca tocmai sintagma demna de un 
Soljenitin Clanul invingatorilor sa fi Indus in 03 acel sfar^iit bahic, anticipat §i de alti 
condeieri profeti, cand ale§ii Revolutiei acced la un paradis culinar portocaliu, dupa 
care se purifica ritualic intre interminabilele picioare metafizice ale fantomei, ritual 
care tine loc §i de ordalie, de proba a sinceritatii §i de juramant de saracie, castitate §i 
supunere in sensul ca tu, cleptocratie, te obligi sa dai cultura la popor, pentru ca sa te 
poata controla §i sa-ti spuna: aferim, acum ai ajuns burghezie de merit ! 

* laca dar, ca mai exista un tip de ambiguitate, din perspectiva de pe Rarau 
nemaifiind limpede pentru bibliotecarele cele fute§e de pe culoarele Akasiei cu ce se 
ocupa Mircea Cartarescu, daca rescrie el mai rau pe marii prozatori canonici ai 
secolului XX sau rescrie mai bine pe prolificul prozator Pavel Corut, eel inca 
necanonizat, dar va fi in Epoca de Aur de dupa Marele Cutremur Catastrofal. 

* Ajunsa la o prosperitate de nu ai unde parca Siegfriedul, nevisata, e de mirare 
ca Romania Epocii Mooye i§i indepline§te Misia Culturala lamentabil, n-ai ce 
conspecta §i nici nu e§ti sigur de ierarhia valorilor sub Autoelita. Te duci cu gandul la 
ironia ca Romania Regala era atat de productiva tocmai pentru ca in timpul interbelic 
era hartuita, amenintata, acea masa critica teritoriala, minimala pentru a fi putere a 
spiritului respectata, fiind tot timpul sub un cer apocaliptic. 

* Anii de ucenicie in poezia Romaneasca au efecte praxiologice remarcabile. 
Un avantaj este ca exaltand poezia de nivel Bolintineanu ca viabila, intare§ti 

impresia ca Literatura Romana se putea bine mersi lipsi de Eminescu, justificand 
participarea cartarescienilor Radulescu, Bobe, Cezar-Badescu, Lefter §i... Manolescu 
la Asasinarea Mitului Eminescian oarecum in folosul altor popoare. 

Un alt avantaj, hotarator pentru receptarea 30, este facilitatea ca, in alexia 
mankurtilor varstnici §i in incultura Generatiei Pupici de la noi in Epoca Mooye, 
pasti§ele §i referintele intertextuale la marii autori universali (Borges, Proust, 
Marquez, Verissimo, Sabato, Pynchon...) sunt luate drept cuceriri stilistice de 
originalitate §i proprietate Intelectuala inalienabile, absolute. 

Invers: in mod paradoxal, aceste imitatii sau surogate maresc acceptabilitatea 
externa a textului cartarescian, deoarece este astfel mai u§or catalogabil (cf. „un 
heritier de Borges d'Europe centrale") pentru publicare §i vanzare. 

* Ceva de spus parazitdnd intertextual. Teoretic, sentimentul ca viata este un 
text care trebuie descifrat ca o piatra tombala, ar trebui sa domine existenta lui Mircea 
din TO, dar lui doar i se intampla diverse chestii, reale, imaginate sau pseudovisate, 
din care nu prea incearca a tnvata ca sa aiba ceva de spus §i altora, pentru a fi citat in 
referate de anumiti elevi, iar uneori adesea, necugetand decat elucubratii inflationare 
ale encefalului muiat in hormoni sexuali, el nici nu prea are ce zice mai profund decat 
Hectora§ al Andromacai. De aici, din a nu avea, spre deosebire de Eminescu, ceva de 
spus, vine §i nevoia irepresibila a acestui geniu inaripat de a genera text pe baza de 
parazitism pe al altora, ajungandu-se pe nesimtite de la Bolintineanu la Borges §i, in 
final, - blasfemia blasfemiilor! - la a da in folosinta textuala Casa Poporului cu 
pretentia Lowry ebrietat de a scrie insa^i Biblia, ca Mozart la poalele vulcanului. 



216 



* Opiniile uzurpatorului Laturi§. A§a cum multi Intelectuali sunt, printre 
scriitori, ingineri §i, printre ingineri, scriitori, a§a §i Mircea Cartarescu, ca poet n-are 
lirism, e prozaic, n-a luat testul Eminescian, iar proza §i-o desparte de Adevar §i de 
real tocmai printr-o hipertrofiere lirica a eului, nefiind convingator, in consecinta, 
pentru cititorul avizat, nici ca poet, nici ca prozator, ci ca dramaturg cu un singur 
personaj, ca un experimentalist de talent §i ca un ideolog provocator memorabil prin 
postromanismul sau extins adesea pana la antiromanism. 

La sfar§itul lecturii, nu ramai cu un adevar cartarescian antropologic, universal, 
metamorfoza fluturelui fiind doar un Kitsch im Stil des spdten Rokoko- 
Postmodernismus, fara lipici nici pentru filozofie, nici pentru teologie, dupa cum 
destaratul asta este departe §i de adevarul Romanesc, din motive de exclusivism 
citadin bucure§tean de cartier, neexistand receptivitate reala la el fata de suferintele 
poporului fara medicamente, in care vede, ca unele din fostele colege de cancelarie 
casatorite bogat, doar o adunatura de hoti, de inculti, de urati, de patibulari §i de 
nesimtiti, care mai face §i elevi-problema la betie. 

§i pentru ca demolarea acestui mit comercial sa fie completa, irevocabila, 
merita anticipat ca nici recunoa§tere din partea publicului global nu poate spera la 
infinit cine-1 sprijina artificial, dincolo §i dincoace, deoarece pasti§ele lui dupa 
prozatorii canonici universali sunt facute inginere§te, cum cereau Ceau§e§tii, ca 
autodotare romaneasca, adica ia sa vad cum a facut asta asta, ca sa fac §i eu un text 
fabulos la fel, dezastrul final fiind drama romanului nenorocos ca marii scriitori 
planetari Gabriel Garcia Marquez, Jorge Luis Borges, Erico Verissimo, Mario Vargas 
Llosa raman fiecare Columbian, argentinian, brazilian sau peruvian, pe cand Mircea 
Cartarescu nu a dat deocamdata pana in prezent un text Romanesc ca Baltagul, care 
sa-1 satisfaca pe canonicul Grama, ci doar o marfa cosmopolita, insipida §i fara drapel, 
ca cele contrafacute la mi§to pe vapor, brazdand oceanele lumii. 



217 



14. Levantul, Capitala de ieri §i conurbatia Giurgiu-Russe 

* Acest Las' ca-i bine basarabean de acum vreo 40 de ani nu ma incanta ca pe 
Ion Druta la umbra nucului ce strajuie§te prisaca, via, beciul. Suntem la Bucure§ti. 

Bunica a trecut prin repetatul refugiu, al ultimatumului §i al ruperii frontului. 
Prive§te inca peste Prut. Cei mai frumo§i ani mi-i povestea ca fiind cei de la Glasul 
Basarabiei (1913-1915), unde i§i asumase corespondenta §i expedierea 
abonamentelor. 

Cartea preferata? GHEPARDUL! 





* O urbe cu mai mult ieri decdt azi. Impracticabil pentru poezie, pentru un 
lirism de simtiri unicat, ci ma§inarie de insailat un filolo infinit generabil, Bucure§tiul 
se manifesta inca sub primarul cartarescian Basescu drept un ora§ al memoriei, un 
ora§ cu mai mult ieri decat azi din Akasia, maine Capitala Levantului Romanesc 
putand fi conurbatia Giurgiu-Russe, spre Podul de Fluturi al careia taraie greierele 
Baraganului §i tinde a se orienta §i furnica din dulceata trandafirie, dupa ce la 1 1 iulie 
2007 a avut revelatia ca ultima insula a fesenismului in RO-UE a ramas, incremenita 
in proiect, tocmai preafericita Autoelita, ca un §oim in tunelul oranj, cu ciocul in 
trandafirul populist! 

* Noua trebuie sa ne fie mila de omul euroatlantic obez, deoarece el intampina 
cele mai mari dificultati in a intelege, global Neamul Romanesc, abstract pe Roman §i 
concret pe bucure§tean. 

De§i declarat Capitala de avatarul tiz mustacios Mircea Ciobanul §i de culta sa 
Doamna Chiajna, nemuritorii ctitori de la Curtea Veche, in scopul recuperarii 
decalajului cultural care se casca intre Romani §i italieni, francezi, spanioli, 
Bucure§tiul aiesta in ce consista culturalice§te? Apai in Libraria Kretzulescu §i 6 
sectoare! Adica inchipuiti-va Timi§oara, Clujul, Sibiul, Craiova, Ia§ul, Constanta, §ase 
mari municipii europene dispuse in jurul unei biserici caramizii, fara insa vreo 
institutie culturala frecventabila in raza lor administrative ! 



218 



Altminteri, locativ, se vorbe§te de Zona Zoster, Zona Butterfly inconjurata de 
tramvaiul 26, §i Zona Maha, dincolo de care se trece direct in pamanturi nelucrate, in 
Prerie. 

Autoritatea locala a textului din Orbitor sta mai mult in zona civilizata 
Butterfly, pe §tefan eel Mare, in jiltul acestuia, dar cu picioarele pe calorifer, §i, 
asemeni psihiatrului din Banuiala sau regizorului din Casa de inchiriat de Dimitar 
Korudjiev, el tanje§te dupa Zona Zoster a nomenclaturi§tilor de e§alon 2 sau chiar 1, 
cand zare§te vreo arhitectura mai rasarita §i prive§te cu oroare mizeria cartierelor ex- 
centrice Maha, preria Mediului Rural fiindu-i aproape parloaga necunoscuta cum suge 
vitelul §i cum se decapiteaza coco§ul la drum. 

* Faptul divers. Neindoielnic, altul poate ca se jeneaza sa-§i declare lecturile: 
Borges, Blecher, Kafka, Joyce, Camus, Celine, Bacovia, Arghezi. Sunt, in fond, 
lecturi obligatorii. Marea cultura incepand mult periferic fata de ace§ti: cu Preda, 
Eliade, Eminescu, Cioran, Dostoievski, Bulgakov, Soljenitin, §alamov, loanid, 
Ogoranu, Goma, la care se adauga Sabato cu apocalipsul eel orbitor §i subteranele 
sale, Verissimo cu revolta mortilor, Marquez cu realismul magic al fluturilor. 

Este halucinant sa gase§ti in discursul autopromotional al lui Mircea nu lecturile 
dupa care nostalgeai ascultand Teze §i antiteze la Paris sau Povestea vorbei, ci ce se 
traducea bine mersi §i de catre editurile ceau§iste! 

Chiar ajungi sa iei in serios teza ca, pentru Autoelita, Revolutia Fututa a fost un 
fapt divers ! 

* Minoritatea majoritara. Date fiind vremurile de bejenie, de§ertificarea 
spatiului carpato-pontic-danubian, atomizarea societatii, viitoarele valuri de imigranti 
economici din Afro-Asia, §i mai ales precedentul ru§inos cu nechezolizarea in doua 
randuri a Intelectualitatii, in Epoca Cea §i in Epoca Mooye, nu prea mai poti pune 
mare baza pe natiunea din RO, unde fiecare etnie i§i vede de drumul ei, iar a aduce in 
comun obolul la acela§i spatiu cultural comun se poate vremelnic pe la Sibiu sau in 
cosmopolita Suceava §i se va stabiliza doar in conurbatia Giurgiu-Russe, Insa nicicand 
in Bucure§tiul eel mai impropriu pentru poezie cu putinta, de§i natalitatea 
maidanezilor - ultimii lirici - nu va diminua. 

Faptul ca nationalitatile conlocuitoare, avand la ie§irea din bol§evism elite mai 
bune decat a Romanilor, mai §ovine in sensul bun al cuvantului, nu au luat ele insele 
initiativa restabilirii monarhiei §i a unirii Romaniei cu Basarabia, cat est-moldovenii 
aveau aceea§i Limba noastra cea Romana §i acela§i imn De§teapta-te, Romdne, 
justifies a te gandi ca scrii, in primul rand dar nu exclusiv, pentru minoritatea cea mai 
numeroasa §i mai dezorganizata §i singura purtatoare de toate raspunderile, Neamul 
Romanesc eel fara de tara, risipit de la Nistru pan' la Tisa §i de la Toronto pan' la 
Sydney, adica minoritatea majoritara. 

* Daca te uiti cu ochiul pineal la lipsa locurilor de parcare, sau la 
imposibilitatea de a traversa, nu incape Indoiala ca e relativ bine, dar noi avem §i alte 
probleme la Bucure§ti decat prosperitatea. 

Exista un paradox al Epocii Mooye, care poate fi considerat o consecinta 
fireasca a excesului nostru de tranzitie. Astfel, este imposibil ca, datorita 
bol§evismului, productivitatea Intelectuala a Neamului Romanesc sa fi scazut atat de 
catastrofal fata de Epoca Reginei Maria, cand s-au afirmat, fara radio, fara tv §i fara 
internet, un numar de personalitati care stau cu cat a putut livra Epoca Mooye intr-un 
raport de 100 la 1 §i chiar de 1000 la 1, de nu cumva 10 000 la 1 ! 



219 



De aceea, micile Intelectuale atitudinare nu §i-ar dori a locui in interbelic, 
expuse concurentei cu marii gazetari de atunci, cu marii scriitori, cu atata aristocratic 
§i burghczic dc merit! 

§i tot de aceea, nu s-a facut nimic pentru Luminarea Poporului, nici macar nu s- 
a resimtit patru cincinale dericitul de Biblioteca Nationala §i de Biblioteca pentru Toti 
ca raspandita carte ieftina subventionata, asigurandu-se astfel Autoelitei privilegiul de 
a nu suferi concurenta de la Partidul Cadrelor Didactice, din randul carora se putea 
autoalege oricand un tribun incomod, nu ca iconoclastul rilozof Emil Moise, ci ca 
modernistul din aria curriculara Limba §i Comunicare, Eugen Lovinescu. 

Ipoteza cea mai specifica specificului nostra national este ca de fapt 
bol§evismul n-a avut nici o importanta: productivitatea marelui creier Romanesc 
conectat direct la Akasia a ramas aceea§i, ca telomeraza! 

Numai ca, gustul public fiind indramat spre prostii de substanta P care 
paradoxal nu doare, nu s-au publicat deocamdata toate cartile §i toate operele de arta 
compuse de la 22 decembrie 1989, ora 12, pana in prezent, la ora 8 jumatate, pe motiv 
ca ar fi fost o reactie „elitista" in fata unci fericiri „populare". 

* Aceasta carte imprescriptibila, blestemata cu mult inainte de a fi scrisa. Kitsch 
orbitor §i geniu inaripat: Nobel-ul romdnului Cartarescu, a fost conceputa la 
indemnul Dumnezeului Neamului Romanesc al stramo§ilor no§tri de a ne aduce cu 
totii obolul la cre§terea calitatii evenimentelor editoriale ale anului, fiind evident 
oricarui cititor avizat din ora§ul dunarean al lui Tudor Vianu ca din epopeea 
metatextual-parodica Orbitor parca lipse§te ceva §i, pentra umplerea vidului, in siajul 
ei inclinat periculos pe-o copastie se mai poate scrie §i surfa mult §i bine. 

Ca daco-roman, care ai avut un mileniu de spulberari la perindarea pe aici, cum 
la cortegiul istoric demitizat in 02, a salbaticelor popoare mutatoare, tu §tii ca apa 
trece, pietrele ramdn, ca pe insula cu statui de pe Rio Guadalquivir, la Cordoba, a§a 
ca nu te mai sperie banalitatea barbara ca ni§te putoi scriu cu creta mascari pe 
soclurile giganticilor no§tri voievozi §i literati sau pana §i pe splendidele replici in 
bronz la Apollo §i Artemis din municipiul de pe Dunare inchinat Soarelui §i Lunii. 

* La Mogo^oaia. Fara a te gandi la sfar§itul lui Marin Preda, nu poti sa nu 
recuno§ti la sfar§itul lecturii boiere§ti ca TO este minimalizarea Bucure§tiului in 
favoarea Giurgiului originar, cu ni§te mijloace minimaliste, precare, net inferioare 
inventivitatii cu care academicianul Eugen Barbu i§i macula levantin adversarii, 
adesea maaaaaximalizand vina la ordinul Securitatii Partidului. 

Paradoxal insa, Levantul, maculatoral epopee, ca §i partile strict bucure§tene din 
Orbitor sunt un regres fata de acela§i Eugen Barbu in ce prive§te reflectarea 
spiritualitatii romane§ti §i a preocuparilor Intelectuale de pe meleag, mult mai bine 
reliefate in Principele la Mogo§oaia decat in toata texistenta Lepidopterei 
postromanismului, care ar trebui sa numere pe autoral Gropii ca maestru al sau la cum 
se valorifica istoria haiduceasca §i fanariota, dupa cum ii e Fanu§ Neagu §i D. R. 
Popescu la realism magic, Nicolae Breban la filozofie §i Dinu Sarara la istoria 
recenta. 

* Sdngele tineretului idealist de la Baricada. Mai mult, avem norocul unci 
Romanii mandre §i prospere ale carei destine tin de la 1 1 decembrie 1999 de hotararea 
civilizatiei euroatlantice de a ne ingloba, postmodernizandu-ne cu forta, dupa ce 1-a 
citit §i asimilat pe Lucian Boia, istoricul promovat de Humanitas, §i a inteles ca nu 
suntem normali din moment ce opunem ideilor blocajele de pe marile artere ale 



220 



Capitalei. Daca privim din aerostat, pentru prima oara de la divul Traian incoace 
suntem pa§alac sau adunatura de raiale. De aceea, atitudinarii i§i permit, qua 
nechezoli de speta a II- a, a fi iresponsabili fata de Neamul Romanesc - dinozaur 
romantic in descompunere, simpli consumatori ai produselor altora, inclusiv ca 
imitatori: „Gandirea postmoderna se straduie§te sa arate, de cateva decenii incoace, ce 
nu este in regula cu arta inalta: aroganta, autarhia, elitismul ei, inchiderea in muzee, 
indepartarea de viata nemijlocita. (...) Arta inalta a meritat «afronturile» de odinioara 
ale lui Duchamp - urinoarul expus pe un soclu in muzeu §i mustatile Giocondei - §i 
merita astazi agresiunile nenumaratelor feluri de arta contemporana, din ce in ce mai 
«populara» §i mai randomizata. Dar spiritul european al stravechii traditii greco- 
iudaice nu se altereaza prin aceste mezaliante, ci prime§te un sange proaspat absolut 
necesar." 

Adica sangele tineretului idealist de la Baricada, care chiar a crezut ca se bate 
cu totalitarismul bolgevic , inainte §i dupa elicopterizarea lui Ceau§escu, inchegandu-ti 
zambetul pe buze, daca e§ti un bun Roman: fiindca nu e nimic de ras in aceasta 
Revolutie Impu§cata! 

lar rezultatul afronturilor, cum ar fi intelegerea teoriei corzilor in sensul rotirii 
surasului Giocondei intr-un macrosuras vertical al Romdniei Revolutionare a lui 
Constantin Daniel Rosenthal, cat sa-ncapa Iliescu §i Brucan la dansa-ntr-insa, este 
dezobi§nuirea tineretului de placuta zabava a cetitului cartilor, cata vreme nu vor fi 
scrise in cheia tragica a unui slogan de la MPU: Pacat, pacat de sangele varsat! 

* Cu alte cuvinte, viitorul nu este al artei inalte de la Roma, ci al kitschului din 
Levantul lui Kusturita, deoarece se vinde mai bine. Ba mai mult inca, a§a cum se 
poate demonstra pulimii, cu filmul §i cu documentarul occidental gratis, ca lisus §i 
familia sa n-aveau nimic divin, deci trebuie rescrisa Biblia de pe pozitii orbitoare, ale 
domni§oarelor de la Public Relations, tot cam a§a, la o meditatie filozofica mai 
adanca, se constata ca Insa§i ideea de Mantuire, aplicata intre zidurile Casei Poporului 
la o starpitura de homosap, este in profunzimea ei numai Kitsch de circumstanta §i 
inca nici pe departe unul de calitate. 

* §i in special de bucure^teni. Are 03 un happy-end? Intregirea familiei 
Cartarescu, pupicii schimbati, in caruciorul de gemeni marca Shahasrara, de Mircea §i 
Victor, nu prea conving de sfar§itul cartii publicul cultivat, fesenist §i manelar, adica 
pe nimeni. Poate insa publicul euroatlantic sa slobozeasca un suras malitios, ca se 
autopurifica etnic literar apocaliptic Europa de Romani, inclusiv de elitele acestora 
reprezentate statuar ca goale pe dinauntru sau cu gargauni din care ies fluturi care 
ejaculeaza alti fluturi, in cautarea timpului pierdut §i a spermei de aur! 

§i in special de bucure§teni, cati n-au fugit din timp la shopping peste Podul de 
fluturi Giurgiu-Russe, proorocit la un pahar de vorba §i rama§ag de insu§i mustaciosul 
Eminescu. 

* Ce mi^to suna, mdnca-ti-a§! - Mircea Cartarescu lebt in Bukarest! 

* Dar ce nasol e in realitate a fi bucure§tean: „Provin dintr-un popor sarac §i 
slab educat, victima de secole a coruptiei §i-a faradelegii. Intreaga viata am fost 
chinuit de conationalii mei, cum sunt §i azi. In fiecare zi a vietii mele ma confrunt cu 
proasta cre§tere, cu mitocania §i agresivitatea celor in mijlocul carora traiesc, aici, in 
Bucure§ti, unul dintre cele mai poluate fizic §i moral locuri din Romania. (Articol 
pentru revista Internazionale, 23 Noiembrie 2007 care continua remarcabil: Prima 



221 



lectie pe care-am invatat-o de la democratiile occidentale cand ne-am alaturat lor a 
fost ca nu exista vinovatie colectiva. (...)Altfel ajungem la Auschwitz §i la 
Guantanamo.) 

* Spargerea monopolului metropolitan. Mircea Cartarescu este un produs 
unicat al Bucure§tiului, al Filologiei, al Humanitasului, al Burselor §i al Muncii in 
Strainatate, a§a ca e greu de reprodus in Tara, fara occidentalizarea Infrastructurii 
Intelectuale, un maptex generator de bestselleruri ca al lui. Bine a facut Poliromul ca a 
incercat o replica foarte eveniment editorial, prin Mihaela Radulescu, o scriitoare 
conceputa pe cu totul alte principii totu§i, centrate mai mult pe mediatic decat pe 
rubricuta saptamanala a vreunui ziar! 

Altminteri, ca §i in fotbal, spargerea de catre provincie a monopolului 
bucure§tean in materie de evenimente editoriale trebuie sa se bazeze la inceput tot pe 
importul de personalitati §i tot Poliromul exceleaza §i aici, de§i nu a reu§it cu 
fenomenalul pakistanez Salmon Rushdie, se pare, decat sa-1 traduca, inclusiv cu 
celebrele sale Versete satanice, nu sa-1 §i convinga sa se stabileasca in dulcele targ al 
Ie§ilor cu domiciliul. 

* Acel bade palarie noua obligat sa se slavizeze. Uite de ce il percep eu pe 
Mircea ca fiind foarte Roman. Pentru ca, intr-adevar, impropriu pentru poezie, ca 
lipsit de centru §i de statui la standarde occidentale, Bucure§tiul este precedat de 
conurbatia Giurgiu-Russe in efortul cosmopolit de a funda America Dunareana in 
Galitia Mare simetrica Marii Galii. 

Dar filologii Adevaratei Biblioteci Nationale, ridicata pe temelii nespurcate 
bol§evic, la Dunare, cum a lui Tolbiac langa gara pe Sena, nu se vor abtine de a nu 
observa ca miracolul istoric care e Neamul Romanesc rezida in ca el se poate 
considera mo§tenitorul intregii romanitati latine dintre Venetia, Viltava (Moldau) §i 
Valcovul Deltei Regale, rezistand in Carpatii paduro§i ca intr-o cetate, iar imprejur 
a§ezandu-se popoarele mutatoare care insa n-au respectat cu sfintenie dialogul 
intercultural, deznationalizand tot ce mi§ca, fiind semnificativ paleolingvistic 
paradoxul cuman ca numitul nume de familie Badislav provine de fapt ca un fel de 
contractie, ca o secusa dureroasa, din, hm, din Badea Slavul , Badea Sandu sau Badea 
Alexandru , un bade palarie noua bulgara care a fost fortat sa se slavizeze, din punct de 
vedere rasial cu ADN Romanesc get-beget, care insa, din motive economice §i de 
rezistenta prin cultura, s-au fost slavizat de co§marul istoric pana la mankurtizare §i 
deneintelesul imboldului incon§tient final meganostalgic de a migra instinctiv, dupa 
revolutiile lui Korea §i a lui Tudor, spre fluturii mai mari §i mai gusto§i ai slobozeniei 
§i de a sluji pana la urma prin geniul inaripat al unui stranepot postmodern 
nemuritoarea metafizic Limba Romana. 

* Apocalipsul qua Dies Irae va incepe nu la Bucure§ti, din cauza problemelor 
de trafic §i de neterminare a Bibliotecii Nationale, ci la New York, unde este sediul 
ONU, intrunindu-se in sesiune de urgenta Consiliul de Securitate, minune relatata 
poate chiar de securi§tii no§tri §efi de promotie participants Descriind genocidul 
complet la care sunt expu§i, din motive textualiste incorecte politico-teologic, odata 
tranzitati in textul Orbitor la Casa Poporului, cu catel cu purcel, bucure§tenii, 
Fluturele Curcubeu al RO-postmodernismului se refera de fapt, profetic, la posibila 
exterminare iminenta a Neamului Romanesc (Redeschideti Auschwitz-ul pentru 
Romdni! - Plata Venezia, Roma, 2007), dupa ce spatiul nostru carpato-danubiano- 
pontic se va de§ertifica din pricina cleptocratiei incapabile a-1 ecologiza, tot mai 



222 



numero§i sarmani bejenindu-se an de an §i deranjand la ele acasa tot mai multe 
popoare in chiar spatiul lor vital, identificandu-se progresiv Romanul imaginar cu 
tapul ispa§itor pentru toate relele euroatlantice datorate de fapt inversiunii artificiale a 
valorilor ca §i cum toate valutele ar fi egale cu RON-ul, pana §i maneli§tii fixand 
bancnote de alte culori in pliurile acordeonului campion mondial. 

* Faptul ca in aproximarea prin extrapolare asimptotica pe baza de ce vedem la 
Gaudeamus 2007, putem anticipa la sfar§itul anului Centenarului Eliade-Sebastian 
cam 66 666 exemplare vandute de Mihaela Radulescu din Despre lucrurile simple, 
carte prefatata de eminentul critic Alex Leo §erban, provenita din acela§i incubator al 
periodicului Elle, de unde a eclozat §i De ce iubim femeile, pe cand epopeea 
metatextual parodica Orbitor. Aripa dreapta nici nu va sari de 22 222 exemplare, 
acest raport strivitor de 3 la 1 este o mare invatatura nicasiana despre ceea ce este in 
sine „evenimentul cultural al anului" §i ne invata pe toti ca pana §i Autoelita 
bucure§teana mai are de invatat management, precum in fotbalul romanesc la sfar§itul 
aceluia§i 2007 avem toti de la fenomenul clujean, Provincia lui Grobei punand serios 
in discutie monopolul Capitalei, dar nu §i al Zonei Metropolitane, in ce prive§te 
cultura de performanta §i prevestind a otel §i termopan inaltarea conurbatiei Giurgiu- 
Russe ca viitoare capitala a Regiunii de Dezvoltare UE Valev, prevazuta §i cu 
Infrastructura Intelectuala la standarde euroatlantice. 

* Performanta suprema a teologului fesenist care a dat un sens Casei Poporului 
§i a facut locuibil Bulevardul care s-ar putea sa-i poarte numele, Mircea Cartarescu, 
este sa cutremure Credinta publicului cultivat, propunandu-i o Judecata de Apoi 
insolita, in armonie poate cu democratia originala: sunt exclu§i din functiile clasice 
ale infrico§atului examen atat Maica Domnului cat §i Christos insu§i, mai ales Sfanta 
Cruce e de nezarit, oricat o cauta ochiul incercat al lui Lenin prin hardughia de cristal 
bucure§tean. 

Avem pe-acolo un Prune care binecuvanteaza, dar nu e lisusul, provenienta sa 
fiind extrem de dubioasa: el este fatat de un boschetar care a fost insamantat in cap de 
o paienjenita cosmica, Soilie, iar ca sa urce la ozeneul dumnezeiesc se sluje§te de o 
molie mare, ca a lui Bula eel impu§cat la Timi§oara, unde se dusese dupa tigari 
sarbe§ti §i pachetele de scorti§oara. 

La o decriptare mai adanca, vine insa consolarea pentru Revolutia Impu§cata ca 
indureratul barbat purtator de placenta §i de prune in craniu, Herman, indepline§te in 
Orbitor functii de paza §i protectie, combinate cu functii de protocol, precum 
calauzirea autorului catre cenaclul lui Nichi, unde se discuta de Infrastructura Vietii 
Intelectuale, Luminarea Poporului §i Emanciparea Cadrelor Didactice, de asistenta 
tehnica pentru sindicatele muncitore§ti, de recomandarile de la acestea pentru functia 
de indrumator spiritual la cumul pentru exegeza biblica, artefacte, fluturi, gargauni, 
taina telomerazei §i a scolopendrei con§tiintei lui Noica. 

lata de ce este perfect logica lectura na§terii de la Casa Poporului ca fiind de 
fapt adevarata inviere spirituals a autorului Cartii, care simte ca i se apropie sfar§itul, 
§i i§i convoaca atunci §tiutorii cum Socrate ucenicii sa vegheze in gradina, Pruncul ce 
ne binecuvanteaza de pe molie fiind, a§adar, cu probabilitate maxima, insu§i kir 
auctorul Mircea Cartarescu ca maptex pentru o noua opera, sau ca primar general al 
Capitalei, autor ce se desparte parelnic de cititorii demolati complet, cu legamantul 
romanesc de a-i recompune la viitorul eveniment editorial, poate nu tot la Libraria 
Kretzulescu, nici la Laptaria lui Enache, ci la Ciupercaria Levantina din conurbatia 
Giurgiu-Russe. 



223 



* Descentralizarea spirituala la nivel de Zona Metropolitana. Ca orice carte 
prin care Capitala tarii tale capata demnitate mondiala, §i lectura TO te constrange sa 
prive§ti altfel in jurul tau, mai atent, pentru a distinge trendurile cu adevarat 
euroatlantice printre vietile lucrurilor, maidanezilor §i fiintelor umane, care par a 
curge in devalma§ie pe canalul postistoriei. 

Clivajele §i Fisiunea Monopolului Ideologic §i lerarhizator al Autoelitei, 
Luminarea Poporului, Reintregirea fie §i pe net a Neamului din RO §i DRO in WO, 
Monarhia bipartida liberalo-taranista, Reprimarea Bol§evismului, Valorificarea pe un 
plan superior a Diasporei Romane, Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea 
Basarabiei intra indeplinirea Misiei noastre Culturale, iara nu nu pentra a-i exporta 
primari, finanti§ti, anali§ti, animatoare sau prefecti, §i Occidentalizarea Infrastructure 
Intelectuale dupa terminarea Bibliotecii Nationale de pe malul Dambovitei sunt de 
neconceput cata vreme se mai mentine monopolul bucure§tean asupra a ce e bine §i 
ce-i rau, precum §i asupra nomenclatoarelor cu cine-i bun §i cine-i rau. 

Dar ce sa te faci atunci cand din motive de confort majoritatea 
megaintelectualilor no§tri sau a posibililor lor suplinitori sunt bucure^tenP. 

lata de ce se cuvine ca cine e con§tient de problema fundamental^ a culturii 
noastre in Epoca Mooye, de imperativul privind Clivajele §i Fisiunea Monopolului 
Ideologic al Autoelitei, sa procedeze din proprie initiativa §i pe cheltuiala proprie la 
implementarea unei strategii de descentralizare spirituala la nivel de Zona 
Metropolitana, in sensul de a-§i programa sistematic §i consecvent diferitele actiuni 
culturale in care se implica, daca se poate cat mai ex-centric dincolo de Centura, cum 
ar fi la Snagov, la Buftea, la Voluntari, la Magurele, la Jilava, la Calugareni, la 
Comana, la Giurgiu sau la Oltenita - in perspectiva integrarii regionale europene eel 
mai bine plasat fiind desigur spatiul cultural dunarean Giurgiu-Russe, unde ar trebui 
de urgenta deplasat in primul rand Targul de carte Bookfest, daca nu §i Gaudeamusul, 
dandu-i o coloratura balcanica ce i-ar mari simtitor atractivitatea §i pe plan 
international. 



224 



15. Teme §i exercitii pentru referat, licenta, masterat sau doctorat 




* De verificat ca de regula publicul din WO, cu deosebire publicul euroatlantic, 
are prioritate fata de amaratii din RO §i DRO. Concret, aceasta regula prooroce§te ca 
daca o gaselnita umilitoare pentru Neamul Romanesc, regulandu-i miturile §i 
idealurile, invesele§te totu§i pe eruroatlantici sau pe minoritatile conlocuitoare, atunci 
ea intra instantaneu in Manuscrisul cartarescian, Chir Auctorele dovedind un curaj 
viril de invidiat §i de tot respectul, ca de femeie geloasa, ploie§teanca sau bulgaroaica. 

* Tema. Sa se determine daca in 
buzunarele de navetist ale profului de 
istorie de la §coala 42 din figura, cercetator 
privat in psihosomatica abjectiei 
Intelectuale, incape doar vol.1 din Ulisele 
lui Mircea Ivanescu sau intra §i vol. 2, 
identificandu-se totodata care dintre 
sportivii adiacenti a facilitat procurarea lor, 
negasindu-se u§or nici cafeaua, nici cartile 
publicului cultivat in Epoca §antierului 
Bibliotecii Nationale. Sa se comenteze daca 
dificultatea de a-1 procura a impus 
febrilitatea de a-1 citi, cum altii pe Rene Guenon. 

* Exercitiu de contestare. Societatile occidentale avansate manifesta o toleranta 
totala fata de blasfemie, dovedindu-ne astfel sanatatea democratiei, ceea ce agentii 
literari au zis ca nu se verifica in inapoiata-ne RO abia admisa-n UE, expectandu-se 
scandaloase reactii nationaliste talibane, care sa mareasca gratuit valul publicitar 
pentru 30 macar in anul editorial 2007-2008, confirmandu-se insa numai discursul 
autopromotional centrat pe calificativul „ilizibil", nimeni neajungand la p. 420 din 03 
din cauza excesului de sare, zahar §i grasimi §i a sentimentului romanesc al 
neispravirii. 

Totu§i, sa se identifice atunci, numai in comercialul 03, minimum 200 de 
atacuri la valorile „romane§ti", clasificandu-le totodata din punctul de vedere al 
national-comuni§tilor nostalgici §i banuitori in: suportabile, greu suportabile §i 
insuportabile, insumandu-se cat cred ei ca s-a platit de catre agenturi §i alocandu-se 
copiilor institutionalizati, sub forma de vechi automobile Lada. 

* Exercitiu de contestare. Scrieti un eseu despre 02, explicand de ce dintre 
toate minunatiile de la Bucure§ti, nu frumoasa de pica Printesa Marie Alexandra 
Victoria s-au gasit de interes literar, ci doar scopitii muscali, luati ca marfa exotica, 
picanta, amara fiind jignirea ca §i cum ai relata pe CNN despre Roma in anul 
Centenarului Eliade 2007 filmand doar §atrele Romanilor de pe Tibru, dar nu absurda 
de-o fi vorba de vreo polemica subtila cu distihul presupus xenofob fara motiv De la 
Nistru pan' la mare/ Vin muscalii de-a calare. 

* Exercitiu antologic neorollerist. Sa se intocmeasca o cercetare antologica de 
metodologie occidentals, exploatand intr-o biblioteca judeteana 7 colectii de 



225 



periodice, cum ar fi 22, Romania literara, Dilema §i Observatorul Cultural, plus 
Romania libera, Evenimentul zHei §i Cotidianul, iar daca e vreuna incompleta, 
substituind cu Sfera Politicii, tema florilegiului fiind sa se demonstreze prin citate ca 
megaintelectualii romani §i ciracii lor au cunoa§terea Istoriei Nationale bazata pe 
autorii occidentali recenti §i pe anecdotica memorialistica superficiala, ca a lui 
Argetoianu sau Cocea sau Popescu-Puturi, nu pe frecventarea marilor istoriei Regali, 
dincolo de atitudinile de dispret pentru Romania Regala de dinainte de cea fundata de 
Vi§inski la 6 martie 1945 remarcandu-se din pacate §i completarea unor informatii 
lacunare pe baza manualului Roller. 

* Exercitiu nocturn pentru diari^ti. In somnul paradoxal, cand anumite popoare 
sunt absorbite in vidanja globalizarii, penisul ne e intotdeauna erect, indiferent de 
continutul visului, cum se spune in Orbitorl 

* Alt exercitiu nocturn. Estimand ca viata noastra spirituals reprezinta doar o 
ampula fragila de un volum abia cat o milionime din con§tiinta fotbalistica de balon 
perfect rotund mediata televizionar a natiei, sa se mediteze statistic la ipoteza de lucru 
metafizic in sine §i pentru sine, care strabate ca un fir ro§u rigorismul ascetic New 
Age din epopeea metatextual-parodica Orbitor, cum ca „patrunzand in femeia pe 
care-o iube§ti, ratezi de fapt Marea Patrundere". 

* Visul chimeric (subteranele poeziei Eminesciene) („Chimerical Dream - The 
undergrounds of Eminescu's poetry "), Litera, 1992. Sa se studieze conotatiile titlului, 
in context ceau§isto-terorist cu celebrele canale, pe cand toti anali§tii dezlegau 
scenarii §i dedesubturi, precum §i intertextual recitind Eroi §i morminte de acela§i 
Ernesto Sabato, a carui parodiere perpetuu reiterata da cheia de apocalips 
exterminator pentru 03. Sa se demonstreze originalitatea perceptiei telurice de cartita 
sau bursuc sau guzgan a titanului §i geniului, adica Poetul National, abordat de regula 
uranic sau neptunic de marii no§tri critici. 

Pornind de la directia de cercetare indicata de George Calinescu, anume ca 
magia poeziei lui Eminescu trebuie cautata „in adancurile subcon§tiintei lui", sa se 
studieze daca nu cumva intentia lui Mircea a fost sa argumenteze rezultatul negativ al 
demersului, cam tot a§a cum cosmonautii CCCP au cotrobait in cosmos dupa 
Dumnezeu §i nu 1-au gabjit. 

* Tema pentru vacanta ortodoxa de Pa§ti. Sa se caute un referat despre 
simplitatea tehnologiei clonarii §i un altul despre banalitatea de a multiplica 
spermatozoizi. Sa se determine care romantic, Leopardi, Novalis, Eminescu, 
Feuerbach sau Engels §i-a notat aberatia hegeliana ca „emisferele cerebrale §i 
testiculele sau ovarele sunt acelea§i organe, pe care polarizarea opusa le-a-mpins spre 
o functionalitate opusa §i le-a silit sa se diversifice morfologic". In fine, sa se 
investigheze daca nu cumva a compara creierul cu testiculele sau ovarele e ca §i cum 
ai pune pe acela§i plan de complexitate §i cost microprocesorul §i floapa. 

* Exercitiu de documentare. Sunt intr-adevar glandele mamare, la femeia de 
casa mirosind a tocana, ca §i glandele lacrimale, modificari ale pielii datorate aceluia§i 
hormon, care te impiedica sa percepi ca patrunzand in femeia pe care-o iube§ti, ratezi 
de fapt Marea Patrundere intr-un univers cu 1 1 dimensiuni apostolice? 



226 



* De lamurit daca discursul autopromotional cam liric al lui Mircea Cartarescu 
despre gameti §i actul de lectura in doi, seara pe ilizibil, ghicind cititorul in text ca-n 
nori, cire§e, mame, omizi §i pietre - mentionand ca un idiot iti poate transforma un 
text de geniu intr-un Shakespearian despre istoria orala monolog de idiot - nu se refera 
cumva la lecturile pe furi§ ale consilierului Cristian Preda din ganditorul politic, tot 
antiliberal ca Fluturele amiral al postromanismului, Mihai Eminescu, presupunandu- 
se o rivalitate tipic Intelectuala intre cei doi celebri antiEminescieni simpatizanti ai 
pre§edintelui Basescu, care totu§i 1-a desemnat pe amicul Volodea Tismaneanu, ca pe- 
un Bellagio dulce sa coordoneze condamnarea bol§evismului, comparandu-se totodata 
impresia acestui senator Evenimentul zilei ca 03 e chiar procesul comunismului cu 
afirmatia din cartea Echipa de sacrificiu prin care guvernul Petre Roman - Andrei 
Ple§u din 1991 zice ca obsedantul proces a fost deja optiunea academicianului 
Tudorel Postolache pentru economia de piata. 

* O teza de doctorat ar merita §i exegeza infantila a operei Celui mai bine 
vandut scriitor roman, realizata de puzderia de referate de pe web. De regula, se cam 
face acolo rezumatul unor mici intamplari recenzate cu greu din textul cartarescian eel 
sarac in inventie epica. Dar n-am intalnit la previzibilii critici optzeci§ti expirati ironie 
mai fina §i subtilitati teribile de genul: 

Textul literar „ Florin scrie un roman" il are ca autorpe Mircea Cartarescu, un 
valoros scriitor contemporan. Remarcdnd structura acestui text, bazata pe insertie, 
secventele inlantuindu-se logic, in succesiunea lor putem considera fara teama de a 
gre§i, ca este o opera de valoare, pe buna dreptate inclusa in manualul nostru. 

Florin scrie un roman fiind o dracie didactica foarte sugestiva pentru a-1 invata 
pe elev sa fie atent mai degraba la jongleriile naratologice ale autorului decat la lumea 
generatd de carte §i la cantitatea de adevar uman continuta de aceasta, suparator mai 
mare la Marin Preda decat la oricare dintre postmoderni§ti, inclusiv Patapievici, din 
care nu a-i ce conspecta, spre deosebire de filozoful conversational Petre Tutea. 

De notat totodata ca acest material didactic cartarescian, Florin scrie un roman, 
folose§te numai proprietarului, in scop autopublicitar in context canonizant inca din 
pubertatea clientului, deoarece demontarea cinic textualista, pana la proteza, a lecturii 
la incepatori produce doar greata, e de-a dreptul o dezvatare de a citi $i rumega . 

Faptul ca un referat reduce aprecierea operei la inventarul acestor trucuri ne 
ingrijoreaza pentru ca explica de ce nu se mai cite§te nimic: Prin toate aceste tehnici 
narative §i aspecte postmodemiste, nuvela „REM" constituie o adevdratd 
capodoperd a Literaturii Romdne^ti, inscriindu-se in universalitate. 

laca dar, ca dupa ce ni 1-a rapit pe Eminescu adica farmecul sfant, dandu-ne in 
schimb vreun papuc de curtezana sau vreun dvd porno, Lepidoptera postromanismului 
nu se potole§te, de§i vituperata din ce in ce mai mult §i de mai multi, ci e dispusa sa ne 
lase §i bibliotecile orfane indiferent cate actiuni ar desfa§ura bibliotecarele, mai rau 
platite §i decat profesoarele, in sanul tineretului. 

* Tema . Ie§ind din sfera de atractie a grupului de la Paltini§, trebuie sa aspiri 
din cand in cand spre Shahasrara §i sa speli multe scutece §i sfinctere de homosap ca 
sa poti aprecia, chiar daca te apuca greata §i voma, asemenea versete mai degraba 
aritmetice a regula de trei simpla decat lirice: 

Pentru cd mintea mea limpezitd brusc §i perversd imi spune continuu cd asta §i 
sunt, cd sunt cu adevdrat un oxiur §i cd lumea e cu adevdrat un anus scdrbos §i cd n-o 
sd §tiu niciodatd cum e adevdratul univers, adevdrata con§tiintd, adevdrata lumind, 
fatd de care ce e aid e o cloacd. 



Ill 



Dar nu faci decat sa zambe§ti cu anusul, vorba lui Cezar Ivanescu, cand te 
gande§ti studente§te la u§a ca e interzis sa interzici. Cu alte cuvinte, depinde prin care 
orificiu te uiti la priveli§tea coraptiei §i a ticalo§iei Intelectuale, numai initiatii ca 
Herman sughitand, sugand §i sorbind samanta de inger prin ochiul pineal de sub 
tatuajul testos, inaugurand Epoca Mooye in plina Epoca Cea. 

* Tema de speech. Sa se explice colegilor imaginari, parlamentari sau 
academicieni, de ce anume, ca s-ar fi chemat Despre tortionari, Securistul recent sau 
Moartea-^i cite^te dosarul, ceea ce a§teptam noi Golanii de la dnii Ple§u, Patapievici 
§i Mircea Dinescu, era sa ne dea un bestseller, un Tratat despre Securitate, cu detalii 
privind metodele ei, crimele ei, plus o amara meditatie, in milionimea din con§tiinta 
nationala care este cartea, privind partea de vina pe care o impart §efii de promotie cu 
megaintelectualii pentru decalajul Roman fata de Occident in ce prive§te Luminarea 
Poporului sau Emanciparea Cadrelor Didactice. 

* Cat o fi contribuit asasinarea in 5 martie 1998 a Mitului Eminescian la 
inscaunarea lui Mircea Cartarescu, nici zece ani mai tarziu, pe pozitia publicitara de 
eel mai important, ba chiar singurul viabil scriitor roman, candidatul Nobel eel mai 
bine plasat? Merita un doctorat in sociologie investigatia asta. 

* Sa se spuria ce sunt articolele platite §i sa se dea 256 exemple de editoriale 
care nu exprima in presa noastra pluralista nici publicul, nici autorul, nici natura 
capitalului roman sau strain. 

* Exercitiu de contestare. Dupa bajbaielile ratarii re-scrierii Apocalipsei, de 
comparat pe YouTube inexpresivul §i controlatul Cartarescu, ve§nic tanarul care place, 
cu adevaratii traitori de viata spirituals, cu Nichita, Tutea, Cioran, Eliade, lonescu, 
Blaga §i chiar imaginarul Eminescu, scriindu-se un eseu despre superficialitatea 
postmoderna §i tehnologiile textuale. 

* Tema. Pomind de la sentinta unui amic al teologului Dan Ciachir, cum ca 
„totul este cacat in afara de pi§at", sa se examineze dialogul intertextual al oxiurului 
de mai sus cu lichidele contemplate de pe fecala de mai jos, subliniindu-se trei virtuti 
ale retoricii excrementiale in mediatizarea internationala a postromanismului: 

„Privit la raze X, trupul poporului Roman abia daca este o umbra: el nu are 
cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca 
un cur, fara §ira spinarii. Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cand i-au 
lasat romanii pe daci in formula hibrida straromaneasca, ne-au luat la urina slavii: se 
cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slavi; ma rog. Apoi ne-au 
urinat la gard turcii: era sa ne inecam, a§a temeinic au facut-o. Demnitatea noastra 
consta in a ridica mereu gura zvantata, iar ei reincepeau: ne zvantam gura la 
Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, §i a§a mai departe, la nesfar§it. Apoi ne-au 
luat la urina ru§ii, care timp de un secol si-au incruci§at jetul cu turcii, pe care, in cele 
din urma, avand o ba§ica a udului mai mare (de, betiile...), i-au dovedit." (Horia- 
Roman Patapievici - Politice, 1996, p. 63) 

* Exercitiu de contestare. Prin chiar citatul de mai sus, sa se faca agitatie cu 
privire la superioritatea patriotismului dlui Patapievici fata de al dlui Cartarescu , 
avand in vedere infamul capitol Revolutia romdna, o fata de zece metri inaltime din 
03, p. 225, care probabil va fi cenzurat de catre Humanitas, de ICR sau de scriitorul 



228 



insu§i in nolle edltU, unde corteglul Istorlc al inapolerll noastre nu amlntegte nlmlc de 
opresorll cu Inlma de pitbull $1 cap de calne , de Imperllle care ne-au supt atatea secole 
plbul §1 ne-au tlnut dellberat in intunerlc, practlcand o deznatlonallzare atroce. 

De aceea, sa se argumenteze necesltatea de a se sprljlnl dl Pataplevlcl in functla 
de director ICR cata vreme nu cunoa§tem nlcl mutra, nlcl calltatlle uzurpatorulul 
Laturl§ care-1 va inlocul, cu toate ca antlEmlnesclanul fllozof recent Instlga la unele 
banulell prln prlvlleglerea opresorllor din Europa Centrala, neamlntlndu-se nlmlc de 
aurlul pl§at habsburglc §1 mal ales de comportamentul bestial al horthy§tllor la 
ocuparea Ardealulul cu sprljlnul lul Hitler §1 al lul Stalin - din necesltatea de a-1 
proteja via Berlin pe fratU no§trl cazutl in cea mal neagra roble, batutl §1 tratatl ca 
vltele, fUnd nevoltl nol a ne Intenslflca la Rasarlt polltlca de Cruclada Antlbol§evlca. 

* Tema excrementiala. Sa se argumenteze intr-un dlscurs pe baza de lexlc urban 
bucure§tean tlplc ca publlcul tlnta de baza al Autoelltel este eel occidental, cu lluzUle 
lul de necunoscator al Gulagulul cl doar al Holocaustulul, exploatandu-se Informatlv 
marea performanta a lul Mlrcea Cartarescu de a expllca, cam ca din perspectlva 
vremllor lul Brucan de la Scdnteia, e§ecul marxlsmulul la nol nu prln intemelerea pe 
ocupatla sovletlca marxlsta, cl prln devlatla romanulul Ceau§escu spre... leglonarlsm, 
adlca spre acel nationalism sprljlnlt de poporul inca lubltor de Tara, capabll chlar de 
sacrlflcU pentru unltatea sau Independenta el: „... o alta voce, pe care comunl§tll se 
obl§nulsera sa o asocleze pan-atuncl mal curand leglonarllor §1 slugollor vechll 
orandulrl: proslavlrea erollor neamulul, a volevozllor din trecut, a scrlltorllor claslcl, 
pan-atuncl ultatl sau pu§l la Index. . . " 

* Tema paradisiaca. Sa se scrle un eseu aprofundat despre Ester, sotla 
colonelulul securlst Ion Stanlla, actlvlsta cea ro§cata de la Unlversltate, indragostlta de 
Nlchl §1 plstrulata pana-n labll, fara nlcl un dublu cea mal slmpatlca femele cat de cat 
futega din Llteratura Romana postbellca , analogandu-se destlnul el flctlonar cu al 
§eherazadel, autoarea din o mle §1 una de noptl despre care adevarata crltlca, 
postmoderna, nu a determlnat inca esentlalul, noptlle cand avea menstruatle, ca §1 in 
Istorle plauzibilitatea nefUnd satlsfacuta decat de Ipoteza unul clclu neregulat. Sa se 
comenteze partlcularltatea Esterel Hlrsch-Stanlla de a produce, de a enunta text, de a 
genera scenarll erotlce exotlce mal bine documentate decat ale lul Mlrcea despre 
Revolutle, jocurl de rol de o Inventlvltate adesea blasfematorle Inegalablla, inaltate la 
zenltul creatlvltatU. Sa se subllnleze alcl genlul el simulant, adlca inarlpat orbltor prln 
macularea a cate ceva sfant , lar la anallza din perspectlva slmbollca sa se examlneze 
pe baza de supralnterpretare daca nu cumva Scrlltorul a descrls fara sa vrea tocmal 
modul in care Securlstul, Cenzorul sau Stapanul eel Nou fute insa§l Llteratura 
Romana, lar aceasta abla a§teapta, intr-un dellr foarte productlv, sa l-o traga din toate 
pozltUle. 

* Tema postunionista. Sa se comenteze intr-un eseu de eel mult 20 de randurl 
propozltla de ma jos: 

Refuzand net sa ia Basarabia cea oferita ca pe tava de inimo§ii unioni§ti din 
stdnga Prutului, Romania Epocii Mooye merita pe deplin sa piarza §i Ardealul, sa se 
descompuna ca uitata lugoslavie. 

Sa se demonstreze apol, in spirit pozltlvlst, ca la Judecata de Apol de la Casa 
Poporulul, nlcl nu poate fl adusa de mascatl, in carne obscena, creler §1 oase 
„Romanla", care e un concept moale, cl doara numal nl§te concepte tarl, lesne 



229 



masurabile prin numaratoarea la urcarea in bou-vagon, cum ar fi expresiunea „clasa 
politica in carda§ie cu clasa intelectuala a fomiatorilor de opinie". 

* Tema distractiva. Avand in vedere ca mai exista CIA §i un fel de KGB §i 
Mossadul §i serviciile vecinilor sau ale altera, precum §i incontrolabile nenumarate 
structuri de informatii §i manipulare private, §i ca avem multi profesioni§ti pensionari, 
sa se intocmeasca intr-o biblioteca municipala, Bibliografia generala a materialelor 
care par pldtite, strecurate in paginile presei noastre culturale cotidiene sau 
hebdomadare, de la materialul dubios §i culinar despre terori^ti cu virtuti extraterestre 
al Romdniei literare de imediat dupa desfiintarea pedepsei cu moartea, pana la 
Gaudeamusul 2007. 

* Exercitiu de contestare. Sa se demonstreze ca in anul de jale 1998, lichidarea 
cultului Poetului National Mihai Eminescu s-a compensat, ca erotism indragostit, 
pentru Autoelita, cu placheta Floarei Tutuianu Libresse oblige, al carei efect 
intertextual de crava§are lunga, este fulguranta iactanta a geniului inaripat gi aproape 
obligat de a-§i innobila prin origini polono-evreie§ti princiare §i Mirci§or pe taticul 
mic nomenclaturist, banateanul Costel Goanga. 

* Desigur, Mircea simte ca e neconvingator, ca niciodata nu va putea combate 
iubirea de Tara a Romanului, stima lui pentru voievozi §i scriitorii clasici, se 
enerveaza §i atunci abandoneaza demonstratia, multumindu-se, ca un fotbalist dupa 
ratare, sau ca la nunti dupa episodul pirotehnic, cu a asocia obscenitati cretine 
Ceau§e§tilor, ca Ea i§i acoperea textual pizda - un cuvant foarte urat de origine ori 
cumana, ori bulgara - cu po§eta sau la p. 276 ca „... in locul organului care-a dus 
faima ciobanilor no§tri pe toate meridianele lumii («Este pula ciobaneasca tipul pulii 
Romane§ti», recita Dumnezeu, cu patos, inceputul singurei noastre epopei nationale 
terminate vreodata), Tovara§ul a indicat, drept organ central al doctrinei sale, limba." 

Tema : Scrieti un eseu pe tema consimtamantului informat, bazandu-va pe 
innoirea cartaresciana a lexicului lasciv intr-un univers inflationar guvernat de 
principiul antropic. 

* Exercitiu de contestare. Sa se consulte la Institutul Goethe ni§te carti cat cea 
mai mare Enciclopedie a Romaniei, intocmite unde exista Infrastructure Intelectuala, 
din ce-a facut stapanul lui Eckermann zi de zi, de la na§tere pana la nemurire. 

Sa se intocmeasca incepand inca de pe acum, o cronologie similara pentru 
Fluturele postmodernismului romanesc, utila §i strainilor dupa innobelarea lui. 

Dar cei mai ca§tigati vor fi veleitarii, cand ar constata cam cat timp §i pe unde §i 
cu ce finantare trebuie sa umbli departe de Tara, ca sa scrii trilogii cu securi§ti de 
omenie §i cu activi§ti care au crezut in Marx. 

* Exercitiu publicitar. Sa se demonstreze ca epopeea metatextual-parodica 
Orbitor este eel mai bun roman din literatura romana a ultimelor cinci decenii, 
reliefandu-se ca e construit din fractali, adica din superbe forme geometrice infinit 
autosimilare, pe scheletul refacerii cuplului uterin Mircea - Victor in postistorie, din 
perspectiva unei antropologii de natura cuantica. 

* Cine nu observa ca tara nu e plina de moschei, nici de izbe, macar sa citeasca 
§i sa constate la calatorul prin Bukarest und Stambul, germanul Richard Kunisch, eel 
cu faimoasa legenda a Luceafarului, adica a Fetei din gradina cu fluturi levitand intr-o 



230 



sperma de aur, mirarea acestui zeiss obiectiv de cdte reguli au impus Romdnii 
turcilor, tindndu-i pe pagdni cu moschei cu tot dincolo de Dunare chiar §i in 
conurbatia Giurgiu-Russe, ceea ce §i explica de ce au migrat Badislavii ma-sii lui 
Mirci§or din robia balcanica otomana din Muntii Rodopi spre slobozenia 
subcarpaticd datorata eficientei cand cu sabia, cand cu teapa, cand cu §paga, a 
voievozilor Neamului Romanesc, nobila Doamna Chiajna platind adesea bani grei 
turcilor pentru eliberarea unor astfel de harnici cre§tini §i horticultori. 

§i a se observa cu legitima mandrie patriotica performanta rezistentei 
Romane§ti ca Partidul Muncitoresc Roman sub Dej a fast constrdns sa aplice 
programul politic din 1956 al studentimii §i tineretului generatiei Nicolae Labi§, 
intaiul poet postmodern Roman, efectuand reforma curriculara cu diminuarea ponderii 
limbii §i istoriei ruse, ridicand cenzura asupra clasicilor Literaturii Romane, reducand 
cotele in agricultura §i fortand pe Hru§ciov sa accepte retragerea Armatei Ro§ii de 
ocupatie, nu putin contribuind §i respectul pe care eroii Razboiului Sfant i 1-au inspirat 
lui Stalin insu§i pe teren propriu, cand s-a pomenit cu Armata Regala Romana 
defiland la Odessa, la lalta, in Caucaz §i pe strazile Stalingradului, respect caruia 
datoram mai ales restituirea Ardealului! 

* Tenia de documentare la Biblioteca Nationala. Cauta carti document, cum ar 
fi Miodrag Milin - Timi^oara 15-21 decembrie '89, Intreprinderea Poligrafica Banat 
1990; Costel Balint - 1989. Timi^oara in decembrie, Editura Helicon 1992; Nicolae 
Durac - Nelini^tea generalilor, Editura M.P.S. 1991; Marius Mioc - Revolutia din 
Timi§oara a§a cum a fast, Editura Brumar 1997; Titus Suciu - Reportaj cu sufletul la 
gura, Editura Facia 1990, precum §i cartea perena a Marianei Conovici, E un inceput 
in tot sfar§itul, Editura Casa Radio, cuprinzand secvente din fluxul mediatic al acelor 
zile uitate, evenimentul editorial al anului antiEminescian 1998. 

Fie prin extragerea posibilelor cronologii ora cu ora, fie prin imaginea despre 
Revolutia Impu§cata infiripata la sfar§itul lecturii, fie prin simpla contemplatie §i 
intuitie sensibila, sa se evalueze dimensiunea inovatiei cartaresciene §i rolul ei in 
abaterea reconstructiei postmoderniste imena Revolutia Fututa de la ceea ce ar fi 
putut sa fie realul configurat de aceste marturii - SINGURA REVOLUTIE DIN EST! 

Sa se demonstreze apoi ca realul artistic poate fi mai semnificativ pentru 
agentul literar strain decat realul istoric §i sa se scrie o replica de blog daca ne mai 
invata Literatura ceva! 

* Tema pentru cartier. Apreciind superlativ 03 §i estimand ca viata noastra 
literara reprezinta sub o milionime din viata intermediata televizionar sau nu a natiei , 
sa se verifice pe un e§antion de prieteni §i cunoscuti reprezentativ daca nu cumva 90% 
din cititorii obi§nuiti, respectiv 95% din profesioni§ti, nu tree in 03 de pagina 42 in 
lectura continua §i nu citesc pe sarite, adica randomizat, nici 24 pagini. 

Sa se evalueze apoi expectanta paradoxului roman ca Trilogia obligatorie 
Kitsch orbitor §i geniu inaripat: Nobel-ul romdnului Cartarescu sa ajunga a fi mai 
citita cu timpul decat TO, confirmandu-se ipoteza de lucru initiala a palavragelii, 
acasa, la serviciu, la club §i la tembelizor, numai despre carti necitite efectiv, din 
moment ce nimeni nu ajunge la infama pagina 420. 

* Exercitiu de documentare. Sa se caute intr-o Biblioteca judeteana colectia 
Adevarul pe 1990, unde poveste§te Cristian Tudor Popescu din familie de la el cum la 
o cearta a stricat tata radioul §i apoi 1-a reparat, comparandu-se cu scenele tensionate 
din familia celuilalt mare prozator postmodern, Mircea Cartarescu. 



231 



Sa se verifice totodata in ce masura scriitorii care mai publica in fosta Scdnteie 
au inteles ca sarcina lor nu e sa faca politica, ba nici macar sa arbitreze civic ca cei din 
revista 22 a GDS, misia lor fiind culturala , cum ar fi convenit §i tandemului Hiescu- 
Brucan. 

Dar tinerii optzeci§ti doimai§ti §i amatori de cinemateca din colectia simultana 
Contrapunct pe 1990 sunt ei de acord? Ce are fiecare in cap? Care este pozitia lor? 

Tema cu grad sporit de dificultate. Sa se investigheze folosind istrumentarul 
sociologic clasic din tavite renale influenta benefica asupra moralul clasei noastre 
politice pluraliste a editorialelor cartaresciene, primele cetite vinerea de baronii cu 
apucaturi masochiste. 

* Tema . Sa se obtina o sponsorizare de la Stapanul eel Nou intern sau extern §i 
sa se realizeze o investigatie bibliografica de calibrul unui masterat, numarandu-se 
cate pagini de carte, plus echivalentul lor prin ziare, s-au dedicat derapajului legionar 
§i cate colaborationismului bol§evic, de la 22 decembrie 1989 pana la 1 1 iulie 2007, la 
lansarea 03 la Kretzulescu. Sa se traga apoi unele concluzii privind oportunitatea §i 
seriozitatea demersului, punandu-se in paranteza influenta factorului financiar asupra 
fenomenologiei spiritului §i evitandu-se consideratii subiective de genul cate carti 
inteligente. Sa se compare statistica finala cu estimarea inceputurilor, cate 
antilegionare, cate antibol§evice. 

* Tema . Conectati intr-un comentariu praxiologic atmosfera ca de 
inmormantare din casa parintilor Naratorului, extrapoland acest realism-scepticism 
din 22 decembrie 1989 televizat spre succesul garantat al carierei afara , bazate pe 
salvarea nu colectiva ci individuala doar numai decat a megaintelectualilor no§tri. 

Argumentati deontologic, daca va da cardul, initiativa scriitorului §i autorului 
Mircea Cartarescu de a emite direct sau indirect judecati de valoare despre istoria 
Neamului Romanesc, inclusiv despre Marea Revolutie din Decembrie 1989, pe ce 
bazandu-se? Pe conceptia sa filozofica solipsista, reie§ita din placerea solitara de a 
declara despre sfantul televizor ca „nu sunt obi§nuit sa privesc in acest acvariu, caci 
lumea are ca granita pielea mea §i nimeni nu-mi poate spune ceva nou." (03, 252)! 

* Indulciti urmatoarea imprecatie: Ci numai cine va ramdnea frate codrului 
Romanesc, Idnga Beethoven, Michelangelo, Eminescu §i Christ sa mai poata fi 
credincios sie§i, mai crezdnd in poezie, in sanctus, in lacrimi ale dragostei curate, in 
a te jertfi democratic pentru Tara, in a avea mila de populatie, lumindnd-o, §i in a 
gdndi §i ceva de spus nu numai de scris, de omagiat §i de vdndut. 

* Exercitiu. Sa se abordeze fictional, folosindu-se pervaziv de §apte ori vorba 
„inebranlabil", imprudenta unui Intelectual vazut de popor ca un la§ sub ceau§ism §i 
sub iliescianismul pre-european de a scrie cu ironie de „nobilul nucleu de disidenti §i 
opozanti ai regimului" (03, 424). 

* Exercitiu. Cu ocazia Revolutiei, unui din crainicii TV §i-a facut mea culpa, fie 
§i formal, inainte de a tranzita la promovarea fesenismului, dar gestul a fost supra- 
mediatizat, nu 1-a uitat nimeni. 

Nu cunoagtem ceva similar din partea Intelectualitatii, recunoagterea vinovatiei 
de a nu sluji in Epocile Dej si Cea clasa muncitoare, poporul, ci puterea! 



232 



Sa se investigheze literar daca nu cumva tocmai aceasta felix culpa favorizeaza 
ru§inea ca in Epoca Moo se practica nepedepsita la noi atat de zgomotos macularea 
voievozilor, a Poetului National, a carturarilor exilului. 

* Tema . Avand in vedere ca exista popoare pe cale de disparitie a caror clasa 
politica in complicitate cu aia Intelectuala tale din pib bugete infinitezimale pentru 
Luminarea Poporului §i nu excludem nici ca fundatii particulare sau diferite agenturi 
sa bage preponderent mai mult, sa se proiecteze un experiment imaginar prin care sa 
se poata decide in dilema daca un megaintelectual s-ar preta sa puna botul sa se 
exprime intr-un anumit fel comandat de stapan, respectiv daca e posibil ca sa se 
traseze de catre ni§te particulari straini, unei mari natiuni, insele directiile culturale pe 
termen lung la ce sa se gandeasca toti care mai publica ce scriu. 

* Exercitiu de recuno^tinta. Cititi pe roluri §i ascultati cum suna nepocit 
postmodernist, un text normal, corect romane^te, extras din Marturiile asupra unui 
veac zbuciumat, lasate noua, de§i nu le meritam, de profesorul psiholog cu ani buni in 
prietenoasa America §i 16 in Romlag, Nicolae Margineanu: 

- Sunt suflet din sufletul Neamului meu, a spus Co§buc. §i la fel, desigur, sunt §i 
Rebreanu §i Blaga. Cu atat mai mult Eminescu. Cu totii insa, Eminescu §i Blaga in 
special, exprima §i sufletul Europei §i al Epocii lor. Fara raportarea la Lume §i Timp, 
viata §i opera lor nu pot fi intelese. 

- Istoria Neamului nu au facut-o totu§i lichelele, ce au servit toate regimurile 
politice impuse de puterile straine imperialiste, care-§i deschideau in acest mod calea 
pentru a ocupa in cele din urma tara. Ci au creat-o Mircea eel Batran, §tefan eel Mare 
§i Mihai Viteazul care i-au aparat cu indarjire - §i nu cu oportunism - hotarele. Au 
scris-o apoi Korea, Tudor Vladimirescu, Avram lancu, Simion Barnutiu, Nicolae 
Balcescu §i alti viteji §i demni ai Neamului care s-au sacrificat pentru el, ca §i 
Me§terul Manole pentru ridicarea Manastirii de la Arge§. Pilda lor au urmat-o sutele 
de mil de soldati care au luptat §i au cazut pe campul de onoare pentru intregirea §i 
reintregirea hotarelor in primul §i al doilea razboi mondial. Fapta lor a fost urmata §i 
de aproape un sfert de milion de alti fii ai Neamului, care au infruntat ocupatia 
stalinista ajungand in lagare §i in inchisori §i murind o buna parte din ei din cauza 
ororilor lor, fie in timpul detentiunii, fie la scurta vreme dupa terminarea iadului ei. 
De aceea istoria va retine numai jertfa lor in slujba Neamului, nu §i oportunismul 
celor care au dezertat de la aceasta datorie. 

- Mai intai, in timpul detinerii trebuia sa fii atat de ocupat, incat sa nu mai ai 
vreme ca sa te gande§ti ca e§ti la inchisoare, iar daca in cele din urma, vrand nevrand, 
ajungeai §i la con§tiinta acestui gand, atunci trebuia sa crezi ca in doua saptamani eel 
mult te a§teapta libertatea. Drept conditie prealabila, era insa con§tiinta curata, ca ti-ai 
facut datoria §i nu ti-ai batut joe de Neam, de oameni §i de tine. 

* Tema. Sa se studieze psihanalitic §i retoric pe text, la structurile de adancime, 
unde spatiul §i timpul se confunda hermeneutic intr-o zarca interpretabila ca fiind 
Purgatoriul, daca in cazurile megaintelectualilor Patapievici gi Cartarescu rolurile nu 
sunt cumva inversate . Adica Patapievici, romancier nepublicat, lanseaza sintagme 
inubliabile §i impardonabile, maiestrite argheziano-barbugist, cum ar fi „cadavrul din 
debara" sau „radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei", pe cand Ultimul mare 
prozator postmodern euroatlantic e imbatabil in tesatura de enunturi §tiintifice, care ne 



233 



face pe toti din ni§te critici simpli glosatori, cum ar fi „totul pe-un fir de praf in 
mi§care browniana prin inconcevabilul univers". 

Demersul e cu atat mai promitator cu cat s-a spus pe la tembeliziuni ca, inainte 
de a-§i descoperi vocatiile filozofice, domnii Liiceanu §i Ple§u ar fi fost buni de dat la 
Teatru, mai ales ultimul fiind supradotat ca recitator Eminescian, ceea ce ne face sa 
visam ca nu e prea tarziu, ca in regia antiEminescianului scenarist Razvan Radulescu, 
sa ne ramana pentru Posteritate §i pentru cand Neamul Romanesc nu va mai fi, 
interpretarea canonica pentru Caldura mare pe Sapientei, cuplurile celebre de pana 
acum nesatisfacandu-ne prea extraordinar, ca gandire sapientiala indeosebi despre 
cum se pune cruce. 

* Tema. Sa se demonstreze ca Literatura Romana este nefunctionala pornind de 
la studiul de caz ca ce s-a intampla - nimic! - daca nici o editura n-ar mai publica 
vreme de trei ani autori romani §i mini-librariile noastre s-ar umple cu carte importata, 
eventual tradusa. 

* Exercitiu pentru demagogul tdnar. Sa se scrie un referat in care sa se 
demonstreze ca Autoelitei, apropo de kkt, fecala §i demitizari, nu de norodul caruia-i 
suge pibul trebuie sa-i fie ru§ine ci de intunericul in care 1-a tinut aproape 4 cincinale, 
cat profetise Brucan. 

* Exercitiu de contestare. Imitand notatia morala a dlui Ple§u, 
supradocumentarea de brand Patapievici §i discursul de boier serios al lui Mircea 
Dinescu, sa se conceapa §i sa se expulzeze 30-35 de pagini dintr-o carte virtuala, de 
preferinta audiobook, intitulata in spiritul nu neaparat optzecisto-sexualist al §colii de 
la Targovi§te: Ce fateta a icosaedrului Securitdtii am contemplat noi din colegiul 
CNSAS. 

* Temd. Sa se citeasca pe roluri, cu intonatie textele de mai jos de pe forumul 
Observatorului Cultural dm 13 septembrie 2007. 

MIHAI: In presa culturala trebuie sa inceteze laudele de§antate §i pupincurismele. 
Mircea Cartarescu e un autor care a ratat, a gafat, a vulgarizat, a folclorizat §i a uitat 
sa scrie normal. „Aripa dreapta" e eel mai mare e§ec al lui Cartarescu. Autorul abia 
mai poate sa scrie editoriale - altceva nu §tie - §i acelea foarte, foarte slabe, pe linia 
pro-Basescu, hotarata de Liiceanu pentru toti autorii Humanitas. 
ALESTA: Nu va fie frica! Cartarescu e genial, iar voi sunteti ni§te frustrati. E genial! 
Sunteti contemporani cu eel mai mare prozator roman al tuturor timpurilor §i voi stati 
ca blegii. Ru§ine! Cartarescu este un Mutu al literaturii romane! Mandriti-va cu el, 
faceti multe interviuri, invitati-1 sa scrie permanent in „Observator cultural", 
comentati-i toate cartile. Cine e Bianca Burta-Cernat pe langa Cartarescu? 
NICIODATA fatuca asta n-ar mai trebui sa scrie in NICI o revista; e un monument de 
rautate. 

VASILE: E aberant ce scrii §i ar trebui sa te culci. Bai, Alina, ce ti-a placut in „Aripa 
dreapta"? Du-te la filmul lui Mungiu §i ai sa vezi acolo ce inseamna viata §i moartea 
In timpul lui Ceau§escu. Mungiu e formidabil, Cartarescu e plicticos §i urechist - el n- 
a trait dramele de atunci, 1-a tinut Manolescu in brate pana in 1989, iar acum 11 tine pe 
genunchi, ca pe un copil retardat, Liiceanu. Amandoi se plang de conspiratii, dar cine 
sunt cei mai bogati intelectuali romani? Cartarescu §i Liiceanu! Pe prostia §i tacerea 
noastra ei se imbogatesc. 



234 



* Sociologia familionului. Fara a se defini Autoelita, dar tinand cont de 
realitatea structurala ca viata noastra Intelectuala a ramas mult in urma cuceririi celei 
mai de pret occidental a celei politice - pluralismul - conservand ea, chiar daca 
delimitandu-se de Codul eticii §i echitatii bol§evic, monodiscursul unei autoritati 
morale centralizate solar orbitor, sa se investigheze intr-o cercetare sociologies de 
masterat sau doctorat antropologia relatiilor de rudenie, culturale §i universitare, 
subliniindu-le eventual §i pe cele de prietenie sau de ba§tina, la nivelul tuturor 
megastructurilor noastre spirituale, mai ales cine a carui Heidegger, Guenon sau 
Kierkegaard sotie este §i, din ce in ce mai relevant statistic, transmiterea ereditara a 
unor privilegii institutionale prin care se suge pibul poporului. 

* Tema. Despre Ester, sotia colonelului securist Stanila, activista cea ro§cata de 
la Universitate indragostita de Nichi, fara nici un dubiu cea mai simpatica femeie cat 
de cat fute§a din Literatura Romana postbelica, sa se investigheze daca nu cumva i§i 
are o geneza interioara interesand biografia autorului ei. Cercetarea va avea in vedere 
coincidenta ca in exceptionalul bestseller De ce iubim femeile, in povestirea „... A 
lovely little Jewish princess...'' naratorul vine de la Auschwitz sa chefuiasca la 
Cracovia §i una dintre femeile din localul evreiesc li aminte§te de o iubire de prin 
1986, cand a murit Noica, cu o fata superfemela din Bucure§ti, pe care o chema tot 
Ester , emigrata insa la Haifa §i doar auzita intamplator la BBC relatand in Razboiul 
din Golf cand a trimis ni§te rachete spre ea Saddam ingrozind CNN-ul cu ma§tile 
antigaz precum armele chimice ale generalului Chitac pe timi§oreni §i bucure§teni. 

Instructiv fiind aici, ca postmoderni care concepem literatura nu ca Eminescu 
drept vehicul pentru ceva de spus ci ca caserola pentru un text de vandut, ca Dan 
Brown sau Paulo Coelho, cinismul cu care avatarul Lulu Caldarescu apasa pe clapele 
memoriei evenimentelor mediatice din mana de crieri a gloatei, din aceea§i caserola 
estetica putandu-se gusta §i marcarea sfar§itului postmodernismului la 1 1 septembrie 
2001, ca o declaratie de iubire pentru SUA, pentru cine biruit-au in Razboiul Rece, 
inaugurand postistoria musulmano-chineza. 

* Tema. Sa se scrie o nota explicativa din care sa rezulte de ce in 03 §i in 30 in 
general, predomina doar binomul gloata-Ceau§escu, pe cand viata de partid atat de 
bine cunoscuta de megaintelectuali, nu prea apare deloc, ce sa mai ceri ceva despre 
monstruozitatea ei! 

* Tema. Sa se bage pe enginele de scotocire de la cele 7 periodice mai 
intelectuale - 22, Romania literara, Dilema, Observatorul Cultural, Romania libera, 
Evenimentul zHei §i Cotidianul -, wordul „Basarabia" §i, daca la unele nu se gase§te 
aproape mai deloc sau nesemnificativ statistic, dupa caz sa se comenteze, evitandu-se 
insa vorbele mankurt §i autocenzura. Mie, amu, la Dilema §i Observator imi da vid! 

* Pentru faptul ca Epoca Mooye §i-a serbat de curand majoratul, deci poate fi 
judecata §i uite ca, din start, e limpede ca ea nu poate justifica la capitolul Misia 
Culturala a Neamului Romanesc de ce e o epoca de kkt insignifiant fata de cei 22 de 
ani ai Romaniei Mari Regale, cine are a raspunde? 

Cine are a taluza §i orna cu borduri peste borduri autostrada ce va lega 
Tiraspolul de sediul NATO de la Bruxelles? 
Mister! 



235 



Poate ca tocmai de aceea 03 se incheie cu caderea in sus, cu fuga elicopterista, 
a produsului spiritual §i uman guruit de Omul Durerii, de Herman, pe cand lansarea 
din 1 1 iulie 2007 se bazeaza pe astutia goebbelsiana ca va ofer pentru fiecare din dvs 
cate o carte, prin care va veti descoperi propria personalitate tot a§a ca cand scanati cu 
privirea afi§e electorale gandind ca medicul de familii n-are decat un singur pacient, 
pe dvs; e aici o jumatate de carte, cealalta jumatate fiind in mintea dvs, eu ma spal pe 
maini cu apa de Pont pentru consecintele cuvantului scris, daca ajungeti la pg. 420. 

* Mu§catura la un colt de cotitura §i oligopedagogia. Sa se investigheze intr-o 
monografie best-seller in trei tomuri, exploatand intr-o biblioteca judeteana 7 colectii 
de periodice, cum ar fi 22, Romania literara, Dilema §i Observatorul Cultural, plus 
Romania libera, Evenimentul zHei §i Cotidianul, iar daca e vreuna incomplete, 
substituind cu Sfera Politicii, ipoteza postmoderna lichidatorista ca la coltul de 
cotitura din 2 iunie 1997 cand s-au cutremurat Tricolorul, ca un trident, de Tratatul 
de la Neptun de postaderare la Pactul Ribbentrop-Molotov, clasa politica §i 
Intelectuala din RO exprimandu-§i, fara vreo lacrima pervaziva, dezinteresul 
inconcevabil pentru Romanii §i teritoriile de peste Prut, s-a produs istorice§te o 
discontinuitate, o biluta de gaura neagra pentru Autoelita. 

Pentru ca aici s-au savar§it ca experimentum crucis Mu^jcatura din idealul de 
Romanic dodoloata, desfigurandu-se pe vecie, reie§ind astfel in evidenta carentele 
muncii noastre civice latratoare in materie de umanism, deoarece se simte dureros §i 
paradoxul ca in Epoca Mooye am ajuns de-de-de-de maidanezul sau cainele qua 
caine, e mai bine protejat dulaul in Romania decat omul, cu deosebire la Bucure§ti! 

I pak, pe mute§te, pe nedeclarate, Autoelita, atingandu-§i obiectivele 
institutionale, adica stabilindu-se pretutindeni in teritoriu Intelectualul dominant , in 
loc sa inceapa dansa pe cinstite Procedurile de declarare a falimentului ei tehnic, s-a 
folosit de pozitiile de prestigiu castigate mai degraba in scop autopublicitar pentru 
nomenclaturi§tii ei decat in scop de presiune asupra derapajelor cleptocratiei, dupa ce 
rezistenta de strada s-a dus dracului, prin Legarea Diavolului poate pe o mie de ani, 
nefacandu-se, din egoism §i infatuare, nici Luminarea Poporului, nici Emanciparea 
Cadrelor Didactice din oligopedagogia mizeriei. 

§i a mai avut §i la§itatea de a nu anunta soldatilor ei armistitiul, capitularea! 



236 




16. Corul promoterilor acopera pe al exegetilor, zambi Serenus Zeitblom 



* Tara noastra. lau in mana, sedus, o carte scoasa la ICR, in 2006. Pe coverul I, 
Floarea Tutuianu, Libresse oblige, pare a din spate figura o doamna inca nedezbracata 
penetrand ni§te tu§e in culori fundamental de drapel, iar pe coperta IV §i in Precizare 
la p. 6 ni se explica la deruta titlul opusului ca fiind un joe de cuvinte intre Tzara §i 
Tara! 

Marturisesc ca Eu, exersat sub totalitarism la 
lectura printre randuri, am chit initial cu totul altfel 
enuntul T(z)ara noastra §i m-am distrat copios: Tara 
noastra = Tara noastra („tara" = defect fizic sau 
moral congenital, cusur, meteahna, deficienta care 
atdrna greu) §i nu mi-a dat prin gand absolut nici o 
asociatiune cum ca aceasta „transcriere hatra", hm, ar 
avea de a face prin ceva cu bicicleta papala sau cu 
dadaistul nostru de la Zurich! Ceea ce e de-a dreptul 
suspect, pentru ca eram odihnit, beam apa §i abia ma 
intorsesem din ora§ul lui Joyce §i al lui Soljenitin, ni gai 
ni triste, iar problemele de baza ale Romaniei pot fi 
abordate aleatoriu cum o fi dadaistic doar de 
megaintelectuali incompetenti, care e o disonanta 
semantica semnificativa. 

In schimb, formula Ruxandrei Cesereanu „a fi chirurgi prin cuvant ai tarii 
noastre", prezenta pe coperta §i in Precizare, este remarcabila, fecundanta, §i ma 
intreb daca nu cumva Mircea insu§i, colaborator la volum alaturi de Angelo 
Mitchievici, §tefan Borbely, loana Bot, Paul Cernat §i alti eminenti universitari 
publici§ti, precum a intrupat gaselnitele textualismului scornind §tiutorii, tot astfel va 
fi inventat §i chirurgul chirurg cu-doua-mame carele-n Orbitor. Aripa dreaptd 
chirurgind Eroul Necunoscut deruleaza patapievician carnatul de excremente al 
Istoriei noastre de la Hamangia pana-n prezent. 

De notat ca dl Cartarescu participa la aceasta cercetare a stereotipiilor 
prejudecatilor doar exprimand un fel de solidaritate ca intre chirurgi, republicand 
Sentimentul romdnesc al isteriei (Cf. Baroane!, Humanitas 2005), de fapt al 
mitocdniei in care supravietuim, savuroasa fiind aceasta re-scriere a lui Slavici 
antiunionistul: 

- Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman. Uneori regret ca nu m-am nascut 
elvetian, dar imediat imi aduc aminte ca a§ fi putut sa ma nasc ugandez. 

* Marea dilemd cu Elvetia, care-i numa' un pare de la o frontiera la alta, dupa 
doua luni de §arm, de confort §i de sterilitate, fiind ca te vindeca pana $i de scris , ci 
nefiind nimica de facut sau barim de reglat, ajungi de duci dorul satului nostru de pe 
deal §i de pe vale, §i in general al matricii stilistice bazate pe determinantul umor 
negru, precum §i pe sentimentul ugandez al neispravirii, sulemenit in fiecare 
dimineata dupa obiceiul oriental. 

* Carturar, Clarvazator in Quasari, Cititor Unic spre care converge seria 
§tiutorilor, lector insatiabil, un fel de Serenus Zeitblom fiind, eu am vazut intotdeauna 



237 



Capitala lui Mircea Ciobanul §i a Doamnei Chiajna prin prisma unui colorat 
municipiu borgesian cult, bazat pe biblioteci frecventate de un public cultivat §i 
divers: Biblioteca Centrala de Stat, Biblioteca Centrala Pedagogica, Biblioteca 
Parcului de Cultura §i Odihna Ci§migiu, Biblioteca Pedagogica din Zalomit a carei 
desfiintare o cere acut oligopedagogia Epocii Mooye, bibliotecile in limbi straine in 
frunte cu Biblioteca ARLUS a Intercontinentalului, bibliotecile de cartier, Biblioteca 
Centrala Universitara care a ars fara ca 03 sa se constituie intr-o elegie pentru acest 
Giordano Bruno Roman Regal, Biblioteca Facultatii de Fizica, Biblioteca de carte 
veche profilata pe Cuno§tinte §tiintifice Energetice §i Nucleare din turnul CSEN eel 
cu model atomic planetar de la Magurele, de la inaltimea paradisiaca a caruia 
Bucure§tii se vad ca o fecala in forma de balta, turn de filde§ §i carte veche la 
marginea Purgatoriului, unde-mi incruci§am, la fi§ierul cu scaun rotitor ergonomic al 
bibliotecarului borgesian, pa§ii melancolici cu ai unuia dintre cei mai avizati interpreti 
ai postmodernitatii blocajelor noastre, Biblioteca Academiei RSR de pe Galea 
Victoriei, bibliotecile particulare ale amicilor §i ale prietenelor mele borgesiene §i 
altele, nemaivorbind de cate librarii, care pe atunci erau ale noastre §i in demnitate 
tinute la acela§i rang cu alimentarile, textilo-incaltamintile §i fero-metalele. 

De fapt, primul meu contact cu postmodernismul intr-o biblioteca 1-am avut 
inainte de intalnirea din Militari a lui Mircea cu securista Irina ca sa faca din motive 
literare pentru prima oara sex, demonstrand fatalitatea colaborarii intime cu 
Securitatea ca pe o derivata a integralitatii conditiei umane readymade. 

Pe atunci, Biblioteca Municipala Metropolitana Mihail Sadoveanu din strada 
Nikos Beloianis avea la raft oarece carte straina deja, cum a fost §i cu a lui Kurt 
Vonnegut ro§-albastra cartonata Breakfast of Champions, With Drawings By The 
Author, unde frunzarind randomizat am dat de o reprezentare sex-spirituala This was 
where babies came from foarte abstracta, dar care era o mostra de libertate de dincolo 
de Gortina. 

Imprumutand-o acasa, m-am izbit intaia oara de efectul de sinceritate, 
inchizand ochii dinaintea acestui text orbitor, antepostmodernist §i seducator, cand am 
meditat pana la revelatie §i climax la urmatorul pasaj: 

„The world average was five and seven-eighths inches long, and one and 
one-half inches in diameter when engorged with blood. Dwayne's was seven inches 
long and two and one-eighth inches in diameter when engorged with blood. 
Dwayne's son Bunny had a penis that was exactly average. Kilgore Trout had a penis 
seven inches long, but only one and onequarter inches in diameter. 
This was an inch: 

IIIIIIIIIII 

Harry LeSabre, Dwayne's sales manager, had a penis five inches long and two and 
one-eighth inches in diam eter. 

Cyprian Ukwende, the black physician from Nigeria, had a penis six and seven- 
eighths inches long and one and three-quarters inches in diameter. 

Don Breedlove, the gas-conversion unit installer who raped Patty Keene, had a 
penis five and seven-eighths inches long and one and seven-eighths inches in 
diam eter." 



238 



Nu caracterizarea caracterelor prin aceste lungimi m-a impresionat profund cat 
- in fond logica - plierea textului ca un man§on asupra autorului devenit unul din 
actantii naratiunii, comportandu-se ca un membra activ: 

„My penis was three inches long and five inches in diameter. Its diameter 
was a world's record as far as I knew..." 

Dintr-o data textul observam ca are un derapaj, de la real catre fabulos §i poate 
spre oniric §i halucinatoriu, solipsismul cartarescian restrangandu-se §i el la cat se 
intinde filozofic pielea. 

§tiam cate ceva despre puritanismul american opresiv §i am inteles imediat ca 
era prea devreme la 1973, cand abia aparea Arhipelagul Gulag, sa vorbe§ti sexualist 
cititoarelor tale despre propriul tau penis, fie el §i deformat manierist, sa il descrii pe 
larg §i in lung, cu toate stracturile sale, atat diacronic cat §i sincronic! Dar 
potentialitatea acestei figuri retorice m-a siderat, §i atunci, §i in ziulica de azi, cand 
dupa o nedreapta afundare a ei in subteranele incon§tientului pedofil, mi-a revenit in 
con§tiinta, mo§ita de pataraniile lui Mirci§or, §i mi-am reamintit de ce literatura lipsita 
de griji i§i permit altii, unde postmodernistul pica pe postindustrial nu pe preagricol , 
iar Intelectualitatea obeza nu are de acordat asistenta tehnica taranimii §i clasei 
muncitoare contra burgheziei ro§ii nomenclaturiste, ceea ce mi-au confirmat §i 
prietenii mei de peste Atlantic. 

* Imaginea lui Eminescu la noi a picat in noroiul stradal din cauza calitatii 
proaste a criticilor §i istoricilor literari, a filologiei §i filozofiei in general, a 
invatamantului superior in oligopedagogia noastra lipsita de biblioteci occidentalizate 
la zi, postromanismul fiind o intelegere fetigista a postmodernismului euroatlantic , o 
autonimicire a valorilor istorice §i culturale, o mankurtizare excentrica §i gratuita din 
proprie initiativa, neceruta de vreun Stapan, o criza identitara artificiala §i ridicola 
cum numai primii no§tri activi§ti rurali scarbeau pe desantatii cincizeci§ti de pe 
tancuri, atunci cand intelegeau ei, cetind Scdnteia lui Bracan, sa-§i demonstreze 
tipator, deci cu instinct autopublicitar, fidelitatea fata de pahrtid, denuntandu-§i 
morozovic parintii drept chiaburi care mai §i uneltesc atatand la un nou razboi. 

Nu avem in prezent nici o personalitate care sa reprezinte macar o catime de 
15% din clasicul Regal George Calinescu. In plus, promoterul e mai important in 
Epoca Mooye decat exegetul, deoarece numai el §i pamfletarul pot spera a fi bine 
platiti sau ospatati sau voiajati. De aceea, aparitia unui Maiorescu azi, cand se permite 
tembeliziunilor orice, §i a unei critici de directie, orientand canonic literatura in 
interesul Neamului Romanesc, n-ar conveni in primul rand scriitorilor in§i§i, ale caror 
venituri ar fi mult mai mari daca viata noastra spirituals ar fi dirijata dintr-o casa 
conspirativa care doar ce §i-a schimbat Stapanul §i satelitul prin care comunica cu 
baza. 

Proba preeminentei interesului autopublicitar dupa 2 iunie 1997 fata de functia 
civica, §i chiar fata de functia de ecarisaj Intelectual in oligopedagogia noastra a 
Autoelitei s-a vazut orbitor §i s-a consemnat de catre observatorii culturali, peste zece 
ani, la sondajul final Zece Mari Romani, cand din incultura, ace§ti bine platiti 
universitari ai no§tri n-au protestat nici unul cand, la teveu, la maxima audienta, a fost 
inscenata mu§catura cu internarea abuziva la psihiatrie, din motive politice, a lui 
Eminescu , §eful de promotie coordonator fiind expus oprobiului public ca calau al 
ocupantului habsburg. Cine? Care §ef de catedra? Tocmai criticul Titu Maiorescu eel 
invocat de amatorii criteriului estetic! 



239 



* Dovada pentru concluzia ca in 03 avem un text de supus abordarii ideologice 
este ca cea mai buna interpretare este a bol§evictonului Vladimir Tismaneanu: 

„Romanul surprinde exemplar iluziile celor care, precum tatal personajului 
principal, au crezut candva in demagogia socialist-egalitarista a regimului, oameni 
care au imbrati§at, cu pasiune romantica, miturile centrale ale sistemului: rolul 
conducator al partidului, sacrificiile necesare constructiei utopiei unei societati fara 
clase, §antierele tineretului, colectivismul §i solidaritatea ca valori inspiratoare ale 
unor mereu renascute energii morale. (...)Nimeni nu a examinat cu mai multa 
acuratete decat Mircea Cartarescu mecanismele degradarii Intelectualilor-lachei din 
Romania lui Ceau§escu, capacitatea acestora de a se injosi pana la totala aneantizare a 
coloanei vertebrale.'XEvenimentul zHei, 18 iulie 2007) 

Este evident ca mai fiecare amator de beletristica postmoderna are un tatic care 
a avut iluzii, care A CREZUT, dar al lui Mircea a crezut rau de tot, feciorelnic! 

Limitele criticii cartaresciene a bolgevismului sunt $i limitele criticii lui din 
Raportul Tismaneanu. 

Despartirea capitalismului nostru de comunism seamana cu despartirea 
ceau§ismului de obsedantul dejism. 

* Automankurtizarea. Prietenia intoarsa de Volodea lui Mircea exclude la un 
excelent cunoscator al istoriei demolarii bol§evismului obiectia: dar antilichelele unde 
erau? Care nu se va mai striga niciodata, in obnubilarea acum nubila mankurt ca de 
mu§catura din 1997 punandu-se-n protap alte interogatii minim morale cum ar fi ca ce 
e mai grav pentru mantuirea ta, sa-i pupincure§ti pe Ceau§e§ti sau sa-i demitizezi pe 
Eminescu §i pe §tefan eel Mare, asigurand astfel pe neprietenii Unirii de dezinteresul 
Ribbentrop-Molotov al Intelectualilor no§tri automankurtizati pentru tribulatiile 
basarabenilor cum ca sa revina la patria muma, ajunsa ma§tera prin violul bol§evic §i 
prin mankurtizarea Sapientei. 

* Magarii, §menuri §i mi§ma§uri. Postmodernismul poate fi de trei - trei trebuie 
sa fie! - feluri: a) parodic sau doric b) textualist sau iconic gi c) ideologic sau beotian . 

Ca umorist, Cartarescu a reu§it in Levantul ridiculizarea momentului 
Bolintineanu de evolutie a lirismului Romanesc, dand insa chix cand a trecut la 
Eminescu, un damnat, un ecor^eu, pe care, ca §i pe Blecher, nici macar nu-1 poti 
mangaia, cum observa §i Nichita interzicandu-ne sa punem mana, fiindca „poetul ca §i 
soldatul nu are viata personala". 

A trecut atunci Cel mai bine vandut scriitor roman, nu de bunavoie, la a parodia 
in proza traduceri din latino-americani §i nu fara uimire a constatat dupa 01 profitul 
publicitar ca agentii literari il pot prezenta ca inrudit cu ace§ti consacrati, de nu §i cu 
Proust, Pynchon, Salinger, Sfantul loan al Crucii sau Sfantul Nifon, Episcopul 
Constantianei §i al Bibliotecii din Alexandria! N-avea de ce sa nu continue pe pista 
asta. in ce prive§te textualismul, Mircea 1-a interpretat narativ ba ca totul e text, ba ca 
tatal lui fictional care-1 maltrata rau, muncitore§te, e §i el parte din pagina, iar la 
parodierea Apocalipsului din 03 a convocat tot neamul de §tiutori din toata trilogia, 
numai pe mine ca Cititor Unic nu. Treaba lui! Mie mi se pare ca astfel de gaselnite cu 
bold atentionand ca e§ti in text, bey, nu in realitate, ii taie lectorului cheful de reverie- 
n zabava §i il dezgusta de la citit. 

Ce ma deranjeaza ca un cui in pantof este doar postmodernismul ideologic, 
virulenta acestuia, fara termen de comparatie §i eventual admiratie decat din categoria 
Porunca Vremii sau Lupta de Clasa, mai ales ca transpare din ea incredibila. 



240 



ru§inoasa, paralizanta incultura a megaintelectualilor no§tri in domeniul esential al 
Istoriei Romanilor - de altfel singura explicatie pentru coltul de cotitura din 2 iunie 
1997, cand am cedat cui o vrea sa-i ia, fara vreo lacrima sau explicatie pentru popor, 
fara referendum, Romanii de peste Prut, ca pe ni§te orfani sau maidanezi ai nimanui. 

Pe sofismul ca americanii au ca§tigat Razboiul Rece deoarece erau perfecti, 
postmodernismul ideologic bazeaza tot felul de magarii, §menuri §i mi§ma§uri. lata 
numai cateva: 

• desfiintarea canonica a tuturor scriitorilor neoptzeci§ti, incepand de la 
Dosoftei §i sfar§ind cu Nichita Stanescu, in profitul Celui mai bine vandut 
scriitor roman, nici macar in al tuturor optzeci§tilor; 

• asasinarea Mitului Eminescian umpland vidul cu Mitul Candidatului Nobel 
eel mai bine plasat, ascunzandu-se publicului larg ca primul poet 
postmodernist a fost Nicolae Labi§, dupa cum intaiul prozator - Marin Preda; 

• re-scrierea literara a teoriilor politice ale lui Patapievici privind inconsistenta 
de fecala a Istoriei §i a Culturii Romanilor, n-ai ce exporta, ceea ce pica 
perfect pe orizontul de a§teptare al agentilor literari occidentali ai 
Lepidopterei postromanismului §i depreciaza ICR; 

• batjocorirea in consecinta, de catre un pui de mic nomenclaturist din bloc de 
securi§ti, a Revolutiei Romane, descriind de pilda mini-baricada privata de la 
Athenee Palace din perspectiva narativa a filajului , nu din aceea, fireasca, a 
tineretului idealist care voia sa se jertfeasca democratic pentru Tara; 

• sfaramarea simbolurilor voievodale unioniste §tefan eel Mare §i Mihai 
Viteazul spre a masca agresiv lipsa de preocupari patriotice a Autoelitei, altele 
decat profitul autopublicitar §i institutional, ratand pana §i Luminarea 
Poporului, daca nu prin Emanciparea Cadrelor Didactice macar prin 
Occidentalizarea Infrastructure Intelectuale, incepand cu Biblioteca Nationala 
„Mihai Eminescu" de langa bigul Unirea §i filialele ei judetene. 

* Nostalgia autocenzurii. E o problema, aceasta nostalgic de a te autocenzura, 
ca inainte, aceasta spaima ca vei fi stigmatizat in nu §tiu ce baze de date, pe 
calculatoare din RO, DRO §i WO, deci ca vei fi atacat dintr-o vila conspirativa cand 
ti-e lumea mai draga, de un sistem de dimensiuni inumane, intins in aval peste tot 
viitorul epocii fara amor, Epoca Mooye, sistem racordat pana §i la Akasia! Cartea asta 
de impresii de lectura voia sa se cheme: PAREREA MEA. Kitsch orbitor §1 geniu 
inaripat: Nobel-ul romanului Cartarescu. Era o formula modesta §i pa§nica, des 
auzita prin cluburi, pe la emisiuni §i adesea utilizata pe forumuri: parerea mea! 

Vine insa prietenul eel bun, biofizician, §i-mi observa, §i ii sensibilizeaza §i pe 
altii, ca suna ca dracu, ce ti-e Parerea mea ce ti-e Lupta mea, seamana a Mein Kampf, 
domnilor, s-ar putea interpreta, sunt observatori din Tara §i strainatate... §i marele 
carturar cu vizibilitate care trebuia sa-mi scrie cateva cuvinte corecte politic pe ultima 
pagina - in sensul ca garanteaza el ca aceasta carte i§i merita banii! - dintr-o data se 
eschiveaza, face stanga-mprejur, imi propune solutii „mai bune", imi indica alti 
promoteri, te apuca §i rasul, zau a§a, ca pe T. O. Bobe vazand umbra lui Schiller §i 
amintindu-§i, la Schloss Solitude, cum arata sinistra statuie de la Ateneu a lui 
Eminescu, aia cu tatele ei erecte, ilustrand gandirea sapientiala New Age aplicata 
Epocii Mooye cum ca erectia nu poate fi privita sub speciae aeternitatis intr-o 
Romanic subnutrita. 



241 



* Cred ca in genere 03 este o carte cumparata de la Diverta sub teroarea 
discursului promotional, frunzarita, neghicita §i uitata in raft pe principiul infantil 
„past'am puntru mai ta'ziu!", cu marele avantaj ca o marfa proiectata postmodern 
pentru lecturi de tip randomizat nici macar nu poate fi criticata, fiindca interlocutorul 
e ca liceanul caruia ii vorbe§ti de nadir sau de Cotul Donului, nu §tie la ce te referi. 

N-am gasit in nici o promotie sau recenzie, nu mai vorbesc de abordari cat de 
cat exegetice, §i pe nici un forum, dupa cum n-am auzit vreun cunoscut sa exprime, 
vreo reactie la §ocul ca in 03 de o parte e gloata, antibol§evica prin programul 
revolutionar ca sa fie §i la noi bine, ca la toti galitienii perestroiki§ti, iar de cealalta 
Costel Goanga, activistul de omenie pretin cu securistul de omenie , gazetar agricol cu 
ochi de fecioara, chipurile compatimind cu poporul, indurand cu portbagajul agricol 
plin, acelea^i lipsuri, disident care §i-a ars carnetul PCR la Revolutie presimtind ca va 
primi unul nou de la FSN §i ca se vor implini profetiile banglavite ca va veni un 
Capitan sa scoata tara din nevoi. 

* De ce copilaria moldoveanului Ion Creanga, eel propus a fi izgonit din 
manualele §colare pentru ca nu i se intelege, chipurile, lexicul sau universul rural, de 
catre plozii supermarketului §i ai cleptocratiei, poate fi acceptata ca fiind a copilului 
universal, iar cea din 02 a lui Mirci§or nu? 

Pentru ca eruditia sateasca §i bunul-simt taranesc i-au permis humule§teanului 
sa se opreasca la amanuntul semnificativ , ca §i clasicul Marin Freda, pe cand 
hiperrealismul cartarescian retine toate banalitatile §ocante, dar puerile. 

Dar ce este foarte rau este banuiala permanenta a cititorului ca e tras pe sfoara 
din motive de self-advertising, de creare a unui portret de piata invariabil. 

Datele copilariei sunt ale unui pui de nomenclaturist din cinul al treilea, care sta 
in blocul Banalitatea Raului, printre vecini lini§titi, intesat de securi§ti §i de fotbali§ti 
de la Dinamo, ba chiar §i de scriitori, putandu-se plimba meditativ pe paradisiaca §i 
invidiata Alee a Circului cand vrea mu§chii lui sa se uite la carnivorele captive. 

Mizeria imaginata o fi acceptand-o Suelin, fiica pilotului criminal erou Charlie 
Klosowsky, sau cititorii nascuti odata cu Orbitorul, pentru ceilalti fiind de neconceput 
ca un gazetar al revolutiei agrare, ca Costel Goanga, sa nu-$i fi putut el aranja pe la 
lAS-uri gi CAP-uri portbagajul plin pentru frigiderul plin pentru matul familiei plin! 

* Partile genezice §i exotice ale TO par traduse din autori straini , pagini intregi 
de mae§tri ai realismului magic, uneori rumegate prin prozatorii de pe Area lui Noe, §i 
are pofta cine le consuma, iar unele aspecte vor fi criticate abia cand vom fi europeni 
deplin. Atunci vor aparea cititoare protectoare ale animalelor care vor spumega de 
indignare nu doar antipedofila, ca ni§te Furii, informate ca la Tantava, macondianul 
sat cu o comunitate care se drogheaza cu seminte de mac (scena care ne aminte§te 
noua elevilor de paradisurile artificiale ale lui Ch. Baudelaire §i ale lui... Mircea 
Eliade, daca e sa te iei dupa presa noastra megaintelectuala), paparudele erau date 
tiganului ursar {bear trainer) sa le violeze, ba chiar gi ursului! 

Or, e o neintelegere: nu de chinuirea sau macularea ursului e vorba, ci de 
intentia bucure§teanului de a manji cu chinoroz un frumos obicei poporan. 

* Tehnic, problema carierei literare este a investi in publicitate ca-n pamper§i, a 
lua banii de la pro§ti, cu ajutorul promoterilor - care te alerteaza sa nu scapi aceasta 
carte , ca §i cum, epuizandu-se, editura n-ar slobozi alt tiraj ! - §i sub bata filologilor 
specializati in a le pune preventiv pumnul in gura carcota§ilor, nu analizand ideologic 
daca este Cored Romdne^te mesagiul, ci aprofundand doar „unele" aspecte, pe baza 



242 



de ultimele carti de critica importate (publicitate mascata!), reie§ind absurditatea 
oricarei contestari adresate gloriei Amaicalitului. 

Nenorocirea romaneasca fiind ca nu se investe§te neam in Infrastructura 
Intelectuala, in bibliotecile pentru speciali§ti §i pentru cititori, in Emanciparea 
Cadrelor Didactice cu creierii scaldati in hormonii oligopedagogiei, ci doar in proiecte 
de haita. Li se iau adica paralele fraierilor nu numai prin cumpararea benevola a cartii, 
ci §i prin altceva: prin pupincurism sub diverse forme la adresa cleptocratiei, de la 
care vin subventia, felia piberata, onorurile, exportul §i alte avantagii. 

Intre 1989 §i 2007, mai ales dupa anul antiEminescian 1998, Apelul catre 
lichele a devenit caduc, 1-au luat inapoi . A aparut o rasturnare copernicana de 
paradigma, ca de dialectica de la Hegel la Marx, tinzand asimptotic in inconcevabilul 
univers la ce nu gandeai, la slugarirea lichelelor daca au capital: a aparut intrebarea ca 
ce e mai rau, sa-1 fi pupincurit din carierism §i lacomie pe Cea sau, benevoli ori foarte 
interesati agenti de influenta ai Dezunirii, sa ne postmodernizam pe Eminescu §i 
§tefan eel Mare - adica tocmai pe simbolurile adoptate de basarabeni pentru exaltarea 
Misiei Culturale la Marea Neagra. 

* Revolutia Romdna a inceput in august 1989 la Chi§inau. Interesant fiind 
totu§i a ne lamuri cum s-a facut ca Autoelita nu a explicat la popor, intr-un studiu 
limpede asumat, de ce anume trebuie sa-i abandonam noi Romanii, pe Romanii de 
peste Prut bolgevicilor §i sa n-avem dreptul de a participa la diplomatiile de care 
depinde viitorul Romanilor de pe Nistru. (Se pot antologa consistent luarile de pozitie 
ale Intelectualilor no§tri impotriva recuperarii macar a Basarabiei!) In cinismul Epocii 
Mooye, e limpede ca un prim motiv va fi fost saracia acestui public, lipsa de 
atractivitate a Basarabiei ca piata de carte . Dar pentru al doilea motiv, ca doua trebuie 
sa fie, e obligatoriu a-1 urmari pe eminentul §i influentul critic antiEminescian Chivu, 
cum pune el problema in Romania literara, nr. 38, 29 septembrie 2004, intr-un mod 
care exclude a se complica Institutele noastre Culturale cele luxoase sau politica 
traducerilor, de asemenea piberata, cu propaganda pro Basarabia §i Bucovina: 

„Versurile unor Vieru sau Lari sunt idioate, chiar daca poti intelege mecanismul 
de generare, functionalitatea §i tipul de receptare nationalist-festivist-patriotic al 
acestui lirism neopa§optist, intr-o societate care inca trece prin constrangeri istorico- 
politice ce genereaza o criza identitara la nivel national." 

* Este evident din aprecierea de mai sus ca avem nevoie nu numai de 
Luminarea Poporului ci $i de Luminarea Autoelitei de jos in sus, in scop - de nu s-ar 
fi fini^at istoria, ai zice - postmaoist reeducativ , deoarece tine de lipsa de eruditie, de 
librarii romane§ti §i de intelepciune a nu observa ca versuri ca cele de mai jos, parca 
din multimea manifestantilor culese, de liderul Generatiei basarabene unioniste 
Grigore Vieru, nu sunt „idioate" ci doar poporane , precum adesea, cele mai profunde, 
ale lui Eminescu: 

U§oara, maica, u§oara, 
C-ai putea sa mergi calcand 
Pe semintele ce zboara 
Intre ceruri §i pamant. 

In priviri c-un fel de teama, 

Fericita totu§i e§ti 

larba §tie cum te cheama. 



243 



Steaua §tie ce gande§ti. 

Sau, mai limpede, intr-o re-scriere maiaskovita a idolului postmoderni§tilor, 
Tudor Arghezi: 

In mine a lovit strainul 

De Pa§ti sau Denii. 

Dar incoltitu-m-au bezmetici 

§i moldovenii. 

Ca nu suntem romani strainul 

Pe-a lui o tine. 

§i-ai mei mai tare-1 cred pe dansul 

Decat pe mine. 

Basarabie cu jale, 

Basarabie, 

De pe deal §i de pe vale, 

Basarabie! 

„Incalcita-ti este viata", 

Basarabie! 

„Ca graul ce-1 bate gheata", 

Basarabie! 

* Ne-am dumirit! Nu exista decat o singura explicatie pentru paradoxul 
rinoceresc ca mai toti megaintelectualii Autoelitei au abandonat, fara lacrima sau 
explicatie, pe romanii de peste Prut disperarii §i bol§evismului: decalajul dintre 
nivelul presupus perfect sincronizat cu America postindustriala §i postistorica, al 
literaturii desantist-lunediste de la Bucure§ti, §i versurile „idioate", primitive, de brand 
pa§optist, naive, epigonice in sens Eminescian, pe care le scriau §i le mai scriu poetii 
basarabeni, cari in loc sa ajunga sa slugareasca lichelele cleptocratiei daca au cu ce 
plati serviciul prestat, au reu§it sa atraga poporul de partea lor, sa-1 lumineze §i sa 
impuna Imperiului Sovietic nu numai grafia latina, ci §i limba romana ca limba de 
Stat, Revolutia Romana debutand in august 1989 la Chi§inau, iara nu cand a aflat 
Mirci§or de la ma-sa fictionala din 03 despre Revolutia Timi§oarei, nici macar 
personal de la radiourile occidentale - teama astazi de a marturisi ca le frecventa sau, 
mai grav, nefrecventarea lor atunci fiind egal semnificative. 

* Nimeni nu pretinde Autoelitei umilinta de a-i declara pe Vieru §i Lari 
scriitori mai importanti decat antiEminescienii Bobe §i Radulescu, dar in istoria 
literara §i in manuale trebuie sa existe informarea cititorului, cu deosebire a celui 
tanar, ca poezia sau literatura nu sunt totdeauna futilitati, filologice jocuri de cuvinte 
ca ale antiEminescianului Foarta, ci ele pot avea o influenta politica §i sociala 
covar§itoare, pot aduce Basarabia pana in pragul Unirii cu Romania, cum era situatia 
in 1989-1991, dupa cum prin dezinteresul megaintelectualilor pentru aceasta piata de 
carte, subtiata §i prin plecarea a sute de mil de moldoveni tineri la munci, un intreg 
continent romanesc cu oseminte pana-n Vorkuta lui Tepordei §i in Kolima lui 
§alamov, poate fi lasat de izbeli§te, privatizeaza-se-n el ce bol§evic o catadicsi! 

* Ei nu sunt eroi. Nu conteaza pentru megaintelectuali ca ace§ti bravi poeti 
basarabeni poate ca au stat §i inca mai stau cu jungherul la gat §i cu Makarovul la 



244 



tampla, iar pe carosabil umbla cu inima cat un purice, vietuind sub perpetua 
amenintare, scrisa pe ziduri, pe semeseuri sau §optita la telefon. 

Ei nu sunt eroi in Romania Epocii Mooye in baza aceluia§i estetic criteriu, 
ciocoiesc arivist nu boieresc, pentru care n-au fost §i nici nu vor fi luati in serios 
vreodata un Dan losif sau un Dumitru Dinca: pentru ca... n-au citit in liceu pe 
Heidegger, n-au comentat pe Rene Guenon, nici au ascultat zilnic Variatiunile 
Goldberg, §i pentru ca nu puteau sustine la Baricada sau la Plata Universitatii, prin 
portavoce, un discurs de autolegitimare opac 100% pentru popor, despre metanoia sau 
dracu mai §tie ce. 

Cat de serioasa e problema scriitorului roman dincolo de Prut, trebuie sa fii 
rusofon, sa poti intra pe forumurile tineretului idealist rus, de care la prima vedere ti 
se pare curios ca nu igi silegte parintii bolgevici sa-i asigure un viitor liberal in 
Uniunea Europeana prin Unirea Republicii Moldova cu Romania sau macar pe calea 
Republicilor Baltice, doar pe tipul acesta de discurs, de dialog, iti dai seama la ce 
dezinformatie e supus acest tineret, impins pana la aberatia de a admite ca in Razboiul 
Contra Secesiunii Transnistriei, mai sangeros §i decat Revolutia Romana, Mircea 
Snegur i-ar fi declarat razboi lui Boris Eltin: 

- At that time period, 1991-1994, the pro-Romanian nationalists had an 
absolute majority in the Parliament. As 1992 begun, they switched some of their 
program. Their leaders, like Valentin Rosea and Leonida Lari, begun talking of 
joining the "Greater Romania", rather than being independent. I guess they realized 
that the economy was going down the crapper, and that the people will blame them, 
so they had to do something quick. 

These leaders also launched more intense verbal attacks against 
Russian/Unkrainian communities. 

Leonida Lari' s favourite slogan: "Chemodan - Vokzal - Rossiya", which means 
"luggage - train station - Russia". As you see they may have considered expulsion of 
Russians at some point. They cooled off after defeat in Transnistria. 

In June 1992, units of Moldavian army and police began attacking 
Pridnestrovyan city of Bendery. Im not sure about the details, but the Pridnestrovyans 
retaliated, and several border clashes occurred. 

On July 12, 1992, furious Moldavian government declared war on Russia, after 
they claimed that units of Russian 14th army helped Pridnestrovians. 

* Paradoxul roman al Galaxiei Gates este ca tocmai prin tehnologia informatiei 
§i a comunicatiilor avem o buna „cortina de fier" la Prut, in afara cotidianului Ziua, 
§tiri de la Chi§inau, ca fata de oricare dintre vecini dealtfel, neintrand in presa §i mai 
ales in telejurnale, decat asemeni celor din Bangladesh, daca sunt de mare senzatie. 
Cat despre fluxul invers, nimic nu seamana cu ce gasesc eu intr-un Calendar National 
2003, pe aprilie, despre aniversat la 90 de ani, Ziarul Glasul Basarabiei, 
„saptamanalul politic §i literar cu un pronuntat caracter national" aparut la Chi§inau 
intre 7 aprilie 1913 §i 16 august 1914, proprietar §i director fiind bunelul meu, 
profesorul de limba romana preot Grigore Constantinescu: 

„Departe de cultura nationala autentica, precum se afla populatia Basarabiei, 
intelectualitatea face atunci un efort colosal de a scoate de sub tipar o publicatie. In 
articolul de fond redactorul se refera la nepasarea moldovenilor §i dragostea care 
trebuie s-o aiba pentru «limba noastra dulce». Publicatia apara limba romana, cere 
introducerea ei in biserica §i §coala. In afara de articole politice §i economice se mai 
publicau bucati din scriitori clasici §i moderni §i din istoria romanilor." 



245 



Este ceea ce lasa de dorit §i pentru tineretul ne§tiutor roman de azi, exact cum 
arataram mai sus §i pentru fratii sai ru§i, fiind na§pa ca se degradeaza limba romana in 
oligopedagogia de la noi, iar despre scriitorii accesibili Neamului Romdnesc fara 
glosator, ca §i despre glorioasa noastra istorie de miracol §i de enigma, s-a creat o 
atmosfera de caterinca cu budinca-ntr-un maxi-taxi matinal blocat in trafic. 

* Inexistenta stilului cartarescian. Ce nu e pasti§a, precum in Orbitor cele mai 
bune pagini tin de realismul magic exterminator, - in profunzime este descoperire 
Eminesciana pre-existenta: constati cu stupoare ca Eminescu a trecut pe acolo . De 
aceea, pe cat a dat pana acum, Cartarescu poate fi depa§it de orice alt scriitor Roman, 
tanar idealist, care strabate cu eel putin tot atata ambitie acela§i drum, stand Insa nu 
jumatate din an ci, de regula, 8-9 luni departe de tara, in biblioteci adevarate. In plus, 
a§ezarea asta ambigua, intre poezie §i proza, literatura §i filozofie, PD §i PNL, 
Jurnalul National §i Evenimentul zHei, RO §i DRO, UE §i USA, il face §i mai 
vulnerabil, cum a patit Panait Istrati, care nu e canonic nici la noi, nici la credincio§ii 
francezi. 

* Nu ma incanta deloc sa citeasca un posibil patron euroatlantic, despre mine ca 
Roman, despre nebunia ceau§ista, elucubratii, zvonuri §i legende greu de verificat, 
posibila dezinformatie kaghebista: 

„La cateva luni de la intrarea tancurilor Tratatului de la Var§ovia in 
Cehoslovacia, Directia a V-a a Securitatii statului roman primise o serie de noi 
misiuni, unele dintre ele contrariante §i inedite, situate pe treptele cele mai de sus ale 
scalei secretului de stat. S-au efectuat in acea perioada rapiri de copii (atat baieti, cat 
§i fetite) de la populatie, s-au facut transporturi de sange in anvelopele unor vehicule 
militare, s-a lucrat la instalatii subpamantene (centrale nucleare? buncare? adaposturi 
antiatomice?), au aparut tipografii ultramoderne protejate de ziduri duble in case 
aparent parasite sau locuite de tigani. La Fundeni, o clinica asemanatoare unui 
laborator spatial a efectuat complexe operatii plastice asupra unor cetateni depistati ca 
avand o oarecare asemanare fizica, staturala §i vocala cu §eful statului. Ace§ti cetateni, 
care dupa operatie devenisera identici cu eroul national, fusesera declarati morti In 
urma unor accidente §i li se organizasera inmormantari." 

Tinand seama cum a mierlit-o Ceau§escu, e regretabil ca nu s-a recitit inainte de 
a scrie astfel de insanitati atribuite Gloatei, lamentabila critica a lui Camil Petrescu 
adusa filozofice§te pregatirilor pentru Primul nostru Razboi Sfant pentru Intregirea 
Neamului, eel declan§at in 1916, in urma caruia a fost eliberata Ungaria din ghearele 
bol§evismului daramator de biserici §i s-au creat premisele teritoriale pentru 
exprimarea Intelectualilor Romani in universal. 

* Dupa showul lui George Calinescu trebuie redefinit conceptul de critic, 
deoarece a devenit egal artistului eel ce fusese odinioara insarcinat de public doar cu a 
stramba din nas, functie in care s-a specializat de la un timp pamfletarul, un rapitor 
reptilion folosit totu§i cu parcimonie, cum de exemplu, confirmand Hronicul, facu 
Revista 22, cand negasindu-se calau roman pitbull in GDS, 1-a imprumutat pe §tefan 
Borbely ca sa-1 rada pe marele disident Dan Petrescu, de Sfintele Pa§ti, in 2001, 
fiindca a descris ca un incon§tient cum unele elemente de elita prefera ca fonduri 
culturale piberate sa mearga doar spre haite gata constituite, iara nu-n Luminarea 
Poporului printr-o Infrastructure Intelectuala de care sa profite toti carturarii varstnici, 
Partidul Cadrelor Didactice, precum §i Generatia Pupici. 



246 



Spre deosebire de pamfletar, care altceva nu prea §tie decat sa demoleze 
(Alexandra Grama, 1891, despre negocierea unei imagini: Ci adevarul e ca Eminescu 
n-a fast nice geniu, §i nice barem poet. Ci o ceata de oameni din alte motive a sedus 
publicul nostru cu cultul lui Eminescu intr-un mod care nu se va putea nicicdnd 
scuza.), promoterul re-constraie§te, convingandu-te de avantajele care iti revin de 
cumperi cartea-marfa, demascandu-se doar atunci cand conciliaza ceea ce nu se poate 
concilia nici macar de catre Lenin sau Iliescu, cum ar fi, proletariana, mama 
supravietuitoare, care se zbate sa mai hraneasca familia o zi, cu odiosul mic 
nomenclaturist, eel mai periculos, tata care s-afacut ziarist, ca§tiga bine §i are Volga 
de serviciu. 

* Mama fie tionala despre care, eel putin in 03, analizandu-i profilul psihologic 
de fiinta terorizata §i fricoasa, ce anume sfaturi cuminti da ea fiului student mustacios 
§i ce zvonuri tranchilizante raspande§te pe la cozi, interlocutorii no§tri securi§ti 
pensionari de pe foramuri estimeaza ca e suspecta a fi primit de undeva instractia 
corespunzatoare unor astfel de influentari pozitive , principalul banuit fiind desigur 
maioral Ion Stanila, care sub pretextul ca o mai iube§te §i ca este prieten cu sotul 
gazetar, nu este exclus sa o fi recrutat intr-un moment de slabiciune §i de §antaj, 
desigur cu profesionalism §i cu tact, in scopul nobil de a-1 proteja, cu monstruosul 
Manuscris cu tot, pe Mirci§or de propria-i impulsivitate necugetata, totul in eel mai 
desavar§it secret, nepatruns nici de versatul Herman §i, evident, de nici unul dintre 
superficialii §tiutori de hartie. 

Cand i-am relatat inspectoarei Coca Dospinoiu ce scriu ace§ti experti, ea mi-a 
explicat ca, fatalitate, §i ea are multi prieteni securi§ti, unul instituindu-se chiar in 
primul ei sot, cucerind-o bagandu-i in cap§or ca numai langa dansa se simte mascul, 
deoarece valseaza boiere§te, §i ca in lungile nopti de insomnie el urla de dor la luna, §i 
fiind §ef de promotie tot filolog, candva la Directia VII Literatura, a facut observatia 
pertinenta ca Mircea nu degeaba a prezentat aceasta actanta materna drept patata cu 
un mare fluture, avand el insu§i genealogic, pana va deveni statuie, ceva din 
Hyperionul Eminescian, care se tot prezinta Catalinei cu versuri precum „Iar ceral 
este tatal meu / §i muma-mea e marea" sau „§i soarele e tatal meu, / lar noaptea-mi 
este muma", tot astfel in 03, fata-n fata cu testul la sala care e Mdntuirea, precum 
Leninul de bronz tine pe umeri Partidul §i Securitatea, cam a§a poate zice fictional §i 
Mirci§or din Orbitor la u§a batanta a OZN-ului capitalist ca, fatalitate, „Partidul este 
tatal meu §i muma-mea - Securitatea"! 

* Vai, nechezolu-i mult mai mare! Pe scurt, cartarescianismul ia§te espresia 
literara a simtirii publicului postmodern adica postrevolutionar cultivat de a nu avea 
nostalgia de sa se complice (cu Recuperarea Basarabiei, Luminarea Poporului, 
Emanciparea Cadrelor Didactice etc.), aspiratia sa fiind civica doar sa-§i exercite 
drepturile de A CONSUMA tot ce se gase§te la supermarket sau in tembelizor pana va 
ragai: m-am saturat de Romania! 

* F.A.Q. about Steve the Great. Suplimentul Bucure§tiul Cultural al 22 din 25 
februarie 2005, la adresa: http://www.revista22.ro/supliment-bucurestiul-cultural-nr- 
3-1524.html, folose§te §i el un colaborator rar, Erwin Kessler, nu pentra a demola ca 
aide §tefan Borbely cu mu§caturi de pitbull un mare disident, pe eroul ie§ean Dan 
Petrescu, ci constructiv de cotet, pentru a ne descrie geniul simulant, de natura 
„decoratiuni interioare" nu artistica, al unor tineri postromani§ti: 



247 



- Banc sau blasfemie, expozitia F.A.Q. about Steve the Great (galeria H'art, str. 
Mihai Eminescu 105-107, decembrie 2004 - februarie 2005) a starnit previzibile 
reactii de respingere, de la Vadim Tudor la lustin Marchi§, de la Adevarul la 
Gardianul. Subiectul este §tefan eel Mare, ce sufera, pare-se, de mitologizare. 

Dumitru Gorzo il trateaza in falsa Statute ecvestra din care a mai ramas doar 
bustul din fibra de sticla al unui personaj multicultural, un negru cu mustata §i par 
blond, cu unghii date cu oja §i sani proeminenti intr-un tricou de „marinel", purtand 
coroana tiganeasca §i de§eland un cal verde pictat pe podea, a carui anatomic este 
descrisa meticulos in limba engleza. Alaturi, Alina Buga plaseaza Sabia de rahat §i 
zaharicale turce§ti, iar Suzana Dan un gheridon pe care se afla, in trei casete, aceea§i 
prezumtiva moasca (sa fie acesta singularul de la moa§te?!), copiata ca un marti§or in 
serie mica, respectiv Sfantul deget mic de la mana stanga a lui §tefan eel Mare (...). 

* In ale spiritului, controlul poporului este exclus. Dupa care ni se releva 
misterul de ce suntem blestemati noi Romanii sa investim nu in Infrastructura 
Intelectuala, cum ar fi Biblioteca Nationala sau mall-uri culturale, de care sa se bucure 
toti, intru Luminarea Poporului, ci e de preferat sa lucram clientelar politic, sa lasam 
pe baza de proiect doar unci haite dreptul de a ne suge pibul. De-aia! Pentru ca in ale 
spiritului, controlul poporului este exclus , deoarece lui nu-i convine, la o adica 
blasfemia, dar uite ca argumentele Autoelitei, parodiind reflectia naist-noichista, sunt 
irefutabile: 

- Puerila, convingerea generala ca aceste lucrari ar putea sa dauneze spiritului 
national oblitereaza rostul §i sensul cultural al blasfemiei intr-o civilizatie. In 
blasfemie, atractia este data de tensiunea dintre comensurabilitate (prezenta, evidenta 
reperului subminat) §i incomensurabilitate (abisul rastalmacirii, al asociatiilor 
degradante). „Miracolul" blasfemiei sta in capacitatea ei de a se dovedi doar fals 
imprevizibila, ca §i cum ar fi haladuit in mintea fiecaruia chiar inainte de a fi fost 
articulata de operatorul blasfemie, eel exilat - psihanalizabil - in marginalitate. Ca 
orice subversiune benigna ce se raporteaza exclusiv la un dat prealabil, blasfemia este 
esentialmente conservatoare. Un joe secund necritic, ea proclama preeminenta 
motivului subminat §i se supune autoritatii acestuia, de care depinde prin chiar natura 
ei (...). 

* Blasfemii chiar religioase-religioase. Este o cazuistica de lemn, u§or de 
deprins la seminariile de creative writing din orice facultate de filozofie pe bani, 
rezultand de aici o noua specie de propagandi§ti care pot dezvolta orice subiect vrei: 
despre statui, despre sabie, despre clitoris, despre simbolistica metafizica §i digitala a 
moa§telor. Ce conteaza nu este oportunitatea intoarcerii la argument, la cadavrul din 
debara, ci faptul ca discursul abstract intimideaza gloata §i o impiedica sa controleze 
ce se face cu banii ei §i asta intr-un mod mai batjocoritor chiar decat in administratia 
publica pur politica. Mai consistent §i ucigator de iluzii e insa ca ni se impune sa nu 
facem gat, pentru Cel Mare, pe motivul hilar ca §i cu Cel Sfant stam rau de tot! Ar fi 
existat blasfemii chiar religioase-religioase, la Ion Grigorescu, la Marian Zidaru §i, 
hm, punandu-te pe ganduri, cu un morcov de piatra, de lut sau de lemn in rect, daca nu 
cumva insugi Muzeul Taranului Roman n-a fost proiectat la migto-n deriziune de 
megaintelectualul Horia Bernea , din moment ce i se atribuie - fara vreo reactie - un 
umed vulvar al Prapurilor, care cine mai tine minte Muzeul de Arta devenit 
vremelnic catedrala mira-se-va sa-§i fi permis careva vreo erectie: 

- Tentatia blasfemiei (§i, concomitent, revelatia religiosului) apare deja in 
crucile fesiforme ale lui Horia Bernea, dar §i in falnicul falic al coloanelor de chilie de 



248 



mai tarziu, in nudul inserat in cadru monastic ori in umedul vulvar al Praporilor 
consacrarii sale. 

* in fine, de ce am eu un discurs indragostit mai degraba de filozoful Erwin 
Kessler decat de §tefan Borbely: pentru ca i§i incheie analiza violandu-1 §i el pe 
voievod la imagine (Steve, fa-te ca te bati!) §i mai ales ma dumire§te de ce m-am 
in§elat cu 03, anticipand la Diverta la stand un discurs in care geneza apocalipsului sa 
fie smulgerea de catre motanul Behemoth a capului lui Eminescu, ca in curtea casei 
lui Aron Pumnul de la Cemauti, §i cand colo m-am pomenit cu infama pagina rasist 
antimoldoveneasca 420, de§i analiza de nevoi a structurii formale sau informale a 
Autoelitei era de o luciditate de bisturiu, dupa cum urmeaza: 

- Deconstruirea in ultimul timp a staturii mitice a lui Eminescu, vizibila §i in 
derizoriul sarbatoririi sale, e direct proportionala cu hipertrofierea figurii lui §tefan eel 
Mare. Este o tendinta de a-1 inlocui pe Eminescu ca model central al „eroului 
national" cu §tefan eel Mare, ceea ce presupune inlocuirea mitului (modern, 
capitalist) al performantei culturale §i intelectuale, cu idealul (pre-modern, feudal) al 
performantei militare §i religioase. 

Maximalismul modelului Eminescian a devenit in fapt incomprehensibil intr-o 
societate tot mai deculturata, in care succesul social nu mai trece obligatoriu prin 
filtrul competentei intelectuale, in timp ce §tefan eel Mare - adesea nedrept, §iret, 
violent - se impune ca un mit identitar mai potrivit, un erou de cartier de talie istorica 
ale carui ambitii sunt u§or de inteles pentru un public magnetizat de tot felul de Recall 
§i Sechelarii (care de altfel §i-au facut un idol explicit din domnitor). 

(...) Impunerea lui §tefan eel Mare ca idol national reflecta necesitatea unui nou 
pact al romanilor cu istoria, infuzarea unui dram de eroism pre-modern acum, in zorii 
tulburi ai unui capitalism salbatic, feudal. Inainte de '89, Eminescu era idolul de 
biblioteca al unor vremuri economice§te §i politice§te moarte. §tefan eel Mare este 
idolul unor vremuri vii, sereliste §i talk-show-iste. El poate fi modelul tuturor 
derbedeilor versati in abuzuri, dar §i al oricarui roman care vrea sa razbeasca, sa faca 
istorie intr-un loc ingust §i stramtorat, chiar daca nu are geniul §i cultura unui 
Eminescu. 

* Opinia §efilor de promotie. Este un discurs de o logica impecabila, datat 25 
februarie 2005, din care poti infera ca §tefan eel Mare §i Sfant n-avea nici o §ansa de 
a nu fi infierat dur in bestsellerul lansat la 1 1 iulie 2007, pe baza unor astfel de analize 
care fac din Eminescu un du§man deocamdata neutralizat, infama pagina 420 era 
adica virtual scrisa cu cateva ore inainte ca familia Cartarescu sa-§i faca bagajele 
pentru cele 13 luni de recluziune la Castel, la Schloss Solitude, dupa toate semnele de 
nedocumentare din capodopera, neluand cu ea pe transport decat Biblia hazlie. 

Pana una alta, Neamul Romanesc enervat cere insistent ca tot mai numero§ii 
arti§ti de controversy, care se afirma pe seama lui §tefan eel Mare, sau in genere pe 
postromanism , daca au la dosar in fi§ierul electronic astfel de ie§iri, atunci sa ne 
reprezinte cu eleganta pe plan international pe banii fundatiilor §i ai colectionarilor 
particulari, nu pe ai ICR sau ai Ministerelor, va sa zica ce i s-a supt contribuabilului 
trebuind de acum inainte sa se intoarca in procedura de urgenta la Luminarea 
Poporului §i la Infrastructura Intelectuala pentru toti. 

Cel mai intristator de sa bei ca Istrate Dabija Voievod, fiind constatarea ca in 
baza principiului ceau§ist al neamestecului in treburile interne, nu prea conteaza 
pentru Autoelita ca basarabeanul nostru poliglot aude la Radio Pridnestrovie un 
discurs care il bate pe al lui Mircea §i pe-al lui Gorzo in inventivitate onirica, chiar pe 



249 



terenul 420 al chestiunii mitice §tefan eel Mare, cautand a orbi de la obraz tineretul 
ne§tiutor ca Eminescianul voievod ar fi fost, ca moldovean, eel mai mare dugman al 
romdnilor , socotindu-i mai jigodii §i mai ticalo§i decat pe turcii cei pagani, de aceea 
fiind §i eel mai credincios aliat al lui Ivan eel Groaznic, tarul Rusiei, dandu-§i chiar 
fata de sotie, pe Elena, posibila tarina la Kremlin, din care macar s-a tras familia 
pianistului Rahmaninov, la a carui Insula a Mortilor imi odihnesc eu acuma ochii, sa 
zicem, osteniti 

* Aceastd lehamite. Pentru Luminarea Poporului, nu avem nevoie nici de 
promoted, nici de pamfletari, ci de opere care sa merite exegeza, consultata de Cei 
§apte magnifici au ba. Ceea ce insa nu convine nici editurilor, nici scriitorilor. §i nici 
arti§tilor. Te apuca jalea vazand vreun talent elegant, posibil urma§ lui Patapievici la 
ICR precat postromanism a practicat, risipindu-se-n nimicuri, nu inventivitatea sa 
§ocandu-ne-n §tirea de mai jos, ci excesul de toleranta la care ajuns-a Neamul 
Romanesc parasit de megaintelectualii sai: 

- Intre 1 §i 22 aprilie 2004, la galeria HT003 (Hanul cu Tei) va avea loc 
expozitia Rural- Art a artistului Dumitru Gorzo. Tema centrala a experimentului vizual 
propus de Gorzo o constituie proiectul contestatei Catedrale a Mantuirii Neamului. 
Expozitia va avea doua puncte de forta: portretele unor babe din Maramure§ 
ornamentate cu detalii din costumatia vikingilor (coif cu coarne, sabii) §i imaginea 
unui tractor alegoric care plimba Catedrala Mantuirii Neamului. Lucrarile vor fi 
realizate in tehnica mixta: pictura, desen §i colaj cu bucatele de slanina. (Cf. Postul 
Pa§telui §i biserica de sldnind, §tire din 3 aprilie 2004, a celor mai duri anti-BOR-i.) 

* Poate acest pasaj justificand la Mircea, care e §i un om sfant, avand prin 
mijlocirea ICR darul vorbirii in alte limbi, asemanarea cu Proust: „Imperial, Sincu ne 
snoba cumparandu-§i, din cand in cand, cate un strop stralucitor de Queen Anne'\ 

Altminteri, §ocheaza acest Proust Roman, care in loc s-o ia spre rafinamentele 
sentimentale din adolescenta, ca ale Eminescienei Intdia sdrutare, pica in vulgaritatea, 
excrementiala §i nu numai, a scutecelor, excitand eel mult la export pedofilii din 
rafinatul public cultivat global. 

* Tot despre Proust. Cleptocratia aristocratizandu-se ca pisicile lui Chevalier, 
avem un public cultivat la exces de calitate superioara, care savureaza pana §i 
pasajele excrementiale. Cum eel de la 1990, nerafinat, ar fi scuipat pe ele. S-ar putea 
ca, pentru scriitori normali, pretul succesului sa fie cam mare. Nici unul dintre 
scriitorii Romaniei Regale nu §i-ar fi manjit istoria §i poporul cum o face Mircea 
Cartarescu din necesitatea de a camufla vina istorica a Autoelitei privind 
nerecuperarea Romanilor de peste Prut. 

Dar mai este ceva, raportul cu mama . Ceea ce tine de o degenerare mai 
profunda a simtului moral. Pe la 1930, un mare psiholog american facea sondaje de 
genul pentru cati dolari ai manca hamburgheri din carne de om sau pentru cati parai ai 
scuipa pe poza lu' ma-ta. 

Mircea face pentru bani chestii care statistic multi altii le-ar refuza: sa divulgi 
ce-are mamica fictionala pe buca sau sa-i descrii proteza (Proust ar vomita!). 

Adresandu-se cumparatorului occidental, Mircea minte in 03 ca securitatea 
ceau§ista ar fi reactionat la o simpla aruncare in closet a unei medalii! Pentru romani, 
care §tiau ca sub Ceau§escu a ajuns la parnaie numai cine a vrut cu tot dinadinsul sd 
facd efectiv disidentd, multi doar ca sd se care, mama aia a Autorului descrisa ca 



250 



terorizata de ideea ca medalia agrara va bloca tevile de canalizare urmand represalii 
securistice pare de-a dreptul saraca cu duhul, ceea ce iara§i Proust n-ar fi riscat. 

* Despre inutilitatea promoterilor. Bula, eel mai important personaj 
postmodern impu§cat la Revolutie, cica viola §i el o feminista, care striga ajutor!. 

Nedumerit, el a oftat §i i-a zis ca taci fa ca pot $i singur! 

Aidoma e §i cu cei ce au vanitatea ca pot ajuta la cre§terea popularitatii unor 
texte care o au in ele insele, popularitatea, in chiar ADN-ul generic, prin adresarea din 
proiect catre cei ce se simt tineri, adica toti, §i catre tineret cu petrecerile lui implicand 
culturile dintre pop §i manea, cu nelini§tile §i cu blogurile lui, cu ura bine intretinuta 
fata de §coala §i de carte §i de profe; mai ales deserviti prompt in obsesiile noastre 
sexuale, ca toti avem creierul scaldat in hormoni, cu gogorita extazului lubric 
integrator in absolut prin penetrare, cu doza onanica administrate savant in derularea 
textului, exact pe ritmul combaterii plictiselii cititorului leneg . 

In publicistica, admiram dublarea demersului, de pilda inapetenta junimii pentru 
zabava cu cetitul cartilor este constatata cu regret, dar ca fiind o fatalitate ! §i nu o 
catastrofa. In fond, important pentru carti este ca ele sa se vanda, chiar daca nu sunt §i 
citite! §i la urma urmei, mai nici un atitudinar nu §i-a periclitat averea, pozitia sociala, 
nici macar relatiile politice sau de presa, pentru vreun ideal. 

* Pagina 420, pagina 420! chicoti Serenus Zeitblom. Nu mai fi §i tu a§a naiv! 
Cititorul nu ajunge vreodata la pagina 420, iar criticul citegte pe diagonals , mai ales 
promoterul, pentru ca oricum e platit pentru a semna enunturi precise. 

§i scriitorul §tie toate acestea, de aceea i§i califica textul drept ilizibil . 

Restul sunt culise, unde totu§i pagina 420 devine extrem de importanta, §i e 
periculos sa le scormone§ti pentru ca pe baza unor astfel de pagini se obtin, imi 
inchipui eu, acele decizii ale investitorilor strategici in cariera internationala, de care 
un Eminescu azi, geniu natural nu simulant, n-ar avea parte niciodata, fiind perceput 
ca un obstacol impotriva uniformizarii globale. 

* Discursurile promoterilor se aseamana, chiar cand cartea e tradusa in tari 
diferite. E detonat acela§i tsunami de cli§ee, de epitete publicitare §i comparatii cu 
autori de prestigiu, cum ar fi Pynchon, poate pentru ca le livreaza insu§i autorul, la 
solicitarea agentului literar. 

Criticul apare abia incepand de la pagina 420. 

* Nesiguranta optiunilor, cu derapaje spre prostul gust, este mai frecventa la 
Intelectualii de prima generatie, pentru ca unde vinzi chici nu exista regula ci 
educatie, adica in singuratatea creatiei, pe drumuri neexplorate prin definitie, deoarece 
tu le trasezi, unde nu te poate ajuta nimeni, ca in agonia insa§i, nici un algoritm nu te 
poate lamuri daca e bine sau nu sa incastrezi la extaz, de pilda, cuvantul levantin, de 
probabila origine bulgara sau cumana, „lindic", intr-un peisaj Italian sublim {Che cosa 
e questo, amore?), pe romanticul lac Como - Dio, como ti amo/ Dio, come ti amo/ 
Non e possibile - O Dio, o Dio, o Dio,/ chi m'ha tolto a me stesso,/ Ch'a mefusse 
piu presso/ O piu di me potessi cheposs' io? / O Dio, o Dio, o Dio. 

* Categoricul imperativ al Mdntuirii. TO se compune exemplar, de la simplu la 
complex §i simultan, dintr-un logico-filozofic roman doric, un dragala§ roman ionic §i 
un superb roman corintic, 03, care contine cele mai mari doze de mit, simbol, livresc, 
sex sapiential, vis, artificiu, ezoteric, omizi, cire§e, amurg, spermii, supercorzi §i 



251 



sange din tot fluturele textual §i, ca atare, este singurul care spune Totul §i merita sa-§i 
faca analizele literare, urmand a intra in manualele alternative, nu numai la limba §i 
comunicare ci §i la istorie, pentru studii de caz, ca al Eroului Necunoscut §i al 
Intelectualului Ingrat, care n-a tinut seama de categoricul imperativ al Mantuirii ca 
daca Neamul tau o bele§te, atunci §i sufletul tau de labagiu, de gigolo sau de ciochist 
muist §i gaozar populist va fi §i el damnat laolalta cu de la toti ciumetii. 

* Dar atata eruditie atomo-anatomo-fiziologica ma trimite, curios, nu la 
academicianul Augustin Buzura, care nu a facut parada de pregatirea sa in §tiinte 
medicale, ci la cum ar scrie dac-ar scrie directorul Municipalului, doctoral fesenist 
Sorin Oprescu al Omului-cu-doua-mame, poate §i pentra ca 11 vad pe Mircea 
Cartarescu pre§edinte ales al Romaniei mai liberal decat actualul Capitan de la 
Cotroceni. 

Ceva ingineresc - tesatura spatiului se face comod, nu prin eruditie (caci Biblia 
§i filologia nu sunt eraditie), ci aspersand continutul unui lexicon de histologic. 

Pervaziv, Cartarescu se face pandant lui Patapievici, in mandorla alegerii 
ostentative pana la blocaj a cuvintelor rare, pimpante §i bambijite bloguitar. 

* Optiunea 30 de a spune totul printr-o singura familie de mic nomenclaturist 
cu mama neEminesciana §i tata gazetar la Steagul Ro§u al colectivizarii fortate, cu 
prieten de familie securist de omenie providentiala, semnificativa lipsa de dialog, 
subiectivismul autist de izolat in zarca-n celula cea mai trista onirizand exact ce visau 
altii la §erparie, deficitul de inventie epica specifica locurilor caloriferelor unde nu s-a 
intamplat nimic, lata produsul deplin al kimirosenilismului ceau§ist, omul deplin 
atomizat al societatii care a facut totu§i miracolul, Revolutia din Decembrie, care nu e 
mai putin revolutie numai pentra nenorocul ca semeseul Apelul catre lichele a ramas o 
declaratie de teritorialitate , neurmata fiind de jertfirea democratica pentru Tara, de 
Luminarea Poporului §i de elaborarea strategiei privind Reintregirea Neamului, 
evitandu-se astfel cotitura antiEminesciana de dupa mu§catura din 1997, prigonindu- 
se pe urma ei Amoral §i configurandu-ni-se Mooye Age, deoarece oralitatea stilului e 
ceruta de diferenta exagerata de varsta dintre ginerele cleptocrat §i mireasa recoltata 
din popor abia parguita. 

* Sanctuar de pelerinaj. Ca declaratie de teritorialitate, Apelul catre lichele 
lansat in 30 decembrie 1989, cand ar fi trebuit sa fie un Apel pentru monarhie, nu 
mentioneaza explicit ca lichelele ar fi activi§ti ca aide Costel Goanga, care a crezut, 
sau ca securistul Ion Stanila, care macar spala statui §i intretinea, ca national-comunist 
§i ca paranormal, patrimoniul de monumente istorice §i culturale, spre deosebire de 
Autoelita, care nici casa Noica de la Campulung Muscel, Vila Luca, mai semnificativa 
pentru Rezistenta decat cabana de la Paltini§, n-a facut-o sanctuar de pelerinaj. De 
aceea, nu numai impotriva concurentei basarabenilor, unii cu §coala ruseasca solida §i 
mai ales cu enorm sprijin popular, a jucat aceasta declaratie de teritorialitate a 
megaintelectualilor dominanti, ci §i impotriva tineretului idealist din Diaspora, de 
indata ce aproape fara intentie, profesoral de sociologia comunicatiilor Sorin Adam 
Matei, de la Purdue University, Indiana, USA, a lansat sintagma Boierii mintii, 
starnind pe pamfletarul Mircea Mihaie§, de la ICR §i Romania literara, sa se repeada 
ca un pitbull - cum s-a exprimat Coca Dospinoiu, la oierii transhumantei globale ai 
spiritualitatii noastre, tinerii ideali§ti care se formeaza azi exploatand la greu 
Infrastractura Intelectuala a tarilor mai civilizate decat noi, pentru a ne aduce maine 



252 



pluriversul interferentelor spirituale de care ne-a privat pana acum monodia 
monocorda §i monogama a Autoelitei. 

* Astfel de pasaje de lirism pur ca mai jos abunda in TO §i numai naivii pot 
crede ca un poet adevarat poate vreodata muri sau se poate autosugruma, fie §i 
lansand antiEminescianisme gretoase precum luna rotunda, de culoarea urinei statute 
(03,263): 

Ca suntem larve ale unei fiinte astrale ne-o arata trunchiul nostru cerebro- 
spinal. Cu maduva spinarii ca radacina §i cu cele doua emisfere cerebrale din teasta 
ca doua cotiledoane carnoase, el seamana perfect cu o plantuta in primele stadii de 
dupa-ncoltire. Carnea e pamdntul in care a fast sadita §i pe care-l va epuiza de 
resurse, creierul va fi §i el consumat §i se va zbdrci ca miezul de nuca intr-un fruct 
sec, iar din mijlocul lui vor izbucni, fragede §i luminoase, cele doua frunzulite, aripi 
ale sufletului, aripi ale duhului, care vor parasi rasadnita acestei lumi pentru ca, 
imbracate in slava unui corp ceresc, sa fie plantate pe unpamdnt nou, sub un cer nou. 

* Copaceii sintaxei. Reminiscenta a timpului risipit dand meditatii despre 
gramaticile generative fractalic? Oricum, memorabil poem al unui adevarat 
contemporan cu NASA §i cu oaia clonata Dolly: 

Candva, acest ochi vazuse lumina. Se deschidea atunci, albastru, deasupra 
imbinarii sprdncenelor §i privea rotirea soarelui, a lunii §i-a stelelor prin teasta ce 
devenise-n acel loc stravezie, ca §i pielea care-o acoperea. Schimbarile de lumina ale 
cerului maniac -depresiv modelau pe atunci forma sdnilor, a boabelor de sudoare, 
ritmul de cre^tere-a oaselor §i mareele creierului. Rotunjeau miturile §i credintele, 
generau copaceii sintaxei. Candva, insa, ochiul nostru din frunte trebuie sa fi vazut 
ceva nebunesc, un foe nea^teptat §i obscen, un vdnt orbitor, un peisaj celest 
intolerabil. De-atunci s-a retras tot mai mult sub pleoapa groasa a encefalului, iar azi 
fosta floare a soarelui din fruntea noastra de fii ai luminii mai e doar un bob de 
mazare atdrndnd in scrotul ei de os, inconjurat §i ocrotit de marele fluture sfenoid. 

* Nimic din ceea ce §tia Poetul nu a fost uitat de pseudoprozatorul din TO, 
opera exceptionala, care prin solida textura lirica pe care sunt in§irate speculatiile de 
Kitsch §tiintific, filozofic sau teologic §i incurcatele ite narative, este adevarata 
epopee reu§ita de Mircea Cartarescu, nu maculatorul Levantul, cum sustin unii 
mythmakers grabiti. 

* Dar pentru sextaz, inclusiv despre ejaculari cerebrale, sanatos este a se reciti 
lucidul Montaigne §i a ne reaminti ca pe eel mai inalt umar de gigant Lenin tot pe 
curul nostru stam. 

Educatia atee din familie sau Antichristul bagandu-§i codoiul, il face pe 
§ugubatul postmodernist sa descrie Mantuirea Intelectuala ca pe o selectie a 
spermatozoidului pentru fecundare, dar multi cititori se vor excita ca la o partida de 
sex intre oameni ai muncii cuprin§i de samadhi, intre cainii haitelor de la Fundeni sau 
intre emanati §i Revolutia Romana: 

Imi imaginam uneori mantuirea ca pe o ejaculare de fluturi levitdnd cu 
miliardele intr-o sperma de aur. Din miliarde de teste umane, ca din ni^te icre 
stravezii, ie§ea cdte-un fluture minunat, incondeiat cu stricnina, chinoroz §i §ofran. 



253 



Stolurile lor uria^e innegreau zarea. Toti lopatau, intr-un aer de aur topit, spre 
labirintele §i labiile tardmului celuilalt, toti se in^urubau in viforul gelatinos al unor 
trompe gigantice. Fiecare dorea mdntuirea, era doar sete de mdntuire, dar infiecare 
clipa piereau cu miile, epuizati sau devorati de mon^tri diformi. Un noroi gros de 
fluturi avea sa se scurga apoi, fara glorie, din acea Vulva etc. 

* Nu trebuie sa fii mare talcuitor ca sa te prinzi de jocul metaforic §i sa 
identifici in Vulva pe insa§i tranzitia asta pacatoasa §i urat mirositoare feromonic pe 
bani piberati, a Epocii Mooye, eel ce dobande§te in picioare stand a§a-zisa mantuire 
fiind de fapt Intelectualitatea care se procopsegte , dupa cum a anticipat §i unul dintre 
cei mai marl poeti-profeti: 

- Toate se reduc la un principiu fundamental de viata, la ideea nationala, 
misterul de procreatie a acestui neam §i singura lui formula pentru ziua de maine. 
Astazi, cand totul este inca in prefacere, cand societatea noastra neinchegata e ca 
mustul care fierbe, numai acest crez ne poate tine in picioare. 

* Tocmai aceasta trudita in cea mai epuizanta poietica a transei structura 
ascunsa, acest meninge liric de aur orbitor, pe care s-a osificat craniul de copil cu un 
luciu epidermic unde-n tatuaj citim microfotografiat pagina cu pagina TO, explica de 
ce epopeea cartaresciana inceteaza a mai fi de valoarea doar a unui §ir de parodii, e 
drept ca nu la Pann §i Bolintineanu, ci la Proust, Sabato, Marquez §i, prin celebrii 
§tiutori la celebrul brazilian Paulo Coelho, parintele osta§ilor luminii care protejeaza 
de orbire cu scuturile pe Unicul Cititor dintre oglinzile paralele. 

De data asta parodicul apare doar ca o mana prieteneasca intinsa promoterului, 
fara a-i strange degetele ingalate, ci ajutandu-1 aratandu-i unde sa clasifice, cu ce 
seamana local arta Candidatului nostru Nobel eel mai bine plasat. 

* Critica oftalmologica . Ce inseamna analiza oftalmologica, de ce este necesara 
ea? 

Pentru ca produsele prozastice, adica parodic-textualist lirice, ale 
postmodemismului de massa, deci ale literaturii liberale, visate §i concepute pentru a 
satisface economia de piata, au proprietatea remarcabila ca sunt ca ni§te, cum se mai 
intampla pe §oselele noastre mai ales noaptea, situatia de neuitat cand iti pune cate un 
nesimtit prizonier istoriei §i instinctului de a incaleca faza mare in ochi §i nu o comite 
de pe vreo amarata de ma§ina rasariteana, ci de la bordul sofisticat §i inalt al vreunui 
jeep, din ala cu care vana prietenul meu Enkidu gazele §i lei, de-ti ia ochiul de tot, ca 
pe portofel. 

Orbit, profund orbit, caci ai de a face cu un lucru foarte bine facut, strangi 
atunci indignat pleoapele §i vezi numai rotocoale, de parca un calau premodern ti-ar fi 
scos ochii, §i-ti palpaie-n gavanele goale, descoperind cine §tie ce fluturi exotici 
multicolori, din aripile carora artizani iscusiti din Africa Centrala iti pot face portretul, 
pe baza unei simple fotografii. 

Critica oftalmologica i§i propune, in asemenea context de aur, scoaterea din 
orbire a perceptiei obiectului artistic. 

In spatiul mioritic deal-vale, rejectie-acceptare al lecturii, critica oftalmologica 
nu te invata decat atat: sa inchizi ochii cand te simti orbit §i sa verifici daca torentul 
verbal are sau nu semnificatie. 

lar cand o are, sa meditezi la intrebarea straveche: cu a cui putere au facut 
aceasta? 



254 



* Postmodernismul are doua cusururi. 

Primul e ca e insurgent, atribuindu-§i o denumire aberanta, cobind a sfar§it de 
lume, a selfsinucidere americana cu bomba V. 

Al doilea e ca el, prin re-scriere, genereaza ca un virus abject mai multi 
scriitori decdt ar trebui sa fie intr-o epocd, scribi neobositi recrutati de regula dintre 
filologi §i ingineri, fie ei §i constructori sau metalurgi§ti, pentru ca tehnica de 
productie este u§oara, tupeista §i orbitoare de la obraz: iei teme, structuri §i cli§ee 
lingvistice ale altuia, consacrat, §i le pui la produs in context nou, operatic care ca §i in 
microbiologic inseamna nimicirea gazdei. 

Rezultatul este ca ai literatura, dar nu ai stiluri, nu ai scriitori, nu are cine sa-ti 
scrie necrologul la pomana de viu. 

* Postmodernismul este o revenire a§teptand americanii, culta §i democrats, la 
estetica cincizecista: poezia care umbla in salopeta pe strada, narativitate, vehicule 
plasmidiale, tanchete §i garzi patriotice, degradarea metaforei neintelese de muncitori 
§i tarani din pozitia dominanta, actiunea de tip critico-teoretic din interiorul operei 
(metatextualitate laudand metoda realismului socialist), ba§calia, satira §i umorul 
brucanian, intertextualitate (aluzie culturala, citat, colaj, pasti§a, parodie chiar, totul 
raportat la realizarile URSS). Poemul lung, agresiv, maiakovskian, mi§tocar, 
„dovedind o dexteritate prozodica §i lexicala ie§ita din comun", aluzii culturale 
leninist-jdanoviste §i mai ales autoreferentialitate (acea labageala propagandistica a 
gazetarilor agricoli care se referea la fericirea colhoznica existenta numai in text). 

* Arahnologic vorbind, in centra preamarim Scorpionul, la panda prin unghere 
ne monitorizeaza Paianjenii, iar la podea mi§una abia vizibili Acarienii, sa ucida 
timpul, sa scopeasca istoria, dar ceea ce este inegalabil la maestral Cartarescu este 
scriitura sa clasica sau, mai bine incadrat, post-stracturalista, concretizata in precizia 
cinematografica forensica a descrierilor , parca ar filma operatoral colonel lonel 
Stanila distragerile de la Timi§oara. Lexicul Limbii Romane li este de regula 
suficient, rareori inventandu-se in TO cuvinte neviabile. De aici §i libertatea de a 
construi spatiul narativ din decorari credibile, realiste, fantastice sau onirice, in mod 
curios supradimensionate fara a reie§i prin contrast micimea homosapului, §i aceasta 
datorita conditiei de Creator atotputernic §i indurator, atribuita Autorului. 

* Dar atributul care pentru proza este o calitate, devine un cusur in poezie: ea 
nu e facuta din cuvinte, ci din complemente, din realitatile visului, din realitatea 
bucure§teana sau de mahala, unde se zice complimente lu md-ta; ea pacatuie§te atunci 
impardonabil fata de conceptul Eminescian definitiv privind sarcinile care li revin 
Poeziei de a zugravi o altd lume peste mizeriile acesteia de noroi, unde patime§te pana 
§i statuia lui Mihai Bravul, perpetuu interogata fara epitete de Jean de la §ase ca cine 
s-a bd§it? sub luna postmoderna, cartaresciana, de culoarea urinei statute §i a 
mla§tinii disperarii. 

* Pixeli. Editorialele lui Mircea Cartarescu, spre deosebire de eternitatea 
actualitatii celor Eminesciene, sunt greu de cuprins fara cunoa§terea contextului 
politic, pe care il iau in serios, sau ti se par deziluzionant patima§ previzibile, totu§i, 
ele definesc un nou gen publicistic, le-a§ zice pixeli cum Vasile Baran inventa 
termenul „microsioane", pentra ca pot straluci incendiar, prin incarcarea unora dintre 
ele cu un mare focos de postromanism, cum ar fi: 



255 



• A pus de mamaliga, Jurnalul National , 13 iulie 2004 

• Etatizarea lui Eminescu, Jurnalul National , 1 8 ianuarie 2005 

• O vina istorica, Jurnalul National , 5 iulie 2005 

• Falimentul nostru moral, Evenimentul zilei , 2 noiembrie 2007 

• Tiganii, o problema romaneasca, Evenimentul zilei , 9 noiembrie 2007 

* E admisibil sa scrii marrrfa! cum ar fi Pixelii, Enciclopedia zmeilor, Travesti 
sau Perche amiamo le donne, dar cu precautia sa avertizezi cititorul onest luandu-ti un 
heteronim transparent pentru astfel de opere minore, cum ar fi Lulu Caldarescu. 

* Eminentul critic cu nume dureros de Eminescian, Angelo Mitchievici, format 
de Mircea la Cenaclul Litere, da pe fundalul unui §lagar al Margaretei Paslaru, la 
adresa 
http://www.revista22.ro/html/index.php?art=3948&nr=2007-08-17 

aprecieri incarcate de melancolie la conditia de Michelangelo batran dominandu-§i 
Epoca Mooye, in care s-a instalat in ultimii ani Fluturele postmodernismului 
romanesc, sub titulatura Singuratatea alergatorului de cursa lunga, rezultand ca 
alearga singur pe pista, din lipsa de concurenta iara nu ca talibanii tarani§ti care n-au 
luat cuno§tinta din Manifestul Imposibila lustratie ca lupta antibol§evica a incetat 
cand cu mu§catura din 2 iunie 2007 ! 

Ideea de baza fiind ca: 

„Incercarile lui Cartarescu de a se disocia de generatia '80 au dat rezultate, 
astazi Cartarescu nu apare ca un produs al unei generatii, nici macar ca un varf de 
lance al ei, ci ca un univers autonom rasarit in mijlocul ei, in continua expansiune, 
sfar§ind prin a se separa §i a o ingloba ca pe o ramificatie a propriului univers, unde, 
pururi tanar, infa§urat in pixeli, sta Scriitorul-Marele Arhitect." 

E mai grav decat atat. Trebuie teoretizata, cum a §i intrevazut Mircea insu§i, 
incetarea existentei postmodernismului in State la 11 septembrie 2001 , deci, automat 
§i in RO {the age of postmodernism ended with the attacks of September 11), in 
aceasta viziune, Candidatul Nobel eel mai bine plasat putand fi livrat acum §i ca 
singurul autentic postmodernist roman, sexuali§tii degenerati din postromanism 
trebuind sa-§i ia alt nume, fracturismul nefiind chiar a§a de rau, de§i parca mai 
generativ ar suna fractalism. 

* Dealtfel, literatura Epocii Gates impinge oricum criticul incremenit in 
proiectul clasic pe o panta sinuciga§a: cand scriitorul ti se plimba prin mai multe 
literaturi §i discursuri §tiintifice sau para-§tiintifice, nu neaparat ca bursier, ci pur §i 
simplu navigand wireless pe internet intr-un dormitor batranesc de la Sangiorz-Bai. 

S-a cam terminat atunci cu formula ceea sintetizatoare prin care clasificai 
vietatea-text supusa examinarii-condamnarii §i te spalai pe manute! 

Deja despre epopeea metatextual-parodica Orbitor teama imi este ca atata 
vreme cat, fie prin voluntariat studentesc, fie prin infiintarea unui institut (cum e 
Institutul Hegel, de exemplu) nu avem pagina cu pagina ghidul de lectura, precum 
exista pentru Divina Comedie explicatii de subsol, sau cum are Pynchon pe web 
glosar tran§ant cu asta e adevarat , asta nu e , mai nimic serios nu se poate afirma 
despre final sex-spiritual de tip Fragmentarium al capodoperei cartaresciene. 

Caci pana §i referirea la New Age este irelevanta! 

Care New Age, Mircea? 

Precum Cominternul §i-a pierdut unitatea de monolit spargandu-se in 
comunismele nationale fire§ti, mai bine adaptate conditiilor concrete in care se lafaia 



256 



nomenclatura fiecarui partid, a§a §i religia Erei Noi dupa 1990 (§i sa nu uitam ca 
scrisul la 01 incepe la 7 decembrie 1992) s-a faramitat in nenumarate ocultisme, intr- 
o combinatorica de o diversitate de neinchipuit, aproape biologica, ceea ce §i este un 
atu privind disputa asupra mo§tenirii mileniului trei. 

* Deja 03 este o carte adresata lectorului occidental, din RO preluandu-se in 
exclusivitate rigida doar cligeele conforme imaginarului acestui faraon : foametea 
ceau§ista, revolutia ca minciuna a secolului emanata de un popor de hoti, Casa 
Poporului ca obiect turistic fara acoperi§ de pe traseul Dracula. 

Extrapoland fractalic holograma scriitorului, pe asimptota, in lumina transfinita, 
pana la catastrofa, unii s-ar a§tepta ca Mircea Cartarescu sa schimbe de limba. 

Exclus! In acest caz, Alergatorul de cursa lunga, medaliat atat pentru poezie de 
Nichi, cat §i pentru proza de Crohu, risca un viitor ca al ofticosului Panait Istrati, care 
merita statuie langa a lui Soljenitin pentru Spovedania unui invins. Nu va fi cuprins in 
manualele franceze, iar cand oamenii lui Nichi vor pierde Uniunea Scriitorilor §i 
Filologia, iar dl Liiceanu Humanitasul Educational, nici macar in cele Romane§ti, 
fiindu-i preferat disidentul ceceist Nicolae Breban, cu romanul anti New Age Animate 
bolnave sau poate aproape sigur uzurpatorul sexualist Laturi§, eel mai virulent dintre 
pamfletarii frustrati, necititi §i neiubiti de nimeni. 

* Lipsa ei de poezie! Mediatizatul din motive electorale anti-Nastase pamflet 
cartarescian Baroane!, fara a parazita ca un fluture obez pe al lui Arghezi, care a ajuns 
in lagar pentru al sau in 1943, ar fi trecut neobservat. Aceasta fiind §i slabiciunea 
prozei politice cartaresciene, lipsa ei de poezie. Geniul natural Eminescian se 
documenta cat se documenta, dar scria pana la urma patima§, deci liric, memorabil, 
inaplicabil, de unde impresia micilor tacticieni cu piele de iepure in spinare ca politic 
e nul, n-ai obiect, cum n-a fost obiect pentru microscopenia lor nici Basarabia, 
Monarhia, Reprimarea Bol§evismului, Luminarea Poporului §i atatea altele de care 
Generatia Pupici s-a temut, cum de orice Menelaos barbatul care-i de casa: 

- Kremlinul imperial, radea de ei Grigore Vieru, imi aminte§te de sotul gelos, 
care, divortat de nevasta, continua s-o urmareasca. El §tie cu cine se intalne§te ea, ce 
vorbe§te §i ce proiecte are. La fel este urmarita §i Basarabia. 

Fluturele postmodernismului romanesc vrea sa fie un analist ca toti anali§tii §i 
reu§e§te sa fie incolor, dupa cum §i Nicolae Manolescu i§i pierde timpul cu cronici 
sportive insipide, cand ne-ar putea bombarda cu memorii tot atat de rascolitoare precat 
secventa Imposibila lustratie. 

Numai un ochi critic foarte versat poate deosebi in editorialistica lui Mircea 
infiriparea protoplastica a doua genuri gazetare§ti: bombonelele §i basescenitatile, 
dupa cum publicarea s-a facut la cotidianul cu capital presupus Roman, respectiv 
elvetian. 

* Poate ca unul din subiectele de roman de dimensiuni Aimez-vous Brahms? ar 
putea fi consternarea talibanului antibol§evic Roman ca pauza din lupta ideologica 
aparuta la 5 martie 1998 ca doliu dupa Eminescu a degenerat intr-o dubla capitulare, 
la 8 ianuarie 2003, prin manifestul lichidatorist Imposibila lustratie, un naughty 
document care cedeaza securi§tilor meritul de a fi facut ei Revolutia Fututa §i de a 
calauzi Neamul Romanesc spre economia de piata, spre democratic §i o Infrastructure 
Intelectuala la standarde euroatlantice, exaltand Misia Culturala, respectiv 11 iulie 
2007, cand Orbitor. Aripa dreapta a lamurit definitiv cumparatorului de la Libraria 
Kretzulescu - daca a citit - deziluzia ca avem de a face cu o cronica de familie de mic 



257 



nomenclaturist din Egalonul 3 mantuita , e§alon inocentizat a carui emanatie fesenist- 
progresista este mai toata Autoelita, opusa fesenismului retrograd de emanatie 
retrograda, care a futat eel mai mult Revolutia! 

Framantarile suflete§ti ale talibanului incremenit in proiectul antibol§evic din 
Razboiul Sfant, care nu respecta mai nici un §ef de promotie in viata noastra publica 
de la tembelizor, exceptand poate pe cei de provenienta filolo, §i deduce de aici ca, 
intr-adevar, Lustratia, fiind teoretic imposibila, ea practic nu s-a facut nici un pic, 
mda, toate deziluziile acestui caraghios ar putea sa aduca literaturii noastre pe cale de 
extinctie acel roman virtual de farmec matein, dar plin de haz mic nomenclaturist 
cehovian, pe care n-a apucat sa ni-1 scrie la Berlin marele inlocuitor de Eminescu, 
familistul Caragiale, eroul fiind un fel de Akaki Akakievici infa§urat in pixelii 
mantalei, care imagineaza inofensive scrisori de protest doar ca sa-§i mediatizeze ca 
semnatar nediavolescul nume. 

* Textul cartarescian se face a§a cum se fac §i covoarele, din fire cum ar fi de 
exemplu final megalomanic al arheologiei eului lui Mirci§or, firul diarist-cronicaresc 
al epocilor Dej §i Cea, respectiv al Epocii Moo, firul oniric -halucinatoriu sarman 
post-Dionis §i firul sex- spiritualist post-Fragmentarium in Era Noua, introlocate §i 
infa§urate in zale gasteropodale cu numarul de pixeli invariant, deci orbitor. 

Firul memorialistic nu e proustian, n-are finete, nu se limiteaza la ceea ce e 
literar, adica de bun gust aristocrat. Autorul se lacome§te ca Gabriela Adame§teanu la 
a se inspira ca o pompa kama din primul strat freatic, al actualitatii imediate, 
detestand interbelicul, este un postmodernist, respecta un plan, o poetica, o 
tehnologie, lucreaza, de exemplu, in priza directa §i adesea imbecilitatea altora, a 
tovara§ilor de vrajitroaca sau de epoca, se transmite §i textului propriu, facand 
publicul cultivat sa oscileze intre acceptare totala §i resentiment daca nu cumva n-a 
achizitionat chiar a§ de bine, hipnotizat de cata investitie in Shahasrara promotionala. 

Firul istoric este un adevarat §vaiter, deoarece autorul, ageamiu in domeniu, se 
bazeaza programatic, incremenit in proiect, pe cele traite §i eventual auzite, pe o biata 
memorie organica, §i inca de om al supravietuirii in familie, rareori recurgand la 
documentare, macar cat Marin Preda, pe o agenda, pentru Delirul. Din aceasta pricina, 
bol§evismul apare lectorului strain ca o aventura amuzanta, ca perfect suportabil de 
catre ni§te vite valahe, cu exceptia anilor de austeritate compensati spiritual §i aceia 
prin sincronismul Literaturii Romane cu cea americana la nivel de curent Po Mo. 

Firul oniric -halucinatoriu sarman post-Dionis este vazut de unii ca descendent 
din postmodernistul nobelizabil Thomas Pynchon, ceea ce e o prostie, textul acestui 
matelot fiind unul normal, cu dialog §i umor, dar fara faconda-n morga, o pasla mai 
degraba inginereasca decat o vesela masca de hartie, ca a neseriosului de Salinger. In 
realitate, firul oniric-halucinatoriu se traganeaza din cercetarea visului chimeric 
Eminescian cu mijloacele criticii literare frantoze§ti de sondare grandomana de catre 
cate un psihanalist mediocru a incon§tientului vreunui geniu. Rezultatul va fi fost o 
infirmare brutala a tuturor ipotezelor de lucru, anume concluzia paralizanta ca geniile 
sunt inimitabile de catre sistemele expert , iar concluzia practica a fost ca §tacheta 
valorica a Literaturii Romane a fost inaltata inca din epoca Regelui Carol I la un 
standard foarte inalt, cat Caraimanul, care iti impune lecturi zdravene din §tiintele 
contemporane, ca Eminescu in Opere XV Fragmentarium, ceea ce iti va ajuta atat 
imaginatia cat §i visul sa genereze un efect de mister §i spiritualitate pe masura 
orizontului de a§teptare al publicului cultivat. Paradoxul neplacut fiind ca Eminescu 
era mai bine informat, in §tiinta, filozofia, politica §i spiritualitatea epocii lui, decat 
nobilul probabil fara par pe piept Cartarescu, ale carui panseuri, emanatii ca de creier 



258 



care ejaculeaza §i testicule gdnditoare, tipice dealtfel intelectualului nejuganit de 
regim, fac sa ro§easca pe savantul serios, chit ca-i intimideaza pe estetii §i filozofii 
no§tri cei inca nesupu§i criticii devastatoare cu care va poposi peste memoria lor 
tineretul idealist, a carui venire se apropie vertigines §i implacabil ca Marele 
Cutremur Catastrofal anticipat statistic. 

In fine, final sex-spiritualist este tors de prudenta ca chiar dupa lecturi in §tiinte 
§i filozofie geniul Eminescian natural tot nu poate fi depa§it, ca la cursele de cai 
masurabile Musil, de un geniu simulant, a§a ca singura solutie de succes de public 
este demitizarea, spurcarea, violarea-n debara, ca pe Revolutie-n ceceu, a tot ce e mai 
sfant in placheta Lumina de luna. Versuri lirice - anume, Amorul, viol ce vizeaza la 
nivel de ingeri §i demoni doar a amagi tineretul idealist orientat spre BOR ca 
Mantuirea se dobande§te lesne, destrabalandu-te cat mai mult, cautand sextazul , al 
carui gust de fluturi muieti in aur coloidal ar fi insu§i gustul ca de sange menstrual al 
Nemuririi pentru vampiri, pe cand descrierile de organe familiare, eventual familiale, 
in exercitiul functiunii §i colectarea de expresii murdare nu vizeaza decat efectul de 
sinceritate, care face credibila §i batjocorirea Eroilor Neamului, paginile erotismului 
infantil, de§i excitante pentru segmentul ultrarafinat pedofil al publicului cultivat, 
avand mai mult rol de dezinhibare a receptivitatii noastre luciferice pentru parcarea in 
ni§ele de adancime a discursului autopromotional. 

* Sunt multe confuzii la noi §i abia pe masura ce create interesul occidental 
pentru Limba Romana, creandu-se premisele exaltarii Misiei Culturale §i aparitiei 
unei critici de directie veritabile, mda, pe masura ce ne vor vizita tot mai multi 
universitari autentici, se vor clarifica negre§it §i neclaritatile postmodernismului in 
acceptia sa de postromanism, care nu bucura deloc Europa diversitatii. Astfel, eel mai 
bun dintre teoreticienii mi§carii, dl Al. Mu§ina zice ca „poetii generatiei '80 pot fi 
subsumati postmodernismului doar prin fortarea termenului §i prin obnubilarea esentei 
demersului lor poetic, de a redescoperi realul (la toate nivelurile sale, desigur, inclusiv 
eel cultural, dar nu punand accentul pe dimensiunea culturala a lumii) §i prin 
incercarea de a da un sens absurdului lumii inconjuratoare, de a lupta impotriva 
entropiei. Totul prin (re)aducerea in centra a individualitati, a persoanei, care devine 
sistem de referinta; de aceea avem de-a face mai degraba cu ceea ce eu a§ numi un 
nou antropocentrism.'' 

Paradoxal, tocmai Mircea Cartarescu §i nu parintele Budilei Expres ilustreaza 
eel mai bine acest antropocentrism antientropic, intins ca la sfere cat ne e pielea, 
preconizat dealtfel de euclidianul ptolemaic Nichita, de marele Nicolae Labi§, eel 
dintai postmodern (dealtfel §i eel mai apropiat de paradigma critica occidental^, 
deoarece luase marxismul in serios) §i, in fond, de insa§i marea opera Eminesciana 
Fragmentarium, de la care toate incep §i cura spre Shahasrara. 

* Enciclopedia Zmeilor, adevarat laborator literar, n-are nici o mila pentra 
eventuala varsta frageda a cititorului, nici in lexic, nici in evenimente, nici in 
urgentele stomatologice §i nici in referintele livre§ti de la Villon la Kafka. De ce ar 
avea atunci vreo mila tocmai 03, un roman evident de interzis adultilor sub 18 ani, 
prin concesiile comerciale legate de excesul de trivialitati §i voluptati, precum §i prin 
obscenitatea de a fi ostil simbolurilor recuperarii Basarabiei, Sfintii Eminescu §i 
§tefan! 

* Miriapodul pe plaja. Indubitabil un spatiu literar propriu, de un albastra 
fascinant, akasian, in dialogul vantului cu marea la Balcic, un decor de populat cu 



259 



animale ciudate, ca la Sabin Bala§a: „§i daca con§tiinta devenita astfel pre-§tiinta s-ar 
mai rasfrange o data in sine ar fi in stare ajunsa atot§tiinta sa se ridice deasupra acestei 
telescopari de memorii pentru a vedea miezul trandafirului cu un infinit de petale, 
paianjenul fermecator care tese iluzia, modeland-o rapid in forme de cosmosuri, spatii 
§i timpuri, corpuri §i fete cu infinitele sale picioare articulate." 

* Zodia Fluturelui. Acest text chici roz romantic nu e roman, nici antiroman, 
nici poem vizionar, este inainte de toate o trilogie scrisa sub zodia fluturelui, in 
proportie de trei pe patru pentru cititoare euforice, combatandu-se astfel pornirea 
barbatilor de a avea o reactie „elitista" in fata unei fericiri „populare". 

* Vindecarea de iluzia existentei Cititorului. Este o contradictie jenanta 
Amaicalitului intre ipotetica pauper sum viata de amarati din apartamentul de pe 
§tefan eel Mare §i credinta fanatica in bol§evism a tatalui, care ca gazetar agricol 
dejist la Steagul Ro§u cunoscuse toate formele de rezistenta incercate de Moromete ca 
sa duca intotdeauna o viata independents. 

Nu se armonizeaza nici Volga activistului cu aspra conditie de zek in 
Arhipelagul §colar, zece ani, adica timp suficient sa ajungi, cu pile, cuno§tinte §i 
relatii, inspector, poate chiar aparatcik in minister, sau sa te duci in cercetare, in presa, 
in invatamantul superior sau pe la misiuni, in strainatate. 

Dar poate ca alta este explicatia cu aceasta nobila profesie de dascal , prin care 
tree toti marii arti§ti cinstiti, atat de dispretuita de gloata §i atat de indelungata vreme 
expusa unui crunt sabotaj din partea clasei politice, interesate sa aiba un popor cat 
mai neinstruit §i mai fraier. ea este singura ocupatie care-ti permite, tie, scriitor, a 
cunoa§te experimental, definitiv, investigand Generatia Pupici, astazi cand a disparut 
pana §i elevul, ce se poate §i ce nu se poate cu omul, daca-i dai sa citeasca, 
vindecandu-te de in final, absolvindu-te pe vecie de iluzia existentei Cititorului. 

* Absurditatea de a invata pe altul. In plus, prin vacantele lungi §i prin sarcinile 
de acoperire cu hartii atat de cretine, §i inainte, §i dupa, incat n-are nici rost sa le iei in 
serios, ca§tigi inexorabil suficient timp de citit, plus naveta pentru a medita-n 
caleidoscopul uman real pe diferite subiecte, inclusiv absurditatea de a invata pe altul, 
sau a face observatie romanesca asupra toparlaniei la orice etate, iar daca noaptea ai 
uneltit, ai visat §i ai scris de ti se continua transa §i cazi cu fruntea pe catalog, atunci le 
dai extemporal la copii. 

In fine, cancelariile §colilor sunt un univers incitant pentru tinerii poeti, 
inflationar prin densitatea inalta de feromoni, iar prin ce s-a discutat, s-a barfit §i s-a 
dezbatut in acest corp de elita, §i inainte, §i dupa, despre noutatile mediatice, cartile la 
moda sau topul bestsellerelor, aceste adevarate temple ale culturii au functionat ca 
ni§te autentice §i atractive cenacluri literare, cu inalta misiune formativa §i 
informativa, a carei valoare educativa ramane a se evalua in folosul urma§ilor 
Generatiei Pupici de catre istoricii invatamantului Romanesc, care este §i va ramane 
multa vreme, in viziune sistemica, o prioritate nationala. 

* Una din marile pagube ce le sufera Mircea insu§i terminand ca un Terminator 
3 Orbitorul §i fiind gata a Candida la functia de pre§edinte, adica de guvernator al 
Romaniei , e ca instaureaza prin forta vizionarismului sau asemenea standarde inalte 
de neatins nu numai de catre altii, incat praful se alege nu numai de toata lirica sa de 
pe CD-uri §i din plachete, ci §i de Nostalgia, sparta sau nu in partile components Dar 
Levantull... Da, §i Levantelul, adica e§ecul de a dovedi ca se putea scrie epopeea 



260 



nationala inainte de Eminescu, adica fara Eminescu, da-da, §i el ramane un vis 
chimeric! 

Nimic nou sub soare: a mai patit-o pana §i Dante, ala relativizat la Berna de Gli 
occhi di Beatrice, pironiti pe masivul volum de Opere minore, orbiti gravitational 
pana la halucinatii vagi, voalate, clare, accesuale sau permanente, statice sau 
caleidoscopice, liliputane sau guliveriene, de tembelizorul fojgaind de megastrutture, 
buchi neri, il sole e 1' altre stelle. 

* Teza ca Mircea Cartarescu ar semana cu Thomas Pynchon §i cu alti 
modemi§ti post-americani este insultatoare pentru Generatia Pupici. Toti a§tia au 
dialog §i actiune in text, iar mi§tocaria aia anglo-saxona gen Salinger, insipida dincolo 
de Mark Twain §i Bernard Shaw, este dupa 1 1 septembrie 2001 neliterara. 

Cat despre kitschul lor §tiintiric, n-are pic de lirism, deci nici fior religios. 

Luati §i cititi! 

Mircea Cartarescu al nostru seamana doar cu Mircea Cartarescu. E unic. 

* Marele farmec al prozei lirice cartaresciene este minimalismul ca se poate 
dispensa de substanta epica, de actiune, intriga, dialog, §i mai ales de personaje vii, ca 
Matilda Petrini a activistului Mircea, bazandu-se pe abstractii ca neuitatul fatator 
maieutic §i guru Herman, un fel de manual teologic vorbitor de la o catedra 
universitara. 

Totu§i, este de neinteles de ce TO nu a renuntat §i la decor, faptul ca 
Bucure§tiul n-a fost inca abandonat cu traric cu tot in favoarea conurbatiei Giurgiu- 
Russe ce s-ar succeda firesc pe Dunare dupa Bratislava, Viena, Budapesta §i Belgrad, 
tinand poate de extraordinara sa viata academica, cum ne aminte§te aceasta 
marturisire azvarlita in alt colt al texistentei: „Eu cred ca iti arati iubirea §i 
recuno§tinta fata de oamenii care te-au ajutat in tinerete, scriind pozitiv despre ei. §i 
am avut ocazia sa scriu despre Crohmalniceanu cele mai calde pagini de evocare. §tiu 
foarte bine ce-a facut el in anii '50, dar mi-e absolut indiferent. Cred ca, fata de noi, el 
§i-a spalat, daca se poate spune a§a, o parte din vina pe care va fi avut-o. Noua nu ne-a 
impus o privire asupra vietii §i a literaturii specifica anilor '50. Pe noi, cei care 
mergeam la Cenaclul «Junimea», pe care il conducea, ne-a invatat foarte multe 
lucruri, ne-a ajutat §i ne-a fost un prieten sincer, a§a cum nu au facut-o multi alti 
critici. Crohmalniceanu a facut fata de mine gesturi mult mai multe §i mai implicate 
decat §tiu majoritatea oamenilor. Cat a trait, a fost primul cititor al manuscriselor 
mele. Probabil ca nu a§ fi debutat in strainatate fara el. Nu este nici un secret, el mi-a 
deschis calea debutului in Franta, dupa care au venit §i celelalte." 

* Este scandalos cum de i-au trebuit unui filolog profesionist ca Mircea 
Cartarescu 15 ani ca sa scrie Cartea, se mira Coca Dospinoiu de Valentine's Day, in 
brate cu Kotofei Ivanovici, cand nu se poate concepe mod mai u§or de a scrie proza 
decat fara fir epic, fara dialog, fara glosar gi fara caractere , jongland cu trei claviaturi 
facile, iresponsabile, care ^oi produce nonstop: amintirile, fantasticul §i oniricul. 

* Inainte de a fi cititite. Cum noi Romanii nu avem atat investitii in 
Infrastructura Intelectuala, de care sa exulte toti, cat felieri particularizate pe haitele 
adunate la feromonii de sponsorita, unde e rost de supt pibul poporului, noi inca n-am 
occidentalizat deplin nici Biblioteca Nationala, nici filialele judetene, §i poate ca nici 
nu se cunoa§te notiunea de librarie de catre Generatia Pupici, confundand-o cu 
papetaria plina de vederi, pixuri, blancuri, saco§e §i valentine cu inimioara ro§ie. lata 



261 



de ce nici nu poti avea pretentia ca tu, cititor sau critic din RO, sa ai aprehensiune in 
intregime la trilogia Orbitorl Jumatate ramane aisberg, jumatatea de timp de expulzie 
petrecuta departe de Bucure§ti §i Bulgaria, in Oceanul Euroatlantic. Singurii care pot 
lamuri cu ce seamana minunea asta sunt oierii din DRO, dar citesc §i ace§tia 
randomizat nenimerind pagina 420. 

Pe scurt, preeminenta promoterului asupra criticului permite premierea cartilor 
§i chiar a megacartilor de dimensiuni monstruoase inainte de a fi cititite, ba chiar 
prescurtand lectura. 

* Cand textul cartarescian nu mai are nimic Romanesc §i pare traducere, el este 
rodul aplicarii neroade a retetelor postmoderniste, inclusiv in finalul 03, cand 
Alergatorul de cursa lunga, lasand cu un tur in urma pe Proust, Joyce, Musil, Kafka, 
Pynchon §i Breban i§i face damblaua de a parodia insa§i Biblia. 

Odata eliberat de constrangeri, Mircea redevine un bun Roman, talentat, 
muncitor, dezvaluind pana §i aplecare spre umorul taranesc, total acceptat de brandul 
Marin Preda, cand descrie indirect naivitatea unei eleve nubile: „Parul mi-a crescut ca 
ni§te lujeri, ca o iarba castanie, §i in anul acela mi-au rasarit tufe de par §i la subtiori, 
§i in josul burtii, incat ma-nspaimantam ca flocii creti §i scanteietori ma vor acoperi 
toata, lasandu-mi goale doar sfarcurile §i ochii, ca la catele." 

* Pentru cititoarea euroatlantica globala Suelin §i pentru eleva Coca Dospinoiu, 
exista impresia ca poti afla totul despre Literatura Romana citind doar cartile lui 
Mircea Cartarescu, ceea ce nu dovede§te decat ca avem o literatura nefunctionala, 
nereu§indu-se Luminarea Poporului nici prin Biblioteca Nationala, nici prin Partidul 
Cadrelor Didactice. Din cauza acestei macropsii generate ochiului Cititorului de corul 
asurzitor al promoterilor, s-a ajuns la paradoxul ca Cel mai bine vandut scriitor roman 
este §i eel mai important poet §i prozator §i critic intemeietor al postmodernismului, §i 
in consecinta un disident mai viu in memoria gloatei decat insu§i Paul Goma, dupa 
cum §i un revolutionar mai luptator decat Dan losif, deoarece tot ce se cite§te acum 
este doar discursul autopromotional din Orbitorl 

* Instructiva praxiologic, apropo de celeb ra pagina 420 din 03, este §i 
transformarea lui Mircea Cartarescu, odata cu preafericita Autoelita, dar intr-un mod 
acutizat printr-un pesimism de coloratura rasista, in autoritate morala mai presus de 
BOR: 

„Problema imaginii noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care 
fura, ucid §i violeaza, nici §ovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostra 
moral, e lipsa cinstei §i a corectitudinii din obi§nuintele noastre de fiecare zi. 
Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior §i-n imaginea noastra 
mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor morale la un numar 
cople§itor de romani, victime ale unei lipse cronice de educatie." (Falimentul nostru 
moral, 2 noiembrie 2007) 

Dar cine este vinovat de lipsa cronica de educatie In familie §i In §coala? 
Popoml? Cleptocratia? Iara§i, nu poate fi judecata decat elita Intelectuala, cu pivotul 
ei organizat elitist rinocere§te, Autoelita! Care n-a dezvoltat nici Biblioteca Nationala, 
nici Partid al Cadrelor Didactice, cum am mai spus, lasand Neamul Romanesc sa 
orbecaie In semilntunericul televiziunilor, prada u§oara pentra politicienii cleptocratiei 
atata vreme cat pana §i literatura e mai putin functionala decat economia de piata, 
repartitoarele, compostoarele §i apa calda, iar viata Intelectuala este Inapoiata 
boiere§te fata de cea politica, neatingand Inca pluralismul. 



262 



* Pe scurtatura, Mircea Cartarescu n-a reu^it in poezie deoarece era prea 
cartezian, prea bun la alte materii materiale, prea dotat pentru marketing, pentru circ 
(dupa aprecierea guruului virtual trimis de paranormalul Mircea Eliade sa-i dea 
porce§te la Circul de Stat lectii de yoga in arena in fata parintilor) §i, din prea mult 
talent mintind uneori spontan , desigur pentru a Candida Romane§te la pre§edintie dupa 
epuizarea Capitanului, ca peruvianul alt scriitor Mario Vargas Llosa. 

lar fata de Eminescu, el mai este §i un nepredestinat, nascut adica sub alte zodii, 
de noroc porcesc, luminate de luna postmoderna, cartaresciana, de culoarea urinei 
statute - antilirism de piata care permite a difuza §i fantasma onirica satanista, forma 
noua de leninism antiliturgic eficient cu Badislavul ala carele se masturbeaza-n 
biserica ortodoxa dinaintea Sfintei Fecioare, pagina savurata cu o singura mana de 
atatia megaintelectuali cre§tinissimi practicanti de li-i viata lipsita de compromisuri ca 
cristalul. 

* Colonelul maior Ion Stanila. Da, Mircea Cartarescu, viitorul guvernator al 
RO, un pre§edinte postbasescian tare, cum a fost §tefan eel Mare, dar numai dincoace 
de Prut, poate chiar §i de Milcov, un psihopedagog de mare clasa, §tiind cu precizie 
cand sa i§i inalte in grad sau sa-i coboare pe cei mai utili dintre supu§i, desigur §efii 
de promotie, ca expert in reflexologia pavloviana §i poate §i in conditionarea operanta 
skinneriana, de care se plang mai toti amicii mei din SUA. 

De exemplu, vedem lamurit uleioasa arta a dozarii zaharelului atunci cand 
prietenul de familie, salvator al Manuscrisului §i al lui Mircea insu§i de la azilul 
psihiatric „Vasile Paraschiv", onorabilul domn Ion Stanila, se arata securist de 
omenie la baricada, „dand filmu-napoi cu un cadru" ca sa nu apara probe cu 
halucinatul Mirci§or, sa-1 inhate colegii, parca n-aveau ei date de la Cenaclul de Luni 
asupra dezinteresului mi§tocar fata de Clasa Muncitoare, el este la pagina 183 din 03 
inaintat de virtualul pre§edinte la exceptional colonel in rezerva. Dar cand numai trei- 
patru zile literare mai incolo, de insangeratul Craciun, e doar un particular care o fute- 
n Vila lui, dupa un scenariu facut chiar de ea, pe cea mai futega, mai inventiva $i mai 
atractiva doamna din Literatura Romana , simbolizand involuntar insa§i Literatura 
Romana a Epocii Nicolae Manolescu, ro§cata activista Estera Hirsch, fiind stimulati la 
efect Uhtomski de umblatorul Vasile Lascar analog holografic cum §i §tiutorul 
Herman scoate - simultan - ni§te caini de la Fundeni din olomorful sextaz, constatam 
la pagina 473 §i in continuare ca tortionarul n-a ramas decat, ca D-1 Goe, un oarecare 
maior !!! 

* Z. Greu de inteles fara cultura grabei, specifica postistoriei, este §i enigma 
colonelului grec Oedip ca de ce numele stramo§ului nobil Csartarowski din 
Csartarowsk (03, 302) devine in Casa Poporului, unde printul vine cu Miriam cea in 
starea de dupa, la megalansarea TO, Czartarowski (03. 559), esentiala filozofic 
pentru mantuirea soteriologiei ramanand totu§i celebra nunta mistica a spermiei cu 
ovulul mandalei, cum sublinia §i Coca Dospinoiu, calauzindu-se dupa principiul 
an tropic. 

* in general insu§i postmodernismul romanesc nu a reu§it in poezie, nu a lasat 
poeme la care sa te intorci etern, ci doar monoloage de-ale divertisului vag, curiozitati 
orbitoare, bune de Muzeul Antipa, exceptand cazul uitatului precursor Nicolae Labi§, 
contemporanul beatnicilor de aceea§i generoasa orientare marxista. 



263 



Conditia hotaratoare pentru orice lirism serios este sa te simti cu suflet mare, sa 
ai un suflet in care vorbesc mai multi , eventual un neam intreg, cum au avut Eminescu 
§i chiar Goga sau Vieru, de nu §i Paunescu. 

Cine nu incepe cu Ce-ti doresc eu tie, dulce Romdnie, nu ne va da niciodata 
vreun madrigal imnic nemuritor caAtdt de fragedd, ci doar avortoni ro§iatici de-ai lui 
Mungiu, valoro§i pentru masurariul filolo, greto§i pentru foamea noastra de lirism, ca 
Poema chiuvetei. 

* Garda merge inainte. La urma urmei, ce este odios in postmodernismul 
romanesc nu este neaparat degenerarea sa in postromanismul Epocii Mooye, caci 
ideologiile reflecta firesc trendurile biologiei sociale planetare, semintii sau 
comunitati care apar sau dispar, ci acea agresivitate asupra specificului national care, 
paradoxal, conserva dupa ilegalizarea Mi§carii Legionare tocmai ce a fost mai rau in 
ea, nu patriotismul ardent cand hotarele erau amenintate §i desantul bol§evic opera 
deja in interior, nu nostalgia paradisului cu Shahasrara lui care coboara, ci ideea 
funesta de a fi un IMGB al Autoelitei care face ordine. 

* Temd. Sa se ia in serios mirarea chi§inauienilor printre bucure§teni ca frica de 
ru§i e colosal mai mare pe Dambovita decat pe Bac, sa se incadreze uitarea Razboiului 
Sfant la mankurtizare de bunavoie §i sa se verifice daca nu cumva revenirea in 
Basarabia la putere a bol§evismului deznationalizant nu e rodul mai degraba al 
dezinteresului Patriei-mame pentru fiica ei instrainata, generator de vid de putere, 
decat efortul Kremlinului de a investi intr-o prietena infidela in loc de a miza pe 
cercetare-dezvoltare §i pe cucerirea cosmosului. 

* A§a cum au observat criticii Mihai lovanel §i Horia Garbea, Paul Cernat §i 
Bianca Burta-Cernat, prin evenimentul editorial al anului 2007 Mircea a regresat 
putin, relativ la propriile etaloane de seriozitate deontologica privind produsul finit 
livrat pietii. 

Logic §i filologic, Orbitor 3 este o carte exceptionala, dar prea multa ei realitate 
fara precedent din compozitia de ingrediente, cum ar fi trecatoarele dificultati de 
aprovizionare ceau§iste (pe care Neamul Romanesc le prive§te inapoi cu veselie, cum 
Ion Ghica ciuma lui Caragea) sau evenimentele de la fute§a noastra Revo, il 
degradeaza pe 03 din postmodernism (curent de gemeni fractalici care s-a cam 
prabu§it la 11 septembrie 2001) la conditia de roman antimetafizic corintic compozit, 
mai degraba modernist decat postmodernist , tinator adica de epoca cuprinsa intre 
Gorila lui Rebreanu, roman comercial cu grave derapaje, §i Descult, romanul deosebit 
de politic al lui Zaharia Stancu despre obsedantul deceniu al teoriei relativitatii, care 
din primavara pana-n toamna 1-a preocupat prin 1907 §i pe neseriosul de Caragiale, 
§tergandu-i meteoric zambetul de pe mustata zbarlita de groaza. 

* Joyce, Proust, Kafka, Musil nu sunt postmoderni, sunt geniali. 

Dovada: postmodernii dlui Cartarescu nu-i egaleaza niciodata, par stupizi, mai 
ales neserio§i, par a scrie pe laptop prin redactiile tembeliziunilor §i ale presei de 
capital dubios, sunt oameni ca mine §i ca tine, chiar daca-§i atarna papion molatic ca 
fluturele somnoros. 

Ei nu au scris pentru succes, pentru tiraj, pentru premieri promotional, pentru 
un client care nu cite§te, nici pentru Vechiul sau Noul Stapan. 



264 



* Pe urmele filologului Angelo Mitchievici, care teoretizeaza pentru Generatia 
Pupici ca Mircea face sistem, intreaga opera fiind semnificativa, de la bro§uri la 
epopei §i la politica fesenist-reformista, basesciana, rezumand insa doar cele afirmate 
de exegeti §i promoteri despre cele trei carti ale Proiectului Orbitor se poate spune tot 
de filologi, intr-o formula sintetica, aproape ca: „subiectele atinse de autor in aceste 
carti sunt diverse. Fictiunea speculative, istoria, metodele de autoeducare, psihologia 
aplicata, versurile, cultul stramo§ilor, misterele lumii in care traim, serviciile secrete 
sunt doar cateva din cuvintele cheie in jurul carora graviteaza intreaga opera a 
scriitorului". 

Enigma succesului comercial justificandu-se prin sentimentalism §i chiar mai 
mult decat atat: „caracteristica principals a personajelor create de scriitor este 
caracterul puternic al acestora §i increderea in fortele proprii pentru a-§i putea depa§i 
propriile conditii. Cercetarea destinului §i oglindirea acestuia prin ochii personajelor 
este o Constanta care poate fi regasita in fiecare din romanele de dragoste, iar drumul 
pe care trebuie sa il parcurga fiecare din personajele intalnite in aceste romane este 
unul sinuos plin de neprevazut §i suferinta". 

Instructiva fiind, pornind de la motivul romantic Eminescian al dublului §i al 
gemenilor, fara termen de admiratie in Literatura Romana §i exprimand aspiratia spre 
simetrie, cercetarea investigarii texistentei, adica ghicitul in pietre, in futelnite sau in 
amoniti, cum apare §i la celalalt de succes prozator postmodernist contemporan, tot 
atat de Cel mai bine vandut scriitor roman, la adresa: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_Coru%C5%A3 

* Exercitiu . A se reciti Proust, ca tot se vorbe§te promotional de el, de codul 
rafinamentelor aristocratice pre-feseniste In cautarea timpului pierdut, da, e timp 
pentru numeroasele ei volume in §ezlong intr-o vila galbena cu tigla ro§ie, cu pisicina, 
dar deocamdata far-un pom pentru pitbuUul Zdreanta. Din cate se pot intampla in 
copilarie, sa invatam ca este evocat astmatic sau inventat doar ceea ce este 
semnificativ literar , nu §i ceea ce tine de lumanarele nazale §i de imbecilitatile 
infantile. Scotocirea-n Akasia copilariei nu ajunge niciodata-n kkt, pana-n pamper§i, 
de fapt pana-n olita §i §tergerea cu ziar agricol. De ce Proust n-a mers pana-n scutece? 
Ca nu putea? Nu, domnilor! Proust a §tiut de la aristocratic unde sa se opreasca, 
alegand intre doua proiecte multicriterial, pe baza de bun gust §i nu de Kitschl 

* Semn de senectute la maestrul Cartarescu, In Orbitor: preeminenta memoriei 
vechi (amintirile de copchil §i de plod, pana la olita §i chiar pana-n scutece) asupra 
memoriei recente (marile omisiuni in discursul despre Revolutie). Dar ce e §i mai grav 
e ca extrem de bine realizata artistic scena a Mendebilului, care voia sa se futa in cur, 
§i a eresurilor privind erotica gay straluce§te intre zone cenu§ii ale textului, cum ar fi 
contrapunctatul discurs al lui Herman cu lecturi sapientiale proaspete din Victor 
Kernbach despre vizitele wagneriene pe Terra ale unor BMW-uri biblice din 
Universul indepartat. 

* Meritul lui Cartarescu, care distorsioneaza monologul grupului central, este 
pionieratul in abordarea celei mai generoase teme a literaturii mai noi a Neamului 
Romanesc: totalitarismul bol^evic dobordt prin cea mai mare explozie de eroism din 
Rasarit, Revolutia Romano, din Decembrie. Iar geniul sau comercial sta in a evalua ca 
Generatia Pupici nu vrea sa se complice suflete§te ori fiziologic, a§a ca credibilitatea 
cartii nu a suferit pamfletari pentru omisiunea didactica de a nu fi fost vizitata la 
domiciliu de catre autorul omniscient nici o familie ai caror membri au fost mai fraieri 



265 



§i au murit din diferite motive, fiind adus de la morga vreunul §i expus pe mas a din 
sufragerie, de§i complicitatea fesenismului de dreapta, brucanian, al Autoelitei, cu 
fesenismul de stanga, iliescian, in uitarea crimelor Revolutiei este singurul pacat 
strigator la cer Romanesc, care ar fi meritat paginile apocaliptice din 03, degenerate 
pana la urma-ntr-o lansare de carte, de catre un om-statuie printre statui, Casa 
Poporului devenind Casa Cartii, Casa Kitschului, unde gargaunii unei posibile viitoare 
statui ce-o va inlocui pe-aia cu tate erecte a lui Anghel de la Ateneu devin roiuri de 
fluturi. 

* In ce prive§te apocalipsul arderii de tot pe care 1-ar merita in loc de Mantuire 
Romanii pentru nationalismul lor, §i in special bucure§tenii de pe Lia Manoliu, 
nationalism ridicol atata vreme cat Intelectualitatea basarabeana nu s-a putut ridica din 
rusificarea sovietica la nivelul publicului cultivat, ratandu-se astfel Unirea dupa model 
german, oricat de rau pentru nu secati voi lacrimi ale dragostei curate ar fi-n Epoca 
Mooye ce zicea Mitei Baston aide gazetara Popeasca de Generatia Pupici, ca junele 
romdn in blugi fara morga §ifaconda n-ar purta un tricou cu portretul lui Eminescu , 
noi nu putem sari peste umbra noastra §i nici peste dublul nostru §i nici peste 
observatia capitala, tipic bucure§teana, a promoterului Viki ca „chiar daca la o prima 
vedere scriitura celui mai bine vandut scriitor roman §i, in consecinta, candidat Nobel, 
pare a fi pesimista, iar personajelor create de acesta nu le ramane altceva decat 
resemnarea, mesajul care rezida din ansamblul romanelor scriitorului este unul 
putemic pozitiv fiind presarat cu idei optimiste §i indreptate inspre speranta. O dovada 
in acest sens sunt chiar cuvintele autorului adresate mai mult femeilor: Cdnd pierzi 
dragostea, pierzi totul . Pierzi visele, sperantele, increderea, demnitatea, respectul de 
sine, dorinta de viata ... Altarele din suflet se prabu§esc cu zgomot, iar icoanele la 
care te-ai inchinat cu credinta §i veneratie se scufunda in mocirld. Lumea moare sub 
ochii tai ^i nimic nu pare s-o mai poata salva. Totu^i, in addncul sufletului, ramane o 
minuscula samdnta de lumina, din care poate izbucni oricdnd, din nou, focul 
dragostei .'' 

Mirabila samanta de lumina, pe altarul slujit orbitor de marele preot Koorutz i§i 
acupleaza reiterat, a§adar, ventuzele radacinilor cu dendritele axonilor Akasiei la 
arhive §i, in acest sens, Apocalipsul devine o specie de impoposibilitate logica, pentru 
ca nimic din ceea ce a fast sa fie nu mai poate fi „distrus" contrainformativ prin foe 
bachelardian masturbator al asimptotei de catre akingiii cotropitorului Neant. 

* lata de ce sfar§itul din 03 nu este un sfar§it apocaliptic, ci doar un final 
apopoteotic, de simfofonie cu o mie de suflatori in trambitele lerihonului, performata 
ejaculator in Casa Poporului pe futelnita ca un tambal a strunelor de viori Stradivarius 
§i Guarneri, autentice sau identice cu cele naturale. Ceea ce pare ca se sfdr§e§te este 
partial lectura §i deloc cartea, o carte acum evident neispravita , un palimpsest de 
culoarea acrilica a §vaiterului, ros de omizi ontodinamice relevand carente grave ale 
documentarii, un text lacunar prin care, dat fiind pacatul capital, tipic bucure§tean al 
hemianopsiei, al pierderii vederii intr-o jumatate a campului vizual, selectandu-se prin 
insu§i ambitiosul proiect excesiv de multa substanta Romaneasca, moale ca mamaliga, 
in detrimentul universalitatii, nu s-a putut exprima nici pe departe „totul", a§a ca 
demersul trebuie reluat sisific pe baze noi, transcendentale, intr-un 04, dupa o mai 
judicioasa reflectie, bazata meditativ pe activarea tuturor chakrelor, in Romania 
posibila orbitor doar la hotelul de pelerini de la Durau, pe Ceahlau, sau intr-un cort de 
culoare ecologica de pe Rarau sau in fine, luand in serios fidbecul competent §i 
predestinat al Cititorului Unic, de la amicul de naveta §i oligopedagogie, Camelian 



266 



Propinatiu de la §coala 42, consolat de pierderea tramvaiului 21 §i a ma§iniil09, doar 
prin noua colegialitate de catalog cu fostul detinut politic Mihai Stere Derdena, martor 
al evenimentelor labi§iene din 1956. 

* Receptarea critica, roz sub Zodia Fluturelui, a aventurilor familiei Cartarescu, 
este evident facilitata de efortul canalelor TV de a se adresa Familiei - celula 
fractalica de baza a Neamului Romanesc - cu subiecte despre familie, concret despre 
anumite familii, mai deosebite, mai bogate, meritand o mediatizare, atat telenuvelar 
cat §i, in ultimul timp, de-a dreptul in direct, vazandu-se de popor ce-§i permite unii, 
dar nu §i cum au facut in Romania-fara-de-Eminescu averile respective, orice altceva 
decat a intra intr-o librarie sau intr-un muzeu, contractul social implicit fiind ca §i noi 
vrem s-ajungem in cleptocratie, sau macar copila§ii no§tri! 

Fidelitatea de videocamera a descrierilor cartaresciene mare§te efectul 
televizionar al receptiei TO, iar firele narative feseniste au virtuti cinematografice, 
cum e §i cu disparitia lunedistului Victora§, rapit de Coca in seara unei zile de luni , ca 
sa se faca legioner, §i reaparitia sa ca desantist in finalul apocaliptic inspirat de Casa 
Poporului, sigur de neinceperea urmaririi penale (NUP) cu ocazia Mantuirii, ca orice 
interlop roman. 

Suspansul fiind amplificat prin lectura tragica, adresata mamelor, a bancului 
fractalic Mark Twain cu gemenii inter§anjabili, ne§tiindu-se daca nu cumva Mircea e 
Victora§ §i invers, desantistul o fi lunedistul. 

* Cele mai bune versete din Orbitor sunt cele care par recitate Eminescian de 
ingerii dlui Ple§u, gazda Dilemei 265, un fel de note muzicale spreiate zglobiu pe 
portativele curcubeului §i descriind lumi mai potrivite mall-milor sufletului nostru 
decat aceasta, lumi nici onirice, nici fantastice, lumi de cuvinte agregand ceva solid §i 
infinit mai dur decat granitul realitatii - Lumea Cealalta! 

* Eminentul critic Paul Cernat gre§e§te cand evalueaza foarte jos 03, 
considerandu-1 o concesie pietii: 

- Oricum, nu succesul fulminant - §i nea§teptat - cu De ce iubim femeile, o 
carte fara pretentii, dar cinstita, emotionanta §i umana, a marcat compromisul sau cu 
„cererea pietii" (ce sens ar fi avut?), ci Orbitor. Aripa dreapta. 

§i una, §i alta. 

03 s-a dovedit, conform perfectei anticipari a autorului, o carte ilizibila, de fapt 
insuportabila. De ce? Pentru ca intr-adevar a fost cumparata mai mult de publicul 
fesenist, atras de publicitatea ca pentru pamper§i, cu a§teptari insa ca pentru proze 
u§urele, ca Petruta sau A lovely little Jewish princess. 

Imi inchipui ca fericita cumparatoare a frunzarit-o §i a pus-o in raft: „past'am 
puntru mai ta'ziu!", cum zic copiii. 

Altfel este inexplicabil de ce n-am avut reactii de sa se desfiinteze Humanitasul 
la continutul de un postromanism in procente mult peste limitele admise, §i nici 
dezmintiri de la Omul-cu-doua-mame sau de la Omul-fara-gat, cum ca nu e adevarat, 
n-au futut ei Revolutia Romana in ordinea de pe lista §i nici macar democrat- 
stalinistul cu chip de ciolovek, Brucan, care da fripturi la grevi§tii foamei. 

N-a avut cine sa-i informeze! 

* Nu prea este loc in Proiectul Orbitor pentru evocarea Infrastructurii 
Intelectuale (universitati, biblioteci, cabinete §i hale de lectura, muzee, sali 
polivalente, mall-mi culturale) pe care antepostmodernistul Dinicu Golescu bursier le 



267 



intalne§te la tot pasul calului in spatiul euroatlantic, unde prin Constitutie, statele erau 
national unitare si culturale , burghezia de merit cedand pentru propa§irea 
soteriologica o zecime din profiturile ei, bazate pe exploatarea omului de catre om. 

A iubi poporul inseamna a-i da de pe unde ai voiajat . Ca A. E. Baconsky in 
Remember, ca Mircea Malita in Zidul §i iedera, ca Octavian Paler in Caminante §i 
atatia altii luminatori ai gloatei, intaiul dintre ei ramanand multa vreme, prin atat de 
educativul serial Spectacolul lumii, loan Grigorescu, care ne-a tinut de vorba in 
noaptea cat au futut intelectualii aia Revolutia Romana-n ceceu. 

Dar nu-i pui pe masa unui popor copil chiar ori§ice! A§a cum ni se da in 30 
voodoo cu papu§i violabile la New Orleans, vitrine cu femei la Amsterdam sau 
improvizatii pe tema atribuita lui Zavaidoc, vine lelea de la dude, in obscenul a§a 
descris cu viermi de matase Bellagio. 

§i chiar in RO, nu este nicaieri evocata, de pilda, vechea sala a profesorilor de 
la ECU, podoaba Bucure§tilor, unde eu am citit in Quasari langa Patapievici, arsa la 
Revolutia Impu§cata, ci putinul spatiu literar disponibil se dedica aiurea descoperirii 
eroticii infantile mendebile, rezultand pagini savuroase pentru pedofilii din Tarile de 
Jos, compatibila Regal cu Librophiliac Love Letter: A Compendium of Beautiful 
Libraries (http://curiousexpeditions.org/?p=78). 

* Pe cand, ca Intelectual mascul viril normal, te intimidezi §i te blochezi de tot, 
dand mereu peste simetria sus-jos fata de diafragma, §i pe tampenia cat taie popa 
limba cum ca iti create productia de sperma a celor doua testicule in dauna celei din 
care se traganeaza, anume secretia spermei spirituale de catre emisferele cerebrale, 
intr-un dramatic joe de suma nula impus de ni§te legi de conservare satanice. 

§i e pacat §i oarecum in contra vantului solar al curentului: din practica 
haremurilor, caci se exact §tie cu totul invers in poemele de amor, anume ca excesul 
sexual mentine acuitatea vizuala, pe cand tocmai abstinenta poate conduce la orbire, 
la hemeralopie in orice caz, adica pierderea vederii in intuneric, pentru ca natura 
judeca a§a, adica la ce-ti mai folose§te vazul daca tot nu te intereseaza, ca pe Ingres, 
minunile acestei lumi, care nu pot fi decat spirituale-n carnea lor melodioasa? 

* Orbitor este o carte totala, este Cartea ca atare, este Biblia epocii noastre de 
internet pe mobil, epurata de balastul evanghelic, suparator pentru ca aparea, ca geniu 
obligat, Christ, propunandu-§i sarcini care ii depa§eau posibilitatile de homosap. 

Pruncul inchiderii Cartii va fi fatat de un barbat de§tept, nu de o fecioara, care 
nici nu mai exista dupa Woodstock, printre oameni normali fara morga §i faconda, iar 
semnul crucii nu domina Apocalipsul din respect corect politic pentru cei de alta 
parere §i de alta simbologie, din punct de vedere potential, posibili oameni §i 
cumparatori. 

* Nefiind o viziune New Age scoaterea Pruncului din capatana lui Herman, ci 
mai degraba una de credincios penticostal , care prin pocaire simte ca se innoiegte , 
ceea ce inseamna ca de fapt alcoolicul Herman, care parazita pe pensia lu ma-sa, se 
fata pe sine prin cre§tet. De altfel, acest §tiutor e tipic om al Reformei, al unei unice 
carti in Blocul Securi§tilor de pe §tefan eel Mare dintre Dinamo §i Circ, respectand cu 
sfintenie restrictia Sola Scriptura (Scriptura §i numai Scriptura). 

* Este dezolant pentru dezordonatul Intelectual Roman cat de coerent este TO, 
de§i expulzia a durat 14 ani, de regula cat i§i paze§te, in oligopedagogia noastra, o 
eleva virtutea! Nu exista contradictii, nici cotitura spre altceva, ca de pilda la Musil, 



268 



dupa pierderea sub nazism a conditiilor poietice vieneze ajungand pribeag in Elvetia, 
care dintr-un promitator Orbitor in 3D e constrans a dezvolta din memorie un fel de 
Travesti in 2D. 

De§i, structural, chiar §i la Musil al nostru recunoa§tem totu§i o tendinta spre 
abstractizare, anume prin reintregirea familiei, sursa motivului fiind insa neao§a, un 
remake pa§nic pentru Gemenii lui Eminescu, impacand a happy-end pe Sarmis cu 
Brigbel, adeca gemenii Victor §i Mircea, care au ceva din Isis §i Osiris la demolatorul 
Kakaniei, mai ales ca austriacul ignora §i el suferintele Goga concrete ale Romanilor, 
tocmai prin acea simplificare a megaromanului pana la cuplul incestuos primordial. 

Numai ca in 30 Reintregirea vine la sfar§it, nu la Prut ci la Casa Poporului. 

Ci un 04 abstract, mitic, n-a mai fost scris §i nici nu trebuia scris, iaca acum de 
ce: pentru ca ar fi rezultat apoteotic paradoxul Romanilor victorio§i, rezistenti prin 
cultura sau prin iubire unei istorii dovedite mega-intelectualice§te de kkt! 

* Democratia comunicarii fiind dupa Richard Rorty ceva de la sine inteles sau 
nimic, replicile noastre tinand de arta conversatiei §i de codul manierelor elegante 
postmoderne {keep the conversation going), atunci sa spunem ca pentru ca marele 
nostru conducator, tovara§ul Cea, tot ce a facut bun a facut pentru ca era nationalist, 
iar tot ce a facut rau a facut pentru ca a fost bol^evic, marxist-leninist, cu ambalaj 
stalinisto-kimirsenist din care a lipsit insa laogaiul, sistemul concentrationar, deoarece 
pur §i simplu el nu a avut nevoie neam de represiune pentru a amuti rezistenta prin 
cultura! 

Iar Mircea Cartarescu se abate de la acest principiu metodologic cand i§i scrie 
cartile §i editorialele, atacand cu sadism partile nationaliste, adesea pozitive, ale 
ceau§ismului, ca §i cum ar fi fost bol§evice sadea, §i aproape neglijandu-le de tot pe 
cele autentic marxiste, dezastroase moral, cum ar fi demolarea bisericilor, pentru care 
dansul ia in penita pixului doar pe preotii BOR, de pilda scornind c-au condus 
tramvaiele-biserici ca vatmani, pe cand veselii optzeci§ti calareau locomotive! 

* Epopeea cartarescianismului romanesc Orbitor este profund neomogena, 
dependents de poietica, de conditiile in care a fost scrisa fiecare components a 
fluturelui. 

Diferenta de continut dintre 03 §i 01+02 nu rezulta insa din facilitatea ca s-a 
lucrat 13 luni langa Stuttgart, la Schloss Solitude, unde au scris in fond §i timi§oreanul 
Daniel Vighi, §i premiul national Eminescu 2000 pentru debut, tocmai detractorul T. 
O. Bobe, fara a da apoi Humanitasului nici unul ni§te propuneri de editare orbitoare!: 

Poate mai semnificativa este §tirea data la ziar de eminentul critic Ion Buduca, 
dupa care, sa ne bucuram, „editura germana Suhrkamp, una dintre cele mai 
prestigioase din lume, a cumparat de la Humanitas dreptul de a reprezenta in lumea 
intreaga interesele editoriale ale lui Mircea Cartarescu", cu rezultatul ca, hm! 
„contractul cu Suhrkamp 1-a mobilizat pe Cartarescu sa se apuce de scris la cea mai 
ambitioasa carte pe care a gandit-o vreodata: 03." 

Ciudatenia fiind ca acest 03 abandoneaza complet firul epopeic bulgar al 
Badislavilor - exceptand o scena de monta polono-evreiasca de o mare obscenitate 
publica, ocupandu-se febril de picante problemele romane§ti, Suhrkamp Verlag 
intrand in istoria noastra prin publicarea in 1971 a cartii lui Paul Goma Ostinato, unde 
unii dintre Intelectualii no§tri s-au opus exploziei cultului personalitatii Ceau§e§tilor. 

§i daca §tirea e adevarata, atunci optimismul nostru create, deoarece vedem cum 
zborul cartarescian spre o cariera mondiala, ca a lui Cioran sau a lui Eliade, se 



269 



continua netulburat, chiar daca i s-ar lua de sub aripi „aerul", crezut de unii a fi nu 
Humanitasul ci intensa, devotata §i inteligenta actiune a ICR Patapievici. 

* Din punct de vedere al intereselor de imagine ale Neamului Romanesc acest 
03 e de-a dreptul obligatoriu a fi examinat cu atentie, daca plecam de la ipoteza 
Suhrkamp, §i nu numai, ca a fost proiectat §i scris avand in minte ca adresant publicul 
euroatlantic global , adica Suelin, nu neaparat publicul cultivat fesenist manelar , adica 
profa Coca Dospinoiu, in conditiile unei cariere mondiale, ca a sopranelor Angela 
Gheorghiu §i Maria Cibotaru, baza romaneasca de promoteri nemaifiind importanta 
decat din perspectiva Nobel §i nici macar atat. 

Daca vrei sa te vinzi bine, nu violezi cli§eele cititorului - nu se exista bestseller 
experimentalist! - §i atunci, concret, daca Revolutia Impu§cata este descrisa de 
Mircea cu precautia de a nu contrazice cli§eul minciunii secolului raspandit in 
Occident ca noi am tras in noi, apoi a§a ramane, argumentarea Imposibilei Lustratii 
cum ca ne-au scapat de Ceaugescu gefii gefi de promotie ai securistului de omenie 
colonel maior Ion Stanila ! 

Dupa cum, daca doar Mircea, familia lui de mic nomenclaturist periculos §i 
cenaclul mentorului liberal Nichi au facut rezistenta, atunci eroii razboiului 
antibol§evic de dincolo de Transnistria, partizanii legionari sau nu din munti, studentii 
generatiei Labi§, minerii, taranii care s-au opus colectivizarii impuse de gazetarul 
Costel Goanga, sindicatele libere, Paul Goma, Doina Cornea, Dan Petrescu, Radu 
Filipescu, Aktiongruppe Banat, Laszlo Tokes §i toti ceilalti buni Romani n-au existat! 

* Generatia Pupici a Epocii Mooye nu va §ti ce e amorul. Este interesanta 
modalitatea in care e conceput cultul personalitatii pentru Cel mai bine vandut scriitor 
roman, Candidatul Nobel eel mai bine plasat. Ideea este a „ingropa" contemporanii, in 
frunte cu Goma + Manea, §i formula aleasa 11 desemneaza pe Fluturele Kitschului 
drept eel mai important seriitor postbelic. De ce nu al tuturor timpurilor? Pentru 
credibilitate §i pentru ca cei vechi sunt ca ni§te urne din alte ni§e sau poate ca nu e 
bine a fi Roman mai mare decat anumiti interbelici, nu neaparat Rebreanu! 

Oricum, schimbarea de paradigma literara a facut-o, in plina ocupatie sovietica, 
intaiul nostru poet postmodern, Nicolae Labi§, reinventand pe baza unor lecturi 
necenzurate, lirismul. Pe cand lichidarea Eminescianismului la 5 martie 1998 prin 
Dilema 265 se vede dupa doua cincinale ca a demarat un fel de genocid pentru poezia 
Romana ca atare, azi spectacolul de poezie fiind ridicol, citindu-se eel mult Kitsch 
prozaic, adica ce se vinde, iar a te declara poet cu p mare e ca §i cum le-ai marturisi 
parintilor alesei tale ca e§ti cadru didactic. 

* Acesta e defetism, nu mai e pesimism! Este o apucatura dintre cele mai urate 
ale Autoelitei cramponarea atee de acest prezent iluzoriu, a cataloga ca inconsistenta, 
ba chiar inexistenta, Romania Regala §i Voievodala de dinainte de tacit slavitul 
Descalecat de pe tanc 6 martie 1945 al lui Vi§inski, la care se adauga aprecierea 
gre§ita §i putin criminala ca Epoca Mooye duce cu necesitate rapida §i expresa 
trendurile-n Epoca Wash, cand va veni vidanja delabrata §i pervaziva a globalizarii, 
odata cu aceasta Autoelita expirata sau in curs de lichidare de stoc avand a o mierli §i 
Neamul Romanesc insu§i, opere precum De ce iubim femeile sau Area lui Noe sau 
Despre ingeri nemaiavand cine le re-scrie sau macar ceti. 

Acesta e defetism, domnilor, nu mai e pesimism! 

Mai cu seama n-avea voie a emana pesimism §i anti-idealism domnita Ruxandra 
Cesereanu, fie cautandu-§i radacinile istorice ale numelui, fie ca experta in miracolul 



270 



rezistentei romane§ti - vorba de la Cluj a Doamnei Doina Cornea - sub un totalitarism 
gata sa traga cu mitralierele de pe taburi in protestatari §i competent prin §efii de 
promotie sa-§i ucida in Occident intelectualii chiar aflati sub protectie CIA. 

Liceanul Neascultator, Profesorul §tiecarte §i Filantropul Mizericordios, 
luminati de o fierbinte credinta in Dumnezeul stramo§ilor lor, ei nu despereaza de la 
popor, ei ia in serios motto-ul Maran atha! §i a§teapta in straie albe un nou Marian 
care vine, vine, vine ca un prim varf Hokusai al tineretului idealist, de la care 
a§teptam nu un sfar§it de istorie local ci un nou inceput global, indeplinindu-se toate 
sarcinile de care Autoelita nu s-a achitat nici un micron, dar a profitat in folos propriu 
prin asigurarea monopolului lipsei de concurenta, cum ar fi Luminarea Poporului, 
Institutul pentru Valorificarea Operelor Abandonate sau Refuzate (IVOAR) din Parcul 
Carol, Agentia Pentru Asigurarea Calitatii Atitudinilor (APACA) de pe Calea 
Victoriei, Institutul pentru Semnalarea §i Monitorizarea Antiromanismului (ISMAR) - 
capodopera de arhitectura in luxoasa Baneasa, Instituirea Congresului Intelectualilor 
pe banii cleptocratiei, Reintregirea fie §i pe net a Neamului din RO §i DRO in WO, 
Ingrijirea mormintelor Intelectualilor no§tri din Montparnasse §i alte cimitire, 
Monarhia bipartida liberalo-taranista, Reprimarea Bol§evismului, Transformarea 
Muzeelor din depozite in Centre educative §i de documentare, Valorificarea pe un 
plan superior a Diasporei Romane, Wikipedia Romaneasca, Genializarea Obligata a 
Supradotatilor, Emanciparea Cadrelor Didactice, Recuperarea Basarabiei, 
Occidentalizarea Infrastructure Intelectuale dupa terminarea Bibliotecii Nationale de 
pe malul Dambovitei §i evident sinecvanona Fisiune a Monopolului Ideologic §i 
lerarhizator al Autoelitei. 

* Scena protezei. Aici se vede §i fara macropsie inapoierea literaturii galitiene, 
de la Gdansk la Balcic, fata de cea a Galiei adevarate. Ne confruntam cu o parodiere 
disperata, jalnica, a madlenei lui Proust. Mirci§or o reconstituie pe ma-sa literara 
antiEminesciana, posibila informatoare daca suprainterpretezi ca Matei Calinescu ce 
sfaturi tranchilizante da ea la copil §i ce musafiri are, Marioara, pornind de la un 
obiect atat de intim, o proteza dentara. Pentru romanii infatuati, rezulta din insa§i 
posibilitatea ba§caliei superioritatea lor literara asupra francezilor! In realitate, 
optiunea estetica este de natura a produce greata. Greata fiziologica, nu existentialista. 
Criteriul bunului gust ar fi exclus din capul locului aceasta scarbo§enie, pe care nu 
numai rafinatul Proust o evita, dar nici romanul taranesc al lui Marin Preda nu cade in 
astfel de capcane ale obscenitatii publice, de§i avea ca target bibliotecile sate§ti de la 
sediile cu difuzor ale colhozurilor romane. 

Culmea este ca la aceea§i madlena o zbarce§te la Paris, in aceea§i goana 
ridicola dupa notorietate, bulgaroaica Julia Kristeva, supralicitand §i ea excremential, 
cu declaratia abjecta ca vede in acel aromat simbol cheie feromonica nu-§' ce pi§cot pe 
care §i-l pun in pi§at anumiti rafinati gay, care vor fi gustat ambiguitatile narate de 
sursa Lulu, dar literatura e §i foarte altceva. 

* Plumbii Macularii se automultiplica in avalan§a. La alti antiEminescieni din 
grupul Dilema 265, rezultatele pot fi §i mai putin convingatoare decat la talentata §i 
harnica Lepidoptera a postromanismului, de exemplu ru§inos la norocosul la vize 
Radu Pavel Gheo, in borgesiana sa nuvela didactica Dirigintele, unde nu prea reu§e§te 
chiar a§a de bine ambitioasa depa§ire a sfar§itului continuu bacovian: „Dormea adanc 
pulocul meu de plumb/ Sub floci de plumb §i funerar ve§mant,/ Stam singur in sacou 
§i era vant/ §i-mi flutura testiculul de plumb." 



271 



* Fata de etaloanele grele din Orbitor, cum ar fi scena de 69 cu Bombix mori, 
u§urica erotica citadina cartaresciana, recitita in 2007, pare o gluma de seara sau o 
insomnie sau un nimic, a§a cum suna sfe§nicul lovit de garafa pantecoasa a 
Sarmanului Dionis. Doar Georgicele par a mai rezista, ca tipat despre globalizarea 
taranului, numai ca, despre Hie Moromete, trebuie totdeauna sa mentionezi ca acest 
erou poate sa piara cu inima impacata, el gi-a facut datoria , insensibilitatea 
Lepidopterei postromanismului la adancul lirism sapiential al lui loan Alexandra 
fiind, jur pe Heidegger, tot atat de nedreapta precat a face in general abstractie de 
creatorul poporan, care nu poate concepe fiintarea in universul inflationar despartita 
de opera de arta, cum citeaza §i candidatul roman eel mai indreptatit la Nobelul pentru 
e§ec, basarabeanul Grigore Vieru: „La not omul cat li viu/ Canto. §i pentru pustiu, / 
Numai cdnd ii mort nu cdntd./ Dar §i-atunci std §i ascultd.'' 

* Adecvarea perfecta a discursului la segmentul de public. Dupa ce ai rezolvat 
de mic tanar ambitios dilema daca vrei sa te exprimi total sau daca vrei sa te vinzi la 
cat cere piata, e§ti liber sa modelezi pe indelete profilul fluturelui cerebral al 
adrisantului cunoscut §i nu-i mai oferi decat atatica cat pricepe el cand pupa-n calici 
Floarea Albastra, cu eficienta transferalui „ideilor principale" de aproape 100%. De 
unde se vede ca anii de practica didactica de la §coala 41 geamana cu §coala 42 din 
conurbatia Colentina-Voluntari-Europa au fost ani de formare fundamentali, un rol 
motivational pozitiv pentru ratiunea de a scrie avand §i observarea Unicului Cititor, 
care scotea Borgesul §i-l folosea. 

De la elevi, parinti, colegi §i de la NAVETA adevarata aventura, cu autobuzul 
cu burduf 109 (pana 1-au suprimatara) §i cu tramvaiul 21, din frecu§ul cu omul 
concret, Mircea a invatat in anii optzeci§ti retorica §i stilistica §i marketing-advertising 
cat cuprinde, ca de la un fel de masterat-doctorat in Litere, §i aceasta cura de exercitii 
aplicative a venit dupa pregatirea teoretica lirica §i prozastica cenacliera liberala, cu 
Nichi §i mai ales cu Crohu. Daca ar fi continuat pe aceasta linie corecta §i nu evada ca 
un la§ §i ca un incon§tient din Arhipelagul §colar, poate ca prietenul meu Mircea 
Cartarescu avea pan-acuma la buzunar te§chereaua cu Nobelul, §i nu mai trebuia sa 
ma abat Eu de la trebi ca sa scriu acest studiu critic de fezabilitate imprescriptibila 
privind urgentarea acestui demers de eel mai mare interes national §i chiar nationalist. 

* Iluzia exclusivitdtii. Tristetea lui Paul Cernat, deziluzia calma a lui Horia 
Garbea, bucuria rautacioasa a du§manilor cetind 03 poate ca s-ar diminua serios daca 
s-ar face portretul robot al cititorului anteproiectat. In principiu, el ar fi trebuit sa fie o 
dihanie relativ batrana, ca sa-§i mai aminteasca de cozi, cu sex dezonorant de 
rabdator, pe trei patrimi feminin, cu buletin de Bucure§ti, care a crezut sincer in 
comunism §i in ocupatia sovietica, adica a locuit in Zona Butterfly cu aspiratii spre 
Zona Zoster, dar care calatorind in cosmopolitul Occident, pe banii poporului, s-a 
deznationalizat suficient ca sa poata schimba modelul unei revolutii impu§cate, de un 
eroism incomparabil fata de catifelele din jur, cu modelul unei rosenthaliene naltute 
facute po§ta in ceceu, chiar in noaptea in care un alt antiEminescian, eel mai indarjit, 
Razvan Radulescu, a vazut ca hartia revolutiei era albastra, sprijinind teza inferioritatii 
rasiale ce rezulta din dramoleta noi am tras in noi de fraieri ce suntem de la ADN, n-a 
chemat nimeni pe strazi tineretul idealist sa se bata cu luneti§tii. 

Fundamental gre§it! Din punct e vedere al lucralui temeinic facut, in momentul 
semnalat webar de Ion Buduca, despre preluarea managementului literar mondial de 
la Humanitas de catre Suhrkamp, de fapt despre aparitia dezechilibralui dintre export 
§i productie interna, Mircea Cartarescu s-a aflat pentru prima oard in istoria scrisului 



272 



Romdnesc in situatia de a proiecta un text cu traducere asigurata pe cele mai 
importante piete mondiale! 

Cititorul pentru 03 este altul sau alta decat pentru 02+01 ! 

De aceea, Mircea a trecut minulescian cu privirea peste tine, pironind-o in zare. 

* Din aceasta perspectiva, are dreptate pensionara care de canicula §i de foame 
1-a vazut pe Eminescu al Ateneului apropiindu-se cu pa§i de vata de bronz §i 1-a auzit 
mormaind nu §tiu ce despre acei medici care cuvdnta ca §i cum n-ar avea alt bolnav 
decat pe eel defata, urmandu-§i insa cararea ca o faclie, in§elat de porticul Kitsch fara 
trasurile muscalilor al fostului Teatru National Regal, acum hotel Kitsch dar 
postmodern de langa palatul telefonistelor de altadata, cam unde 1-au impu§cat pe 
actorul Horia Caciulescu, §i indreptandu-se spre Lipscani §i redactie, printre rebelii 
Legiunii de la Militia Capitalei, mustacind ca nu poti scrie la mi§to despre o Revolutie 
ale carei victime sunt de zece ori mai multe decat ale Rebeliunii zdrobite de 
nefelicitatul Antonescu, delir despre care a curs atata cerneala §i pelicula. 

* O strategie retorica eronata, in era banuielii. Se scrie despre Mircea 
Cartarescu ca este conferentiar universitar, ca este eel mai bine vandut autor roman, 
eel mai tradus, candidatul Nobel eel mai bine plasat, care a reu§it Levantul, singura 
noastra caterinca de epopee terminata dupa Tiganiada, ceea ce este doar vina 
intelectualitatii neserioase, dominandu-§i generatia ca poet, prozator, critic, istoric 
literar, diarist, alergator de cursa lunga §i publicist. In acela§i timp, unii cititori cred in 
autofictiunea ca a locuit cu familia - compusa dintr-un mic nomenclaturist ziarist §i 
dintr-o sotie suspecta, originara din Rodopi §i covorareasa plecata de la fabrica sa fie 
casnica permitand acest lux veniturile exorbitante ale activistului de partid agricol - 
mai intai la Obor, apoi in Floreasca §i in fine la Dinamo, in bloc de securi§ti, care nu e 
chiar zona Zoster pe §oseaua §tefan eel Mare dar e mai scump ca la Viena, capitala 
familiara, care te incita la nostalgia de a avea succes de nivel eminescian in materie de 
tiraje. 

lata de ce devine o strategie retorica eronata, in era banuielii, sa expui pe pielea 
la propria familie, nomenclaturista, §i in cele mai bune relatii cu securitatea, 
suferintele alimentare ale sfar§itului de epoca Cea, impuse in scopul de a face un sit 
adecvat ca decor urban pentru noua Biblioteca Nationala templu suprem de 
documentare, neplaceri patimite doar de urgisitul de popor, care oricum nu s-a 
lamentat ca Intelectualii, nefiind de altfel comparatie cu seceta artificiala, impusa in 
1946 de ocupantul de la Rasarit, sau cu sacrificiile Romanilor Regali ai Ligii 
Culturale de la 1916-1919, care au facut Romania Regala Mare sa aiba ce risipi azi 
Autoelita implementand postromanismul Epocii Wash in aplauzele grele ale criticii 
euroatlantice. 

* Mult mai bine era, prietene§te vorbind, ca sa se exprime aceste suferinte din 
adevaratul popor cu alti actanti, nu imitand iubirea de parinti a Paunescului, sau daca 
autorul povestitor nu ar fi tradat invatamantul preuniversitar, atras de mirajul 
superioritatii autoevaluate a celui superior, §i ar fi mi§unat prin carte in continuare ca 
onorabil prof navetist facand observatie romanesca adevarata de tranzitie Mooye din 
tramvaiul 21 sau din maxi-taxi §i invatdnd a se dedica luminarii celor multi §i umili, 
punand §coala Generala nr. 41 de pe strada Nicolae Apostol in folosul comunitatii 
cartierului Ion Creanga, alt invatator, pe deasupra §i tipic popa BOR., amic totu§i lui 
protolegionarul de Eminescu. 



273 



lar aceasta carenta retorica se extinde §i retrospectiv spre 01 §i 02, deoarece 
viziunea panoramica de la etaj asupra Capitalei pare identica liberalului camp vizual 
de la balcoanele erecte - vorba recitatorului antlEminescian Chivu catre Generatia 
Pupici - ale Casei Poporului, cand se uita prin ochii pineali preafericitii sini§tri la 
rahati§urile electorale microscopice de pe trotuarele mi§unande de cancero§i suferind 
mai tare cand se termina fondul de compensare. 

* Baiatul de cartier. Acel Mirci§or mic, amarat, persecutat, e desigur o figura 
retorica. In realitate, Mircea, indeosebi ca publicist de eveniment, are agresivitatea aia 
mi§tocara §i taioasa, vitala pentru baiatul de cartier, care numai printr-o tactica 
ofensiva §i mintind fara sa clipeasca i§i poate satisface interesele, de la agatarea celor 
mai fute§e gagici pana la intimidarea celor mai delabrate soacre multi-multipare sau 
avansarea in cariera. 

Mai mult inca: strabate §i in autofictiune o ostentatie de baiat de cartier ro§u 
dinamovist, adica mai caine ro§u putin, nu saracie aristocratica intunecata umil ca in 
Giule§ti, nici etalarea populara a unui cre§tinism de practicant ca pe Ghencea, 
tentativa de a lansa echipa academica, de studenti, negasind finantatori competitivi. 

* Pentru Referate. In definitiv, cum observa o blonda de vis pe forum, cu un 
corp in forma de violoncel, pentru multi cititori §i inca pentru mult mai multe 
cititoare, Mircea Cartarescu, prin Pourquoi nous aimons les femmes, a deschis o 
caseta sau a tras ni§te chiloti metafizici, dincolo de care se afla parcat acest fluture al 
spiritualitatii, Orbitor. Zborul sufletului nostra pe aripile sale perpendicular pe 
Univers ne invata totul despre autor, despre Bucure§ti in istoria recenta, despre 
ta§nirea viitoralui apocaliptic dar mantuitor in prezent §i, tocmai de aceea, despre 
feromonii din noi inline. 

Aceasta trilogie ne poate fi un reazam de nadejde in viata, trebuitor cand ne 
a§teptam mai putin, ca o carticica de rugaciuni, dupa laicizarea invatamantului §i 
izgonirea icoanelor voievozilor din §coli. Pentra ca ea este o carte cu C mare, este 
insa§i Cartea. Poate fi pusa pe borcanul de muraturi, cum radea scriitorul. Dupa 
aproape 15 ani de truda, cinste cui a scris-o, cartea aceasta este nu numai un obiect 
multifoliar, o floare, daca este sa folosim o metafora botanica, ea se transfigureaza 
totodata, a§a cum o vedea Arghezi, ca un reazam in viata, ca o treapta pe care te poti 
baza la urcu§. De aceea, oricine a citit de mai multe ori, pana la miodesopsie, De ce 
iubim femeile, poate acum, la sfar§itul probei labirintului initiatic, sa se inalte prin 
Orbitor §i mai sus, acolo unde gandirea sapientiala §i trecutul recent, al cozilor §i al 
revolutiei violate in somnu-i eel de moarte de mon§trii fractalici ai ratiunii falice §i ai 
creierului testicular, ne inalta pe aripi de fluture intr-o noua dimensiune spirituals, 
intr-un alt spatiu sacru, spatiul antievanghelist al Autoelitei, pentra care Casa 
Poporului nu e decat o cohlee microscopica delabrata, §i intr-un alt timp, in Era Noua, 
exact la ingemanarea viitorului cu trecutul, cuarc cu cuarc perfect perpendicular pe 
acest Univers postEminescian. 

* Principiul remanent din obscenul contur al histerezei. Adevaral este ca la cat 
a ucenicit la Eminescu §i la pa§opti§ti, Fluturele postmodernismului romanesc nu mai 
poate gre§i nici macar acceptand comenzi precum Enciclopedia ztneilor §i, la orice 
noua carte, ca Lulu sau Miert szeretjUk a noket, trebuie sa pornim de la prezumtia de 
valoare ca trebuie s-o lecturam intr-un amplu context panoramic, cum observa - 
evident dupa o fina analiza a sistemului idealismului paraceau§ist paunescian - §i 
cronicarul de film Angelo Mitchievici, ca Mircea „Cartarescu este unul dintre putinii 



274 



scriitori romani, dar §i ai literaturii universale, in mod cert singurul din generatia sa, 
care face sistem. De aici trebuie pornit in a judeca inclusiv volumele considerate 
marginale, concesii marelui public §i cerintelor sale mundane sau amestecandu-se in 
vremurile destul de tulburi pe care le traim. Carti precum Travesti sau De ce iubim 
femeile fac parte din acela§i proiect integralist, totalizator." 

Ceea ce inseamna ca orice va publica de acum inainte Mircea trebuie 
achizitionat, laolalta cu - din acela^i sistem in orice istorie a ideilor nu a acarienilor - 
operele §i marfa cenaclistelor sau cenacli§tilor de la Litere. 

Principiul remanent din obscenul contur al histerezei fiind ca e interzis a 
compara sfera lerunca a capitularilor fata de banul bol§evic cu sfera Propinatiu a 
prostituarii, in libertatea de a produce cucerita prin jertfa, pe banul capitalist intern sau 
extern. 

* Daca Mircea insu§i nu s-ar fi marturisit ca „o alta tema, foarte importanta 
pentru mine, cea a androginiei, care consta, cum spunea Jung, in faptul ca fiecare 
barbat oprima in el o femeie §i fiecare femeie oprima un barbat. Am scris un intreg 
roman, Travesti, ca sa eliberez sora ascunsa, ca sa dau cuvantul femeii din mine", - 
atunci ideea de sistem a lui Angelo Mitchievici ar fi parut sterila, dar acum Robert 
Musil, care nu aparea in TO, are loc rezervat langa profetii biblici la masa rescri§ilor 
in Opera Completa. 

* Cea mai mare deziluzie a parcurgerii Proiectului Orbitor este ca nici macar in 
final nu ti se da raspuns la intrebarea amara, a marelui scriitor fesenist Maxim Gorki, 
cum am ajuns scriitor. Incerci sa deduci, dar te doare capul, ca pe Herman la cateva 
ore dupa injectarea sub teasta cu sperma astrala a femeii paianjen Soile. 

Dar asemenea clarificare a fost sa fie candva, in paradigma Papini-Istrati. 

Acum, putem doar presupune forensic, doar dispunem, nu? de genomul uman §i 
de structurile antropologice ale imaginarului. Era fascinant fluturele mamei, pe §tefan 
eel Mare, dar obiceiul de a scrie in versuri ii va fi venit lui Mirci§or imitand ce facea 
taticu, din ce „chie" pe hartiile lui la Steagul Ro§u\ §i cum reportajele din agricultura 
miroseau usturoiet ca papornitele §i ilicele din tramvaiul 21 la Plata Obor, ca sa nu 
clachezi §i sa nu te duca la policlinica din Nada Florilor, alta sublimare nu aveai decat 
sa parodiezi pe Virgiliu, care inainte de a ajunge pe mana medicilor §i a lui Broch, 
nemurise conservatorismul roman de tip Eminescian in celebrele §i inimitabilele 
Georgice. 

*Adrian Paunescu are de invatat la batranete, din final narativ al lui Mirci§or, 
cum se scrie Repetabila povara pentru un public superior, cultivat. Nu cu sentimente 
ci cu efecte de sinceritate : ideea e a-i dezgoli pe parinti §i a explica de ce au rupt intr-o 
noapte patul. 

Las' ca §i altii s-au masturbat experimentalist scandalos in frigiderul incarcat 
occidental de bunatati al familiei. lar Philippe SoUers, despre locurile de u§urare a 
realizat prin 1957 o monografie mai durabila decat Zidul Maoist: Introduction aux 
lieux d'aisance, ecrit a dix-neuf ans (pendant les cours d' economic politique). 

Altminteri, nu exista in Orbitor nici o revelatie a poeziei in sens Eminescian, ca 
traire aparte. Se descopera nu stelele-n cer ci blocul cu subsol, lift §i paliere, 
magazinele, cartierul, iar femeia/fata e un obiect de consum. 

Prin urmare, poezia are acceptia filolo §i nu e un scop in sine, ci un instrument 
de succes, speranta accesului din Zona civilizata Butterfly in Zona luxoasa Zoster, 
langa copila§ii marii nomenclaturi, cum ar fi de pilda „geamanur' Volodea 



275 



Tismaneanu din senatul cotidianului Evenimentul zilei, ilustrul politolog care va 
condamna bol§evismul parintilor sai cu un patetism neegalat decat de scena arderii 
carnetului de partid de catre ziaristul noii revolutii agrare Costel Goanga, cand §i-a dat 
seama ca aceasta organizatie uria§a, pecereul, n-a facut totul pentru Luminarea 
Poporului, expunandu-1 la Revolutia Fututa unor surprize mai putin placute, de unde 
§i fapta exemplara a auctorelui implicat de a-1 innobila tocmai pe acest unic personaj 
pozitiv in 03, punandu-i in genealogie lupta cu analcidul §i insotirea mateina dintre 
irezistibilul polonez Witold Csartarowski §i ginga§a evreica Miriam in decor sericicol 
pe frunze de dud. 

* Arheologia fiintei? Introspectia pana dai de arhetipuri? Da' de ce? Cand totul 
e orbitor de limpede! 

Misterul vietii cartaresciene este ca de ce s-a nascut de Ziua Copilului tocmai in 
anul lichidarii, de catre mai multe Securitati, a unui copil, Nicolae Labi§, eel dintai 
poet postmodern Roman. 

In acel iunie polonez 1956, necanonicul Labi§ are onoarea de a fi zdrobit la 
Congresul Uniunii Scriitorilor din RPR, de insu§i poetul Mihai Beniuc (care ocupa 
atunci functia de azi a dlui Manolescu, fiind psiholog animal care §tia §apte limbi §i 
ruse§te): pentru negarea rolului conducator al partidului, pentru pesimism §i pentru 
lecturi interzise. 

* Poate §i in post-calitatea de ex-prof de Romana, ca un voios flutura§ evadat 
din Arhipelagul §colar - A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii? -, Mircea Cartarescu 
de la §coala 41 se distreaza dandu-le de furca marilor sai colegi filolo de la §coala 42 
Voluntari, autori de manuale alternative, mai radical postmoderniste Humanitas sau 
mai moderate, Alexandru Cri§an §i respectiv Marin lancu, ce gase§te Coca Dospinoiu 
pe web sa le dea citate la elevi pentru lectia de§chisa fiind numai o adevarata jale: 

Strigoii nu concepeau sa mai fie supravietuitori, a§a ca au incercat sa dea foe 
bisericii, dar nu au reu§it. 

De acea data, picasera sortii pe Vasili, un copil gasit pe camp defemei. A fast 
crescut in satul lor, iar acum, a fast nevoit sa i§i cedeze umbra rdului. Acest lucru, 
pentru el, a insemnat maturizarea, inceputul adolescentei. Precum in basmele 
romdne§ti, Cartarescu descrie acest moment ca unul crucial, in care baiatul prostut a 
devenit barbat prinzdndu-se-n fanomenul horal cu o blonda de la Frumu§ica. 

Romanul continua cu un fragment care aparent nu are nici o legatura cu 
„povestea" , dar estefoarte bine pozitionat. Mirci^or se descarca contempldnd asupra 
omului, asupra timpului, asupra chakrelor, asupra totului, facand o legatura stransa 
intre toate acestea. 

Intr-o dimineata foarte calduroasa, Mirci§or a plecat in cautarea casei de pe 
Silistra. In urma unui vis, §i-a adus aminte ca mama sa avea pe §old o forma de 
fiuture, ceea ce l-a facut sa i§i reaminteasca secvente din vremea prunciei. 

A tuns-o, fd§ie cufd^ie, dupa care a ras-o in cap cu un brici batrdnesc. 

Herman pe Anca. 

Pe cre§tetul fetei, Mircea a descoperit Totul, iar totul avea chipul sau! 

* De retinut ca promoterii occidentali ii compara pe Mircea, pe Norman §i pe 
Herta cu necititii Proust, Joyce, Musil, Kafka sau Borges, cu aceea§i seninatate cu 
care promoterii romani incep a alege ca termen de admiratie comerciala 
supramediatizata TO, de pilda pentru vecinic antiEminescianul scenarist Razvan 



276 



Radulescu, lobbandu-1 in atentia traducatorilor de la ICR Patapievici pentru o ie§ire 
internationala, pe baza careia sa i se impuna instantaneu notorietatea canonica in RO: 
„Teodosie eel Mic este de departe cea mai buna carte romaneasca de proza aparuta 
anul acesta §i, neindoielnic, unul dintre titlurile de varf de dupa '89. Ar putea sta 
foarte bine pe acela§i raft cu Orbitor. E, de asemenea, un produs de export, de 
valoarea caruia nu §tiu daca ne dam cu adevarat seama..." 

Cu toate acestea, EU, cu prietenii mei academicieni, n-am citit §i nu vom citi 
niciodata Moartea lui Teodosie eel Mic a antiEminescianului de succes director 
artistic candva la Elle Razvan Radulescu, de groaza ca-§i bate joe la dansa-ntr-insa, 
daca e sa ne luam dupa abjectul titlu, de sfantul nostru voievod Neagoe Basarab §i de 
sfar§itul tragic pentru popor al instruitului principe, fiul sau Teodosie eel mic, chit ca 
produsul tipografic va fi pornit din acela§i fertil laborator de bestselleruri cum ar veni 
De ce iubim lucrurile femeilor simple. 

* Textul TO este nu postmodern, ci postromdn. E greu de intuit ce inteleg 
filologii prin holograme, scotoame, fosfene §i fotopsii. Eminentul critic Paul Cernat 
admite recomandarea lui Mircea sa ghicim ca intr-un nor de piatra, dar amintindu-ne 
caracterul lui de holograma, cu pretentia ca semnificatia e peste tot cum holograma-n 
holograma: „ca un autentic text postmodern, cartea i§i poarta cu sine interpretarea in 
fiecare pagina, facand inutila orice «decriptare»". Ceea ce e ca un fel de mi§to ca 
putea scrie doar un email de o pagina. 

De fapt, textul TO este nu postmodern ci postroman, adica antieuropean, iar 
ce te izbe§te din fiecare pagina este pesimismul patapievician ca te pi§i pe ea de istoria 
nationals de kkt §i, deci, Intelectualii n-au a milita pentru eradicarea consecintelor 
pierderii Razboiului Sfant, adica pentru recuperarea Basarabiei, monarhie §i 
demarxizarea Autoelitei. 

* Regandind cincizecist optzecismul constati ca postmodernismul romanesc 
este o fantasmagorie slaba, deoarece nici unul dintre ace§ti postromani§ti tari nu 1-a 
citit cu pana in mana pe ideologul proletariatului, de§i era extrem de instructiv sa 
contempli spectacolul Intelectual oferit de eel mai mare bou din istoria umanitatii, 
proorocul Karl Marx, care a anticipat te miri ce, mai putin Gulagul $i imitatiile sale 
ingrozitoare, cum ar fi Holocaustul. 

A scrie 03 din perspectiva taticului nomenclaturist invatat la academia de 
activi§ti jdanovista, unde 1-a prins Revolutia §i pe Mircea Dinescu, iara nu din 
perspectiva tanarului idealist care pleaca sa se jertfeasca in contra bol§evismului este 
egal cu a te minuna, cum face Autoelita, de un panseu precum: 

„Nunta spermiei cu ovulul este mandala ce ne deschide-ntelegerea mantuirii." 
(03, 343) 

Dupa 1989, Neamul Romanesc concepe Mantuirea pornind de la inscriptia 
Romana geto-daca de pe Catedrala Mantuirii Neamului: 

VOM MURI §1 VOM FI LIBERI! 

* Dar daca manualul §colar e important, pentru piata cartii, promovand autorii 
in viata, deobicei filologi postmoderni autori de bestselleruri, biruitori in batalia 
canonica asupra mortilor, cadrul didactic preuniversitar uite ca nu e ! 

El e mai fraier, pentru ca nu detine asupra elevului, cum universitarul asupra 
studentului, avantajul ca nu-§i expune cursul pe web §i ca poseda carti intruvabile in 
bibliotecile din RO, carti care fac diferenta §i nu pot fi aduse in Tara fara a se risca a 
nu le mai consulta la locul originar pe banii poporului! 



277 



In textul lui Cartarescu §i al cartarescienilor nu numai ca nu incape loc pentru 
Domnul Trandafir, dar este alimentat - entuziasmand golane§te §i chiar fascist 
segmentul de piata tanar - dispretul fata de dihania de la catedra care persecuta copiii 
de muncitori, eventual cu „co§marul Eminescu", partinind pe ai Intelectualilor, bate 
cu mana incarcata cu inele, le da cu catalogul in cap la copii, le invata pe fete porcarii 
frantuze§ti, in tabara nu-i lasa pe liceeni sa §i-o puna, §i bineinteles nici nu e capabila 
Coca Dospinoiu sa traduca satisfacator la clasa a Xll-a manualul postmodernist 100% 
al dlui Manolescu, ornat cu patru labi§ieni americani, poate compensatoriu optimist la 
observatia tristetii vechiului manual de se da treapta pe el, reluata §i de Profu, Dirigu, 
Mustata sau Caldare Cartarescu de la §coala 41: „timp de aproape zece ani am predat 
acolo gramatica §i bucati literare, mai toate despre morti violente §i despre nefericire: 
Puiul, Fefeleaga, La VulturU, Privighetoarea... " 

Or, comportarea fortei de munca din Arhipelagul §colar ca un fel de Partid al 
Cadrelor Didactice care sa se preocupe de prioritatea nationala este de vitala 
importanta pentru indeplinirea Misiei Culturale a Neamului Romanesc din RO, din 
DRO §i din WO. 

* Tu-i Neamul Nevoii! Nu ai cuprins Totul decat atunci cand ti s-a tot largit 
pupila aia mica de sa-ncapa viziunea celor §apte scribi Mircea, care scriu simultan in 
cele §apte chakrasuri despre acela§i fluture-creier pane, hrana dumnezeirii, pe tipsia de 
diamant a Sahasrarei, in lumina transfinita a neamurilor, asezonat cu demonul 
imaginii §i demonul sunetului largind cu beladona pupila ochiului care explora cu 
lacomie, in Aripa stdnga, la 1996, corporalitatea semifinita a eului imperfect, labirint 
de carne clonata in care se adance§te ca-ntr-o mandorla procesiunea satanista a 
Albinosului §i a Fecioarei negre, sodomizabile, spre chakra timpului, din sex, ochi 
inter§anjabil numai prin diplopie pe langa plopii fara sot cu globul ocular in tors la 
2007 spre in afara al empireului de brand El Aleph al lui Borges, orb dar cu privirea 
implicata in vis a celui care i§i recupereaza identitatea de tarantula cu segmenti care se 
bifurca §i intravilanul din cartierul Palermo prin anamnesis inlocuit, in Aripa dreapta, 
cu privirea panoramica, distantata, ca a ochiului de sticla privind prin sticla a moliei 
parlamentare din chakrasul spatiului de la clubul bomboneilor din Casa Poporului, 
inaltata pana la strea§ina de faraonul Ceau§escu al Xlll-lea prin deta§are de obiectul 
polimer al cunoa§terii §i de tribulatiunile Neamului Romanesc in tranzitie spre 
oneness cu toate visele §i viziunile de la Nistru pan' la Tisa §i de la Toronto pan' la 
Sydney, tu-i Neamul Nevoii! 

* Dupa acel naughty document cu efect sedativ, Imposibila lustratie din 8 
ianuarie 2003, s-a produs §i o impacare intre publicul cultivat §i scriitori, cum fac §i 
indragostitii dupa ce au negociat fiecare gest in spatiul sacrului. 

Orbitor este triumful istoric al unei intregi generatii, ba chiar al unei bresle 
intregi! 

Intr-o epoca a despagubirilor §i retrocedarilor, poporul rasplate§te prin gloria 
preafericitului Cartarescu chiar §i pe nenorocitul de Eminescu, care n-a trait cat 
parintele lui Zdreanta §i al postmoderni§tilor, precum §i pe destaratii Eliade, Cioran, 
lonescu §i Goma, care nu s-au putut bucura de omagii concrete pe teren natal, 
organizate de Autoelita! 

* Din masivul 03, pentru segmentul plictisit de abstractii al publicului cultivat, 
nici ce gande§te gloata pe la cozi dupa cat pricepe zvonistica o femeie casnica §i 
neinstruita, spre binele copilului sa se fereasca de rele, decat poate de maiorul de 



278 



securitate Ion Stanila, nici viziunea Revolutiei ca minciuna a secolului nu intereseaza, 
partea cu adevarat erecta §i tinatoare parandu-i-se a incepe abia la p. 296 concretizand 
ceea ce in reteta romanului va fi fost secventa de text care se cite§te cu o singura 
mana, anume impreunarea de la Bellagio dintre nobilul polonez Witold Csartarowski 
§i ginga§a evreica Miriam. 

* Cineva care 1-a citit pana la capat, observa despre 03 ca „daca rasfoie§te fara 
atentie romanul lui Mircea Cartarescu, cititorul risca sa-§i vada camera invadata de 
fluturi scapati din paginile cartii, iar daca il inchide prea repede risca sa striveasca 
vreun fragil paianjen care statea acolo la panda." Altcineva care abia incepea sa-1 
citeasca, a pazit regula concentrarii atentiei §i a amanarii inchiderii, confirmand ca a 
ajuns la ceva ca „o ejaculare de fluturi levitand cu miliardele intr-o sperma de aur", 
intelegand cu placere ca este chiar Mantuirea. In fine, cea mai fericita a fost o 
persoana nu din upercutclas, nici din mezelclas, ci din vidanjclas, care gasind o carte 
in tomberon §i permitandu-§i s-o citeasca la domiciliu, fiind televizorul stricat, s-a 
pomenit picotind inundata fara atentie de ni§te materii superstitioase din care 
eclozeaza §i fluturi §i paianjeni: „§i noroiu-asta gros, de caca §i pipi, de hartie de ziar 
botita, cu care te-ai §ters la fund, de mu§te verzi roind §i de viermi gra§i suindu-se pe 
peretii unui closet de tara, din fundul curtii, unde-ti venea sa ver§i de cum ti-aruncai 
ochii in gaura aia puturoasa §i colcaitoare, se ridica, incet, in camera lui Dan, 
acoperind mobilele §i jucariile, ingropandu-ne pana la glezne, pana la genunchi, pana 
la brau, incat fundul gras al Nebunului nici nu se mai vedea, §i-apoi urcandu-ne, caca 
§i pipi amestecate, din zeci de funduri §i puli, §i pizde, §i mate, pana la gat, pana peste 
gura, peste nari, peste ochi, pana la tavan, dospind acolo o ve§nicie §i pastrandu-ne 
vii, inotand, zbatandu-ne, inghitind materia aia imunda." 

* Nici Goebbels, nici Jdanov, nici Ana Pauker nu au fost asupra ciocanarului 
mai convingatori decat este Mircea Cartarescu asupra publicului cultivat, in expunerea 
doctrinei postmodernismului romanesc pentru tanarul amator de cariera pe cai filolo. 

Precum exista in unele carti de fiziologia perceptiei ni§te potire care daca te uiti 
altfel sunt ni§te indragostiti ce se privesc lasciv ca ni§te gemeni in carut, a§a §i in 
Postmodernismul romanesc, din desenul negativ se daltuie§te pe nesimtite in mintea 
boiereasca a cititorului ca, a§a cum toata filozofia lumii a crescut ca o gravida doar 
pentru a fata marxismul, a§ijderea Literatura Romana n-avu alta misie, insarcinare §i 
utilitate decat de mandorla sau soclu pentru postmodernism, adica pentru Alergatorul 
de cursa lunga, medaliat atat pentru poezie de Nichi, cat §i pentru proza de Crohu! 

Ba chiar, pentru ca stralucirea niciodata numitului sa fie orbitoare, singurii 
concurenti serio§i (nu Radulescu §i Bobe, ci Nichita, Sorescu, Blandiana, loan 
Alexandru, Baconsky, Goma §i Preda) sunt expediati ca marunti criptomoderni§ti in 
indepartata Romanic Regala! 

Este o a doua lovitura literara in folos propriu, tiparita in 1999, dar concomitent 
gandita cu asasinarea Mitului Eminescian prin Dilema 265 din 5 martie 1998. 

Prin aceasta cruzime in contra boierilor, coroborata cu grija de Bucure§ti, 
Mircea Cartarescu este de fapt o reintrupare faraonica a tizului sau, a Voievodului 
bucure§tean Mircea Ciobanu, a carui Doamna are o minunata statuie in Chiajna, 
comuna urbana celebra prin frecventa sarita din probabilitati a gemenilor ei, drept 
pentru care ar putea deveni, de la padurea Dudu la magicul, cu cimitir inecat §i cu 
Insula a Mortilor, malefic Lacul Morii, loc de actiune pitoresc macabru pentru un 
viitor text prozastic ce ar duce pe §i mai inalte piscuri onirice spiritualitatea noastra 
cea Romana pe baza de gemeni din Orbitor. 



279 



* Jargon de promoter. A turui despre „trilogia in forma de fluture". E o 
imprudenta, deoarece incon§tientul colectiv al Generatiei Pupici e suburbano-rural, 
cite§te papillon §i intelege papitoi . 

* Nu exista in Romania postmodernism inaripat ci doar pancaragialism apter, 
de care sexualism s-ar plange §i s-ar ru§ina chiar talentatul parinte al lui Trahanache, 
in acceptia sa de meloman berlinez, amator de muzeu §i biblioteca, fan al lui 
Beethoven, al lui Michelangelo §i al lui Eminescu, ca genii naturale nu simulante. 

* Flutura§, nu mai ai aripioare! Lectura Orbitorului conduce la o viziune 
adevarata, festivista, mantuitoare, de eveniment editorial, doar daca se unesc intru 
oneness absolut toti cititorii cu vocatia integrarii in absolut, inchipuind numai 
impreuna §i intrupand un uria§ fluture: barbatii poporului pe aripa dreapta, femeile 
neamului pe stanga, iar fuselajul va fi facut de sponsori, editori, traducatori, 
ambidextri, critici §i oamenii de ordine din toate tarile unde s-au facut talmaciri, 
interpretand in cama§i albe Internationala, acea Internationala de dupa prabu§irea pe 
Bega a bol§evismului nascut pe Neva cu consecinta ideatica imprevizibilul 
postromanism, primul vers fiind ca §i la trecerea Garzii pe langa leii dialectici de la 
Buckingham Palace, Flutura§, nu mai ai aripioare... 

* Acest Proust mai mare decat Joyce, care este Cartarescu, zambi Serenus 
Zeitblom cu bunatate, imi face pofta de madlene, dar daca proteza mamei nu s-a 
pastrat, pentru Muzeul Literaturii, atunci premierul ar putea interveni la pre§edinte, 
pentru ca impreuna sa gaseasca o solutie, adica un artist reproducator de talia acelui 
deconstructivist care a expus o sabie a lui §tefan eel Mare din slanina, epatand 
basarabenii. 

* Reconstituirea agoniei lui Pa§adia. §mecheriile textualiste nu fac decat sa 
mareasca redundanta textului, pentru ca nu aduc mare noutate: toate mecanismele 
textuale sunt la fel, ni§te taraboante, eel mult ni§te Trabantele. Nu ne invata nimic 
etalarea lor, cum nu 1-am intelege mai profund pe Caragiale daca i-am expune la 
Muzeul Antipa al literaturii paduchii imaginari sau improbabilul sculament sau 
reconstituirea agoniei lui Pa§adia. 

* Cititoarea neavizata, domnita lene§a pe canapea, pentru a se bucura pe deplin 
de Proiectul Orbitor, pentru a-1 putea savura, este de dorit sa se informeze de la 
prietene despre postmodernism, sa citeasca Proust, Joyce, Musil, Mann, Kafka, Broch, 
Orwell, Soljenitin, §alamov, Eminescu, Eliade, Goma, Marin Preda, Bulgakov, 
Woolf, Camus, Borges §i mai ales sa se informeze despre ceea ce crede despre sine 
postmodernismul romanesc . Altminteri, confruntandu-se cu texistenta cartaresciana, 
deci cu un atelaj eterogen de neadevar in text §i de profit adevarat in existenta, ea 
risca a se uita ca pisica lui Heisenberg la obiectele imposibile ale lui Escher sau la 
limba pasarilor §i nu va intelege de la copyrighteri decat ca nu trebuie sa rateze daca 
are cu ce evenimentul editorial al anului Centenarelor reciproc ratate Mircea Eliade §i 
Mihail Sebastian. 

* Este adevarat ca asemanarea ce fac promoterii intre Mircea §i Joyce se refera 
la faptul ca a§a cum irlandezul din Trieste scrie despre un ora§, Dublin, a§a §i romanul 
din Stuttgart scrie despre un ora§, amintit §i-n manele: Bucure§ti, Bucure^ti, plin de 



280 



§mecheri e§ti! (Was James Joyce fiir Dublin geschaffen hat, das hat Cartarescu nun 
seiner Heimatstadt errichtet: ein literarisches Denkmal.) Da-da, TO este in mod 
orbitor o proza bucure§teana. Autorul implicat are tupeu, este tupeist, este 
intruchiparea exclusivismului curajos, impertinent chiar, al Miticilor, mai ales al celor 
needucati datorita oligopedagogiei generate de subsalarizarea educatorilor. 

Fara ezitare i§i descrie el o inzapezita revolutie proprie, cenzurand orice 
referinta la Crematoriul bucure§tean, unde au fost ar§i, intru pomenirea inrudirii 
totalitarismelor muncitore§ti, Stalinist §i nazist, Eroii Timi§oarei Antibol§evice. 

Fara frica li vede el pe moldoveni inferiori rasial europenilor: mici, peltici §i 
cutitari, doar pentru vina ca se trag din Eminescu §i din aparatorul cre§tinatatii §tefan 
eel Mare, caruia nici bol§evicii n-au cutezat a-i smulge crucea ortodoxa din 
neostenitu-i brat. 

Fara jena evita el a descrie incendierea Bibliotecii Fundatiilor Regale sau a 
deplange neterminarea Bibliotecii Nationale incepute de Ceau§escu nici dupa fofilarea 
Romaniei in UE. 

* Amintindu-ne de cum miorlaia pisica ceau§ista la rinichiul prajit de Leopold 
Bloom, Referatul de pe web sugereaza §i urmatoarea conexiune realist magica dintre 
Badislavi §i Dublinezi: „A doua zi, Maria s-a a§ezat la ma§ina de cusut, dar a observat 
ca acul se intepenise a§a ca a deschis u§ita, dar mare i-a fost mirarea cand a vazut ca 
inauntru era un rinichi, care zvacnea prin bataile unei inimi nevazute. Maria s-a 
speriat §i a fugit, iar de atunci niciodata nu a mai cusut la ma§ina, toate rochiile fiind 
facute de sora sa, Vasilica. 

* Nepedepsita. §i toate acestea sunt moduri retorice profesioniste perverse de a 
proteja Stapanul eel Nou §i darnic de mana: in loc sa ataci textele protocroniste 
caraghioase, dealtfel putine, pentru ca nu aceasta era linia politica ceau^ista , §i 
nominal intelectualii cu epoleti de la care au emanat ele, tu iei la mi§to, ca nechezolii 
de speta a Il-a cu inimi transplantate de la Straini §i de la pitbuUi, pe ingigi Voievozii 
gi Eroii Neamului tau , tocmai tu, elita neglijabila precum Epoca ta, care n-ai fost in 
stare a fi capabila sa pregate§ti prin agitatie §i propaganda poporul electoral 
nouazecist, deci §i clasa politica douamiista, sexualista, excrementialist-mizerabilista, 
pentru Recuperarea Basarabiei, ridicand un zid al dispretului postmodernist pe Prut §i 
impingandu-ne cu grabire identitatea nationala-n vidanja Epocii Wash. 

Blestem asupra ta §i asupra posteritatii tale livre§ti cand va veni tineretul 
idealist! 

* Avand in vedere ca '68-ul Romanesc a fost nu anul Gdansk 1980, nici anul 
transcendental 1981, in care nu s-a intamplat nimic relevant decat experienta 
revelatorie proband labirintul a lui Mirci§or cu tocana §i, futalitate, cu securista Irina, 
ci anul Paul Goma 1977 , care a influentat provocator a challenge, chiar de la na§terea 
ca cenaclu in 3 martie 1977, lunedismul cu L mare, obligandu-1 sa se diferentieze 
specific, devenind un pic '69, ca §i desantismul croh-prozatorilor cu D mare, adica 
existential sa opteze tinere§te, vasazica filologic, pentru rezistenta §i ulterior sa tot 
reziste abitir prin cultura, pana la concluzia solipsista ca „optzecismul este ultimul 
fapt de istorie literara nationala §i primul fapt al postistoriei", ceea ce echivaleaza cu a 
recunoa§te ca Ceau§escu, elicopterizandu-se ca Bula pe molie, ne-a lasat fara istorie, 
de aratam toti dezabuzati, cum venea Zaraza de la dude cu buza umflata, incat atunci 
noi trebuie acum sa admitem ca la patruzeci de ani dupa, avand Proiectul Orbitor aid 
§i pe Goma dincolo, nu mai exista dubiu ce trebuia facut - Luminarea Poporului - §i. 



281 



daca §menul postmodernist n-a prea ie§it, singura explicatie este doar ca n-am rezistat 
aici chiar cu totii , ci numai doar o mana de Intelectuali rasati s-au desprins calitativ 
din adunatura de labagii dispretuita de §efii de promotie. 

* Fara ezitare, dar cu tinte clare! 

Publicul cultivat, fesenist sau manelar se depreciaza pe masura ce se apropie 
Nobelul, ajunge aproape neglijabil fata de publicul exterior, euroatlantic, cu ochii pe 
cardul marxist al caruia fost-au scrisa in consecinta TO, generandu-se cu succes 
strania biografie a lui Mirci§or, credibila acolo, incredibila aici , de copilarie de amarat 
Gorki din mediu muncitoresc cu tata nomenclaturist §i mama antiEminesciana, 
opozant literar la a§a-zisul national-comunism §i erou revolutionar Che Guevara la o 
inventata Baricada particular^ de pe langa vila Uniter a lui Nicu Ceau§escu, 
concurenta serios in memoria gloatei mereu reinnoite insangeratei Baricade a lui Dan 
losif, care cu o cama§a imbibata in sange Romanesc a conturat intr-un gest de magie 
pe asfaltul de gheata Romania Regala Mare. 

Nimeni de dincolo de Cortina de Fier nebatandu-§i capul cu a gauri c-un §piral 
de borma§ina diamantina marca Shahasrara tesatura covorului, ca sa vaza contradictia 
dintre mizeria textuala ca de familie de oameni ai muncii degerati pe la cozi §i 
contradosul texistentei: un tata care SCRIE, cat p' aci securist, gazetar agrar format la 
Jdanov Gheorghiu, navetist cu portbagajul Volgai mereu plin, premiat cu apartament 
dinamovist in blocul securi§tilor §i al militienilor Banalitatea Raului, de sa te plimbi 
seara pe Aleea Circului cu nevasta casnica, scoasa de la covorarit sa gateasca bine 
supa aceea faimoasa din numai tomate, fara pic de apa, ce-i placea §i Doamnei 
Chiajna cand i-a instalat pe bulgari pe malul drept al Dambovitei in aval de Bucure§ti, 
platind daune Turcului pentru ei §i acordandu-le slobozenia de a fi pana §i catolici, ca 
sa nu se asimileze, prin Dude§ti-Cioplea §i pe la Pope§ti-Leordeni. 

* Una din curiozitatile bucure§tene §i nesinceritatile TO, ca Cititor Unic spre 
care converge Seria §tiutorilor, constat ca este exclusivismul ca din poporul cartii, 
caruia i se aduc multumiri in paginile finale, la recensamantul betleemic din cladirea 
de dulceata levantina de cire§e albe cristalizata de pe Uranus, nu distingi cadre 
didactice nici din invatamantul preuniversitar, nici din invatamantul superior care sa fi 
indrumat, ca Noica pe noichi§ti, devenirea intra geniu obligat sau simulant a 
scriitorului, a§ cum te-ai a§tepta dupa tipicul romanului ca roman german initiatic 
dezvoltator urban din suava Suable. 

* Hermeneutica pozitivista a negativului. Ci invatatoreasa de le tragea 
cataloage-n cap la indisciplinati. Coca Dospinoiu, poposind sa se pozeze cu micii picii 
ei cocalari la Paltini§, s-au cam mirat de poietica emo ca cum i§i scria cartile filozoful 
Noica din burta, fara a frecventa Biblioteca Nationala cu milioanele ei de itemi, ca 
Marx la British, deci cat a mai continuat microbuzul primariei activitatea extra§colara, 
ea ratacea cu interogatia majora ca o bila pe conjectura ca nu sa te adapi la sursa 
originara sau sa-ntocme§ti la timp planificarea era de retinut de la Maestru, ci tocmai 
contra-exemplul in materie de geniu obligat, adica ce de-a rau ii sa fii sarac/amarat §i 
batran/pensionar roman §i sa n-ai ga§ca ta, dai intr-unul tipa doi sau intreaga ceata. 

* Acesta este un roman de 1400 de pagini la care s-a lucrat 14 ani §i jumatate. 
Dupa atata munca, acest text visterie, acumulator de bijuterii, cum 1-a perceput 

loana Parvulescu, este nemuritor ca opera lui Cioran. Astazi, insu§i Jurnalul lui 



282 



Sebastian pare depa§it la criteriul cea mai buna carte publicata la Humanitas dupa 
Revolutie. 

Intrebarea este cat se va feri editura de carti mai bune, adica mai Romane§ti, in 
ambitia de a amplifica acest record, care ne consoleaza in Akasia pentru Tezaurul 
Romaniei Regale inghitit de Moscova. 

* Costel Goanga-Csartarowski, banateanul. Cine a trait mai mult in Occident 
decat in RO partea cea mai grea din Mooye Age, adica Tranzitia, §tie foarte bine ca 
multi oameni de bine sunt marxi§ti §i au o viziune criptorasista despre faptul ca fara 
ingamfatul de Karl Marx n-am fi avut nici Gulagul gi poate nici Holocaustul , ei 
apreciind ca e§ecul concentrationar al proiectului vine de acolo ca a fost implementat 
pe popoare nepotrivite pentru idealuri mari. 

Un astfel de public nu poate fi decat extrem de sensibil la cazurile de activi§ti 
care au luat doctrina in serios, au profitat de ea cu Volga neagra la scara §i apoi au fost 
dezamagiti, ajungand sa-§i arunce medaliile la closet §i sa-§i arda carnetul de partid la 
revolutie de la aragaz. 

Costel Goanga-Csartarowski, banateanul itebist neajuns din motive medicale 
securist, cele de con§tiinta necontand, dar facut ziarist la Academia Jdanov 
Gheorghiu, institutie care va furniza o cantitate respectabila de atitudinari dupa Aia 
din Decembrie, politoloage ce se exprima cu „domnul Brucan" chiar dupa moartea 
analistului ProTV, este personajul eel mai important din TO, epitomizand atat 
publicul cool cultivat cat §i publicul mai modest fesenist, rare fiind persoanele care sa 
nu fi fost mi§cate de componenta de idealitate a totalitarismului, ca §i de unele 
facilitati ale facultatilor sale. 

* Momentul Arghezi al sihastririi noastre este depa§it in ce prive§te nostalgia 
paradisului in acest mult mediatizat pasaj al crainicului postmodernist, la care raman 
perplec§i, siderati, toti amatorii de filozofie conversationala, ca la Bellagio speculand 
in piscina, intre metafizica §i lindic: 

„Suntem omizi §i vom deveni fluturi, lata intreaga noastra poveste, tot sensul 
nostru in lume, intr-o singura imagine providentiala, pe care-o poate intelege oricine, 
cu mintea, cu inima sau cu labirintul sau visceral. Suntem fiinte cu metamorfoza, deja 
construite pentru Mantuire. §tim ca maine soarele va rasari, §i asta-nseamna ca ni s-au 
deschis deja, inmugurite timid, organele de simt pentru viitor, caci altfel cum am 
indrazni sa credem asta? Cand frunza migdalului se frageze§te, intelegem ca 
primavara-i aproape. Cand vedem un nor la apus, ne spunem «Maine va ploua». Sunt 
primele marci ale naturii noastre vizionare. Vom fi intregi doar cand vom vedea 
viitorul la fel de limpede ca trecutul §i cand vom intelege ca ele sunt una, cand. In 
fiecare clipa, ne vom inalta deasupra realitatii falfaind maiestuos din cele doua aripi, 
la fel de pline de nervuri §i imagini aprinse: trecutul §i viitorul. Atunci vom fi ceea ce 
am fost intotdeauna, Vestitori, Vazatori §i Martori ai minunii ce nu se arata in lume, ai 
miracolului, doar, ca lumea exista... Atunci vom tine-ntre degete universul nostru 
inflationar ca pe-un clopotel auriu, al carui sunet dulce 11 vom sorbi uneori, cu 
nesfar§ita nostalgic: cling!" 

* Nu ne impresioneaza doar frumusetea rapitoare a Limbii Romane, creatie 
inalienabila a Neamului Romanesc al lui Petre Tutea §i a lui Dumnezeu, ci §i innoirea 
paradigmei, noua viziune a Mantuirii, bazata pe cele mai noi cuno§tinte ale §tiintei §i 
tehnicii contemporane, traduse §i la Humanitas, cum ar fi detectarea dumnezeirii cu 
pieptul sau cu viscerele, ideea kafkiana de metamorfoza, hermeneutica meteorologica. 



283 



continuumul spatio-temporal GPS descoperit de Einstein in decorul adecvat de la 
Berna, cu porticuri §i orologii, §i mai arzator orbitor decat toate, conceptul modem de 
tranzitie liberala privind fesenist universul inflationar. 

* Oul §i coco^ul sau metamorfopsia. §i poate ca intr-adevar am primi toti 
neinceperea urmaririi penale, cum ne-o promite bestsellerul 03, §i ne-am mantui prin 
NUP, de n-ar exista in Akasia §i obiectia blondei lui Heraclit ca la dansa-ntr-insa 
soteriologia depinde de unde incepe ciclul , de la ea din neuron vazandu-se diavole§te 
metamorfoza exact invers: ca suntem fluturi §i vom deveni dupa toate semnele larve 
pline de viermi! 

* Chiar fara constructie epica, fara psihologie pentru toate personajele, adesea 
fantomatice, de neretinut in memorie, nici cat slujnica din Metamorfoza romana a 
Intim Clubului, in textul geniului inaripat cartarescian totdeauna se intampla ceva 
interesant, atractiv, §i cartile sale nu pot fi lasate din mana de Cititorul Unic pana la 
sfar§it, ceea ce este, indiscutabil, semnul celor ale§i ca sa spuria ceva, ramanand la 
latitudinea propriului lor liber arbitru daca vor §i vorbi au ba. 

Adevarul este ca profesionalismul de scriitor al lui Mircea Cartarescu este atat 
de mare incat o minciuna de a sa seduce mult mai bine cititoarea sau cititorul decat 
orice adevar rostit de un Paul Goma, sa zicem, ale carui crude enunturi pacanite unul 
dupa altul sunt tot atat de greu suportabile cohleei noastre precat latratul 
kala§nikovului, cea mai buna arma de nimicire in masa din timpurile noi. 

* Un merit exceptional, poate eel mai mare, §i tipic neromanesc a§ zice, este 
consternanta incadrare, fara abatere, a Textului Cartarescian, de la inceputurile 
lunedist-desantiste pana la ultima pagina din 03 §i la discursurile de la Kretzulescu, 
Terasa Bibi §i ce rampa va mai fi, in ideologia euroatlantica a post-structuralismului 
„corect politic" al Erei Noi postistorice, autointitulat postmodernism, cu toate ca 
bulgarii admit modest modernism fara postmodernism §i mai ales nu lucreaza cu 
termenul fascist de generatie. Mai intelepti ca noi, care patimim ca acest discurs 
postmodern sta cu posteriorul solar orbitor la poporul neluminat §i are multe reguli de 
generare productive, ieftine, de succes, §i o neregula politica, una §i buna, localizata 
personalizat, anume ca Neamul Romanesc n-are niciodata dreptate §i ca merge orice 
s-o dovede§ti, inclusiv superglue Pynchon la gratar pentru carcota§i. 

Lupta cu aceasta ideologic postmodernists este, ca §i secventa iliesciana cea 
mai postmoderna a Revolutiei Impu§cate, ceva ce depa§e§te cu totul ratiunea umana 
Romaneasca. Pentru ca aceasta ideologic spurcata, antinationalista, cosmopolita, 
globalizanta, nu e lipita pe u§ile unci catedrale Insemnate pentru demolat, cum fura 
tezele lui Luther! Ea se afla ca analcidul pulverizata pa peste tot §i nicaiurea, trage in 
tine ziua §i noaptea din toate pozitiile, nimerindu-te mereu in ochiul pineal §i orbindu- 
te interior, dar nu ai niciodata in raft un curs scurt catihetic, caruia sa-i rupi foaie cu 
foaie, pe masura ce te convingi ca aberatiile populiste, jdanov-goebbelsiene, nu pot 
conduce decat la transformarea cercetarii-dezvoltarii in discurs pseudo^tiintific Kitsch, 
cu finalitati sex-spirituale non-poetice muie, §i la transformarea pedagogiei in 
oligopedagogie Kitsch prin demonizarea Invatatoarei ca le tot da elevi§orilor cu 
catalogul In cap, li palmuie§te cu inele provenite din prostitutie (ca doar nu din 
salariu), in timp ce directorul taberei nu-i lasa pe liceeni sa faca sex nici macar in 
boschetii de la intrarea-n mandorla, cu grele consecinte pentru forta de munca §i 
cre§terea economica de sa n-aiba cine ne da pensiile. 



284 



Rezultatul final previzibil fiind intoarcerea UE la sistemul concentrationar §i la 
exterminarea in masa a unor etnii auto-culpabilizate de unii autori de-ai lor, dintre 
toate incepand cu Neamul Romanesc, a carui imagine in Europa §i in lume mai lasa de 
dorit, totul pornind de la te miri ce penalty ratat, de indata ce ar trimite Abaddon trei 
saptamani de seceta in benzinariile civilizatiei definitive, euroatlantice. 

* Hipopotamizarea. Nu mai e posibila rinocerizarea? Da, e interzisa. E posibila 
atunci hipopotamizarea, data fiind coloratia roz a tegumentului frumoasei salbaticiuni! 
Homosapul tot trebuie sa-§i dea arama pe fata. 

* Din punct de vedere naratologic, te blochezi la o problema aproape 
imposibila: dificultatea de a inchega firele narative specific cartaresciene, oniric, retro 
§i speculativ, cand eel realist, despre Epoca Cea §i despre Revo este atat de bogat in 
atatea §i atatea atractive aspecte senzationale, care in tree orice imaginatie! 

* Chiar daca se va fi produs la sugestia unor editori straini cum c-ar exista 
amatori de exotic galitian, sau cum observa Bianca Burta-Cernat, „pentru ca in 
general de Premiul Nobel nu beneficiaza oniricii, misticii, fantezi§tii", este de 
aplaudat re-macularea in 03 a Revolutiei, multi Romani uitand-o, ca §i cozile, 
inclusiv de topor, unde am proorocit eu, silabisind pe Borges, ca daca se 
elicopterizeaza Ceau§escu, poporul asta nu va mai inceta din clefait o suta de ani! 

Spaima neorolleri§tilor fiind acum ca epigonii §i imitatorii lui Mircea 
Cartarescu vor duce mai departe macularea miturilor §i, ie§ind dintr-o lunga atipire, se 
va trezi de la un timp, ca voinicul din poveste, §i-§i va descoperi fascinanta istorie 
majora recenta - cine? - insu§i Neamului Romanesc, manca-ti-a§ visul chimeric, eel 
mai martirizat din lume, apt pentru cea mai inalta civilizatie §i silit a se apleca dupa 
cap§uni §i prezervative de la o bejenie la alta. 

* Inainte de a contesta pe Cartarescu, fa urmatorul experiment mintal. 
Imagineaza-ti ca orbitorul de la obraz autor dispare ca intr-un fel de naufragiu 

euroatlantic, cum s-adus de la noi Petru Popescu, prozatorul foarte bucure§tean 
nelaudat in cursul de postmodernism, care ne-a incantat candva cu Prins §i mai ales cu 
Dulce ca mierea e glontul patriei. 

Daca n-ar mai veni din cand in cand Mircea Cartarescu sa lanseze bestselleruri 
la Kretzulescu, atunci lumina ar fi imputinata, precum la 1980-1983, dupa ce ne-au 
fost luati Marin Preda §i Nichita Stanescu, de unde §i acel subiectiv salt al indicelui de 
insuportabilitate pentru Epoca Cea care a necajit pana §i pe §efii de promotie, ducand 
in final la revolta Clasei Muncitoare prin care Neamul Romanesc a facut 
Revolutiunea. 

* Romanul Orbitor, ca intotdeauna cand apare geniul §i mor §colile, genereaza 
o Noua Critica, de data asta fundamental diferita, la esenta, de tot ce a existat inainte 
in RO. Aceasta Noua Critica se bazeaza pe o noua retorica, invatata mai mult din 
advertising, de la copyrighteri, purcede adica din teza ca „totul e de vanzare, daca e§ti 
profesionist" §i are ca target nu cititorii operelor lui Mircea Cartarescu ci fanii 
Cartarescu, indemnati sistematic sa-1 frunzareasca, sa ghiceasca In melcii lui, nu sa-1 
citeasca pana dincolo de pagina 420 §i de propunerea indecenta a Mendebilului. 

Un astfel de new critic, un astfel de quasi-copyrighter, adica un desavar§it 
promoter pentru 03, recitatorul antiEminescian Chivu, iti livreaza nu analize literare 
sau comentarii ca referatele liceenilor, din care se poate lesne tocmi online o istorie 



285 



critica a literaturii tricolore, ci te agata publicitar la modul de piata Rahova Niki 
Scorpion, cu trimitere subcon§tienta la fascistul Nae lonescu §i rata verde ratata, ca 
iata 10 motive pentru care nu trebuie ratat al treilea volum al trilogiei „Orbitor" de 
Mircea Cartarescu! 

§i cum tu e§ti, vrei nu vrei, omul Kitsch al noil ere publicitare, memoria ta de 
sabaka pavloviana face clic conditional §i da drumul amintirii ca §i pe 02 1-ai citit 
sugestionat tot cam a§a, promotera de serviciu Simona §ora livrandu-ti, e drept ca 
politicos la persoana a doua plural, intr-un prospect de nota zece, exact tot 10 motive - 
empatice, textuale, subiective, dar greu de respins - sa cititi Orbitor. 

Politete care piere de tot pe masura ce cresc tirajele, punctul 10 de la reclama 
pentru 03, ingaduindu-§i, la ace§ti mae§tri desavar§iti ai semnificatiilor care sunt 
poststructurali§tii, ambiguitati vizand obscenitatea publica sub ingeri, de genul A^a ca, 
aveti grijape ce puneti mdna cdnd luati „Orbitor"-ul, e cu totul altceva decdt „De ce 
iubim femeile"!, adica ma face labagiu, pe mine, public cultivat $i cregtin de decalog , 
ceea ce ar putea fi contraproductiv, pentru ca, ce pana mea, vorba Scrisorii 11, nu 
suntem cu totii claponi. 

* Vine lelea de la dude. Ca sa te simti bine, asculta in timp ce cite§ti Orbitor 
muzica de Krzysztof Penderecki, de preferinta Kosmogonia pentru soli§ti, cor §i 
orchestra sau Concertul pentru plan Resurrection, precum §i celebrul sau Agnus Dei 
din nemaipomenitul Requiem of Reconciliation, compus de 14 compozitori neromani 
la jumatate de veac de la ultimul razboi mondial, deoarece i-ar fi placut §i taticului 
nomenclaturist de origine polonezo-evreiasca al autorului TO. 

Caci pagina de cea mai inalta spiritualitate din Orbitor o gasim cat mai departe 
de practicile BOR demodate, in peisagiul senzual baroc cu reliefuri vulvare al Lacului 
Como, la nunta evreicei Miriam cu nobilul polonez excruciant Csartarowski, botezat 
Witold de un unchi Gombrowicz, ce avea aplecarea de a tine jurnal la vila Serbelloni, 
nunta absolut necesara cu o mireasa deloc ermetica, din care s-a tras genealogic 
Costel, I'ouvrier meritant, tatal mic nomenclaturist §i dulce ca §erbetul levantin, al 
Autorului. 

Aceasta nuntire pe frunze de dud jilave, binecunoscute poate din deplasarile 
gazetarului agricol de la Steagul Ro^u pe drumurile matasii romane§ti, realizeaza 
paradoxul ca ea totu§i te excita aproape manelar ca nunta de nunta, de§i multimea de 
viermi Bombix mori ar sugestiona armatura reflexionala de sa ti se curbeze moale §i 
gretos de sa bei viagra („substanta energetica P") indiferent de varsta. Ci ru§inea nici 
ca se intampla, date fiind tehnicile de scriere pe dedesubt, in adancime, cum lucreaza 
§i bidineaua, explorate de Mircea Cartarescu mai intai in Visul chimeric, cand 
explorarea farmecului Eminescian cu oglinjoara, daca este, a fost ca cum la 
cosmonautii sovietici, care au cotrobait in universul uranic pe dupa toate obiectele 
cosmice §i nu 1-au gasit pe Godot. 

De unde §i concluzia de gandire laterala ca conceptul de frunze de dud §i 
pluralul dude te due §i te conduc la farmecul imbatator §i bucure§tean al Zarazei, 
imbarbatandu-te sa nu te simti infrantul de Cristian Vasile, care se §i intrevedea ca va 
ajunge sa manance cenu§a de femeie moarta, date fiind cuvintele de un Kitsch atdt de 
induio§ator ale tangourilor sale. 

Dimpotriva, te simti ca dublezi pe virilul §i intepatorul Zavaidoc, carora i se 
atribuie exercitiile de creative writing din caietul maculator de tip Eminescian Vine 
lelea de la dude. 



286 



* In concluzie Goma, Scandalul 03 este nu ca ne arata prin lipsa de autocritica 
a carturarilor cat de „prost" scrie Mircea Cartarescu, care profesor de Creative Writing 
nici nu poate scrie prost la talentul, invatatura, harnicia filologica §i calatoriile lui; ci 
este un §oc terifiant revelatia ca in literatura noastra, nefunctionala ca infrastructure, 
Neamul Romanesc nu mai are decat promoteri de lansari gi jurizari . adica votanti DA! 
§i, doar ca exceptie cate un NU daca nu s-au inteles la pret cu editura, sau mai rar in 
caz ca du§manii Intelectuali ai autorului au bagat strambe §i bani multi pentru a savura 
o vitriolare. 

I§i va avea Mircea Cartarescu un George Calinescu al lui? Care sa duca mai 
departe ce doar a destelenit Cititorul Unic spre care converge seria §tiutorilor? 

Dezastrul absolut ca nu mai avem critici in sensul Romano-Regal rezulta, totu§i, 
nu atat din faptul ca la Gaudeamus sau la Bookfest nu-i vede nimeni ratacind, ca 
femeile elegante §i oricum rapitoare in mall, din stand in stand, pe cronicarii literari 
rasfoind cu febrilitate cartea noua, in cautarea cu sokalul, pescaresc-vanatoreasca, a 
geniului necunoscut, ci pentru ca pana §i pentru vipurile literare ei s-au demascat 
drept ni§te incapabili de o lectura ideologica, astfel incat se pot strecura in text, poate 
§i pentru ca faci discursul promotional din cli^ee, pe necitite, cele mai mari aberatii, 
nenumarate infame pagini 420 care pot jigni anumite popoare §i anumite largi 
categorii de cititori fideli, avizati §i one§ti. 

* Intr-o apreciere ultima gi sintetica a Proiectului Orbitor, deplin adecvata 
economiei de piata, se poate concluziona laudativ ca cele trei carti componente i^ji 
merita banii §i pot sta cu cinste nu numai pe noptiera publicului cultivat ci §i in raftul 
intai ale oricarei biblioteci de patrician, cele patru tipuri de discurs, anume diaristic- 
megalomanic al arheologiei eului lui Mirci§or, parodic-cronicaresc al epocilor Dej §i 
Cea, respectiv al Epocii Mooye, oniric -halucinatoriu de foame sarman post-Dionis §i, 
in fine, sex- spiritualist neortodox post-Fragmentarium in Era Noua, fiind mai mult 
decat cuprinzatoare pentru toate situatiile noastre de viata posibile combinatoriu, de la 
sex pana la botez sau funeralii sau furtul mobilului, §i pentru toate necesitatile 
Intelectuale de a citi ceva, de la curiozitati asimptotice privind imaginarul violent al 
hologramelor omului recent pana la cea mai abstracts, filozofie a istoriei de dupa 
ascunderea in debara a hoitului disecat fractalic al Eroului Necunoscut, desigur 
filozofia postumana a inevitabilei intalniri de gradul trei cu alte fiinte visatoare, de 
unde §i cand vom initializa in Sistemul Solar o noua ontologie orbitoare §i o alta 
hermeneutica bazata pe un mai bun tiraj. 

* Intelectualul supramediatizat are de regula ideile Stapanului sau. 

* Elogiul cleptocratiei. De unde obstinatia asta de a-1 darama pe baronul 
baronilor §i a-i fura publicul fesenist? De ce nu s-a putut dezvolta la infinit publicul 
cultivat? Poate ca limitarea se trage de la eroarea suprema: ingamfarea de a nu lumina 
poporul. De aceea, gandirea gloatei consta din ce au depozitat activi§tii in ea, plus ce 
n-au pus Intelectualii! Cu alte cuvinte, nu publicul cu p mare poate deveni, pentru 
Intelectualul Roman din Mooye Age, Stapanul eel Nou. 

Caci 03, §i in general TO, este cautarea de catre Intelectual a Stapanului §i, in 
finalul apocaliptic ca un final de Cupa a Campionilor la 1 1 m, se produce gasirea lui. 

Exact cand, la anul jubiliar 2007, datorita integrarii europene, democratia din 
RO este garantata contra extremismelor ca si cea din Austria §i, in consecinta, rolul 
Autoelitei se diminueaza drastic. 



287 



Dincolo de elogierea securistului de omenie §1 a nomenclaturistului 
credincios, avem in finalul intregii epopei a Candidatului Nobel eel mai bine plasat, 
ce? Imbrati§area frateasca, surprize-surprize, a fratelui pacatos! 

Adica, elogiul cleptocratiei, a marelui golf selectiv in care se varsa toate 
laturile nomenclaturiste, de la activi§ti, gestionari, securi§ti §i ideologi, cu totii §efi de 
promotie, deci promoteri. 

lata de ce coral promoterilor acopera pe al exegetilor, numindu-i in deradere 
glosatori, zambi Serenus Zeitblom Eckermannei. 



288 



17. Citate din eminentul Cititor Unic, atot§tiutorul sihastru Camelian Propinatiu 



* Toti prietenii §i binefacatorii mei au ramas perplec§i cand le-am spus ce fac 
eu de nu-i mai indemn la bautura §i multi s-au delimitat de opiniile mele , ca de un nou 
Paul Goma, inca inainte de a le formula. Ideea principala fiind ca de nobelizarea lui 
Mircea trebuie sa se ocupe speciali^tii. Or, eu am un bunic plugar §i un bunic boier: 





289 



La inceput, Soarta nu a vrut s-o alature pe fetita ce-§i leagana botinele la 
Chi§inau, tatalui meu, aflat cam prea departe, la sud de Dunav, invatator in Durostor. 




A ales neinspirat, tot un invatator, ce va cadea pentm Tara, acolo unde trebuia 
purtat razboiul, Razboiul Sfant, in Caucaz 





290 




Cu doi orfani, intr-un refugiu din Basarabia ca Patrie, pentru care Autoelita n- 
a varsat nici o lacrima dupa 1997, invatatoarea 1-a intalnit pe tata, director de §coala 
dincoace de Prut §i de Milcov §i de Dambovita, la Titu Targ. 

lata-i pe treptele easel abla terminate, cu preslmtlrea trlmlterll mamel mele 
inapol in URSS, ca nascuta in Chl§lnau, ceea ce s-a dovedlt a fl insa, pentru tatal meu, 
Presimtirea Canalului Dunare-Marea Neagra §1 a umlllntelor presupuse de revenlrea 
in invatamant a paznlculul sau mozalcarulul. 





291 



* Du§mani ai poporului! . Ce u§or se putea 
eticheta in anii stalinismului. „Stai ca fmnza pe 
apa!" 

Prime§ti la §coala Elementara din Titu Targ 
carti po§tale de la un detinut politic ironic, de la 
fostul director! §i nu asculti de indicatia Pahrtidului 
privind sfaramarea familiilor reactionarilor, mai stai 
in casa lui! 




REPUBLICA 




POPULAR A^ 



\ CAfiTt^^*»0 



Rajonjl 

Str 

Oi^stin^tarul 



*=**-^"'*'— ^— " 




* Sa ai un... Trabant, un radiotranzistor REMA, §i sa fii mereu instruit a nu 
vorbi nimanui de Europa Libera, BBC sau Vocea Americii, fiindca bolgevicii agtia au 
inventat un sistem diabolic, ca vorbegti cu un om gi nu gtii cu cine vorbegti , deci 
supravegherea e peste tot. Mai ales, Hamlet, nu spune nimanui ce anume cite§ti, ce 
gande§ti, ce-o sa sa scrii! Fiindca nu numai te protejezi a§a, dar vei avansa repede- 
repede spre iluminarea interioara, de ti se va citi rangul de Cititor Unic §i in suras. 




292 



* Adevaratul inceput al Revolutiei Romdne. Avand prin educatie §i prin 
anturajul de la Facultatea de Fizica, pasiune pentru Tehnica Operativa de a receptiona 
sub totalitarism posturi de radio §i TV indepartate, inclusiv permanentul, semi- 
bruiatul non-stop, Radio Svoboda, am beneficial la sfar§itul lui august 1989, langa 
Bucure§ti, vreme de vreo saptamana, de adevaratul inceput al Revolutiei Romane in 
direct, inima batandu-mi-se cu putere, ca lui Kogalniceanu, ascultand HI FI la Radio 
Chi§inau apelurile lui Mircea Snegur catre romani, sa se indrepte lini§titi spre 
Chi§inau §i sa a§tepte pa§nic deznodamantul luptei politice pentru limba de stat - cu 
MERESTDE, acest din urma arhaism impresionandu-ma pana la lacrimi. lata de ce cred 
ca §i Mircea Snegur, §i Petru Lucinschi, si mai ales moscovitul prozator Ion Druta - 
Las' cd-i bine! -, la 1987 pre§edintele de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 
nu au fost rai romani. Cel mult vor fi avut obligatii apasatoare ramase din sistemul 
sovietic. 

Rai romani au fost insa cei care au organizat Mineriada din 13-15 iunie 1990, 
dezastru de imagine care nu mai avea nici o ratiune interna dupa alegerile din 20 mai, 
dar avea una externa, uriaga : facea imposibila aniversarea pe Prut, intr-un elan 
unionist incontrolabil, la 26 iunie 1990, a exact 50 de ani de la Rapirea stalinisto- 
hitlerista a Basarabiei! 

Greu calificabili sunt §i megaintelectualii care a§teptau de la poetii eroi Grigore 
Vieru, Nicolae Dabija, Emil Loteanu, Dumitru Matcovschi, Leonida Lari, Ion 
Vatamanu, Andrei Strambeanu §i ceilalti din Constelatia Lirei, ba§calie 
postmodemista, cum ar fi compararea tarii cu o coliva latita , ca in Levantul 
cartarescian. Dealtfel, nu sfatuiesc pe cardiaci sa numere in cataloagele megaediturilor 
cate titluri se refera la Basarabia! 

* Sd scrii cu cdrmdz. A a§tepta de la universitari, a caror opera e din cursuri, 
sau de la critici, care §i-o fac din recenzii, o evaluare exacta a productiei literare de 
brand Cartarescu e ca §i cum ai pretinde intr-un restaurant sa-ti dea patronul din ce 
serve§te familia lui. 

Cat despre a te baza pe greu verificabilul succes occidental, ca filozof nici nu 
iau in serios metoda ta. Pentru ca un succes neromanesc s-ar intemeia pe un orizont de 
a§teptare §i mai neromanesc . Toate filmele §i prozele aplaudate pana acum de faraonul 
occidental ne infati§eaza pe noi Romanii ca pe o adunatura de canibali, tocmai cand 
performanta literara in Balcani §i, prin extensie, in Galitia de la Gdansk la Balcic, are 
standarde ro§ii impuse de Orhan Pamuk, adica pentru Epoca Mihai Viteazul sa propui 
un Imperiu Otoman mai rafinat decat al japonezilor din Shogun, numai miniaturi§ti 
fini §i disidenti antifundamentali§ti. 

* Das Rokokoschloss Solitude nu se poate sa nu fi influentat poietica expulziei 
03 §i chiar continuturile. Faptul ca taticul poetului Friedrich Schiller, care ne-a dat 
frumoasele Lyrics pentru imnul UE, Capitanul Johann Kaspar Schiller, a fost arpentor 
intendent acolo, va fi Indus, poate, insa§i ideea premodernista de a-1 inn